13,312 matches
-
pas de a-mi mărturisi sentimentele cele mai profunde, mai adevărate. N am reușit... În schimb, simțeam cum mă mistui lent la flacăra dureroasă a neputinței. Vedeam limpede, cum tot ce clădisem În nopțile de nesomn, se destrăma asemenea unei pânze de păianjen bătută de vânt. Mi-am Înfipt unghiile În palme, plină de mânie și de dezgust față de gelozia ce-mi strecura În inimă, picătură cu picătură , din veninu-i dăunător venin care Îmi dădea o stare aproape halucinogenă. Umblam furioasă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu ochii deschiși la acest eveniment. N-a putut să-mi taie aripile, cu toate că avea destule rețineri. Ne-am apucat de treabă, deoarece timpul trecea destul de repede și mai erau destule detalii de pus la punct. Pe o bucată de pânză albă s-a scris ( cu creioane dermatograf, având culori diferite) și cu litere mari: „163 de ani de la...” Capetele pânzei au fost prinse cu pioneze, pe două șipci rezistente , având 1,5 metri Înălțime. Arăta promițător! Revenind acasă, am dus
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de treabă, deoarece timpul trecea destul de repede și mai erau destule detalii de pus la punct. Pe o bucată de pânză albă s-a scris ( cu creioane dermatograf, având culori diferite) și cu litere mari: „163 de ani de la...” Capetele pânzei au fost prinse cu pioneze, pe două șipci rezistente , având 1,5 metri Înălțime. Arăta promițător! Revenind acasă, am dus la bun sfârșit scoaterea poeziilor la imprimantă (câte două-trei strofe pe fiecare foaie , astfel ca fiecare elev să aibă poezia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fiind la ora 4:45) și reveneam acasă după amiaza (orele 17, alteori și la 21 ). În perioada liceului, m-am aplecat asupra romanelor de dragoste, și nu numai, fiind o romantică incurabilă. Amintesc: Stendhal (Roșu și negru) ; Cella Serghi (Pânza de păianjen); Mihail Drumes (Invitația la vals); Ion Grecea ( Talida); Camil Petrescu ( Ultima noapte de dragoste, Întâia noapte de război); Liviu Rebreanu (Pădurea spânzuraților) etc. Am ales facultatea de Agronomie din cadrul I.A.N.B (Institutul Agronomic N. Bălcescu) București
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mare, știu să dăruiască fetiței celei mici, în care întrevedem pe autoarea noastră, o păpușă confecționată din cârpe și umplută cu tărâțe, atât de dorită, care readuce pe chipul și în sufletul fetiței bucuria copilăriei: „Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gătitul bucatelor. Această ocupație îi aducea nașei un venit destul de bun în familie. Maica-sa avea o înțelegere cu cumătra ei și, din când în când, o trimetea pe Ioana la ea acasă și aceasta îi dădea toate bucățile de pânză, mai mari și mai mici, care-i rămâneau și pe care le credea bune de a fi folosite, de a mai face ceva din ele. Anume din aceste bucați, maică-sa îi cosea rochițe, fustițe, cămășuțe și chiloței, făcea câte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
folosite, de a mai face ceva din ele. Anume din aceste bucați, maică-sa îi cosea rochițe, fustițe, cămășuțe și chiloței, făcea câte un șorțuleț, o față de pernă nouă, o perdeluță pe ici pe colo... Știa să îmbine bucățile de pânză între ele după culori și calitate în așa fel, încât cine vedea lucrurile făcute de ea nu putea să nu admire imaginația ei, lăudând-o. Chiar și nașa Varvara, când își vedea fina îmbrăcată în acele lucruri făcute de mâna
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
una din ele o întrebă când își cumpărase rochia. Ea îi răspunse mândră că i-o cususe maică-sa. Cealaltă se apropie de ea prefăcându-se că vrea să se uite mai bine la rochie și chiar să încerce calitatea pânzei cu degetele. Ioana o lăsă, desigur. Nu putea să știe ce pusese la cale invidia vecinei. Alături de ele curgea un pârâu, apa căruia era puțină și foarte murdară, doar gâștele cu bobocii mai încercau să aleagă ceva bun din ea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
