3,713 matches
-
mama în război. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul, primarul și instructorul de partid, văzând că nu pot raporta la organizațiile raionale și regionale încheierea colectivizării în comună, până la urmă l-au pândit și l-au prins când își îndeplinea obligațiile obștești față de comună, adică căra piatră cu căruța pentru repararea șoselei de legătură cu șoseaua Constanța - Mangalia. L-au dus în beciul miliției, unde a fost bătut timp de trei zile de
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350572_a_351901]
-
și urcam dealul, aproape de școală sub pretextul că învățăm la istorie sau la română, o așterneam pe iarbă și priveam unul în ochii celuilalt până ne îmbătam unul de altul. Poate veți zice: dansul deșertăciunii! Ciudatul meu zeu Verlaine mă pândea peste tot. Fior nou, muzică nouă, univers vrăjit de tragedia unui Crist al idealului neîmplinit și al iluziei. Și acum în pat cu Căprioara priveam pe geam, zdrențe de nori, stele negre, lumi oloage, îmi strigau numele: Abel, nu există
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
de fericire (ps. 37, 37). În contrast cu el, cel nedrept este dușmanul, și stricătorul păcii. În gura lui nu sunt cuvinte de pace și împotriva oamenilor pașnici el urzește planuri viclene (ps. 35. 20). Trage sabia, arcul și-l încordează și pândește pe cel drept, căutând să-l omoare (ps. 37, 14-32). Dar ochii Domnului Dumnezeu caută la răutatea lui și "va șterge de pe pământ pomenirea lui" (ps. 34, 17). Psaltirea în cultul Bisericii Ortodoxe Dintru începuturile istoriei Bisericii, psalmii au ocupat
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 675 din 05 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Poetul s-a întors acum în Sine, În catedrala cea cu sfinți închiși, Unde credința nu-i un fel de boală Și nici tâlhari de dor, pândind de după uși... Și s-a întors Poetul dinspre calea Cu coarne de cerboaice drept trofee, Dinspre acea vinovăție planetară: Un crin dintr-o gradină,-acum Lactee... Pământ de flori cândva, acum pământ de stele, S-a-ntors în Cer când încă n-
LA PLECAREA POETULUI FLACĂRĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351274_a_352603]
-
pe-o amuletă oficiind păgân un sacrificiu din bluze cu implanturi de siliciu degajă un parfum de margaretă răstoarnă zațul iscodind vreun viciu să-l poată săgeta cu-o arbaletă, și să le vezi în urmă ca ariciu’ cum se pândesc geloase prin lunetă Referință Bibliografică: Cafeaua de dimineață / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 687, Anul II, 17 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CAFEAUA DE DIMINEAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351312_a_352641]
-
DE AL.FLORIN ȚENE Întunericul din sâmburele luminii Zăbavnica lumină pe-atunci părea că dispare în irisul ochiului Era un sâmbure voltaic arzând ce nu ardea, Putea să se stingă dar nu s-a stins niciodată Chiar dacă pe dinăuntru întunericul pândea. Straturi de lumină și gânduri suprapuse, Radiografie a două extreme cunoscute de noi, Cuvânt mov arzând în interiorul frazei Cum picături de lumină devin în piepturi ploi. Dar sufletul descifrat de rază prin morile de vorbe Ne mai rămâne clarificând relațiile
ÎNTUNERICUL DIN SÂMBURELE LUMINII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351380_a_352709]
-
calul, de oameni care s-au chinuit să-și dea un rost propriei vieți. Purtăm cu noi veacul frumuseții, a dorului de drumeții, a muncii obositoare de la câmp care, nu?, curge parcă prin vene deși glasul biroului și ora 7 pândește perfid... De undeva, din inima țării se aude tulburător imnul în culorile sfinte de curcubeu, tricolor al unui popor ce pe zi ce trece uită să trăiască, având un cult al acumulării de traume. Probleme sau păreri tardive, puse față
O ELEVĂ DE MODĂ VECHE , CUM NU CREDEAM SĂ MAI EXISTE PE BĂNCILE ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA! de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351421_a_352750]
-
mult că cerul Ne-a-nfiat prin sacrificiu Urgisitu-Ți-am tot clerul Noi, cei ahtiați de viciu Scrie-ni-se iar trecutul În istoria uitării Între frați de sânge, Prutul Plânge malu-nstrăinării Au sosit maeștrii fricii Zilnic printre noi sunt. Și e, Că pândesc iar veneticii Trupul țării să-l sfâșie Și tot caută protecții Cum o fac de-atâția ani La stăpânii lumii, lecții Oferindu-le pe bani Și tot caută zâzanii Dacă asta li-i menirea Că-ntâi cer drepturi și danii
IARTĂ DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351441_a_352770]
-
