1,724 matches
-
uși din panta acoperișului. Bătu în ea, și peste o clipă Frankie o deschise. Era atît de încîntat, că o prinse de încheietură și o sărută pe gura cascată a surpriză. Ea îl dădu la o parte, rîzînd și spunîndu-i: — Pătimaș, îîm? — Cum se simte? — Dormea cînd am plecat, dar am chemat sora să fie în siguranță. — Mulțam, Frankie, ești o fată bună. Trecu pe lîngă arcadele de-a lungul podului și intră fără zgomot în dormitorul luminat. Rima îi zîmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nervoasă care semnala apropierea unei ființe umane. O secundă mai târziu, pe ușa deschisă în partea dinainte a navei, dădu buzna un om subțirel, cu păr sur. Alergă la Leej și îngenunche. - Draga mea! zise. Te-ai întors. O sărută pătimaș. Gosseyn, la fereastră, nu-i băgă în seamă pe amanți. Privea fascinat spectacolul de sub el. O insulă verde, montată ca un smarald într-o mare de safir. O gemă strălucea în mijlocul smaraldului, o masă de clădiri de un alb-gri sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ea", îi spuse Enro lui Secoh. Și-l reprezentă pe preotul obscur aspirând la mâna celei mai mari doamne de pe planetă. Și fiindcă această emoție se "fixase" pe plan inconștient, toate triumfurile de atunci, nu aveau nici o însemnătate față de dragostea pătimașă a tinereții sale. O altă frază a lui Crang făcu să-i apară o imagine clară a felului cum i se prezentase lui Secoh căsătoria, ca falsa căsătorie menită a o proteja. Era păstrată "în rezervă" în așteptarea zilei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Kent, așa cum există și martori împotriva lui. Kent îi săgetă cu o privire rea pe cei din jur. - Avea dreptate Korita să spună că trăim într-o epocă de înaltă civilizație. Ba chiar de decadență! Dumnezeule! Exclamă el cu glas pătimaș. Nu există printre noi nimeni care să-și dea seama de întreaga grozăvie a situației? Jarvey a murit de nici câteva ore, iar monstrul ăsta, pe care-l știm cu toții vinovat de moartea lui, stă slobod aici și pune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a Împărătesei îi sugeră brusc imaginea a zece milioane de tribunale înghețate ca acesta și a miliarde de oameni răuvoitori și împietriți ca acest judecător care se interpuneau între Împărăteasă și supusul ei loial, Fara Clark. Îl chinuia un gând pătimaș: " Dacă Împărăteasa ar ști ce se întâmplă aici și cât de nedrept sunt tratat, ar... Dar oare chiar așa ar face?" Își alungă din minte cumplita îndoială tocmai când vocea cadiului îl trezi din această reverie. - Apelul reclamantului se respinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
certitudine sumbră: "După o generație vor fi date uitării. Copiii născuți între timp vor crește mirându-se despre ce povești mitologice fără sens discută părinții lor și alți oameni mari". - Pe toți zeii spațiali! zise ea tare, pe un ton pătimaș, chiar așa se va întâmpla! Vorbele ei avură efectul unui sfârșit de replică, în teatru. Deodată, aerul căpătă o vibrație stranie. Acolo unde fusese o imensă gaură de formă regulată se înălță brusc o clădire. - Exact la tanc, zise căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
eu ți-oi spune ceva, Dar dă-mi pace... nu mă strânge, Te iubesc de-mi vine-a plânge, Dac - ai ști cât te iubesc, Că din ochi te prăpădesc. - Dar de-i merge cui mă lași Singur să fiu pătimaș? - Nu te las, nu... Spune-mi bine Că cu cine și prin cine Să mă înțeleg cu tine Ca să vii sara la mine. Peste vârfuri trece lună Iar izvorul dulce sună Merg alăturea călare, Pier în umbră de cărare, Iară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă uita. Norocirea e știuta. Că-n tot feliul s-a lupta În necazuri să te - arunce - Și te rog, nu mă uita. N-au fost zi ca să lipsească Amărât a mă-ntrista 393 {EminescuOpVI 394} De-a ta soarte pătimașă - Deci te rog, nu mă uita. Orișiunde de vei merge, Ori și ce de vei afla, Inima să nu ți-o plece - Și te rog, nu mă uita. Înnoiri de lucruri multe Să-ți vâneze vor căuta Inima cea simțitoare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
moarte, ce nu vii Să mă scoți dintr-acești vii, La mormânt tu să mă duci Ca să scap de - aceste munci. Să nu mai trăiesc pe lume Tot cu ah!, cu mâhniciune, Și oare mai este-n lume Vre un pătimaș ca mine? Ca să merg să-i povestesc Câte trag și pătimesc De la toți împrotivire Pismă și nelegiuire. 28 Nu mă pedepsi, stăpână, Și-mi spune de mă iubești, Și dacă l-a mea durere Vrei să te milostivești. N-ași
