1,297 matches
-
glumește: „Acesta ar trebui să fie Trenul Scriitorilor!”. De ce nu? Nu e nevoie să nimerești neapărat într-un TGV pentru a te considera un spirit itinerant. Trenulețul ne poartă printre vile cochete, acoperite cu olane, printre grădini frumos aranjate și pâlcuri de palmieri înalți, spre punctul de destinație, cunoscut doar gazdelor noastre portugheze. Gândurile lor sunt nepătrunse (numai dacă nu-ți propui să le penetrezi telepatic), și în loc să mergem spre o zonă culturală a orașului, cum ne-am fi așteptat, facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ieșite de sub mâneci. Dar și ceilalți, partenerii săi, au ceva deviat în ei. O epocă întunecată, dură, fără compromisuri, nu tocmai pe placul omului modern. Mult mai reconfortantă vila Mont-Noir, înconjurată de jur-împrejur (36 ha) de pajiști verzi, înrămate cu pâlcuri de pădure, care găzduiește La Centre Départamental de Résidence d’Ecrivains Européens. Un spațiu pentru odihnă și concentrare la masa de scris. Ce utilitate mai potrivită ar fi putut căpăta fosta proprietate a autoarei Memoriilor lui Hadrian, decât ca loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
copilărie -, și că hotelul în care stăm, Zbyszko, poartă numele protagonistului aceluiași roman. Bătălia de la Grünwald, de la 1410, între cavalerii germani și „leșii” regelui Casimir Jagello, aliați cu lituanienii cneazului Vitold și, după cum relatează unele surse, susținuți și de niște pâlcuri de oșteni români. Nu aș fi bănuit vreodată că voi ajunge să văd locurile descrise în acea proză istorică. Este un adevărat miracol. Ca și cum ai închide ochii la lectură, și când i-ai deschide, te-ai trezi transportat în interioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ziduri cu portic: sunt galerii dispuse pe trei niveluri, pe care le străbați învârtindu-te în patrulater. În mijlocul strâmtului perimetru se află o fântână de lemn, zăvorâtă, acoperită cu olane. Plouă cu aceeași morocănoasă insistență. Căutându-mi grupul, trec pe lângă pâlcurile de turiști (mulți nemți - e și istoria lor!), mai ales bătrâni albinoși, cu frunți ridate și obraji scofâlciți, și femei în pantaloni. Apar însă și tineri, și copii cu rucsacuri. Nu mi-am imaginat că sunt atât de mulți turiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
decăderii rusești, a ingeniozității în viciu. Se pare că femeile de serviciu - „KGB-istele menajere”, cum le spune Andrei Bodiu - sunt în legătură cu rețeaua de prostituate din hotel. Ești sunat imediat ce intri în cameră... În general, sosirea la hotel a unui pâlc de străini oferă prilejul unor câștiguri grase pentru o întreagă armată de profitori: administratori, portari, supraveghetoare, cameriste. Complicitatea este generală. Bineînțeles, nu se dă nimic pe față. Un consemn tacit, de genul: „Ea știe că eu știu că ea știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am citit înainte și am o senzație copleșitoare de déjà vu. Mai interesant mi se pare să observ spectacolul uman. E o coadă imensă la intrarea în catedrală: grupuri de turiști străini, dar și mulți ruși din provincie, între care pâlcuri de tineri de la școli/seminarii cu profil religios, îmbrăcați în odăjdii de culoare neagră. E o adevărată resurecție, cel puțin vizual, la suprafață, a credinței în Rusia. Cât de profundă și autentică este această „schimbare la față” se va vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Site se află la sud de capitală. Peste o oră, voi ajunge, voi vedea, îmi voi înmuia un deget în apa sfântă și voi striga Victorie! Viraj după viraj, cu mâna streașină la ochi, pândesc apariția în zare a unui pâlc de verdeață anunțând un thalweg de viață în valea de un blond spălăcit, cu bucuria crispată a celui care va ajunge în sfârșit la locul mult dorit: acolo unde " cerul s-a deschis și Duhul Sfânt a pogorât asupra lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
