3,617 matches
-
fără haine. E ceva natural, spunea Amalia, prietena mea. -Chiar? - mă limitam la o mirare scurtă. Încercam să-mi închipui acea stare să te trezești noaptea sau spre zori și să vezi un nud lângă tine și să nu-ți pese sau să-l scoli, mângâindu-l ori de câte ori ți se pare incitant. Imaginea repetată își pierde din farmec, ca și oricare lucru, care revine stereotipic. A provoca în permanență partenerul, poate duce la arderea resurselor, la stingerea focului interior înainte de vreme
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
spus Mia tot uitându-se îngrijorată după faimosul berbec care nu era nici printre oi, nici prin grădină. Stăteam sub nuc și îmi făceam planul cum să mă urc și cam până unde aș fi capabilă să ajung. Puțin îmi păsa mie de berbecul lor. După vocea ei plângăreață, mi-am dat seama că era speriată. Am ieșit din grădină să ne uităm în câmp. Mia a început să plângă. -Mă omoară mămica dacă s-a pierdut. O priveam necăjită. Cu toate că
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
acel cineva e cu gândul la ale lui, în timp ce mi-a pus o întrebare și la care eu mă străduiesc să îi dau un răspuns. Realizez că totul este formal, o cutumă socială, și că începe să nu ne mai pese de cei din jur. Dar, oare, de noi înșine ne pasă îndeajuns, pentru a dialoga și lăuntric? Nu prea. Clipa cea repede ne toacă, asemeni unui malaxor, nu mai citim din marile cărți ale omenirii, nu ne mai punem întrebări
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
este tot neîncăpătoare. Până acum, pe aici au trecut 1600 de suflete. Așa ca în Valea Screzii apar mereu case noi, fiindcă este mare nevoie. Într-o lume egoistă, în care trecem unul pe lângă celălalt fără să ne intereseze ori pese, ce se întâmplă în Valea Screzii pare greu de crezut. Aici, “egoismul” a fost scos și șters din dicționar. Pe cei care ajung în Valea Screzii, mânați de curiozitate îi duce prin camerele copiilor cu gândul ca poate îi convinge
UN DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR, NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT CU PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/357706_a_359035]
-
toporișca. Câteva păsări au venit de-ndată aproape de el, privind cu lăcomia lor nevinovată și curioasă verdeața din mâinile băiatului. Încă nervos, le-a alungat cu înjurături și cu surcelele din jurul butucului pe care se spărgeau lemnele, fără să-i pese că le poate lovi și răni. - Da’ ce-ai, maică? Lasă-le naiba de păsări că le omori! Stai locului, n-auzi? Adună surcelele și du-le în bucătărie că am nevoie de ele! i-a poruncit Ioana, care tocmai
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
cu putere, după care, la numai câțiva pași, scotocea în geantă și nu mai vedea batista din cauza lacrimilor pe care nu le mai putea stăvili. Nu era sigură dacă merge pe drumul cel bun de întoarcere, dar nici nu-i păsa dacă este o cu totul altă stradă. Simțea nevoia să meargă și atât. Nu recunoștea și nu vedea pe nimeni. Mergea poticnindu-se de fiecare denivelare a drumului și se lovea de bordurile trotuarelor așa cum își amintea acum că i
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
și plâng, odată cu ploaia, pe linia lui 4. Nu de nefericirea pecuniară ... acută deja, pentru noi, bugetarii ... ci de bucuria pe care o poate trăi un scriitor când opera lui își găsește destinatarii potriviți.” Ploua ... ploua ... Dar cui îi mai păsa? Timișoara, 22.06.2012 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografică: Ploua pe linia lui 4... / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 539, Anul II, 22 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PLOUA PE LINIA LUI 4... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358332_a_359661]
-
jucat înainte de primul Război Mondial în romanizarea proprietății funciare din Transilvania! Mobilul noilor mașinațiuni, post decembrieste, fiind deromânizarea proprietății din România. Iar pentru această trebuia puse la conducerea Băncii naționale și a Țarii cât mai multe persoane cărora să le pese prea puțin de Țară! Oferta, din partea clasei politice românești, oferta de trădători, se pare că a fost mult peste cererea pieții, a structurilor internaționale interesate în destructurarea României! ... Domnule guvernator al Băncii Naționale, care ocupați în mod inamovibil fotoliul onorat
