1,224 matches
-
o amuțire generalizată, vor ști ce au de făcut. Tăcerea porcilor va fi înlocuită cu tăcerea mieilor. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Fragmente de scrisoare veche Emil BRUMARU E luni, 1 noiembrie (1982, n. m.) Ceață. Ca întotdeauna, începutul zilei îmi pâlpâie în suflet într-un fel pe care caut să-l descriu ca să pot scăpa de panică, de teamă, de „crepusculul civil de dimineață“. Nu înțeleg de ce. Mereu îmi zic, îmi propun să fiu liniștit. Mereu mă surp ca un mușuroi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
mic colos de tristă amintire, situat la periferie, în mijlocul unor terenuri virane populate de câini fără stăpân. Sunt convins că o firmă care închiriază aici spațiu pentru birouri plătește o chirie infimă. Pe hol e frig și pustiu. Câteva neoane pâlpâie nesigur. Lipsesc doar steagurile Partidului Comunist Român și portretele celor doi foști tovarăși de viață și de ideologie. În lift încap doar două persoane, îmbrățișate strâns. Îmi iau prietena în brațe și, timp de zece secunde, călătorim spre cer. Apoi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
4, bucătăria mică - mi se păreau pline de șarm autentic, întocmai ca rezidenta locului. Astăzi, pot urca până la etajul 4 pe scări sau cu liftul, bucătăria e loc de masă și de amintire depănată în egală măsură, iar glamour ul pâlpâie ca un foc uitat undeva, sub tăciunii nostalgiei. Trei săptămâni, o zi da, o zi nu, după amiezile mele au început la fel: drept pe rue Saint-Dominique până în Boulevard Saint Germain, drept pe Boulevard Saint-Germain până în Place Maubert. Interfonul nu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
fost transportat de urgență la clinica chirurgicală, la doctorul Iriminoiu, prieten și fost coleg de școală al tatei, care m-a cusut, sub anestezie totală: când mi-a astupat nasul cu cârpa îmbibată de anestezic, am văzut stele roșii care pâlpâiau ritmic. Sperietura, și a mea, și a părinților mei îndată alertați, a fost grozavă: mi se mai văd și azi, la gleznă, semnele intervenției chirurgicale - doctorul spunea că puțin a lipsit ca să fiu amputat. În casa barocă de pe celălalt trotuar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ceea ce e elementar, stihial în Istorie și în Natură. De aceea, elanul său liric nu se reduce totuși la un simplu retorism: „Eu mă scăldam prin pâraie cu ochii deschiși- Era o apă de cleștar și de stele- Peștii aurii, pâlpâind ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele [...] Pe-atunci te-nvățam, țara mea, te-învățam Cu copaci și cu cer, cu pălmaș și cu vită, Cu luna lividă sclipind în spărtura de geam Și cu gura uscată de foame
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sărbători au ceva aparte la Tansa. Rămân unicate obiceiurile de iarnă: jocul în drum, steaua, colindele, “Haiducii”, “Jianul”, capra, ursul, madamele, banta mascaților acompaniată de vestita fanfară de la “Zece Prăjini” Bucuria revenirii “acasă” n-o poate stinge nimeni, căci ea pâlpâie permanent în sufletul meu și nu- și va pierde niciodată lumina. TANSA este bogăția neajunsurilor copilăriei mele, este sărbătoare, este firul ce ne leagă, este locul care astupă rănile, este casa inimii iluminată de prezența lui Iisus. Inimă de mamă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
se întrupa în chip de om. Noi știm că, până la plinirea vremii, lumea nu l-a cunoscut din cauza păcatului, care a întunecat chipul lui Dumnezeu în om, fără să-l distrugă. Cu alte cuvinte în rațiunea umană a continuat să pâlpâie o lumină de înțelegere fie și numai dibuită, a înțelepciunii divine, ghicită dincolo de aparențele făpturilor. Prezența lui Dumnezeu în lume, prezență de imensitate, cu expresia Fericitului Augustin și posibilitatea rațiunii omenești de a primi impulsuri spre adevărul divin, ne îndreptățesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sărbători au ceva aparte la Tansa. Rămân unicate obiceiurile de iarnă: jocul în drum, steaua, colindele, “Haiducii”, “Jianul”, capra, ursul, madamele, banta mascaților acompaniată de vestita fanfară de la “Zece Prăjini” Bucuria revenirii “acasă” n-o poate stinge nimeni, căci ea pâlpâie permanent în sufletul meu și nu- și va pierde niciodată lumina. TANSA este bogăția neajunsurilor copilăriei mele, este sărbătoare, este firul ce ne leagă, este locul care astupă rănile, este casa inimii iluminată de prezența lui Iisus. Inimă de mamă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
