197,702 matches
-
vestigii decăzute ale unui trecut civilizat. Dezamăgiți de mizeria pe care au găsit-o acolo (în Asia Mică sau Africa de Nord), romanticii și postromanticii europeni au ignorat în secolul al XX-lea totalmente fața ascunsă a spiritualității arabe, a cărei civilizație părea că se află într-o decadență iremediabilă. Ici și colo apăreau secții de arabistică, vreo istorie a literaturii arabe, câteva traduceri. Europocentrismul și obsesia antisemitismului i-au lăsat pe foștii cuceritori ai lumii având ca armă Coranul și dogmele islamice
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
această super-civilizație arabă, perfect comparabilă cu civilizația europeană, au existat însă excrescențe maligne. Ignorate în mod suveran secole la rând, ele tind să-și ia, în zilele noastre, o anumită revanșă. Ismaeliții extremiști - pentru că despre ei e vorba, nici nu par a fi auzit de rafinamentele intelectuale ale curților din Bagdad, Damasc, Alep, Cordoba. Secta extremistă a șiiților, ramură importantă alături de suniți, a Islamului, a apărut încă din secolul al VIII-lea; numele lor vine de la un Ismael, fiul dezmoștenit al
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
ei așteaptă, din ziua în care Agar, slujnica, a fost alungată în pustiu de Avraam împreună cu fiul ei, Ismael, să se răzbune. Mai ales că, așa cum a promis Dumnezeul Bibliei, "din el (Ismael) am să fac popor mare". Și se pare că s-a ținut de cuvânt. Tot ce se întâmplă astăzi ne face să amintim o maximă pe nedrept uitată: prezentul este trecutul din noi.
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
C. Rogozanu Dan C. Mihăilescu ne întinde și își întinde o capcană cu o glumă care pare inocentă, la prima vedere. Este vorba despre definiția "scriitorincului". Omul care nu face nici istorie literară, nici critică pură, nici "întîmpinare", căruia nu-i place prea mult "specializarea" - în această imagine se recunoaște criticul nostru, cu un soi de "iresponsabilitate
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
plin la această explozie a generației Eliade-Cioran. Poate fi un merit, dar și o vină. Cum spuneam sînt riscuri, ca în orice monopol (moda documentelor a fost un monopol). Pentru că impunerea de la începutul anilor '90 a acelor scriitori nu mai pare atît de plină de foloase. De ce nu avangarda? De ce nu Lovinescu și ai săi? Nu sînt deloc întrebări care acuză, sînt doar retorice. Uimește apoi un contrast incredibil între forța stilistică și puținătatea punctelor de referință culturale în eseurile lui
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
între forța stilistică și puținătatea punctelor de referință culturale în eseurile lui Dan C. Mihăilescu. Oricum ai întoarce-o, orice ai discuta, cădem inevitabil în conflictul Caragiale-Eminescu (pe care chiar autorul îl deconstruiește cu atenție într-un eseu, dar, se pare, uită rezultatul la care a ajuns), cu ceva Arghezi, niște Cioran și Eliade și cam atît. Iată o mostră: "Și aceasta pentru că, și din Eminescu și din Caragiale, Cioran a ales unica lor rațiune comună, scepticismul. Un scepticism încărcat de
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
de cînd lumea și care totuși se află la mare modă. Aberațiile tranziției din critica literară românească și din lumea literaturii și lecturii postdecembriste, în general. Aberații cu un erou ciudat, Dan C. Mihăilescu. Scriitorincul este deocamdată un țel. Deși pare, ornitorincul nu este un animal de tranziție între două regnuri, ci este o soluție, o soluție extrem de viabilă a naturii cum subliniază chiar criticul. încă nu a găsit soluția pentru că, deși are o carieră mediatică interesantă, incredibilă pentru un critic
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
care îți dai seama că aceeasi autori sînt "fumați", cel puțin din punct de vedere editorial. Publicul e saturat, nu mai poate înghiți mult timp tineri (foarte bătrîni de fapt) români furioși de început de secol. Cît despre "scriitorincie", deocamdată pare a fi o simplă dorință. Dan C. Mihăilescu nu este deloc atipic, ci, dimpotrivă un scriitor care a intrat perfect "sub vremi". "Scriitorincul" este un vis frumos de critic, nerealizat încă. Dan C. Mihăilescu, Scriitorincul, Editura Dacia, 2001, 178 p.