SEVER MUREŞAN, URMAŞ DE SÂNGE AL PAŞOPTISTULUI ANDREI MUREŞAN, RUPE TĂCEREA PRIN PRIMA CARTE DINTR-O SERIE A SCRIITORULUI CEZAR A. MIHALACHE DESPRE EXECUŢIA SA MORALĂ ŞI ÎNSTRĂINAREA BĂNCI de ROMEO TA [Corola-blog/BlogPost/358391_a_359720]
-
fel de a fi, Depărtare aflată Prin însumarea felurilor de-a iubi. Aripile sunt o certitudine mai mare Decât a locului ajuns, Pletele neastâmpărării, Păr imposibil de tuns. Pe frunte, transpirația e stea, Cer nins cu cutele de a-ți păsa, De valul clipei Și de piatra sorții, În văzul vieții Și-n auzul morții. LA MULȚI ANI, RĂZVAN DUCAN! FELCITĂRI, DRAGI PRIETENI! MARIANA CRISTESCU Referință Bibliografică: Regal de luni, cronică de Mariana Cristescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
REGAL DE LUNI, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358382_a_359711]
-
și bine făcută. Pe drum oprise să ia benzină, șoferii o claxonau și îi arătau tot felul de semne obscene, îi cam încurca pe toți, era încă nesigură pe volan, o luase transpirația, dar instructorul o sfătuise să nu-i pese de cei din spate și nu o să aibă niciodată probleme, cine vrea să te depășească are loc destul, nu trebuie să intri tu cu mașina în șanțuri din cauza vitezomanilor. Se făcuse tîrziu și aprinsese farurile, se mai destinsese puțin și
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
cu ochiul ăla al lui cătrănit de ură, că uite că știe Dumnezeu de ce le pune unora semn vizibil pe corp, ca să-i vadă oamenii și să se ferească de ei, pentru că așa sînt și pe dinlăuntru. Dar ce-i păsa ei de gura lumii, dacă era fericită? Pînă la treizeci și cinci de ani fusese măritată de trei ori prin satele din jur, dar era grea viața la casa soacrelor cele răutăcioase, așa că, sătulă să fie călcată în picioare, se reîntorsese la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
edificatoare: „Frunză verde de doi spini, / am auzit din bătrâni / că-i rea pâinea prin străini. Am auzit și n'am crezut, / m'am dus singur de-am văzut. / Mănânc pâine și beau vin, / la inimă pun venin. Mai bine păsat de mei, / dar să mă știu între'ai mei” „Frunză verde baraboi, / ne-a făcut maica pe noi, / unul miercuri și-altul joi / și-a umplut lumea cu noi. / Și-am avut o surioară, / ce-a umplut lumea de pară
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
luat mingea și a început să joace fotbal. S-a tot driblat pe el însuși, până a reușit sa scape mingea în baltă. I-am recuperat-o cu greu, după ce am intrat în apă până la glezne. Nu i-a prea păsat, când maică-sa l-a dojenit și a rămas în continuare, să-l asiste pe tatăl său la grătar. Gălăgie mare în jurul sculelor de pescuit. Andrei țipa ca din gură de șarpe că a prins Paul un pește, însă deocamdată
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
frați de sânge din cele două maluri, Că timpul tânguirii și de-amânări se gata... Veniți să umplem Prutul cu flori și cu portaluri Și s-alipim Moldova de Maica-i venerata ! Veniți la sânul Mamei, veniți far' să vă pese De nesimțiții care sunt simpli trădători ! Nu le cerșim dreptatea, nu-s lideri de progrese ! NOI suntem milioane!... Ei pier - că-s impostori ! Stând braț la braț, în valuri, sfidând cărări cu hăuri, Cu-n singur glas de tunet, strigam
FRAŢI ROMÂNI DE PRETUTINDENI ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357742_a_359071]
-
citești aceste rânduri, oricare ai fi și de oriunde ai fi, nu știu ușile sau ferestrele tale ce cântec cântă. Cunosc doar cântecul frunzelor așezate în simfonie pe pământ după ce le-am sărutat cu chitara obrajilor mei... Să nu-ți pese niciodată de ce cred alții! Gura lumii o închide doar buza mormântului. Viața este ca o carte închisă din care ei văd doar titlul... Adevărul îl cunoști doar tu. Împacă-te cu Dumnezeu, cu tine însuți și cu cei din jur
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
l-ar dori mereu aproape, ca să le treacă viața împreună consumand o iubire ideală, e dureroasă și face ca nopțile să fie lungi, insomniace și pustii.” La fereastra casei mele,/ Frig, pustiu s-așterne-n casă/ Nici curajul n-am să-mi pese,/ flori uscate cad pe masă/ și-un paianjen firu-și țese” versuri triste ce mi-au amintit poezia lui Octavian Goga “Cade-o lacrimă”,” - “Cade-o lacrimă din ochi-i/ Leneș prelingând fereastra/ Suflet obidit și singur,/ Ce mai cați pe
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
dorită suferință. Vroiam să te iau toată, să te topești în mine, să-mi aparții până la sfârșitul timpului, iar tu erai fericită și dornică de a mă avea doar pentru tine. Minute în șir se scurgeau și nu-mi mai păsa de nimic altceva, gustam pe îndelete, mă delectam cu frăgezimea și nectarul pe care mi le ofereai printr-un sărut desăvârșit” (Trenul). Mai trebuie să remarcăm și ușurința cu care atorul trece de la o atmosferă apăsătoare (Funia roșie) la una
