KorAP: Find »[drukola/base=păți & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...166 >

4,130 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

Ăă... textul... nu e... rău, ca să mă exprim... astfel... folosind un termen absolut neadecvat, credeți-mă, dar... nici prea... of, Doamne, am izbucnit eu în cele din urmă, oftând de supărare, bun nu e, de ce să mint! Iată că ceea ce pățise Maro se repeta acum și mi se întâmpla chiar mie, cu singura diferență că eu nu eram Maro. - Da’ tu cine mă-ta te crezi, Luca Dinulescu? a căzut următoarea întrebare a tinerei și îmi dau cuvântul că aproape imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
cum tocmai spunea ceva ce n-am auzit, numai că spre norocul meu mi-am revenit destul de repede. Am strigat - cred - disperat, nici nu mai știu, pentru că nu credeam că cineva poate fi atât de rău. O asemenea rușine nu pățisem în viața mea. - Te crezi deștept, Luca Dinulescu, sau ce? am auzit din nou și iată că acum îmi era chiar frică, pentru că nu îi făcusem absolut nici un rău acestei așa-zise scriitoare. Am căutat sprijin în ochii lui Maro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

Mik ce s-a întâmplat și unde se duc cu toții. - Ei, fleacuri, răspunse el (vorbea și el într-un mod straniu, printre dinți), după primele prize, se strică stomacul, dar trece, și după aceea nu mai apare. Tu nu poți păți asta, adăugă el liniștitor trăgând cu urechea la ușă. - Cred că asupra mea cocaina nu acționează, spusei eu brusc. Eram surprins eu însumi de acest lucru și simțeam atâta mulțumire și bucurie la auzul glasului meu curat, de parcă aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

