1,838 matches
-
milei și îmi spune să încetez să-mi mai fac griji. Raționamentul meu este că aș putea să mă descurc cu o Nuharoo, dar nu cu trei mii. S-ar putea întâmpla orice, de vreme ce ele au făcut o țintă din pântecul meu. Am aproape douăzeci și unu de ani și deja am auzit despre prea multe crime. Îl implor pe împăratul Hsien Feng să ne mutăm înapoi la Yuan Ming Yuan până nasc. Majestatea Sa se înduplecă. Știu că trebuie să învăț să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bebeluș. Împăratul mi-a mărit de curând alocația, și folosesc banii în plus pentru a cumpăra daruri cu aceeași valoare pe care să li le ofer. Sunt sătulă să mă prefac că mă bucură vizitele lor. An-te-hai păstrează ca prioritate pântecul meu. Pe măsură ce acesta crește, el devine din ce în ce mai implicat. E în fiecare zi cu nervii întinși la maximum, entuziasmat și înspăimântat în același timp. În loc să mă salute pe mine dimineața, el îmi salută pântecul: — Bună dimineața, Tânăra Voastră Majestate. Solemn, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bucură vizitele lor. An-te-hai păstrează ca prioritate pântecul meu. Pe măsură ce acesta crește, el devine din ce în ce mai implicat. E în fiecare zi cu nervii întinși la maximum, entuziasmat și înspăimântat în același timp. În loc să mă salute pe mine dimineața, el îmi salută pântecul: — Bună dimineața, Tânăra Voastră Majestate. Solemn, face o plecăciune adâncă: Ce pot să vă aduc la micul dejun? Mă apuc să studiez manuscrise budiste. Mă rog ca pruncul meu să fie mulțumit și fericit înăuntrul meu. Mă rog ca dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eu fără nici o jenă la un bordel ca să învăț trucuri ce aduc plăcere bărbaților? Împăratul nu m-a mai vizitat de când am plecat. Dorul de el mă face să mă gândesc la funiile de mătase albă. Însă micile lovituri dinăuntrul pântecului mă obligă să-mi revin și îmi întăresc voința de a supraviețui. Reflectez acum la viața mea, luptându-mă să-mi păstrez firea. Din capul locului, Hsien Feng nu a fost niciodată al meu. Lucrurile sunt exact ceea ce par a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vreme. Când deschide gura, vorbește despre țânțari, cum îl scot din minți. Îi învinovățește pe eunuci și se plânge că doctorul Sun Pao-tien nu a reușit să-i vindece mâncărimea de sub bărbie. Nu întreabă de mine și se poartă de parcă pântecul meu mare nici nu ar exista. Am tot jucat un joc cu astrologul meu. Se numește „Palatele pierdute“, zice Majestatea Sa, ca pentru a rupe tăcerea dintre noi. Are multe capcane care te-ar putea duce la raționamente greșite. Sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
numește acum în mod oficial mei-mei, „sora mai mică“. Norișor este cea mai bună dintre toate patru, zice Nuharoo. O să-mi fie greu să mă despart de ea. Dar tu ești prioritatea mea. Speranța de renaștere a dinastiei stă în pântecul tău. Împăratul Hsien Feng este încântat. O laudă pe Nuharoo pentru bunătatea ei și apoi se ridică să plece. Evită să mă privească atunci când își ia la revedere. Îmi murmură pe un ton uscat: — Multă sănătate. Sunt incapabilă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ton uscat: — Multă sănătate. Sunt incapabilă să-mi ascund tristețea. Inima mea continuă să caute un semn al căldurii pe care noi am împărtășit-o. Însă nu e aici. E ca și cum nu ne-am fi cunoscut niciodată. Aș vrea ca pântecul meu să nu fie aici, atât de ieșit în afară, cerând atenție și atingere. Aș vrea să pot șterge amintirile. Îi privesc pe împărat și pe Nuharoo cum pleacă. Aș vrea să mă arunc la picioarele iubitului meu, să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împărătesei, după care părăsește încăperea. Din patru părți, apar gărzi care își pun mâinile pe mine. Mă împotrivesc. — Port copilul împăratului Hsien Feng! Eunucul-șef Shim se întoarce și îmi răsucește brațele la spate. Mi se împleticesc genunchii și cad. Pântecul meu se izbește de podea. Mă târăsc în genunchi la Nuharoo și o implor: — Îmi pare foarte rău pentru ce i s-a întâmplat lui Norișor, Majestatea Voastră, dar a fost un accident. Dacă trebuie să mă pedepsiți, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un exercițiu de rutină. Începeam să înțeleg de ce atât de multe concubine devin obsedate de religie. Pentru că altfel ar înnebuni fără doar și poate. Îndur cea mai grea iarnă din viața