1,817 matches
-
acesta nu era reglementată de vreo o obligație strictă sau de vreo vigilență riguroasă, așa încât participarea soldaților nefiind verificată, exista posibilitatea absenței. Soldații creștini care participau puteau să se însemne cu semnul sfintei Cruci, fie pentru a da de înțeles păgânilor că nu aderau la riturile lor, fie pentru a da mărturie publică despre profesiunea credinței lor. Consolidarea vizibilă a creștinismului și ostilitatea maniheismului, credințe contrare cultului împăratului, au devenit suspecte împăratului Dioclețian și cezarului său, Galerius, care, printr-o serie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
bisericească, încep cu Nero (54-68), prin analogie cu cele zece plăgi ale Egiptului, și se termină cu cea a lui Dioclețian (284-305). Numărul indicativ al acestor persecuții, reluat și de Paulus Orosius (385-418), discipolul sfântului Augustin (354-430), în Istoria contra păgânilor, redactată între anii 417-418, avea să domine fantezia istorică a epocii antice și a evului mediu. Rescriptul lui Traian (98-117) din anul 115 ne mărturisește că Roma nu a emis nici un edict contra creștinilor, spre deosebire de edictul asupra sacrificiilor din anul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sfântului Petru - scrisă cu certitudine în anul 63 sau în prima jumătate a anului 64. Cu această ocazie, Apostolul Petru îndemna cu multă tărie credincioșii din Asia să aibă o conduită ireproșabilă, civilă și religioasă, pentru a putea respinge acuzațiile păgânilor și a le frâna limbile clevetitoare: Supuneți-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omenești, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimiși de el, spre pedepsirea făcătorilor de rele și spre lauda făcătorilor de bine; căci așa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
plătească tributurile cuvenite (cf. Fap 2, 37). În această situație, atât Petru cât și Paul nu-și ascund preocuparea, nu atât de noua politică instaurată de autoritățile romane față de Biserică, cât mai curând de atitudinea nesinceră a creștinilor considerați de către păgâni un gen de oameni cu o credință nouă și răufăcătoare. Altminteri nu se poate explica îndemnul continuu al Apostolilor spre obediența și fidelitatea creștinilor față de autoritățile civile și nici proclamarea principiului potrivit căruia toate stăpânirile lumești sunt de la Dumnezeu și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fiului său, creștini declarați și protectori ai creștinilor, amândoi uciși de el, precum și epurarea creștinilor de la curtea imperială, din armată și din administrația publică. O tradiție medievală prezintă bătălia de la Verona (249), ca o luptă între creștinii lui Filip și păgânii lui Decius, care a dus la împlinire simultan masacrarea celor doi Filipi și persecutarea creștinilor, fideli politicii celor doi, considerați dușmanii săi: A deținut puterea timp de trei ani. A arătat el însuși fără întârziere, că el i-a ucis
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vlăguiții soldați creștini din Orientul Mijlociu, cu care întreprinsese prima campanie (pierdută) împotriva perșilor (296). Nu era entuziasmat de dânșii pentru că, în vreme de război, în loc să meargă să lupte, își puneau diferite chestiuni de ordin moral și religios, care, în ochii păgânilor, căpătau forme de lașitate și de absență a virtuților războinice. Între Galerius și soldații creștini nu era pace. Scriitorul creștin latin Lactantius (250-327) a primit victoria din a doua campanie persană (297) cu multă amărăciune, silindu-se să-i reducă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
actele proconsulare și imnurile lui Prudentius nu am fi știut nimic despre acești martiri militari, considerați sfinți de către popor. În primele patru secole nu era sfânt martir numai cine murea pentru credința creștină, ci orice creștin care murea de mâna păgânilor. Pe durata războiului împotriva bagauzilor (285), Maximian nu mai avea printre trupele sale nici o legiune tebană, deși una dintre cele cinci constituite se afla cantonată în Italia și era desemnată cu numele simplu de Thebaei. Celelalte patru: legio II Flavia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în ea, minciuna. Pentru creștinii convinși, acceptarea idolatriei era o lipsă de curaj împotriva dușmanilor lui Dumnezeu, o cedare în fața unei constrângeri tiranice, o negare a propriei religii, un act de violență morală incalificabilă, o piatră de scandal pentru toți păgânii și creștinii care i-ar fi văzut luând parte când la sacrificiile păgâne, când la misterele creștine, despre care Tertulian spunea că: Fiind cunoscut de creștin, ești ispitit și acționezi împotriva conștiinței celuilalt, ca și cum nu ai fi creștin. Unii dintre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștini care, în redactarea