-se la șanțul aflat pe margine. Așa cum mergea, pe întuneric, era periculos să calce în el fără să își dea seama. Putea să cadă și, de data asta nu mai știa dacă va avea din nou norocul să nu mai pățească nimic, să scape fără să se rănească. Continuă deci să se târască înainte spre drum, sau, mă rog, în direcția în care credea el că se află acesta. Atunci auzi bufnitura. Încremeni pe loc cu inima bubuindu-i în piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
merge oricând! Așa e, dar numai unul! se arătă de acord și Cristi. Simion Pop se lăsă pe spătarul scaunului, cu mâinile rezemate de tăblia mesei. Privea mulțumit la familia sa și la musafirul de lângă el. De fapt, ce ai pățit? întrebă el. Traian, nepotu-meu, nu mi-a spus decât că ai suferit un accident, n-a intrat în amănunte. N-am apucat să discut mai multe cu el. Mi-a spus că ești un coleg de al lui și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ieși mare lucru din investigația lui dar nu voia să elimine din start nici o pistă. Oricât încerca să se plieze pe ideea lui Pop, aceea că nu aveau de a face cu nimic rău, gândul îl conducea spre aceeași ipoteză. Pățea același lucru ca și în anii de liceu, la lecțiile de geometrie. Fusese un elev care, fără să se laude că i-ar fi plăcut acest obiect, se descurca destul de bine. De multe ori, când era scos la tablă, găsea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
trecute toate, dar absolut toate ipotezele posibile. Desigur că nu-i simplu. Este posibil să nu reușești asta din prima și să te trezești, așa cum ți s-a întâmplat și ție, că ai înlăturat toate pistele de pe listă. Exact, așa pății și eu. Păi, eu ce spusei? replică Cristi. Ptiu, iată că o dau și eu pe oltenește. Mă scoți din papuci cu felul ăsta al tău de a vorbi. Nu mai stau lângă tine pentru că văd că se ia! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu să le elimini pe toate. Atenție însă, asta nu înseamnă că imediat ce ai ajuns la coada listei te oprești. Nu, le investighezi pe toate, cu aceeași acuratețe și abia apoi poți să presupui că aceea este cea adevărată. Altfel, pățești ca tine: ori ți se epuizează lista ori ipo teza rămasă nu este cea potrivită. Ah, mai este un aspect, ipotezele pe care le investighezi, trebuie să fie credibile, posibile și investi gabile, ca să spun așa. Agentul rămăsese cu gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ea. Văd că ești supărat. Nu sunt supărat. Se vede pe fața ta că ai ceva. Am spus că nu sunt supărat, în nici un caz asta nu înseamnă că nu am nimic. Aha, am înțeles. Atunci să reformulez: ce ai pățit? Nici nu știu dacă am pățit ceva, spuse Cristi după câteva clipe de tăcere. Ei, lasă! Azi am fost pe munte. Așa, și? spuse Ileana așezându-se mai bine în fotoliu și privindu-l cu interes. De când mă știu, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
sunt supărat. Se vede pe fața ta că ai ceva. Am spus că nu sunt supărat, în nici un caz asta nu înseamnă că nu am nimic. Aha, am înțeles. Atunci să reformulez: ce ai pățit? Nici nu știu dacă am pățit ceva, spuse Cristi după câteva clipe de tăcere. Ei, lasă! Azi am fost pe munte. Așa, și? spuse Ileana așezându-se mai bine în fotoliu și privindu-l cu interes. De când mă știu, nu mi s-a mai întâmplat una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Am zis că nu pot să-ți spun. Atunci, nu te cred! I-am promis. Îți promit și eu că totul rămâne între noi. Trebuie să știu. Se cunoaște că ceva nu merge ca lumea și sunt îngrijorată să nu pățească ceva. E un om bun dar se consumă foarte mult. Ține în el atunci când are necazuri și mă tem să nu facă un infarct. Are proble me cu inima. Atunci mai bine i-ai spune să stea departe de pălinca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
la curent cu problemele poliției. Îi părea rău că cedase insis tențelor ei. Abia acum Pop ar fi avut motiv să se supere. Doar îl rugase să nu mai vorbească cu nimeni. Ei, îl trase ea de mânecă, ce ai pățit, ți-ai înghițit limba? Eu cred că este posibil să nu fie vorba de dispariții ci de ceva mult mai grav. La ce te gândești? Cred că avem de a face cu omoruri. Doamne ferește! Ești sigur? Cum aș putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că nu pricepe despre ce este vorba, de ce această interdicție? E mai bine așa, fă-mi te rog hatârul acesta și ascultă ce-ți spun. Acum, cu nenorocirea asta care s-a abătut peste noi, mi-e teamă să nu pățești ceva, îi explică Pop evitându-i privirea. Nu-i bine să umbli de unul singur pe coclauri. Ai venit la mine în casă și mă simt răspunzător pentru tine. Era clar, avea informația din altă sursă, nu de la Ileana. Altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
la traseu și tresări speriat când foșnetul cu pricina se auzi din nou. De data aceasta venea chiar din spatele său dar acum i se păru mult mai puternic. Se opri o clipă încercând să priceapă ce se întâmplă. Nu mai pățise niciodată una ca asta. Putea să jure că păstrase direcția bună, așa că nu își explica cum de se afla tot în fața lui Burcilă. Poate din cauza întunericului ori deoarece se bazase prea mult pe simțul său de orientare, ajunsese în altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
a întâmplat cu ei? Pleacă prea devreme, e mijlocul verii. De obicei, șatra părăsește zona toamna târziu. Nu știu obiceiurile zlătarilor, începu Cristi să vorbească, dar din câte îi cunosc eu pe țiganii de pe la noi, când unul dintre ai lor pățește ceva, nu se dezlipesc de secția de poliție ori de spitalul unde este internat până ce lucrurile nu ajung la bun sfârșit. Aici, mi se pare că ceva este dubios. Și-au făcut bagajele și au plecat. Ceva i-a speriat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
răspuns. Dacă e într-adevăr cine spui tu, trebuie să urce singur. Și dacă mă înșel? Cum îi va fi soarta, doar nu hotărâm noi! La urma urmelor nu l-a obligat nimeni să se aventureze aici. Nu vreau să pățească ceva. Îl placi, nu-i așa? Nu știu, răspunse Ileana după câteva clipe. Încă nu știu ce se întâmplă cu mine. Crezi ca va rămâne aici? Dacă scapă cu bine va fi nevoit să stea de veghe. Fii cu băgare de seamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
era vorba de nici o vâlvă. Ți-am spus povestea pe care o știe toată lumea. La vremea aceea nu puteam să-ți spun mai mult, nu știam cine ești de fapt și nici ce trebuie să faci. Dar, despre ce ai pățit pe Muntele Rău, ce spui? Nici asta nu te face să cazi pe gânduri? Da, chiar așa, Muntele Rău. Crezi că aș putea să aflu și eu ce s-a întâmplat cu adevărat acolo? În privința asta ți-am spus adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
plecăm și să intre în oraș. Nu-mi place, e prea periculos. N-ai decât să fii atent și să nu te îndepărtezi prea mult! spuse Cristian. Domnița m-a pus să-i făgăduiesc că te aduc întreg înapoi. Dacă pățești ceva, nu știu cum o voi scoate la capăt cu ea. Ți-am spus, ridică inspectorul din umeri, nu trebuie decât să fii atent și să nu mă scapi din ochi. Nu, băiete! Mai bine inversăm rolurile. Tu cercetezi pădurea și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ea de apă. În orice altă situație, figura lui Calistrat ar fi fost comică. Acum însă, moșul părea de-a dreptul fioros. Sper numai să nu te îmbolnăvești! adăugă bătrânul. Nu-ți fă tu griji, îl liniști inspectorul, nu voi păți nimic, sunt obișnuit. N-am timp de bolit acum. Băiete, mâine să te îmbraci și tu ca lumea! La munte, nopțile sunt reci și vremea e foarte schimbătoare. Nu am crezut că la vârsta ta trebuie să te învăț și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
afront urma să se răspândească cu viteza luminii printre traficanți și, odată prestigiul pierdut, se deschidea o adevărată cutie a Pandorei. Oricărui tâlhar prăpădit îi putea trece prin minte să-l atace ca să-i sufle afacerea știind că nu va păți nimic după aceasta. Nu, acest lucru nu avea voie să se întâmple, va trebui să se facă luntre și punte ca să afle cine îi întinsese capcana aceasta și, mai ales, să se răzbune pe măsură. Așa îl găsise pe Boris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ceea ce însemna că nu este o ființă vie. În ciuda convingerii lui Vlad Mihailovici, nu aveau de a face cu un animal, nu exista pe pământ o ființă vie în care să golești două încărcătoare de AKM și acesta să nu pățească nimic. Nici măcar un elefant nu ar fi putut scăpa nevătămat. Ce mai aflase? Că nu poate ieși din peșteră la lumina zilei. Se părea că numai lumina soarelui o ținea blocată în subteran, pentru că raza lanternei nu îi făcea nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195