trezisem, aveam în pat, alături de mine, o păpușă. Credeam că visez, dar nu visam. Mama și sora mai mare, se sfătuiseră să se trezească mai devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită! Mama răsuflă ușurată și mă întrebă: - Îți place păpușa? - Da! Îmi place! am răspuns eu plină de bucurie. Era făcută din pânză și umplută cu tărâțe, dar era importantă pentru mine, totuși era păpușa mea, pe care mi-o doream foarte mult, făcută de mâna mamei. Acea păpușă a fost unul dintre cele mai dragi lucruri ale copilăriei mele. Mama mă învăța
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
trezisem, aveam în pat, alături de mine, o păpușă. Credeam că visez, dar nu visam. Mama și sora mai mare, se sfătuiseră să se trezească mai devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de mămăligă, du-te și ajut-o pe maică-ta". A doua zi au făcut pâine în cuptor, șase pâini mari, aluatul se frământa greu, ba au mai spălat și hainele. Apă, lemne, iar apă, iar lemne, hainele grele din pânză de cânepă îi rupeau spatele. Porci, găini, mâncare, curățenie. Opt suflete în casă. La prânz a pornit cu fratele ei să ducă rufele la râu, să le limpezească. Amețea, o durea îngrozitor capul. Se va odihni pe urmă. Fratele ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să-mi astâmpăr setea, alerg pe nisipuri fierbinți, tălpile îmi sunt numai o rană, mama întinsă în pat, a murit, spune privirea disperată a tatei, țip, el se uită la mine, sunt și ceilalți copii de față, trage cearceaful de pânză peste fața ei, țip ca un animal, nuuuuuuuu, pe masă carafa de apă a devenit uriașă, ia cana și aruncă peste femeie, aceasta tresare într-un suspin, mă uit înlemnită la ea, ar trebui să fac ceva, totul a înțepenit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dacă orgoliul acestora este îndreptățit. Aerul lui de lider a dat-o gata. După ce ajuns în patul lui a aflat că nu are slujbă, că a fost exmatriculat în anul trei de la Politehnică. Se simțea prinsă ca o muscă în pânza unui păianjen. Deși îi ajunge că este deștept. "Doar imbecilii lucrează, se înmulțesc și se însoară la biserică", spunea el cu o mină de copil alintat. Toate bune și frumoase, numai că nu se puteau hrăni cu frunze de stejar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
neostoit până și în lemnul tare de stejar. Bărbații în putere și flăcăii se străduiau să ridice corturile, dar mirosul de fasole, care le gâdila nările, îi făcu să-și abandoneze pentru un moment lucrul. Ziua se înnegrea ca o pânză muiată treptat într-o vopsea a cărei culoare încă nu era deslușită, vibrând între un cenușiu pur și un negru în devenire. Seara nu era prea departe, foamea însă se arăta a fi nespus de aproape de ei. Lăsară lucrul de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fost deconspirată de câteva scâncete discrete, atitudinea sa a fost rece și impasibilă, nemișcând măcar un deget, uitându se insistent pe fereastră, mizând pe o întoarcere salvatoare a bonei. Gertrude a apărut într-un târziu, încărcată cu două sacoșe din pânză de bumbac cu mânere din lemn, repezindu-se glonț înspre pătuț, presimțind o catastrofă. Punându-și mâinile în cap, îl apostrofă pe baby-siterul de ocazie într-o română stricată: „Tu nu supravegheat bine la cupil, nu scos nasul din carte
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care mă aflam, izbindu-mă cu capul și trunchiul de platou cu un zgomot surd, Într-o verticalitate perfectă. Au rămas toți fără grai, Înmărmuriți. Nicio zgârietură, nicio sângerare, niciun vaiet. Auzeam vag și percepeam totul ca prin țesătura unei pânze dese, Într-o curgere Încetinită a lucrurilor, a lumii din jur, dar nu mă puteam mișca sub nici un chip, În niciun fel. Devenisem o veritabilă statuie, sub privirile Înghețate ale celor din preajmă. M-au transportat pe brațe cei mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-l cum stătea În fața mea, cu mâinile ridicate deasupra capului și cu ochii Înălțați spre În sus, că el Însuși va lua forma literei pe care o pronunța. Și, pentru câteva clipe, am avut impresia că pantofii săi albi, din pânză de iută, s-au desprins de pe piatra cubică, levitând În mod miraculos deasupra aleii, abia sesizabil. Am rămas mut de uimire, fără a schița niciun gest ori altceva, cu privirea agățată de rondurile multicolore de petunii din fața mea, căutând o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