Patimilor diferiților martiri, nu și-au ascuns scopul inițiativei de a crea o epopee creștină pe durata marii persecuții. Soldații martiri au fost glorificați asemenea unor cavaleri fără pată și neînfricați, apărători ai credinței împotriva celor păgâni. Cu această ocazie, fantezia populară a creat niște eroi legendari precum un Georgius, un Theodorus, un Demetrius și un Procopius a căror inexistență istorică astăzi e pe deplin acceptată. Din actele rămase ne rezultă că acești militari fiind creștini au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de armata sa, Licinius s-a arătat ca binevoitor închipuit al creștinilor. La 13 iunie 313, ambii auguști, Constantin (306-337), Licinius (308-324), publicau de comun acord rescriptul de la Milano, lăsând creștinilor libertatea de cult. Augustul Orientului, fiind implicat în erorile păgânilor, nu a reușit să înțeleagă și nici să accepte creștinismul elementar al colegului său occidental, preluând comportamentul acestuia drept o strategie de înlăturare a sa. În aceste condiții, Licinius s-a dezlănțuit împotriva a tot ceea ce era creștin și creștinism
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Prin disprețuirea creștinismului, Iulian își propusese restaurarea imperiului pe baza tradițiilor păgâne, prin renașterea păgânismului lipsit de putere și în agonie, cu templele sale în bună parte închise, devastate și cu sacerdoții în plină decadență. Acțiunea sa era foarte dificilă. Păgânii, după implicarea directă a lui Constantin și a fiilor săi în viața creștină, erau deja în minoritate cel puțin în Orient, unde arătau indiferență față de lumea antică și se resemnară în fața istoriei favorabile creștinismului. Revenirea la sfârșitul secolului IV în favoarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru a pune capăt discordiilor ecleziastice, iar pe ascuns îi întărâta pe ceilalți episcopi opozanți la revoltă, fiind convins că plebea se mișcă numai atunci când este unită; e) interzicea creștinilor să-și înmormânteze morții ziua, pe motiv că se scandalizau păgânii datorită cultului creștin; f) interzicea bărbaților să vorbească femeilor despre creștinism, iar acestora să se adreseze copiilor cu asemenea învățături provenite din Evanghelie; g) a interzis creștinilor să se apropie de studiul autorilor, decretând ca școlile de literatură să fie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
urcat pe tronul imperial și-a aruncat masca și a apărut cu adevărata sa înfățișare. Opera sa de reîntoarcere spre păgânism cu multă înflăcărare a eșuat. Nefiind vorba de recucerirea pozițiilor pierdute de către idolatrie, ci chiar de o reacție a păgânilor împotriva creștinilor desfășurată mai mult în domeniul politic decât în cel religios prin uciderea și îndepărtarea din funcție și de la curte a adepților predecesorului său, dar și prin devastarea și incendierea unor biserici creștine, inițiativa sa nu a biruit. Aceste
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
niciodată n-a putut fi dovedit că s-a îndepărtat de la calea dreptății din cauza religiei cuiva sau din alte cauze de acest fel. Dimpotrivă, se plângea că după libertatea de cult obținută de Constantin, creștinii i-ar fi persecutat pe păgâni: Despre sfințenie nu știți dacă El (Isus Cristos) i-a creat numele. Emulați de mâniile și ferocitatea iudeilor, răsturnați temple și altare, îi ucideți nu doar pe aceia dintre noi care rămân fideli cultului părinților, ci și pe aceia care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ori mai simplificată odată cu înfrângerea de la Adrianopol (378), care a stimulat conștiinciozitatea creștinilor din Orient asupra salvării civilizației și Imperiului. La baza problemei se află compoziția armatei din secolul IV, unde elementul rural care reprezenta forța trupelor continua să fie păgân. Cazul este mult mai evident mai ales în Occident, unde principalele arii de recrutare erau Gallia și Iliricul: trupele gallice ale lui Iulian, care pornesc împotriva lui Constantius II (337-361) adorau zeii. Începând din secolul III, a crescut progresiv procentajul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Egipt sau de comunitățile acestora. Fenomenul barbarismului explică mult mai bine indiferența religioasă a armatei secolului IV, deși fenomenul nu poate fi considerat general și nici definitiv. În fața intrării masive a barbarilor în Imperiu și implicit în armata romană, mulți păgâni trec la creștinism din interes politic sau personal. În aceste condiții periculozitatea sălbăticirii armatei prin prezența barbarilor devine tot mai pregnantă în scrierile Sfântului Ieronim (346-420). Polemica împotriva barbarilor lui Flavius Stilicho (359-408) e prezentă, cu motivații și evaluări diferite
