2,742 matches
-
de-ai săi muriseră deja la Canal sau în gherlele comuniste.) Și totuși, teleasta reușește într-un final împăcat cu sine însuși să-i provoace bătrînului său invitat cîteva neașteptate lacrimi: atunci cînd îl roagă să evoce memoria mamei sale, părăsită aici, în raiul comunist, de către risipitorul fiu. Oameni sîntem, nu? Asta pare să fie și concluzia civilizatei teleaste, cea care, în miez de noapte, ne-a făcut cunoștință nouă, civilizaților teleconsumatori, cu civilizatul monstru (sacru). 18 noiembrie Minciuna stă cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prestigioasă prestație universitară americană (Matei Călinescu, Toma Pavel ș.a.), care s-a realizat magistral dincolo, în lumea normalității. Un segment masiv de populație autohtonă nu neapărat din sfera spiritului s-a integrat standardelor lumii civilizate, păstrînd icoana dragă a pămîntului părăsit, dar decis să nu se mai întoarcă aici, definitiv, niciodată. Nu sînt de avut în vedere, evident, cohortele de juni care emigrează de ani de zile spre Eldorado-ul canadian sau suflecații zilieri plecînd voioși la căpșune, în Spania. Drama
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui otrăvi Îmbujorînd-o că pe dimineață, și-a lui solzoasă-armură îmblînzind-o, Un monstru-ncîntător în ceruri sau care umblă pe pămînt, 180 [Cu glas de spectru neîncetat plîngîndu-se, cu sete mereu nepotolita, Frumusețe îmbujorata de dorință, batjocorind teribilă ei disperare. Rătăcind părăsita, minune detestata de Zeități și Oameni,] Pînă cînd, cu o durere-ngrozitoare pe stînci ea dădu naștere tristeții și suferinței sale: Iată, doi Copilași plîngeau pe vîntul părăsit. 185 La început ei izbucniră-n plîns, și fără de-ajutor precum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sete mereu nepotolita, Frumusețe îmbujorata de dorință, batjocorind teribilă ei disperare. Rătăcind părăsita, minune detestata de Zeități și Oameni,] Pînă cînd, cu o durere-ngrozitoare pe stînci ea dădu naștere tristeții și suferinței sale: Iată, doi Copilași plîngeau pe vîntul părăsit. 185 La început ei izbucniră-n plîns, și fără de-ajutor precum un val Bătut de-a lungul nevăzutei căi, crescînd enorm în mișcarea-i spre Supremă țintă, pîn' ce putere de la Enion, precum cea mai bogată vară strălucind, Nalta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ei ascultară Harfele Stihiilor și Cîntecul cel Sferic: Văzură Orele dansînd, repezi înveselindu-se prin cer, 350 Cu o lucire-naripată răspîndind bucurii prin lumină veșnic schimbătoare 28. Dar stînd Luváh și Vala în cerul sîngeriu Singuri rămaseră-n înalt și părăsiți, în înfricoșătoare gelozie. Stăteau deasupra cerurilor, părăsiți, pustiiți, în sînge suspendați. Și să coboare nu puteau, nici să-și ia ochii Unul de la Altul. 355 Vecia se-arătă deasupra lor sub chipul Unui Om înfășurat În hainele de sînge-ale lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Sferic: Văzură Orele dansînd, repezi înveselindu-se prin cer, 350 Cu o lucire-naripată răspîndind bucurii prin lumină veșnic schimbătoare 28. Dar stînd Luváh și Vala în cerul sîngeriu Singuri rămaseră-n înalt și părăsiți, în înfricoșătoare gelozie. Stăteau deasupra cerurilor, părăsiți, pustiiți, în sînge suspendați. Și să coboare nu puteau, nici să-și ia ochii Unul de la Altul. 355 Vecia se-arătă deasupra lor sub chipul Unui Om înfășurat În hainele de sînge-ale lui Lúvah și purtînd toate suferințele-i; Așa cum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ți; Zadarnic dau s-apuc în aprigă mea mîna straiul tău, precum izvoarele de apă 305 Din luminoasele nisipuri a' lui Los, de-mbrățișarea-mi se desprinde; apoi eu singur Rătăcesc printre-ale verii vergure. Iată, strigă ele, Sărmanul Los cel părăsit, batjocorit de vierme, de melcul cel cu casa, si De Furnică și gîndac, ascultă! rîd, si joc își bat de Los". Enitharmon răspunse: "La adăpost acum de loviturile Puterii tale, demone-al furiei, 310 De mă-nfășoară fermecata Dumnezeu În nori
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Care e prețul Experienței? o cumpăra c-un cîntec oamenii? Sau (poate)-nțelepciunea c-un dans în stradă? Nu, ea este cumpărată cu prețul A tot ce are-un om, casa, nevasta, copiii săi. 400 Înțelepciunea e vîndută în piață părăsita în care nimenea să cumpere nu vine, Și-n vestejitul cîmp în care fermierul áră pentru o pîine-n van. E lesne să triumfi pe sub al verii soare Și la culesul viilor, să cînți pe harabaua care cu grîne e umpluta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Los; Ținut-a sfat cu Șarpele lui Orc ascunși în întuneric, 95 Și cu-a Satanei Sinagoga în sumbrul Sanhedrin, Să uneltească împotriva Lumii lui Los și sfîșiata celor patru vînturi Pe Enitharmon să o dea, de-a viitorului nădejde părăsita. Tot viitorul Pare-nțesat de nimicire fără capăt care nicicînd nu va putea fi izgonita; Prezentul e-nghițit de disperată remușcare într-o turbare de nestins. 