putut gusta blândețea toscană și primăvăratică a muntelui Fericirilor, o culme melancolică și încântătoare, cu covorul său de violete, de părăluțe și de asfodele (cel puțin așa le-am identificat eu, de la distanță) care urcă până în vârf unde, în mijlocul unui pâlc de verdeață, în spatele unui dublu șir de palmieri și de eucalipți, se cuibărește o bisericuță elegantă cu cupola ocru-roz și cu ziduri albe, proprietate a franciscanilor. Acest peisaj cochet și cuminte se acordă cum nu se poate mai bine cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sămânță de prin sat, că nu prea seamănă unul cu altul. Așa? D-apoi cum!" Cu același glas vioiu, cu acelaș râs potolit. După ce ne despărțim de el în vatra satului, prin înserarea liniștită urcăm iarăși un deal, pe lângă un pâlc de mesteceni, pe-o cărare care trece prin holdele oamenilor, după aceia odată cu întunerecul intrăm în satul Bălțătești, trecem pe drumul cu brazi nalți de o parte și de alta. Femei, bărbați se strecoară repede prin întunerec. În fund, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după cum spune Basarabeanu. Orășelul amenințat să fie înmormântat în nisip. Marea mugește departe, se vede în zare ca o coroană argintie de spumă. Aici nisipul încet-încet înaintează, clădește dune și amenință să înmormânteze târgul. O vegetație săracă crește. Vedem un pâlc de iarbă țăpoasă și tare din care împletesc Rușii pălării. Tufe mărunte de ierburi bolnave. Cadavrul unui cal, calcinat de soare, uscat de vânt, pe jumătate îngropat de nisipul sărat. Și vedem în sărăcia aceasta de verdeață și o sulfină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sat de găgăuzi, sat bogat și frumos Fântâna Creștinului ghiaur Suiuciuc înconjurat de un teren bolovănos. Enormă cantitate de bolovani împrăștiați. Cu toate acestea anu-i rodnic, din pricina ploilor și holdele-s bune în acest teren ingrat. Sunt și flori: pâlcuri de maci roșii, de nu mă uita și ici colo de spini roși, nalți, frumoși și viguroși.) Pe promontoriu, fântâni vechi, pustii și în capăt, aproape de valurile mării, cobori la mormântul gol al unui sfânt Neculai păscarul, patron al marinarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la închisoare în Suceava. Jder are un fecior în Lehia, care primește veste despre nenorocirea de-acasă. Vine în țară mânios și pornit împotriva Domnului, hotărât să libereze pe părintele lui. Pe drum, în împrejurări dramatice, în lupta cu un pâlc de tătari, se leagă cu doi oșteni, dintre care unul e Bogdan fiul Domnului. Tustrei pun la cale atacul închisorii și liberarea bătrânului Jder. La faptă, sunt prinși și aduși înaintea Domnului... unde Bogdan pledează cauza cea dreaptă... Bogdan își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în talazuri spumate. Ici colo valea îngăduie puține așezări. Abhazienii cultivă vii, livezi și legume în acele grădiniți asupra cărora sună veșnic larma torentului. Coastele muntelui, pornind chiar de la malurile Bzâbei, împădurite cu o desime de felurite esențe, între care pâlcuri de pini și brazi. Munții pe care i-am văzut la Tbilisi erau pietroși și fără vegetație. În vecinătatea mării vegetația e susținută și bogată. Poalele Caucazului au pământ bun cărat de apele ce vin de sus din omăturile piscurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nenorocit baboi dintr-o baltă de la șes. Așa e de drept malul împădurit strâns cu felurit arboret, încât numai foarte arare se poate descinde din barcă. Într-un asemenea loc se află o poieniță în care se găsea înflorit un pâlc mare de arbuști cu buchete mari galbene de un fel de crini stranii, cărora localnicii le spun azabe. Se găsesc și arbuști cu flori violete, tot crini, puțintel deosebiți de cei galbeni. Curiozitatea la cei galbeni, e că au numeroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
câne merge alene pe urmele lor. Pe lanuri arate, zboară la fața pământului negre ciori. De pe miriști, spre cerul sur, se ridică câte un stol de grauri. Vântul fâșâie ușor. Încolo-i liniște și tristețe în întinderi. * Pe imaș gol, pâlcuri de peliniță ca pete de brumă. * Vreme ploioasă de toamnă, ploaie putredă. Un foc în pădure, învăluirile fumului printre ramurile pe jumătate goale și printre frunzele galbene; într-un adăpost șubred, în suspinul vântului... * Țiganilor cari nu voiau să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe toate căile și la toate porțile, (iar) la intrările pieții așează cohortele pretoriene. Dinaintea gazdei sale el rânduiește două sute de veterani, și aceștia cu arme grele, ca să primească iureșul dușmanilor dinspre cele două ulițe care se întâlnesc acolo, (iar) pâlcurile de călăreți le împarte pe la toate răscrucile. Așadar, regele nu a fost surprins de atacul românilor, cum a scris Pannonius. Dimpotrivă, el a fost cel care s-a îngrijit de organizarea apărării. „De-abia le orânduise astfel pe acestea”, scrie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unde câmpia lăsa spațiu suficient călăreților să se desfășoare sau prin cucerirea Moldovei. De aceea, Suleiman pașa primise firmanul împărătesc să părăsească munții Albaniei