34,057 matches
-
bălai și ochi de margeanMi-apare în minte că întâiași data.In rochia ei de școlărită,de la ore chiuleam,Pe sub plopi și castani,fără să știm,hoinaream.Ma așez pe o bancă în parc,lacrimanduitandu-ma în apropiere,Trece ceva,ca o părere,purtandu-si bereta în vant.Si iarăși gândul mi-o ia raznain departariM-i se perinda prin fața,în mii de culoriDin cătănie și vară și iarna.Trec tinerii grăbiți pe alee,doi câte doi... XVII. VISURI SPULBERATE, de Edi Peptan
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
47, închizînd numai timpul cînd jocul de idei era mai degrabă zgomotos decît grav), Aderca face, pe cît poate, ordine în concepte. Întîmpinările lui, cu deosebire cea adresată lui Lovinescu, merită parcurse ca documente ale unei vremi cînd adversarii (de păreri) se citeau și aveau gentilețea sau, poate, onestitatea, de-a se pune în pielea (scărmănată...) a inamicului literar, fie și ca să dea mai multă suculență ironiei. Oricum, între a da citate la întîmplare - sau nu... - și a avea răbdarea să
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
doar un Platon și un Aristotel. Tot la același capitol, veți vedea ceva care, în forma sublimată în care apare în film, s-ar putea numi o estetică economică a ponositului și familiarului. Vermeer, anyone? Despre aspectele,formale" (rămîn la părerea că importanța lor este subestimată). Talk-show-ul a fost filmat cu două camere, și scenariul vă va informa cu privire la acest fapt. Noutatea e extragerea hazului dintr-un anumit mod de a filma, iar pivotul său, e cameramanul amator de experimente. Firește
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
pivotul său, e cameramanul amator de experimente. Firește e un umor,meta": spectatorul e familiarizat cu convențiile unei emisiuni, iar atunci cînd junele le încurcă și le taie personajelor jumătate din cap, firește, îl bușește rîsul. Cameramanul are și el părerea lui - care, extinsă, servește și de "închidere" a filmului - cum că, lăsînd instrumentul pe trepied, personajele și-ar rupe gîturile în cadru. Mare atenție, de altfel, la acest cameraman: servește și de "alter-ego" al autorului. Simțurile să vă fie ascuțite
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
microbuz. Simțeam că duc cu mine moaștele unui sfânt. Vedeți acest jug, continuă Domnul Pătra? Nu știu ce vârstă are. Eu așa l-am apucat. Tata ne avertiza cu vădită mândrie că este făcut din lemn de jugastru. Cel mai bun, după părerea lui, pentru acest lucru. În timp ce ne vorbește, mângâie blând jugul de parcă ar simți sub palmele care l-au așezat acolo grumazul boilor pe care tatăl, cu strângere de inimă, i-a dus la gospodărie. Ne atrage atenția cum de, după
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
originalitate" negativă a regimului. L. V.: După ce ați făcut distincțiile necesare, v-aș ruga să-mi spuneți (fiindcă nu suntem informați prea bine, aș spune chiar că distanța între București și Praga s-a mărit în ultima vreme), care e părerea dv. despre valorile literare noi apărute după 1989, în țară sau în exil, despre numele noi care poate s-au impus, despre operele interesante care au fost publicate. V. I.: Bineînțeles că n-o să pot face un catalog. Vreau totuși
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
Cristian Teodorescu Profetul din Dămăroia a murit surprinzător, cînd tocmai anunțase că se va întoarce și dădea semnele unei matusalemice pofte de viață. Medicii cu care am discutat despre boala lui erau însă de părere că zilele politologului erau numărate. Arterele lui Brucan, mi s-a explicat, erau ca niște camere de cauciuc expirate. Le peticești într-un loc și răsuflă în altul. Bătrînul Brucan ajunsese, fiziologic, la capătul puterilor sale. Ceea ce nu m-a
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
niște camere de cauciuc expirate. Le peticești într-un loc și răsuflă în altul. Bătrînul Brucan ajunsese, fiziologic, la capătul puterilor sale. Ceea ce nu m-a împiedicat să regret că a murit. Cu sentimente contradictorii, e adevărat, dar cu o părere finală de rău care n-are nici o legătură cu cele cîteva dăți cînd am discutat, strict profesional, și cu cele în care în care am vorbit, în particular. În ultimii ani, pentru mine, Brucan ajunsese un fel de muzeu viu
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