trecut odată Și o desprinzi acum din amintire Halucinează bălți de nuferi albi Din care ursitoare ies bizare Ni s-au închis ieșirile la mare Zăpezile cad roată peste Alpi; Se cerne seara pe lambriuri joase O dublă confruntare ne pândește Din menghina ursitei ca un clește Suav teroarea ne-a pătruns în oase O sevă dulce timpuriu se lasă Pe ochii adormiți pe jumătate Se-aude vag un clopot care bate Și cad vrăjiți în somnul de melasă. Referință Bibliografică
AMURG PE CAI de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351520_a_352849]
-
Cum ducesa dăduse deja tonul, toate doamnele sorbeau cu nedisimulată plăcere din căni și se hlizeau făcând glume și observații, hai, să le spunem, numai foarte indecente. Silvia își spuse că, lichidul, fiind cald, îi prindea chiar bine, simțindu-se pândită de o răceală groaznică. Prin urmare, sorbi cu hotărâre din cană. Compoziția, ceva între oțet cu insecticid și zeamă de ardei iute cu naftalină, îi coborî pe gâtlej, o făcu să tușească și îi bulbucă ochii. Doamnele râdeau de se
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
părăsește niciodată, chiar dacă ne lasă de capul nostru, să alegem ceea ce credem că trebuie să facem. Poarta e strâmtă. Drumul îngust. Puțini se încumetă. Unii se pierd pe drum. Până la Lumină, trebuie să străbați întunericul deplin al lumii care te pândește și te înhață cu brațele-i multiple. Puțini vor vedea Lumina. De asemenea, puțini au conștiința că greșesc. Și lucruri abominabile li se par firești, ba chiar necesare. Nimeni nu mai stă să discearnă. Ispita e dulce, sucește mințile, îți
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
știa ea. Nu mai putea înainta, stătea pe loc încărcată cu gânduri. Are probleme oare la înot? Dar de ce i-a propus atunci, chiar el, această încercare? Este o provocare prea mare pentru el? Înota doar ușor, înaintând foarte lin, pândindu-l tot mai frecvent și întrebându-se în acest timp, mai vine, se apropie de ea cât de cât? Ana înota bine, dar era conștientă că n-ar putea salva pe cineva, atâta putere și siguranță n-ar avea, iar
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
zăpezi și lut Nu cer decât un mugur de viață și ce poate Să se sfârșească astăzi când nici nu a-nceput? N-am brațe și mă doare cum sevele îmi seacă Izvoarele din mine se-ascund de pumnul tău, Pândesc cum piatra lunii lumină dor și pleacă Când diavolul din tine mai scuipă-n mine rău... Nu-ți cer decât, tăcerea s-o lași să mă-mpresoare Când ochii-s de furtună și ploaie -nvolburați; Tu-nfigi cuțitu-n rană și
NUNTIREA VIEŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351655_a_352984]
-
naștere”, “bărbatul fără trup”. În asemenea metafore, ce exprimă noema biblică a sfâșierii eului după cădere, găsim profunzimea gândirii poetice a lui Constantin Stancu, capacitatea sa de a transpune meditația în imagini, chiar dacă, uneori, aceste insule de lirism adevărat sunt pândite de ezitările unor poetizări ori de tentația stilului sentențios. În paralel, la fel de productiv în planul retorici poetice, apare, cu o mare recurență, termenul tăcere, ce înglobează sensuri multiple. Mai întâi, cum s-a văzut, concretizat, înseamnă locul unde se ascunde
“GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351663_a_352992]
-
se produce exact acolo unde nimeni nu crede în preceptul democratic al independenței și controlului reciproc al puterilor, deruta fiind provocată demagogic prin evidențierea existenței unor asemenea atribute, dar numai în unul dintre ele. Cu alte cuvinte duplicitatea celor care pândesc după putere într-un regim democratic în care ar trebui să domine numai dorința de libertae și egalitate. Iar dacă, în materie de economie, ne referim la locul mult mai presus decât toți cetățenii țării pe care se situează, în
SAU UN STAT ÎN STATUL DE DREPT de CORNELIU LEU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351659_a_352988]
-
așteaptă Criss-ti, cu-n creion și cu-n tabel. Nu-ți arată Ghițu ceasul, dar sunt trei ,,arici”pe noi! Peste tot își bagă nasul, vor ca să muncești, cât doi! Bat ciocanele măi frate, îi mărim la Denis ,,casa”. . . Mai pândim când vin și pleacă, până ce sosește, masa. Și să vezi aici viteză, prea puțini rămân în urmă, Unii trag de aripioare, alții în salată, scurmă! Si încet, încet. . .tăcere, înghițim cuprinși de gânduri. Îi privesc și cu durere, mai notez
DRUMUL ROBILOR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346550_a_347879]
-
trebuie să fie întocmai ca a lui Iacob cu Îngerul. Mântuitorul ne întreabă: "Vrei să te vindeci?", iar noi îi răspundem: "Da, Doamne, vreau", dar vindecarea cere sacrificiu, cere jertfă, cere smerenie. Trăirea în suferință este o mare catastrofă, te pândește următorul pas, moartea, or, ca să scapi de moarte, trebuie să te vindeci. Întotdeauna m-a impresionat o scenă în care Michelangelo l-a redat pe păcătos încorsetat de șarpe. Este extrem de sugestivă această imagine a omului păcătos, în care se