se zice, stare. Nici o forță din interior și dinafară nu-l poate hotărî să-și înfrîngă inerția și să se apuce să scrie dacă nu există ambianța favorabilă: cabinetul de lucru bine încălzit, candelabrul aprins, ceaiul aburind pe masă, focul pîlpîind vesel în sobă... Numai atunci simte îndemnul de a pune mîna pe condei, numai sub apăsarea "despotismului îngrozitor al iernei" poetul își notează impresiile. O recluziune jumătate impusă, jumătate căutată precede, dar, hotărîrea lui Alecsandri de a scrie" (E.S.). Pofta
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de întuneric, nu intervin în vizibil decât atinse fără să se arate?4 Faptul că tocmai absența imaginii face imagine arată - a câta oară? - că și dispariția spune ceva, că în dispariție apare criptofenomenul unei manifestări infratextuale, o lumină ce pâlpâie în substratul poetal. Astfel că - în cazul lui Mircea Ivănescu - scriitura nu propune o retorică a imaginarului, ci se încheagă în sfera imaginalului, imagistica sa desenând stări existențiale neestetizate, la limita dintre viziunea plată - sărăcită - a desemnificării și experiența unei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care se știe, se impune în raport cu nedeterminarea înconjurătoare. Altfel spus, e un subiect fără predicat al ființării; el atârnă doar de sine, întru sine, în miezul posibilului care îl transcende. Autoafirmare care aproape se dezminte, deoarece "numai o rece căldură pâlpâie lânced din lampă", iar în lumina vagă a acestei infraexistențe nimic nu este ori abia mai este. Să fie oare capătul de drum al ființei ce se stinge, adunarea sa în puținul ce-și așteaptă moartea, în restul pândit de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vaste răspântii, sufletul" ( Fragmentele, 78, în op. cit., p. 119), așa cum apare deseori la Dan Damaschin. Acum el ia Totul în pază: "peisaj lăuntric după cutremur/ relief schimonosit, devastat/ prăbușiri în sine/ gemete fără ecou/ naufragiu în absența niciunui martor/ Dumnezeu pâlpâie fără vlagă într-un ungher:/ degerată, o mână de copil îl ia sub ocrotire" (Pustiitorul, în op. cit., p. 191). 63 Vol. Prezența, Editura Pontica, Constanța, 1996, p. 52. 64 "Întunericul nu este întuneric la Tine și noaptea ca ziua va
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
observă că nu e foc, nu e pojar, ci doar Casandra care se agită ca o menadă. Tânăra înalță flacăra în semn de venerație pentru zeul care va veghea însoțirea ei cu Agamemnon : la nunta mea,/ înalț vâlvătăile torțelor/ ce pâlpâie și strălucesc/ întru cinstirea ta Hymenaios. Hecuba îl invocă pe Hefaistos, purtătorul torței la nunțile oamenilor, care ațâță acum o flacără cumplită, străină de înaltele ei speranțe dinainte. Corul descrie aducerea calului de lemn în cetate și năvala aheilor când
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
repede către corpul ,,G'' (spitalul nou și început a fi construit încă de pe vremea regimului comunist și neterminat de aproape 20 de ani), acolo unde am fost și înainte de ,,învoire’’. Mă veghează un bec de putere mică ce abia mai pâlpâie, licăre ,,sistematic’’ și incoerent parcă mi-ar face cu ochiul, într-un anume fel ce semnifică șiretenie. Sentimente și gânduri cel puțin ciudate ori plăcute, mă mângâie pe suflet, mă sensibilizează, ori mă zgârie pe creier îmi dau înțepături brutale
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
nau pironiți În cuie. Îl descoperise și pe tatăl lui, cu fruntea găurită de un piron. Rătăcise ca un nebun prin iadul Însângerat și urcase la curtea boierului. Nu mai rămăsese decât un morman de cenușă uriaș, În care mai pâlpâiau tăciuni aprinși. De o grindă spânzura stăpânul, protectorul lui, cel care-l dusese departe la Învățătură, plătind pentru el o pungă de bani de aur. Dedesubt mai ardeau slab flăcările care-i măcinaseră jumătatea de jos a corpului. Simeon nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
baldachin, Înălțat pe un pie destal, trona În mijlocul Încăperii, Într-o nișă uriașă. Perdelele erau de brocart, În ape verzi și aurii, o minunată stofă adusă toc mai din Bizanț. Pe celelalte laturi se vedea un cămin uriaș, În care pâlpâiau vioi flăcările unui foc sănătos, deși pomii Înfloriți ale căror vârfuri se vedeau pe fereastră arătau o primăvară caldă și senină. Alături de cămin, un scrin uriaș, cu Încrustații somptuoase În fildeș, așa cum Adelheid nu văzuse niciodată, sporea nota de eleganță