candidat pe la noi era unul Muscă, care, venind la Școala Slobozia, a pusă întrebarea de la ordinea zilei: „Cu ce ne-a ajutat URSS în timpul foametei? A avut surpriza să afle de la băiatul lui șuru: „Cu costiță americană!” Tata n-a pățit nimic, deși, dacă acel Muscă era pestriț la mațe, putea s-o încurce rău, dar se vede treabă că și el știa prea bine adevărul. După ce a trecut foametea, au început cotele impuse gospodăriei țărănești, și așa sărăcită de război

Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat (2009) [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
cu un spion și, fără multă vorbă, le-a spusă că el este spion. Băieții l-au luat la bătaie cu ciomegele. Se pare că nu învățase destul la instruirile de la raion și din cărțile de gimnaziu. Tot Frumușelu a pățit-o cu Vortolomei Pușcuță, când, după câteva pahare cu vin, pe nemâncate, s-a urcat pe bicicletă (era ca și cum ar avea acum un Ferarri!) și, după câteva pedale, s-a răsturnat în șanț, în niște urzici și buruieni. Vortolomei Pușcuță

Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat (2009) [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600

aici, Întrucît la urma urmei Barcelona fusese orașul unde se născuse și unde dispăruse pentru totdeauna la Începutul războiului. N-am găsit altceva decît piste moarte, și asta bizuindu-mă pe ajutorul unchiului meu. Mama, În propria ei căutare, a pățit același lucru. Barcelona pe care a Întîlnit-o la Întoarcere nu mai era cea pe care o lăsase În urmă. S-a pomenit cu un oraș al cețurilor, unde tata nu mai trăia, dar care era În continuare vrăjit de amintirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
din sufragerie. Privirea Îmi căzu În pămînt. — Îmi spui pe unde ai fost? — Am umblat. — Am tras o spaimă de moarte. Nu era mînie În glasul lui, nici măcar reproș, doar oboseală. — Știu. Și-mi pare rău, am răspuns. — Ce-ai pățit la față? — Am alunecat prin ploaie și am căzut. — Ploaia aia trebuie că avea o lovitură de dreapta zdravănă. Pune-ți ceva. Nu-i nimic. Nici nu simt, am mințit eu. Am nevoie doar să mă duc la culcare. Pic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]