2,757 matches
-
străine, ci a creșterii în înălțime a bisericilor, după cum a fost de părere S. Ulea. S-a stăruit asupra faptului că bisericile lui Ștefan cel Mare au suferit repictări după anul 1504. S. Ulea a considerat că teza repictărilor trebuie părăsită, acestea “fiind foarte puține și reducându-se aproape exclusiv la primul registru”. O importanță deosebită pe planul mentalităților o are fresca Aflarea Sfintei Cruci de la Pătrăuți. Ea este cheia care ne dezleagă sensul care l-a avut ridicarea atâtor lăcașuri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rând critica. Pe Lamparia nu-l satisface deplasarea accentului pe momentul receptării, prin care, crede el, se ignoră complexitatea stilului, autorul total, ceea ce nu e chiar așa, recunoaște la un moment dat el însuși când apreciază: "Legenda superiorității artistului trebuie părăsită. Nu se poate închipui un Eminescu fără exegeză". Persistă un elogiu al lecturii comprehensive în care dominanta este, ca la E. Lovinescu, moralitatea. Și mai e critica formă a iubirii. Eminescologul Theodor Codreanu, cu chipul lui Lamparia, purcede și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a unei comunități juridice internaționale, care nu trebuie să se confunde cu organismul particular al «Societății Națiunilor», având anumite puteri asupra fiecărui stat În parte, ajung deseori la concluzia că principiul, sau dogma, cum spun ei, a Suveranității Statului, trebuie părăsită”. Giorgio del Vecchio milita convins că: „Această soluție este inexactă; și trebuie Înainte de toate să corectăm Însăși punerea problemei. Suveranitatea ca și Statul, nu e altceva decât centrul unei organizări juridice, centrul din care emană, sau se consideră că emană
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
după dispozițiunile Secției 6-a din Marele Stat Major. Cazarea și hrănirea, se va face prin grija batalionului respectiv, cunoscând că este interzisă cazarea lor în aceleași case cu locuitorii. Este de preferat cazarea izolată în barăci, corturi sau case părăsite, evitându-se contactul cu populația și în special cu femeile. Evreii au dreptul la hrană și soldă, la fel cu soldații. 7. - Toți evreii care se sustrag dela lucru, prin înșelăciuni, cumpărare, intervenții, etc., vor fi trimiși în Transnistria la
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
sunt obligați să-și asigure hrana pe timpul transportului. 4. - CAZAREA evreilor se va asigura de către Direcțiunea Generală a C.F.R., cunoscând că este interzisă cazarea lor în aceleași case cu locuitorii. Se va folosi cazarea izolată în barăci, corturi sau case părăsite evitându-se contactul cu populația și în special cu femeile. Câte un ofițer de fiecare detașament va pleca înainte, pentru a lua contactul cu delegatul C.F.R. și a recunoaște locul și posibilitatea de cazare. 5. - HRANA este în sarcina Direcțiuni
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
aici acu’ vreo doi-trei ani... Acolo la Pitești n-am stat foarte mult, pentru că, după aproximativ o săptămână, am fost trimiși la Țăndărei, unde era un lagăr cu circa o mie cinci sute de deținuți politici... Acolo erau niște Încăperi părăsite, unde locuiam pe niște paturi improvizate... După aceea am fost cazați pe șlepul „Gironde”, pe malu’ Dunării. Era un fel de șlep de cereale, golit, iar pă fundu’ lui erau montate paturi pă cinci rânduri. În total eram câteva sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a ridicat imediat, frecîndu-și fundul moale ca să-l încălzească și să-și scuture praful. Apoi și-a frecat mîinile și și-a scuturat picioarele. Mamăăă, dar ce cancer e. Mamăăă, dar ce friguros mai ești. Soarele strălucea puternic pe bordura părăsită. În cîteva ore se va încălzi și la amiază va frige, n-o să mai ai cum să-ți așezi acolo fundul. În cîteva ore ei vor fi departe, nu în autocar, că vor ajunge, ci la locul unde vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cameră pe furiș și mă duc în lume. Aici e plictisitor, n-avem prea multe chestii de făcut și trebuie s-ascultăm de profi. Ne-am rătăci în pădure și ne-am juca de-a sălbaticii. Am găsi o cabană părăsită, unde să ne petrecem nopțile. Am face multe chestii faine. Ce zici? N-a primit niciun răspuns Hei, ai adormit din nou? Puțin. Ce spuneai? Marcu i-a repetat. Am auzit bine? Ai zis "noi"? Da, mă gîndeam să mergem
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