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dăduseră de o piatră ascuțită ca o lamă de cuțit. O ridică cu grijă ca să nu fie văzut și, În timp ce du cea la gură o bucată de pâine, o strecură cu grijă În tivul descusut al mânecii. Lăsară focul să pâlpâie și se pregătiră de culcare. Lui Simeon Îi legară din nou brațele și picioarele, cercetând cu grijă legăturile. Apoi Hugo rândui un om de pază și spuse căscând: — Mai avem timp să tragem un somn de vreo două ceasuri. Apoi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întoarsă. Picioarele i se Înmuiară și se Împiedică de un morman negru, prăvălindu-se deasupra. Îngrozit, simți sub el un corp omenesc și-l strigă cu voce Înceată pe slujitorul cu facla. Când se aplecară asupra mormanului, la lumina ce pâlpâia șters văzură trăsăturile Împietrite de groază ale seniorului de pe Stouff. Era În armură, ca și cum s-ar fi pregătit de luptă. Coiful și-l ținea În mâna Înțepenită și la gât avea o tăietură adâncă ce aproape Îi retezase capul. — și-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
alcătuit, cu spicele pline de boabe, amintindu-ne locul și timpul tragediei și, poate, pentru a-i fi babicăi însoțitor la drum, pe o cale lungă și necunoscută. La capul babicăi, înfipte într-o cană cu făină de porumb, ardeau pâlpâind două lumânări, asemenea unor licurici stingheri, semnalizând pe stratul de frunze intrat în disoluție, întunericul deplin. Păi, moș Butu, trebuie să anunțați autoritățile: la primărie, la doctor, la preot... Da, da, da, așa este. Am fost peste tot. Am vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rupeai doar îți însemnai locul să le poți găsi când vei fi trist ce așezare a zorilor pe stiva de lemne din curte luai în brațe câteva vreascuri le cărai în bucătărie și-ntre timp zorii deveneau amiază și lemnele pâlpâiau sub cuptorul în care se cocea pâinea ori cartofii timpul trecea prin fața ochilor noștri uimiți și dispărea în șura caldă încă multă vreme după ce apunea soarele noaptea regăseam sfiala mea în fața mării pe care n-o văzusem niciodată câți mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aduse la lumină și supuse judecății. Între timp continuăm să bîjbîim, să ne împiedicăm, să ne lovim de pereții unui tunel care nu pare să aibă un capăt, întunericul ne lovește în valuri, ne împresoară cîte o geană de lumină pîlpîie, însă foarte departe și puțină vreme. Altă luminiță răsare parcă spre a menține încă vie speranța, pentru a coborî din nou în întunericul tot mai păstos. E moral să ne cerem dreptul la memorie, la cunoașterea trecutului, la purificarea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din plăcerea sadică de a lovi în dușmanii poporului care oricum nu aveau șansa nici să riposteze, nici să le evite. Erau, cu mare ușurință și evidentă încîntare pentru torționari, pe rînd, transformați într-o masă de carne sîngerîndă încă pîlpîind de viață. Tortura pe înțelesul tuturor a lui Florin Constantin Pavlovici ne amintește (oare cu cît folos?) de tortura cea de toate zilele administrată de aparatul represiv al comunismului biruitor, la orașe și sate, asupra întregului popor, de la instaurarea regimului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
însă fără să-l poată zări. Păi, eu știam că oferiți distracții bogătașilor, nu săracilor, râde el. — Da, așa umblă vorbă, trubadurule ? și moaca lui Jean Știrbu apare deodată în lumina gălbuie și slabă a unui feli- nar care abia pâlpâia. De mult n-ai mai dat pe la noi. — De mult n-am mai dus-o așa bine. Și ce, ăsta-i sport de performanță ? — Și amicii tăi, Costică ? — Piticul John i se spune, și arată spre Pribeagu, și nou în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a fost, amice. O zi în care am fost nemuritori ca niște zei, adulați ca eroii vechii Grecii, cântați ca în poemele romane, aprinzând lumina acolo unde e întuneric și făcând-o și mai strălucitoare acolo unde începea deja să pâlpâie. Îți promit, dragul meu prieten, că pentru acea zi voi lupta până la capăt. Cu toate că îmi va fi insuportabil de greu fără tine. Pentru acea zi, care pare să se încheie, voi trage de mine pentru a termina și ultimele ei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
i se alătură și piticul mustăcios care ordonase arestul. Cristi observă că, deși aranjată decent, camera nu avea nicio fereastră, iar singura lumină, slabă și ea, gălbuie, venea dintr-un bec din tavan, care din când în când începea să pâlpâie. Închideți ușa ! le ordonă colonelul brutelor, iar aceștia o trântesc imediat și îi mai dau un brânci lui Cristi, pentru a se apropia de birou. — Marele dizeur Cristian Vasile, ai ? începe colonelul. — Domnule, pot să știu de ce am fost adus
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]