picior pe altul, asemenea unei corăbii. O senzație de fericire bântuie pereții somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi. Mă Îndrept spre camera cu oglindă mare. Vreau să-mi admir trupul alb, cu reflexe trandafirii. Găsesc oglinda acoperită de o pânză groasă, uriașă, de păianjen. „Să fiu al naibii” - Îmi spun - și trântesc un picior În materialul acela neobișnuit. Simt duritatea pânzei și ceva cleios care-mi atinge pielea. Piciorul Îmi rămâne agățat. Trebuie să fac ceva. Nimic prin preajmă cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spre camera cu oglindă mare. Vreau să-mi admir trupul alb, cu reflexe trandafirii. Găsesc oglinda acoperită de o pânză groasă, uriașă, de păianjen. „Să fiu al naibii” - Îmi spun - și trântesc un picior În materialul acela neobișnuit. Simt duritatea pânzei și ceva cleios care-mi atinge pielea. Piciorul Îmi rămâne agățat. Trebuie să fac ceva. Nimic prin preajmă cu care să mă eliberez din plasa ciudată. Descopăr cu stupoare că piciorul Îmi este afundat, de fapt, În oglindă. Până mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
alta și, după lungi mângâieri, Începu să-i smulgă petalele, una cate una, și să le arunce În sală. Unii, râzând, se prefăceau că le prind din zbor. Și aplaudau Încântați. Lumina reflectorului principal dănțuia zglobie, lăsând dâre albe peste pânza de Întuneric transparent din sală. Apoi, se focaliză din nou pe Grimmi. Acesta, cu mișcări firești, luă o chitară mică și, sprijinind-o de mijloc, Începu să-și treacă degetele subțiri peste corzile instrumentului, cu capul Înclinat melancolic peste umăr
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care-i Învăluia trupul. Ochii ei, neînțeles de mari, Îl țintuiră ca o poruncă vehementă. Se aștepta să-i spună ceva, dar ea continua doar să-i zâmbească. Privind-o atent, sesiză uluit că fata se legăna ușor, ca o pânză atârnată, că, de fapt, tălpile ei nu atingeau partea de jos a balconului. Așa cum plutea, semăna cu o superbă păpușă de hârtie adiată de vântul serii. Persoana căreia Îi fuseseră adresate semnele ajunsese În dreptul său. Era un bărbat atletic, peste
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Încă, cum de mai putea raționa. Se gândea tot mai intens la ea. Îl cotropea sentimentul acela tăios al interminabilei așteptări și Întrezări vidul imens În care plutise mereu. Undeva, Într-unul dintre ungherele Îndepărtate ale camerei, descoperi o uriașă pânză de păianjen. Pânza, de un albastru transparent, acoperea un pat masiv, peste a cărui lucire mată o văzu, dintr-o dată, pe ea, Întinsă acolo. Da, era chiar ea, cea pe care o aștepta din totdeauna. Fragilă, aproape străvezie, Înveșmântată În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai putea raționa. Se gândea tot mai intens la ea. Îl cotropea sentimentul acela tăios al interminabilei așteptări și Întrezări vidul imens În care plutise mereu. Undeva, Într-unul dintre ungherele Îndepărtate ale camerei, descoperi o uriașă pânză de păianjen. Pânza, de un albastru transparent, acoperea un pat masiv, peste a cărui lucire mată o văzu, dintr-o dată, pe ea, Întinsă acolo. Da, era chiar ea, cea pe care o aștepta din totdeauna. Fragilă, aproape străvezie, Înveșmântată În alb, cu pieptul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Căutam avid un punct de sprijin. Creierii Îmi fierbeau, aveam palmele ude și Îmi simțeam sângele zvâcnind În globii ochilor. M-am ridicat cu greu, sprijinindu mă de rotunjimea chiuvetei. O secundă, mi-am zărit În oglindă, ca printr-o pânză fumurie, chipul. Mi s-a părut că, de fapt, era imaginea unui craniu găunos, cu orbitele adâncite. Aș fi vrut să ies imediat, dar ușa se blocase Într-o Înțepenire curioasă, nerăspunzând efortului meu de a o deschide. Aveam fălcile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]