variantelor, le-a transcris ori le-a nominalizat, fără a se hazarda în decizii, nu care cumva să dea naștere la poncife sau sugestii netrebuitoare. El, profesorul doctor, Nicolae Cârlan, a lăsat la latitudinea specialistului să-și facă singur o părere. Doar el i-a prezentat variantele poemelor, atât din antume cât și din postume. 13. Complexitatea scrisului labișian (în l. franceză La biche - căprioară) s-a formulat mai întotdeauna în poezii lirice, doine, balade, traduceri, poeme pentru copii, proză, publicistică
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
dependența funcționează și în sens invers; cu fiecare generație nouă de scriitori și de savanți se schimbă ochelarii cu care îi citim pe cei anteriori. Matematica este, se pare, singurul domeniu despre care Stalin nu a apucat să-și spună părerea Ați trăit vremuri "ideologizate". Cât de apolitică era matematica și cât s-au implicat în viața publică profesioniștii ei? Matematica este, se pare, singurul domeniu despre care Stalin nu a simțit nevoia să-și spună părerea. Poate, dacă mai trăia
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
apucat să-și spună părerea Ați trăit vremuri "ideologizate". Cât de apolitică era matematica și cât s-au implicat în viața publică profesioniștii ei? Matematica este, se pare, singurul domeniu despre care Stalin nu a simțit nevoia să-și spună părerea. Poate, dacă mai trăia... În Raportul meu la Cel de al Cincilea Congres al Matematicienilor Români (2003), am dedicat o întreagă secțiune acestei probleme (a se vedea Solomon Marcus, "Mathematics in Romania", CUB Press 22, Baia Mare, iunie 2004). Chestiunea este
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
după revoluția care l-a răsturnat pe Nero. O serie de delatori erau cunoscuți, dar nu toți. în această situație se decide conceperea "unei formule de jurământ prin care rând pe rând cu toții, începând cu magistrații, pe măsură ce li se cerea părerea îi luau drept martori pe zeii nemuritori că nu au făcut nimic din proprie voință care să pericliteze securitatea cuiva și că nu primiseră vreo răsplată sau vreo demnitate de pe urma nenorocirii unui cetățean; panica și schimbarea în fel și chip
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
îți mărești șansa de a fi băgat în seamă de alți autori, de a fi judecat, folosit, continuat de alții. Dacă reziști acestui test, atunci ești acceptat și tu ca partener în jocul internațional al cercetării, ți se cere mereu părerea despre lucrările altora, ești numit raportor la întâlniri internaționale, ești ales în comitete editoriale și în comitete de program ale unor întâlniri internaționale. Problema care s-a pus este dacă toate acestea sunt valabile, relevante și pentru domeniul socio-uman. Nu
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
când pleda înaintea lor pentru cultura țării comuniste, ...las-să fie, numai să fie cultură românească, că răul se duce! cică... (probabil atunci îl și făcuse Cioran paraguayan!) - despre această sinceritate, donquișotescă, îmi permit eu să zic, domnul Andrei Pleșu are păreri emoționante: , Nu spunea securiștilor altceva decât ne spunea nouă, celor apropiați, sau, în străinătate, lui Cioran, lui Ierunca și celorlalți." Dacă îl vom compara azi pe Constantin Noica, pe marele nostru învățat trecut prin Biblioteca din Fanar, cu doamna Muscă
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
ei, din când în când, vechii combatanți ai unor campanii glorioase, să-și depene amintirile, cum era și cum mai e, iar Sănducu, dat dracului cum era și teatragiu, - că venea îmbrăcat dinadins în țoalele cele mai sărace - era de părere că... nimicuța nu se schimbă, dragul meu, decât cum e mai bine să se jupoaie unii pă alții... Sigur, îi dădea mâna! încolo, ...Diogene, care fusese profesor de Naturale, susținea că pomana, cerșitul sunt cele mai vechi ocupații omenești, ...ca
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10329_a_11654]
-
domeniul mitologiei, al lui Neptun vegetînd printre alge pe fundul Mării Egee, al lui Barbarossa care doarme secular într-o peșteră, al Bătrînului din Munte văzut de Marco Polo, al duhurilor invizibile și totuși prezente, al numelor sonore și înfricoșătoare." Și părerile despre critică sînt din capul locului originale: "Critica astfel înțeleasă nu poate fi învinuită de impresionism în înțelesul rău ce se dă acestui cuvînt. Căci criticul nu se conduce niciodată după impresie, ci după expresia ca pură posibilitate a spiritului
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