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
Leitsch) sau la primele cărți de critică feministă de Elaine Showalter sau Susan Gubar și așa mai departe. Chiar și Textual/ Sexual Poetics de Toril Moi, care a făcut atîta vîlvă cînd a fost publicată la sfîrșitul anilor optzeci, acum pare depășită. Aceste cărți par o formă de jurnalism. Moi a arătat ce nu era în regulă cu feministele din prima perioadă și a ieșit scandal. Cînd studenții citesc astăzi eseul "Pixul și penisul" scris de Sandra Gilbert, au senzația imediată
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
cărți de critică feministă de Elaine Showalter sau Susan Gubar și așa mai departe. Chiar și Textual/ Sexual Poetics de Toril Moi, care a făcut atîta vîlvă cînd a fost publicată la sfîrșitul anilor optzeci, acum pare depășită. Aceste cărți par o formă de jurnalism. Moi a arătat ce nu era în regulă cu feministele din prima perioadă și a ieșit scandal. Cînd studenții citesc astăzi eseul "Pixul și penisul" scris de Sandra Gilbert, au senzația imediată că a fost scris
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
Hall în Marea Britanie nu mai este azi atît de clar. Acum cînd canonul pe care Hall îl interoghează a colapsat la nivel academic, critica lui nu mai entuziasmează la fel de tare. De pildă, teoriile propuse recent de poeții LANGUAGE mi se par mult mai interesante, fiindcă se ocupă de faptul literar în sine. Care ar fi rețeta criticului de succes? Pentru a fi un bun critic trebuie să cunoști foarte multe texte literare, ca și istorie și filosofie. Cred, de pildă, că
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
România chiar a avut poeți în închisoare. Care ar fi viitorul orientării marxiste în domeniile umaniste din Statele Unite? Cred că palid. Observăm că studenții noștri s-au cam săturat și că încep să se revolte împotriva acestei orientări. Mi se pare că profesorii au un teribil sentiment de vinovăție pentru că nu le este recunoscută valoarea, ceea ce nu este cazul în Europa. Mă gîndesc, de pildă, la Germania. în Statele Unite, dacă ești în avion alături de cineva care te întreabă ce slujbă ai
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
său din Un uomo finito, cu care consideră a avea semnificative atingeri biografice. Îl impresionează totul: casa "din piatră vînătă, răcoroasă", biblioteca enormă: "Mă copleșesc titluri, mă destramă din toate părțile volume și broșuri ispititoare". Întîlnirea cu scriitorul italian îi pare, în ansamblu, "plină de miez și simpatie". Tot acum începe publicarea Itinerariului spiritual care prin cele 12 articole definește cu aplomb "generația tînără" și o delimitează hotărîtor de "bătrîni": "Eram prima generație românească necondiționată în prealabil de un obiectiv istoric
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
Cristina Ionica Un roman despre zilele revoluției din 1989 atrage atenția, mai ales dacă încă din titlu anunță raportarea la controversata perioadă. Iubirea despre care pare să fie vorba în romanul lui Stelian Țurlea nu se consumă, e drept, în anunțatul decembrie '89 și în România, ci cîteva luni mai tîrziu, la Paris - dar întîlnirea dintre îndrăgostiți este un pretext pentru lungi rememorări ale evenimentelor trăite
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
la Timișoara (Anamaria). O altă iubire, dintre Anamaria și Vladian, e încheiată brutal de asasinarea acestuia din urmă în primele zile ale confruntărilor de la Timișoara. Raportarea la evenimentele care le-au schimbat viața este permanentă, iar existența însăși a sentimentelor pare imposibilă în absența unor fie și minime explicații pentru ceea ce au trăit fără să poată încă înțelege. Iubire în decembrie '89 este deci un roman de acțiune, cu ritm rapid, cu destule imagini tari care se rețin; cu personaje totuși
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
care sună forțat). Neinspirată este și folosirea excesivă a proverbelor și a expresiilor colocviale fixe; de vreme ce personajul este construit mai degrabă ca rebel, nu e cazul să se exprime ca 'vocea poporului' la fiecare cîteva rînduri. O altă dimensiune care pare a fi vizată de acest roman este căutarea adevărului, sau mai precis denunțarea unei minciuni care a distrus vieți. Gîndul că au fost obiecte de manevră într-un joc pe care nu îl înțeleg supraviețuiește în mintea participanților la revoluție
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
va fi socotit mai apt să rămână în viață, să facă mai puține necazuri, să creeze cât mai puține griji, să "deranjeze" cât mai puțin? Pe care să-l abandonezi, pe care să-l păstrezi?" În cazul de față, alegerea pare cea firească: dispare cel mai slab, cel mai absent din viața practică, tatăl. Rămâne cel mai puternic, mai viu și mai lucid. Alegerea are drept urmare cutremurul care va șubrezi și va schimba definitiv totul, căci părinții formaseră un cuplu puternic