la o bifurcație. Nu prea conta ce drum să aleagă. Important era să se-ndepărteze. Și să nu uite ce cărăruie au ales, ca să nu se rătăcească, le-a spus Marcu. Mai încolo, au dat peste o cabană ce părea părăsită. Totuși, nu prea aveai cum să-ți dai seama ce-i cu ea, de la depărtare și în întunericul slab măturat de lună. Atîta doar că nu era luminată și acoperișul părea pe jumătate prăbușit. Radu le-a spus că acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
teamă că nu va trece nici o mașină și mă voi face om de zăpadă, acolo, la intersecție, în locul acela pustiu, iar dimineață mă vor găsi cei de la deszăpezire înghețată. Pe partea cealaltă a șoselei, la mică distanță, era o fermă părăsită. Se povestea că locul ar fi bântuit de fantoma unei femei care s-a spânzurat. Bărbatul ei ar fi dat foc ca să șteargă urmele nenorocirii. Vecinătatea acelui loc mă umplea de spaimă mai tare decât animalele pe care le zărisem
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
intra nestingherit în curte. Gardurile erau doar de formă în fața casei. Ușile nu erau încuiate și, adeseori, pe plita călduță era un castron cu ciorbă și o bucată de mămăligă. Țăranii erau la câmp toată ziua, de aceea satul părea părăsit. În spatele caselor, într-o parte era pășunea inundabilă în verile ploioase, iar pe cealaltă 166 parte era un deal acoperit cu o livadă bătrână de meri și de pruni, unde pășteau vacile satului. Într-una din zile, la trecerea prin
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
stânga, Împiedica vederea spre claustru, strâns Între biserică și clădirile Învecinate. - Spune-mi, messer Duccio, Își apostrofă Dante Însoțitorul În timp ce se străduia să Își croiască drum prin mulțimea care se Îmbulzea În fața portalului, Încercând să intre, credeam că abația era părăsită. - Așa e. Comunitatea care locuia aici aproape că s-a stins. Ultimul abate a murit În urmă cu vreo zece ani, pe vremea lui Giano della Bella. - Așadar, cui Îi aparține acum? Secretarul comunal ridică din umeri. - E greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iveală Începutul unei scări care se afunda spre subsol. - E vechea criptă. Aici... Se Întrerupse. Apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, coborî el primul, urmat de poet. Muta o pornise și ea după dânșii, parcă temându-se să nu rămână părăsită În biserică. Sub pardoseala abației se deschidea o subterană vastă. Pardoseala, din străvechi dale de marmură, era presărată cu plăci funerare, iar sarcofage romane erau aliniate de-a lungul pereților. Cândva, acela trebuie să fi fost cimitirul micii comunități de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu aviditate pe chipul ei desăvârșit, În timp ce simțea cum inima Îi bate tot mai tare. Deodată, femeia Își ridică ochii și Îl văzu. Se ridică iute În picioare, ca și când s-ar fi temut de ceva. În mișcarea ei precipitată, instrumentul părăsit se rostogoli pe jos, scoțând un vaiet surd. Dante Încercă să o liniștească printr-un gest. - Îl căutam pe Cecco. Îmi poți Înțelege cuvintele? Amara făcu semn că da. Oare simțise și ea căldura pasiunii care se deșteptase În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
august 1876] DE PE CÎMPUL DE RĂZBOI ["SE CONFIRMĂ DEFINITIV... Se confirmă definitiv că sârbii au pierdut însemnata bătălie de la Alexinaț și că sunt în retragere. Deși ei mai țin încă orașul și întăriturile, totuși poziția aceasta se poate privi ca părăsită și ocuparea ei se justifică mai mult prin lucrările necesare pentru a aduce în siguranță materialul de război grămădit în cetate; pe când aripa stângă a armatei lor se retrage spre Deligrad și Ciupria, turcii înaintează încet pe malul stâng al
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de pe Milcov, familii pe cari prefectul Nerone Lupașcu le-a maltratat cu propria sa mână, silindu-se astfel a-și părăsi vetrele și lucrurile. În van le-au fost rugămintea să li se permită a-și lăsa lucrurile în locuințele părăsite până când vor putea să și le ridice și să și le transporte în alte părți; această voie li s-a refuzat în mod categoric. Mai mult decât atât. Locuințele lor au fost violate, ușile au fost sparte cu forța ți
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fine știrea cea mai nouă a Agenției Havas e următoarea: Cea din urmă comunicare ce se va face de cătră plenipotenți în ședința de luni va fi un rezumat atenuat al cererilor formulate de puteri. Câteva puncte ar fi chiar părăsite. Nu s-ar face mențiune despre escorta de jandarmerie, despre cantonarea trupelor în fortărețe, despre împărțirea Bulgariei în două provincie. Atribuțiunile comisiunii de supraveghiare ar fi împuținate. Aprobarea puterilor pentru numirea guvernatorilor n-ar fi cerută decât pentru întîia dată