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în cei creștini. În ciuda motivelor religioase și ideologice diferite care apar între Theodosius I (379-395) și Eugenius (392-394), în momentul războiului de la Frigidus (394), nu pare să existe nici o contrapoziție religioasă între cele două armate. Spre sfârșitul secolului IV, atenția păgânilor și a creștinilor din Imperiu se concentra asupra barbarilor. După anul 381, problema religioasă în armata romană nu mai era considerată relevantă întrucât atât păgânii cât și creștinii Imperiului erau concentrați asupra periculozității numerice ascensionale a elementelor barbare în diferite
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
întruchipează bucuria poporului biruitor împotriva cotropitorilor. BĂTĂLIA DE LA RAZBOIENI — VALEA ALBA Cică Ștefan cel Mare și Sfânt fusese învins de turci la un loc ce-i zice Valea Albă. Nemaiajungându-l capul ce să facă, ca să scape țara de acești păgâni, se duce la un sahastru să-i ceară sfat. Unde-s turcii? îl întreabă sahastrul. Într-o vale înconjurată de dealuri. Atunci strânge degrabă o mie de oi, una de miei, alta de vaci și încă una de viței. Apoi
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
să deie și ce să facă. Dar când văzură pilcurile de oaste că se apropie, îi cuprinse o spaimă strașnică și, de frica celor ce se petreceau, gândeau că tot ce aud și văd îi oaste de-a lui Ștefan. Păgânii încep a alerga în toate părțile. O învălmășeală mare se iscă iar Ștefan se răpede ca un trăsnet, cu cele patru pâlcuri ale oastei, cuprinde pe turci din toate părțile și începu a-i bate vitejește. Păgânii, răzbiți, o iau
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
De-am fi toți uniți.ʺ Sau altfel de versuri: „... Rusule și măi muscale Nu-mi fă țara de ocară, Că Dumnezeu are scară: Are o scară de suit Și una de coborât; Când te-o coborî de sus, Rusule, păgân de rus; Nici nu-i crede ca-i fost sus. Ți-a părea c-a fost un vis; Un vis negru și urât Cât de jos te-o coborât!ʺ Cum istoria locurilor înseamnă tocmai realizarea unei monografii a fiecărui
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
trecut gardul victorioasă și în tabăra creștinilor. Deci dacă nu mai adăugam oule roșii, numai cu mielul și pasca, puteam să zicem că suntem în tabăra vechilor izraeliți. Asta a fost tot! Și ca să nu credeți că sunt chiar un păgân adevărat, vă spun și eu acum ca orice creștin: „Hristos a înviat!" Doar ceva despre Lege Ce mi ți-i și cu pensionaru'? Luna trece, pensia merge și singura lui grijă este ca să-și mai facă de treabă pe lumea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Grele sunt? Sunt. Forțoase sunt? Sunt, berechet. Rezistente sunt? Oho! Oțel cât încape, deci totul le recomandă călduros pentru a izbi cu ele niște Worl Trade Center, de să nu se vadă cărămidă cu cărămidă și să bage în sperieți păgânii de americani, până la a șaptea spiță de aici, încolo. Totuși, deși ideea cică s-ar fi pus pe tapet, doar ca idee cu vreo zece ani în urmă, se pare că dreptcredinciosul Osama a trecut cu succes în amintirea americanilor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
al Bisericii. Trece pe la manihei, însă nemulțumit în sufletul său, mai caută până ce ajunge să fie botezat. Timp cât stă printre manihei va învăța doctrina acestora. O motivație a atracției către maniheism ni se dă în Mărturisiri, în felul materialist, păgân în care Îl concepea Fericitul Augustin pe Dumnezeu. Este mereu cu sufletul îndoit, mereu are frământări și, cu sufletul neliniștit, caută adevărata credință, pe care o va găsi la Milano, în anul 384, când va asculta predicile episcopului Ambrozie, care
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
prietenul nedespărțit al lui Augustin aproape 40 de ani, evidențiază activitatea Fericitului Augustin care „învăța și predica în particular și în public, acasă și în Biserică, cuvântul mântuirii cu toată încrederea, împotriva ereziilor din Africa, îndeosebi împotriva donatiștilor, maniheilor și păgânilor; pentru aceasta el făcea cărți și improviza cuvântări spre admirația și bucuria de negrăit a creștinilor [ortodocșilor], care nu treceau sub tăcere, ci vesteau până unde puteau lucrul acesta. Și astfel, cu ajutorul Domnului, Biserica ortodoxă din Africa a început să
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
22 de cărți, spune Augustin, tratează despre ambele Cetăți; totuși li s-a dat tiltlul: «Despre Cetatea lui Dumnezeu», pentru ca să poarte, de preferință, titlul celei mai bune”. Lucrarea cuprinde două părți: primele zece cărți combat acuzele pe care le aduc păgânii Bisericii, iar Biserica, la rândul ei, atacă păgânismul cu politeismul său. Celelalte douăsprezece cărți expun originea, dezvoltarea și sfârșitul celor două cetăți. Fericitul Augustin analizează cu o deosebită atenție situația omului în Raiul pământesc, căderea lui în păcat și urmările
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]