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
ne curgeau pe frunte și de-a lungul spinării. Concomitent, picioarele amorțite se umflau dureros în pantofi ori sandale. Singura alternativă rezonabilă rămasă era să ne stăpânim disconfortul, să închidem ochii și să ne prefacem somnoroși, că nu ne-ar păsa, acceptând blazați starea de iminentă sufocare. Chiar și așa unii reușeau să doarmă, emițând sforăieli în surdină și plescăituri de limbă la intervale neregulate, vrând parcă să spună „ce plictiseală, domnule!... ce plictiseală!” totul contopindu-se în final, dându-ne
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
ceața peste zona noastră. Am desfăcut o conservă de fasole cu costiță și ne-am omorât cu ea foamea, stând în picioare, cu ochii ațintiți pe sculele lansate, căci nu mai aveam răbdarea să servim prânzul liniștiți, fără să ne pese de pescuit. Ne amăgeam cu gândul că la cină vom avea masa principală. Numai cu berea nu aveam limite, ea era de căpătâi și nu făceam rabat la golit paharele din plastic. Doar venisem să ne destindem, departe de lume
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
așa cum v-ar sta bine la amândoi...- i-o tăie Elena scurt. -Aoleu și vai de mine, chiar că nu vă e rușine...Uite-avem și musafiri...-i-o tăie Radu. -Îl puteți lua și-n chirie... De asta ce să-mi pese mie...!? -continuă Elena jocul. -Ptiu, drăcie, m-am prostit...-se miră Radu văzând că vorbește și el în versuri. -Acum ai descoperit...!? Eu am văzut mai demult, dar n-am vrut să te jignesc, deși demult te citesc...- îi răspunse
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350726_a_352055]
-
drept că nici cea din urmă nu prea se sinchisea, ba dimpotrivă, îl provoca ca să vadă până unde merge, că le-auzea din „gură fermecată” dar și cât poate să-ntindă coarda ... Și o arcuia ca lumea, fără să-i pese, după cum lesne se putea constata!... „Doamne, ferește și iartă și blagosovește-l pe cel păcătos, că încurcate sunt căile Tale, începură să murmure cu oarece evlavie țațele, una din ele fiind rudă prin alianță cu cel a cărui statuie o și
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
într-o zi plecând împreună de la facultate am fost invitat la el acasă să îmi arate noul pickup pe care il cumpărase mama lui cu mare greutate , deoarece era divorțata și soțul ei plecase în Israel fără să-I mai pese de fiul lui acum major. L-am intrebat de ce nu pleacă și el în Israel. Mi-a raspuns că nu au bani sau au rude apropiate dispuse să-i plătească banii pentru școlarizare în România și care să-i găsească
DESTIN DE FEMEIE.OANA MEDITATII de DAN PETRESCU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359366_a_360695]
-
nu mai sunt printre noi, (poate nici atunci?) realizăm imensa pierdere când vedem că nu mai are cine să-și rupă bucățica cea mai bună de la gură pentru noi. Maria face totul din dragoste, căci ar putea să nu-i pese de noi. Dar pentru noi, Fiul său a murit pe Cruce. Ea ne-a primit de fii adoptivi, la poalele Crucii și de atunci ne ocrotește și ne apără, ca pe ochii din cap. Singura ei motivație este Iubirea, o
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
spartă. Au trecut peste moment de stânjeneală și s-au îndreptat spre bicicletele lăsate la ieșire. S-au urcat nerăbdători în șaua bicicletei și au ieșit pe aceeași poartă pe care intraseră cu câteva clipe mai înainte fără să le pese de general. Din înaltul treptelor mausoleului, generalul Eremia Grigorescu îi privi cu amărăciune. Cizmele văcsuite lună, încă îi mai străluceau în lumina soarelui. Sabia la fel. Enervat de nepăsarea bicicliștilor, generalul aruncă bicicleta și se întoarse spre căpitanul Ignat, care
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
și grădini, strecurîndu-se pe sub umbrele grase ale prunilor, pietrele mi se rostogoleau sub tălpi, mergeam desculț, îmi simțeam mușchii coapselor încordați de efort, Thomas povestea ceva și Licurișca rîdea în hohote, dar nu eram atent la ei, nici măcar nu îmi păsa de prezența lor, se luaseră după mine, amuzați, spunîndu-mi că voiau să înțeleagă și ei ce era cu voluptatea asta a mea de a mă cățăra pe dealuri în fiecare zi, chiar și pe ploaie, ce era cu nebunia asta
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]