100 Uimit și îngrozit privit-a Urizen cum bătălia lua o-nfățișare Pe care nu o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-mi cuptoare. Sufletul meu este șapte cuptoare, necontenit foalele mugesc Peste cumplit de-nflăcărata-mi inima, metalul cel topit curge-n Canale prin mădularele-mi de foc. O iubire! O indurare! O durere! 305 O chinuri, amare chinuri a' iubirii părăsite! Efraim era sălbatic loc al bucuriei unde îmi alergau toate jivinele. Rîul Kanah trecea rătăcitor pe lînga dulcele meu Mănase. Mergi, Noa259, adu brîul de strașnica arama, încinge-l pîn' la roșu, Strînge-l în jurul pîntecelor cruzimii-acesteia ce se întinde. 310
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe alții devorîndu-se. Capul și-l pleacă și tremurînd stă în picioare, si luminoșii-i ochi se sting. Acestea-s Viziunile Ochilor Mei, Viziunile Ahaniei". Astfel strígă Ahania. Enion din peșterile Mormîntului îi răspunde: "Nu-ți fie teamă, O biată părăsita! O, pămînt al spinilor și-al mărăcinilor 530 Unde cîndva-nflorea măslinul și Cedrul áripile-și întindea! Cîndva jelitu-m-am că ține pustiita; părăginitele-mi cîmpii cu teamă Către Cimitire au strigat și Rîma-n stare groaznică sosit-a. Găsit-o-am
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
milioane în vîlvătăi de foc al minții, 90 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Dincolo de-Universalul Vălmășag, dincolo de Polul cel mai depărtat Unde-ale lor vîrtejuri lucrarea-și începeau, acolo stă O stîncă-Îngrozitoare departe-n Miazăzi; ea fost-a părăsita cînd Urizen dădu caii Luminii în mîinile lui Lúvah311. 95 Pe-această stîncă zăcea veștedul cap al Omului cel Veșnic Înfășurat în jur cu buruieni de moarte, rece și palid în chin și-întristare. El își ridícă făcliile albastre ale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Mormîntului! Ce-ncîntătoare-s desfătările acelora care din morți au înviat! 730 O, fremătătoare bucurie! prea multă bucurie e că Prea Multă suferință". Astfel cîntară Miresmele-Omenești în jurul teascurilor vinului lui Lúvah; Însă în teascurile Vinului e tînguire, groază, deznădejde. De Elementele lor părăsiți, ei pier și nu mai sînt, Ei nu mai sînt decît dorința de A Fi, o răvășita, prădalnica dorința, 735 Dorind că viermele flămînd și că mormîntul ce se cască. Ei se scufundă în Stihii; Stihiile nainte îi aruncă Ori
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să-și facă simțit efectul. Actul ÎI Un salon din palatul Ducelui de Mantua. Ducele este abătut și foarte afectat de faptul că cineva i-a răpit iubita. El s-a întors la casa Gildei pe care a găsit o părăsita și poartă deschisă. Se gândește la răzbunare și, în cuvinte mișcătoare, deplânge faptul că nu a fost prezent acolo să o poată apară în momentul pericolului (Ella mi fu răpită!). Curtenii își fac apariția și îi relatează cele întâmplate. Ducele
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
aria Di Provenza îl măr, îl suol Rezumat: Bătrânul Germont face apel la Alfredo să-și depășească dorința de răzbunare și să se gândească al familia lui. Aria Addio del passato din actul III Rezumat : Violetta este acum bolnavă și părăsita. Ea primește o scrisoare de la bătrânul Germont din care află că Alfredo este la curent cu sacrificiul ei și va veni curând să-și ceară iertare. Violetta știe că totul este prea târziu pentru ea. Discografia operei La Traviata 1912
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Otello se prăbușește și leșină. Iago exulta și îl salută ironic cu numele de Leul Veneției. Act IV Cameră Desdemonei. În timp ce Emilia o ajută să-și facă pregătirile de noapte, Desdemona cântă un cântec pe care servitoarea mamei sale, Barbara, părăsita de iubitul ei, obișnuia adesea să-l cânte (Cântecul salciei: "Salce! Salce!"). Din timp în timp Desdemona se întrerupe pentru a face comentarii referitoare la Barbara și pentru a da instrucțiuni Emiliei. La un moment dat vuietul vântului o face
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
muoia! Confession! Confession! La prova! Aria Mia madre aveva una povera ancella (Cântecul salciei) - din actul IV Rol : Desdemona, soția lui Otello Voce : soprana Fach : soprana lirica Loc de desfășurare : Desdemona relatează Emiliei povestea servitoarei mamei sale, Barabara, care fusese părăsita de iubitul ei. Mia madre aveva una povera ancella, Mi părea. M'ingiungse di coricarmi e d'attenderlo. Emilia, te ne prego, Distendi sul mio letto la mia candida veste nuziale. Senti! Se pria di te morire dovessi Mi seppellisci