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
-
mai puțin vestita lui teza a “ciocnirii civilizațiilor”. Căci civilizațiile, până la urmă, vor ajunge să fie cam una sau, în orice caz, un construct global cu componente cât de cât compatibile, acolo le va duce globalizarea; culturile sunt, și ele, pândite de multiculturalitate, alienare și uniformizare, dar până la apropierea între religii “e-o cale-atat de lungă”... Ce surprinde - adică, mai concret, atrage sau “deranjează” - în scrierile autorului Viorel Roman este maniera provocatoare, incitanta, uneori de-a dreptul abraziva prin care
VIOREL ROMAN, AUTORUL CARE NU ARE CU CINE POLEMIZA de CORNELIU VLAD în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346653_a_347982]
-
semn de-ntrebare De-o groază de vreme că n-are Cine să-i facă marinărește un nod Și mierlele vremii se duc Odată cu stele puzderii Țărâna cu ciutele serii Pătrund într-un codru caduc Lăsați-mă dar să vorbesc Pândesc la ferestre ocnași Oamenii care pe sfoară sunt trași, Mor natural și firesc Referință Bibliografică: Dați-mi voie / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 402, Anul II, 06 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate
DAŢI-MI VOIE de ION UNTARU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346679_a_348008]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SUFLĂ VÂNTUL ÎNTREBĂRI TĂIOASE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Soarele iubit ne dă cu tifla Ascuns voit sub o perdea de nori Bicisnicii de vină purtători Pândindu-ne de când e lumea, chifla Suflă vântul întrebări tăioase Iarba a-mbrăcat cămăși de frig Ciulinii țin congres în pipirig Remușcări târzii până la oase Streșinile dau subit în plâns Lumea zorită cade sub umbrele Șirete sindicatele de iele Cotrobăiesc arhivele de
SUFLĂ VÂNTUL ÎNTREBĂRI TĂIOASE de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350986_a_352315]
-
familia noastră pe povârnișul marilor suferințe. Asupra familiei noastre plutea primejdia grea. Viața ne era profund tulburată. Tata era mereu tracasat, mereu pus în situația de a se ascunde. Cineva l-a averizat pe tata că o nouă primejdie ne pândea din cauza numelui câinelui nostru. Trebuia imediat să îndepărtăm câinele. Tata, om în toată firea, cu ochii umezi, a făcut un culcuș în căruță, a înhămat calul, ne-a trimis pe noi copiii în vecini ca să nu asistăm la despărțire, a
DEVOTAMENT de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345601_a_346930]
-
comunismului, în anii tragici, în care țăranii noștri erau deposedați, forțat de pământ. Tot de la acest poet, care înțelegem că trebuie interzis și acuzat cum se cuvine, a rămas poezia Foamea, în care arăta gradul de înfometare din închisori: Ziua pândim cu nările-n vânt/ Năluca unui abur de mâncare/ Poate din cer, din iad sau din mormânt/ Or să ne arunce resturi că la fiare/. În beznă nopții ne visăm strigoi/ Ne ospătam din câte un hoit fierbinte/ Dar numai
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
destinu-i păgubos,/ Lehamitea se-ntinde de sus și până jos. Tot la concluziile tranziției fără sfârșit, se pot aminti versurile lui Adrian Păunescu, scrise în anul 2006: S-au abătut necazuri mari pe țară/ Și păsările negre se rotesc/ Hiene pândesc că ea să moară/ Grăbind să stingă neamul românesc. Intresant este faptul că, nimeni nu spune, în mod clar și precis, cine sunt aceste hiene, care vor să stingă neamul românesc. Atunci când vom afla, probabil, va fi inutil. În final
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
umane, a răutății gratuite, a felului de a fi al unora dintre semenii săi, profesori, colegi... Vremurile copilăriei, adolescenței, tinereții și chiar ale maturității lui Emanuel sunt străbătute de schimbări sociale, ce alterează comportamentul oamenilor. Imprevizibilul este ca un șarpe pândind din toate bălăriile finței umane. Aventurile amoroase ale lui Iovi se opresc însă brusc, la întâlnirea persoanei care avea să-i devină soție, Daria. Pe cât de mult l-a tulburat acest vierme al amorului așa a dispărut odată cu găsirea a
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]
-
a găsi o dragoste din care a băut câte puțin, doar să nu moară de sete, cultivată de mama sa, candidat la alunecarea din timp, în univers (...), descoperise, în final, cine este el cu adevărat între actorii care l-au pândit cu furie, cândva, pe alt mal decât cel pe care mulți se află ca și colega lui care-i spunea ce învățase de la mama ei: Natalițo, nu fi proastă, vâr-te-n față. Nimic să nu te mulțumească la altul
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]