mea. E mijlocul lunii februarie a anului 1856, și pântecul meu e de-acum cât un pepene. Împotriva sfatului lui An-te-hai, am ieșit afară pe pământul înghețat. Voiam să-mi vizitez grădina și tânjeam să respir aer curat. Frumusețea pavilioanelor și pagodelor acoperite de zăpadă mi-a adus un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nou-născut? Toată lumea o felicită pe Nuharoo. În momentul în care ea îmi ia copilul din brațe și îl arată mândră celorlalte, simt cum teama mă împresoară. Mă tot gândesc: Acum, că au ratat ocazia de a-mi omorî pruncul în pântec, îl vor omorî oare în leagăn? Îi vor otrăvi mintea, răsfățându-l? De un lucru sunt însă sigură: nu vor renunța niciodată la ideea de a se răzbuna pe mine. Împăratul Hsien Feng îmi conferă un nou titlu: Mama Norocoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mă ca femeie, căci sunt vinovată față de Majestatea Sa. Este neîmplinirea mea faptul de a nu-i putea dărui copii. Tung Chih este însă șansa mea să-i dovedesc loialitatea. Am simțit că sunt deja mama lui Tung Chih atunci când pântecul doamnei Yehonala a început să se mărească. Zâmbește la propriile-i cuvinte: Sunt îndrăgostită de fiul meu. Nu e nici urmă de ironie în vocea ei și aș vrea din tot sufletul să mă înșel în legătură cu intențiile ei. Dacă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-l privesc pe Yung Lu în ochi. Ce rost are să continui? La amiază, ușa spre lumea de afară se va închide permanent. În mod curios, teama mea a dispărut acum. E o pace stranie aici, primitoare și caldă precum pântecul mamei. Îmi aduce mângâiere să mă gândesc că toate necazurile mele se vor sfârși dacă aș rămâne aici. Nu m-aș mai chinui în vise și nici nu m-aș mai trezi doar ca să-l aud pe An-te-hai povestind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
capăt și în aer gîzele se pitroceau printre raze. Goală, femeia își juca pruncul care sughița de rîs; păreau surprinși de soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă lucea ca marmora iar linia pură a tricepșilor umflați urca spre pîntecul subțire și sînii viguroși de pădureancă. Gîngurind, copilul se lipise de ei cu capul dat pe spate; încordați, umerii femeii scînteiau în lumină; de pretutindeni, din frunze și din apă, izvora parcă o vrajă. Cu încîntare, nimfa născocea copilului porecle
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înțelegător. Am ieșit în spatele gării. Plopi albi argintau zăvoiul care mărginea o gîrlă. Toamna era începută: în coloarea mai lîncedă a frunzelor cobora tristețea iar tăcerea mirosea a moarte; din vîrful plopilor se auzeau foșnete. Urcam pe coasta ca un pîntec de bivol culcat. Sus, în șea, dintre spini izbucni un popîndău. Era un copil care își înălța gîtul, oprindu-se cu degetul în gură. Pe cer, în spatele său, alunecau nori destrămați. Cînd m-am apropiat, băiețelul fugi scărpinînd parcă pămîntul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din porțelan care, tras la capăt de o ață cu plumb, pășea de pe-un picior pe altul, legănîndu-se pe masă. În fiecare seară nea Manalache se desbumba alene în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de dogoare, își scărpina fără jenă pîntecul păros. Fiind pîndar de noapte, treburile casei le făcea nevasta, o mînă de femeie oacheșă și uscată care creștea copiii și ducea singură în spate toată casa. Ca slujbaș, nea Manalache aducea banul de care nu se atingeau decît pentru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rămăsese slabă. Spînatic, bădia Nică dovedea o sprinteneală păstrată din vremea cînd arăta ca un țîr. Era vioi și-i plăcea să stîrnească oamenii la rîs. Treburile de președinte însă nu le rezolva curat, așa că, în curînd, se înstări. Deși pîntecul îi creștea mereu, își cumpărase bicicletă. Era ca un butoi în care vechiul bădia Nică se cufundase cu tot cu pleșuvie. În ograda sa curînd apărură biciclete și pentru flăcăii care, alături de frații Fărocoastă, ajunseseră fruntea satului. Tocmeau horile și pe toți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
încă și pe cel moștenit. Asta e șmecherie: „ține, tu, șfara asta, pe urmă dă-ne nouă tot pămîntul”. Se mai amăgiseră odată cu întovărășirea. Oamenii au făcut-o mai mult de silă și, ce-a ieșit, iaca: a crescut în pîntec calicul, Nică a lui Grigoraș. Păi lupta asta de clasă, cum îi zice, a băgat la zdup niște boieri și a ridicat pe alții care ne belesc mai rău. Asta-i învoială țigănească. - Care învoială? N-a fost nici o învoială