înțeles. Față de Lovinescu astfel de precauții abundă de la primul articol pe care i-l consacră: "M-am întrebat dacă aveam căderea să judec o operă etc." Sau: Aș vrea să înving simpatia ca să văd adevărul". Nu e simplă abilitate, căci părerea e ca deobicei netă: D. Lovinescu e un spirit minor. Dacă prin grație înțelegem lenea sufletului care nu zboară și nu se afundă, d. Lovinescu e un grațios". Nu mai ține de critica, dar de psihologia criticului, felul în care
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
Călinescu. în 1901, N. Iorga socotea istoria literară o "operă de știință și de artă în aceeași vreme", fără a explica în ce fel. Ovid Densusianu distingea și el, în 1906, "critica estetică" de "critica istorică" și, deși era de părere că hotarul dintre cele două "nu e totdeauna bine stabilit", nu mergea nici el mai departe. în fond, ideea comună, și a lui Ibrăileanu, și a lui Lovinescu, și a lui Vianu a fost mereu aceea că istoria literară se
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
romanului să fi bănuit că realitatea "epocii de aur" îi va oferi o confirmare tragică a întîmplării eroului său. Confirmarea a adus-o Gheorghe Ursu care a fost asasinat în închisoare pentru incredibilul motiv că a notat într-un jurnal păreri despre cărți, filme și oameni. Mai ales despre filme. Ursu era un cinefil. Două colege de birou care voiau să se afirme au observat unde își ținea caietele de însemnări și le-au predat Securității. De aici a început totul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
credibile și al unor explicații bazate pe observații concrete, iar nu pe speculații făcute în aer. Ar fi însă deplasat să-l învinuim pe Aristotel de ingratitudine: în filosofie poți iubi un om fără să trebuiască să-i împărtășești neapărat părerile. În cartea Protrepticul, Aristotel scrie că "toți oamenii se simt ca acasă în filosofie și vor să-și petreacă timpul cu ea." E un prilej de uimire să vezi că o fire atît de caustică și lucidă ca cea a
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
ani, iar refuzul de a deveni turnător mi s-a părut de la sine înțeles. Să fi acceptat, într-o secundă de maximă slăbiciune - prin care trece insul - m-ar fi costat enorm, mi-aș fi pierdut liniștea, somnul, orice bună părere despre mine, regretele m-ar fi sfâșiat precum colții leului dintr-o căprioară gnu. Grele maladii pe care le-am învins, unele pe masa de operație, m-ar fi dat gata, poate. Zic poate, unde firea omului rămâne un mister
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
despre elite și revoluții. Portretul respectivului profesor este printre puținele personaje scăpate de vitriolul menippean al autorului, simpatizat pentru figura sa de intelectual decepționat de filosof distins, sceptic și aproape rănit, un anticomunist "cu vagi referințe sonjenițniene" și cu o părere execrabilă despre mase și rolul lor în istorie (p. 262). Către sfârșitul cărții, naratorul și prietenul său sunt actori într-o parodia ludens, film eroicomic amintind de scenariile truculente ale lui Brecht: o colecție orgiastică de travestiuri sângeroase, grand guignol
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
gol. Aștept să vină un nou poet care să umple acest gol și care să reprezinte o linie mediană între noi". Propoziții verosimile. Animozitățile însă nu întîrzie a se manifesta, în pofida firitiselilor mutuale. Nu fără temei, Ovidiu Papadima e de părere că un măr al discordiei l-a putut reprezenta atracția comună a celor doi scriitori față de Domnița Gherghinescu-Vania, cea care pentru Blaga era "Domnița din țara bîrsană", iar pentru Arghezi "Domnița cu cinci turle la cetate", ba, poate, chiar cu
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
Blaga revenea asupra atitudinii sale față de Arghezi, încununîndu-și observațiile cu paradoxala concluzie că acesta "n-are stil"... Poate că sînt singurul om în viață care, copilandru fiind de 18-19 ani, a avut prilejul de a-l întreba pe Arghezi ce părere are despre Blaga și pe Blaga ce părere are despre Arghezi. Arghezi mi-a răspuns: "Blaga e un poet mare, păcat că e prea plin de sine". Iar Blaga: "Arghezi e cel mai mare meșter al cuvîntului românesc, păcat că
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
observațiile cu paradoxala concluzie că acesta "n-are stil"... Poate că sînt singurul om în viață care, copilandru fiind de 18-19 ani, a avut prilejul de a-l întreba pe Arghezi ce părere are despre Blaga și pe Blaga ce părere are despre Arghezi. Arghezi mi-a răspuns: "Blaga e un poet mare, păcat că e prea plin de sine". Iar Blaga: "Arghezi e cel mai mare meșter al cuvîntului românesc, păcat că n-are stil". "Bîrfele" a două genii. "Bîrfe
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]