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
lui Stan Pățitul). în folosirile "serioase", imprecizia poate privi gradul de specificare (cantitativă sau calitativă) a unui conținut reprezentat (cam o sută, cam mult), sau poate indica gradul de adevăr atribuit de locutor enunțului (a cam băut - cu sensul "s-ar părea că a băut"); în fine, poate marca pur și simplu gradul de angajare limitată a locutorului în actul său de limbaj, formulat - adesea din rațiuni de politețe - cu rezervă, într-o manieră atenuată ("ai cam greșit"; "cam ce ai vrea
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
demne de o predică în toată regula, deși Național nu e un ziar care excelează prin preocupări pioase. Am zice că chiar din contră. * Să ne întoarcem la recensămînt, despre ale cărui întrebări Cornel Nistorescu afirmă în EVENIMENTUL ZILEI că par desprinse din cele pentru dosarul de cadre (cititorii noștri mai tineri își pot consulta părinții pentru informații suplimentare referitoare la "dosarul de cadre"). Întrebările din chestionarul cu care umblă recenzorii sînt, unele, de-a dreptul zăpăcitoare, de unde opinia lui Nistorescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
Și nu numai. Dragostea și respectul față de Toma Caragiu au făcut ca, pentru cîteva ore, orgoliile, vanitățile, supărările să fie puse în paranteză, iar marii actori ai trupei să stea iarăși, împreună, umăr la umăr, ca altădată. Mi s-a părut poate cel mai semnificativ omagiu pe care au reușit să-l aducă memoriei lui Caragiu, geniului lui, generozității și imensei iubiri față de teatru. Ochii, tonul vocii, expresiile ludicului, profunzimea gesturilor, mirările, seriozitatea și farsele, tandrețea, volubilul și tristețea, dimensiunile irepetabile
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
de artiști, astăzi matură, este risipită: trei într-un teatru, cinci în alt teatru, unul prin provincie. Puțini manageri mai sînt preocupați să adune valorile autentice, puțini regizori au continuitate în lucrul cu ele, le gîndesc traseul mai departe. Lucrurile par că se întîmplă, și nu că în spate cineva pregătește, ca la șah, mutare după mutare. Decît în rare cazuri, care se transformă în excepții și confirmă regula. M-am gîndit cum ar arăta un spectacol, fie într-o unică
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
de față, din care o parte au fost mai întâi scenarii de film. Ideea acestei cărți de proză scurtă s-a conturat pe fundalul unei crize de creație ce a urmat scrierii Toamnei Patriarhului (1975). Inițial scriitorului i s-a părut o reală provocare să scrie povestirile păstrând un fir călăuzitor și o unitate de structură "care să le facă inseparabile în memoria cititorului", dar perspectiva în timp și plăcerea de a (le) povesti, "care este poate starea omenească cea mai
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
unitate de structură "care să le facă inseparabile în memoria cititorului", dar perspectiva în timp și plăcerea de a (le) povesti, "care este poate starea omenească cea mai asemănătoare levitației", a condus la o "viziune panoramică" care i s-a părut suficientă. Cititorul obișnuit cu realismul magic márquezian are toate șansele să fie dezamăgit, aceste povestiri punând la încercare toleranța receptorului obișnuit cu un anume fel de a face literatură (de pildă, nici Generalul în labirintul său n-a avut succesul
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
vagă se întâlnește în mod bizar cu împăcarea de sine. Starea de schimbare iminentă care se resimte în toate povestirile traduce de fapt apropierea, dacă nu chiar așteptarea morții. Sentimentul personajelor este un amestec de prudență, teamă și resemnare. Moartea pare mai mult familiară decât înspăimântătoare, un fapt inevitabil de viață, își pierde deseori atributul violenței (nici o moarte nu se desfășoară sub ochii noștri), este "anunțată" prin semne și presimțiri mai mult sau mai puțin vagi. Momentul de "ruptură" se lasă
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
este visat de o femeie misterioasă. Povestirea se încheie previzibil cu visul femeii care-l visează pe bărbat... visând-o. Trimiterea ironică și directă la Borges nu salvează povestirea al cărei sens este căznit împins spre metaforic. Dacă destinul personajelor pare să se intersecteze cumva prin singurătatea lor așteptând momentul nedefinit care se apropie cu destulă blândețe, în ultima povestire Urma sângelui tău pe zăpadă moartea își dezvăluie fără milă absurdul și forța crudă cu care poate învinge viața în cele
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]