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mine. Senzația pe care o încercam nu era una de rușine, ci mai degrabă aveam impresia că lumea era un organism necunoscut, foarte diferit de cel din imaginația mea. M-a cuprins disperarea mai tare ca oricând și mă simțeam părăsită într-un amurg de toamnă, într-un deșert în care nu se auzea nici măcar ecoul, oricât aș fi strigat. Să fie oare „dezamăgire în dragoste“? Mă întrebam dacă eram sortită morții, înghețată în roua nopții, singură în deșert, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nu știu prea bine de ce îmi doresc așa ceva. Țin mult să faci asta pentru mine. Te rog! De dragul lui Naoji. Victima aceea mică. Îți displace ideea? Chiar dacă da, fii bun și suportă-mi moftul. E singura toană a unei femei părăsite și uitate. Te rog, te implor, îndeplinește-mi rugămintea. Lui C.M. Cabotinul meu. O rogojină măsoară 1,80 x 0,90 cm. Fustă-pantalon purtată la ocazii. Zona Kyoto-Osaka-Nara. Renumită stațiune din Alpii Japonezi. Culegerea celor zece mii de file, prima antologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pălmuiau priviri curioase ascunse în spatele unor perdele albe cu flori mari dizarmonice nu știu dacă am ajuns undeva în ziua aceea stoarsă de gânduri dar soarele curgea pe zidul fiecărei case apoi se târa pe urmele mele ca o femeie părăsită 23 mai 2011 Apoetic aș fi dorit să mă nasc într-o cârciumă strigam încă un rând făceam cinste plecam pe trei cărări luam viața în piept mai de dimineață înainte de cântatul cocoșilor atunci când sclipesc șinele tramvaiului iar tu nu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
că bătrâna abia aștepta să se întâmple una ca asta și se pregătise de mult să-mi spună că aveam cusururi pe care n-aveam voie să le am, fiind oricum jos pe treapta vieții, un copil dintr-o familie părăsită, fără tată care să mă ocrotească de necazuri, doar cu două femei, cu mâini neputincioase, care nu puteau veșnic să ne țină departe de foame, nenorocire, tâlhării și urgia de pe lume. Poate dacă m-ar fi trimis la orfelinat, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și perișorii de la colțul gurii erau vizibili, însă cu spatele drept și aer aristocratic, cu o față care exprima clar faptul că urmează să fie trasferată într-un loc mai bun din acest apartament dezgustător și mizer al unei femei părăsite și al fiilor ei, pe care ea i-a ocrotit câtă vreme le-a fost oaspete temporar. Oh, indiferent de cât de decrepită ajunsese suprastructura, a fost măreață. Te făcea să uiți ce tare se țicnise și cât de cârcotașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Nu știam prea bine unde sunt când am pornit mașina. Am mers încet prin ninsoarea din ce în ce mai deasă, pe străduțe lăturalnice, sperând să descopăr o arteră principală, și în cele din urmă am ajuns pe Diversey Boulevard, în zona unei fabrici părăsite, nu departe de Brațul de Nord al râului. Și aici, în timp ce gândul unei concedieri apropiate începea să mi se pară agreabil, am făcut pană, la una din roțile din spate. Cauciucul s-a lăsat, și m-am târât pe margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Paul: - Tipul a uitat de calculator și l-au luat aventurile... Alina: - Și totuși misterul înseamnă ceva straniu, vrăjit...ceva blestemat ! Paul ( ia cartea din mâna Alinei și citește la întâmplare) : ,, Drumul prin pădurea deasă și întunecată până la castelul părăsit este luminat de licurici și arătat de către spiriduși ! Super ? Alina: Păi povestea spune că niciun om nu a ajuns vreodată la castel și să se întoarcă. Gigel: - Super!!! Paul: - Ajungem și intrăm și aflăm secretele ! Alina: - Drumul durează trei zile
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
zile la ... munte ! Paul: - Perfect. Pregătirile le începem imediat și de mâine pornim la drum ! Gigel: Unde-i aventura ? ( are binoclul la gât, se uită de jur împrejur) unde-i aventura că venim Paul: - Hai să intrăm în povestea castelului părăsit. Vom vedea cu ochii noștri ce-i poveste și ce-i adevărat. ( către sală) Când ne întoarcem vă spun. Gigel: - Sfârșitul ? Paul ( către public ) : Ce vreți să v-aducem ? Dacă ne întâlnim cu Zmeul să vă aducem buzduganul lui ? Asta
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]