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
niște brățări. Ca o mie de năpîrci, trupul ei șerpui în loc. Îngustă, feciorelnică, întinzîndu-se pe vîrfuri, o clipă dansatoarea rămase suspendată în aer. Avea pielița de sub bărbie albastră. Apoi, deodată, țîșni în fața lui Irod și ridică piciorul. Sub baldachin, cu pîntec gol și mare ca un lighean, Costică Fărocoastă își muia degetele într-o tavă cu mirodenii și se pișca de nări. De lîngă tetrarh, arhonții priveau cu gurile căscate la Aneta. Costică zîmbea iar la sfîrșitul dansului întinse directoarei o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pătrundea Întruna, cu violență, fără să-i pese dacă ei Îi plăcea au ba, suferind Înfrigurat de nerăbdare atunci când, În puține minute de odihnă, nu se afla Între picioarele ei. Se arăta supusă și mă lăsa să mă războiesc, prin pântecele, sânii și gura ei, cu toate relele care mi se Întâmplaseră. Nu eram pur și simplu un soldățel stătut care vine În permisie și n-are altă grijă decât să-și ostoiască dorințele Înfrânate atâta amar de vreme; nu, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încheieturile când motorul pornea sau se oprea, ecusonul de plastic, gemetele adânci, lampa cu globul crăpat, durerile Începutului și Împietrirea sfârșitului, chipul căruia nu izbutisem să-i rețin trăsăturile, tristețea citită pe acel chip, borcănașele și tuburile cu pomezi alinătoare, pântecul moale, viu, cald, aspirina cu miros acru și de farmacie, așteptarea, cu nerăbdare Înfrigurată, a Împreunării până la Sfârșitul Lumii. Toate astea Îmi fuseseră luate brusc, În câteva secunde, când Îmi spusese că n-o să mă aștepte, iar eu Îi răspunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
văd solzoasa și verdea coadă de gușter ce-ți iese de sub anteriu. Spune, ce facem? Cum se Împacă una cu alta credința În Dumnezeu și credința În Cel de Doarme?». Preotul a oftat din greu, și-a Încrucișat mâinile peste pântecul cel rotund, și-a mișcat - pentru cei care o puteau vedea - a nehotărâre coada care se freca fâșâind de dușumeaua de scânduri date cu motorină și În cele din urmă a grăit liniștit și senin, cu o Înțelepciune pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca un bărbat, ci precum un părinte sau frate mai mare. Nu apucă să-i mângâie părul răvășit: dinspre gura grotei Înainta către ei potera ce trebuia să-i pedepsească pentru furt. Apucă să simtă cum sulițele urmăritorilor Îi străpunseră pântecul, pricinuindu-i dureri de moarte. Părăsi scurt visul și se trezi zvârcolindu-se În chinuri de neîndurat. Îl duseră la spital, unde medicii Îi cârpiră cât se putu de bine stomacul găurit de nemâncare și alcool. El zâmbise blând tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Uniunii Scriitorilor din România între anii 1964‐ 1965, redactor șef și director al revistei „Via ța românească” între anii 1965‐1973. Este cunoscut și ca prozator, memorialist și tr aducător. ALMA MATER În sângele femeii ce ne‐a purtat în pântec S‐ a întrupat minunea grăuntelui de viață, și din a ei durere zbucni întâiul cântec și din a ei privire, întâia dimineață. Din jertfa ei trupească purtăm în noi o parte Cum poartă grâu, într‐însa, o mână de plămadă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sub pânza de nou ri. Mai culegeam câte un fir de iarbă de pe buza izvorului și ți‐ l dădeam și îți spuneam fără de vorbe: „Acestea sunt sprâncenele copilului nostru, Iar aceștia sunt ochii” - îți mai spuneam în tăcere Stropindu‐ ți pântecele cu boabe de rouă. Eu eram fericit, ca o primăvară timpurie 175 și‐mi plăcea să mă topesc asemeni zăpezilor și să contopesc apele mele cu apele tale. Doar tu, părea că nu ești, deși te vedeam și‐ ți simțeam
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
poeți care i‐a urmat, lăsând în urma lui o adevărată legendă.” (Din Dicționar de literatură română, coordonator Dim. Păcurariu, Editura Univers, București, 1979, p. 220) BIOGRAFIE știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună; Plinului pântec așa îi cânta într‐ o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detu nă. știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună, Ea mă vedea cum în șa voi sălta împreună Cu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]