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
după ce a băut din câteva înghițituri o sticlă întreagă de răchie: individul se îndepărta printre nămeții înalți tot doar în cămașă! Afară erau minus cincizeci și nouă grade! Acea curiozitate, acel Bleier, s-a stabilit într-una dintre numeroasele case părăsite și putea fi întâlnit doar în cămașă, mergând prin munții de zăpadă, de parcă s-ar fi plimbat pe malul însorit al mării. Unde mergea? Păi, în mod sigur la minele de aur. Altfel, unde? Câțiva bărbați ai locului au vrut
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
-lea, apoi o ascensiune fulminantă În viața saloanelor londoneze. Explicația nu stă chiar la Îndemâna tuturor. Despre pasiunea prințului și mai apoi a regelui George al IV-lea pentru acest bărbat, despre „mărirea și decăderea” astrului Brummell, despre sfârșitul său tragic, părăsit, sărac și nebun, Într-unul dintre ospiciile Caen-ului, despre toate acestea vorbește, pe larg, cartea lui Barbey d’Aurevilly, Du dandysme et de George Brummell, care, În traducere integrală, deschide antologia din a doua parte a volumului nostru. Să reținem
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
astăzi. Cu câteva infime excepții, puțini sunt dandy-i care ies triumfători din bătălia cu decrepitudinea. Despre jalnicul sfârșit al lui Brummell s-au scris zeci de pagini, Între care, cele mai subtile și patetice - ale Virginiei Woolf. Nebun, uitat, părăsit, internat Într-un fel de azil, sfidătorul Frumos de odinioară, pol absolut al eleganței londoneze, râvnit de orice club sau salon, Brummell refugiat la Caen nu e decât o tristă ruină, un bătrân lacom, cu hainele neîngrijite, decăzut total. Chiar dacă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cel lacom În urs, un popă zgârcit În cârtiță, maștera cea rea În stâncă, fata nefericită În rândunică, salcie, ciocârlie sau floare. În plan ritual, blestemul este declanșat de câteva tipuri de actori sociali: mamele supărate de faptele copiilor, iubita părăsită, vracii sau babele care vor să alunge boala sau alte puteri malefice (D.H. Mazilu, 2001, pp. 198-232). Un exemplu elocvent al acțiunilor magice care sunt puse În mișcare de puterea unui blestem este următorul text folcloric, În care incantația ar
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sine stătătoare, sub nominala suveranitate a triburilor barbare, trăind în lagăr (tabără) sau în hordă, ale noilor stăpâni-prin urmare pe malul stâng al fluviului. Numai malul stâng, nordul Dunării, pe care nu se putea face colonizări, provincia Dacia fiind oficial părăsită, putea îndeplini această funcție, începând din secolul al V-lea, cel puțin. Ca să se păstreze limba cu toate nuanțele ei, trebuie presupusă continuarea unei culturi mai înalte în toate timpurile, cultură completă, orășenească și rurală, de o mare varietate. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
între indo-europeana comună și limbile neolatine. Înainte de cucerirea romană, au existat populații care vorbeau fie alte limbi indo-europene (celții), fie limbi neindo-europene (etruscii). Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării, situate între Nistru și Tisa, existau înainte de venirea romanilor, diverse populații: iraniene, sciți, agatârși, sarmați (iazigi și roxolani), indo-europene. Aceste populații iraniene au fost asimilate, înainte de venirea romanilor, de o altă populație indo-europeană, tracii, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
garnizoane bizantine în cetățile numeroase ale răsculaților, după care s-a întors la Constantinopol (cf. Choniates). În timpul acesta, căpeteniile răsculaților "căpătând ajutorul cumanilor, au intrat în patria lor, Moesia", (adică au revenit în sudul Dunării), pe care au găsit-o "părăsită și golită de armata bizantină". Dar răsculații "nu s-au mai mulțumit să poată păstra ceea ce era al lor și să dobândească doar stăpânirea Moesiei, ci nu mai îndurau să nu aducă daune împărăției romeilor (bizantinilor) și să nu unească
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ungar Ioan de Târnave arăta (scria) referitor la acțiunea lui Bogdan: "Bogdan, voievod român din Maramureș, adunând pe ai săi a trecut în taină în Țara Moldovei, ce era supusă Coroanei ungurești, dar din cauza vecinătății tătarilor era de mult timp părăsită de locuitorii săi". Pentru răsturnarea urmașilor lui Dragoș era nevoie de forțe militare însemnate, capabile să se opună oștilor lăsate de Angevini, la est de Carpați, după intervenția în Moldova. Pentru a învinge în această luptă, Bogdan a apelat la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]