și să se îndrepte cu întreaga lui putere asupra Moldovei. Hadâmbul a trimis mai întâi un pâlc de câteva mii de călăreți, ca să-1 repună în scaunul Țării Românești pe Laiotă. Acesta urma să organizeze detaliile întreținerii oastei turcești în trecere spre Moldova. Fiind vreme de iarnă și neputându-se hrăni caii cu iarba câmpului sau spicele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ajutor, nu erau. În liniștea respectivă, apare - călare ! - figura fantomatică a lui Purice; el caută printre morți, până-l găsește pe Ștefan, îl scoate de sub morți, îi dă calul și-l ajută să încalece. Hronoadă privește impasibil în loc să trimită un pâlc de călăreți care să-i prindă pe Purice și pe Ștefan. Apoi, vine boierul Pântece din tabăra lui Ștefan, îl scoate pe Hronoadă dintre ai săi - că doar nu era să-i spună un secret așa de mare în public
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Eminescu, retras și de această dată pe o rază de verdeață, pe o altă hartă silvică cu răcoare de izvor cacofonic acest cu răcoare! cu smârcuri ascunse lucind ca niște dale împrăștiate, cu poienițe adânci, tăiate de câte un pâlc de brazde calde, peste care se prosternează încet hățișuri stufoase..."; Pe lângă plopii fără soț : "... dezvăluie spațiul concret în care poetul își consumă drama proprie. Criza sufletească, zvâcnetul sentimentului istovit, necazul /.../ în care istoria iubirii incurabile anunță amalgamul neliniștilor trăite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste, Căci se clatină rărite șiruri lungi de bătălie; Cad asabii ca și pâlcuri risipite pe câmpie, În genunchi cădeau pedeștri, colo caii se răstoarnă, Când săgețile în valuri, care șuieră, se toarnă Și, lovind în față,-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se năruie tot
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
colonelul Voiculescu părea când rupt dintr-o metopă cu chipuri În piatră de legionari ai Romei, porniți la cucerirea lumii În sandale, tunică, scut și tesac și cu un pumn de măsline În mână; când rătăcit printre noi din vreun pâlc de aspri călăreți medievali, crescuți pe cai și albiți În lupte; când amintind pe tătucii, arțăgoși din vechea gardă ai epopeii napoleoniene, plini de păduchi și de glorie, de la un capăt al Europei la altul. Înalt și monumental În uniforma
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lupte valabil, armați, bieții de ei, cu puști Peabody din Războiul Independenței, echipați cu sumane și cu opinci - În mijlocul cărora a trebuit să piară, inutil și stupid, prietenul scrii tor Ion Trivale, rezistând pe poziție la malul Dunării, cu un pâlc de asemenea ostași bătrâni totdeauna gata de panică, În fața armatelor lui Mackensen. și am plecat cu toții În acest război după o prealabilă tocmeală diplomatică cu Rusia țaristă, guvernată - scrie M. Paléo logue, ambasadorul pe atunci al Franței la Petersburg - de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
curajos. Dar participarea lui activă la războiul nostru de Întregire din 1916 avea să-i confere cel mai autentic și valabil titlu de românism: acela de a fi căzut pe poziție, cu fața spre inamic, la Zimnicea, apărând, cu un pâlc de milițieni și glotași bătrâni de sub comanda sa, invazia armatelor lui Mackensen peste Dunăre. A fost Îngropat pe loc, În tranșee, de-a valma cu tătucii lui de milițieni și glotași bătrâni, armați cu puști Martini-Henry și Peabody de la 1877
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lîngă stația de benzină. De-acum încolo, pînă la combinat, cale de vreo opt-nouă kilometri, autostrada va tăia în două cîmpia lată, străjuită doar departe, pe stînga, de niște dealuri împădurite, prin care se sfîrșesc munții. Frumoasă priveliște, mai ales pîlcurile de brazi de pe coama dealurilor, adevărate oaze de verdeață de-a lungul întregului an. Femeia care stă pe bancă, lîngă mine, cu fața înapoi, mă prinde de mînă: Vă rog să deschideți puțin fereastra, îmi zice. S-a umplut mașina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pare exact genul meu de femeie, spune Luke zâmbind. Ne vedem mai încolo. Camera lui Suze e luminoasă, aerisită și dă spre grădină. Vorba vine, „grădină“. Are cam 12.000 de acri, cu peluze care pornesc din spatele casei, spre un pâlc de cedri și un lac, în care Suze era să se înece când avea trei ani. În stânga e și o grădină de trandafiri protejată de ziduri, toată numai straturi de flori, alei cu pietriș și garduri vii, și ăsta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]