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de moarte, Ceasurile mă desparte. 407 {EminescuOpVI 408} O, scumpe amorul meu, De vei be păharul meu, Un păhar plin de durere Făr de nici o mângâiere. O, iubite amoraș, Că-ndurași de mă lăsași, Dulcele mieu faguraș, Pe lume om pătimaș. Ah, amoriu și suflețele Mângâiere vieții mele, Ah! - Pe tine te-nstrăinezi Și eu pururea oftez. Tu te lipsești de la mine Și eu oftez după tine, Ca un amoriu după, altul Ca să mi se treacă ahtul. 32 Faretr - amoriul cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
taclale? Traseră locurile. Florence începu să împartă, expertă, cărțile. Bucățile de carton zburau prin aer în volte îndrăznețe, plonjau exact cu un plescăit ușor. Operația sugera aproape profesionalismul. În ochii doamnei Miga se aprinseră focuri albastre, simțeai instinctiv cartoforul înnăscut, pătimaș, exultând de pe acum, de la primul tur, vârât până la subsuori în voluptățile jocului. Ioniță Dragu juca prudent, cedând toate șansele Florencei, Șerbănică încerca să pară elegant, să spulbere orice idee de colaborare frauduloasă cu nevastă-sa. Melania Lupu plăti sec. Florence
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
căzând cu zgomot. Melania Lupu tresări și scoase un țipăt ușurel. " Acum!" gândi Ioniță Dragu încleștînd pumnii. Își simțea gâtul uscat, tâmplele îl dureau. Se ridicase pe jumătate, gata să se repeadă. O secundă, pipăi pragul acela unde intenția, dorința pătimașă luptă cu spaima. Luptă încleștată cu un adversar pervers care se agață cu ghearele, îți taie răsuflarea, îți picură plumb în vine. Căruntul se aplecă greu recuperând pistolul fără să-și ia privirea de la bătrâni. Profesorul se lăsă moale pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mea uneori poate o sâcâie nu va inventa niciodată lucruri neadevărate. ― Nici nu le-a inventat. De altfel, mi-ar plăcea să cunosc individul care poate născoci ceea ce imaginați dumneavoastră. Vreau să spun că n-aveți rival. Cineva mai puțin pătimaș -surâse ― v-ar felicita și pentru maniera remarcabilă în care i-ați racolat pe cei trei complici fără să vă arătați fața. Confesionalul, dispozițiile telefonice, adevărate tururi de forță! ― Domnule maior, sînteți sigur... foarte sigur că la mijloc nu e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tăcu. Matei își trecu limba peste buzele uscate: ― Ce-ai vrut să spui? Bătrânul chicoti lugubru: ― În anul acela, l-am așteptat mai mult ca oricând pe unchiul Alecu. Cred că niciodată nu l-am așteptat atât de nerăbdător, de pătimaș, aș zice. Mama ne părăsise... De-atunci m-am obișnuit să nu mi se împlinească o dorință mare, foarte mare. Mi-a fost chiar teamă să mai doresc... Matei îl privi impresionat. ― Ești un om straniu. ― Copilării, rosti tonică Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de la un om amenințat cu moartea? Dacă nu părea agitat ar fi fost considerat inuman, de gheață ― și nu s-ar fi bucurat de compătimirea nimănui. Glasul i se ridică deasupra tiparului flecărelii de la mesele mai îndepărtate, puțin nefiresc și pătimaș. Dar nici asta nu era așa de rău, căci la el se holba cu ochii larg deschiși o femeie, o femeie care era pe jumătate copil, pe jumătate geniu, și care simțea o poftă intensă, plină de emoții față de lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CU DEGETELE. HEDROCK CEL CARE SE AFLA PE SCAUN NU-I DĂDU NICI O ATENȚIE ȘI CONTINUĂ SĂ SE UITE FIX LA PLACA VIDEO A TELEECRANULUI GENERAL. Hedrock urmări acea privire concentrată și oftă cînd văzu pe ea fața serioasă și pătimașă a Împărătesei. Așadar aici era vorba de o reconstituire a scenei în care Innelda îi dăduse ultimul ordin, dar fără efecte sonore, fără glasul ei vibrant care-l îndemna imperios să aterizeze cu nava. Așteptă, întrebîndu-se care ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
visătoare să fie abandonat. Numele care se rostesc în Buenos Aires-ul de după război sunt cele ale asociațiilor ce stăpânesc o țară întreagă. Intrarea lui Corto în acest cuib de viespi este debutul unei reglări de conturi. Din tinerețea tulburată și pătimașă a argentinianului Corto vine o umbră pe care Pratt o desenează cu eleganța ludică și melancolică a geniului său postmodern. Contrafactualul este aluatul din care se țes legendele - prin Patagonia debutului de secol XX au trecut Butch Cassidy, Etta West
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Vara indiană mizează pe combinația ficțională și grafică de sexualitate, energie demonică, păcat și promisiune a mântuirii. Cele trei comunități care trăiesc în acest colț de eden promis pelerinilor (triburile indiene, drept-credincioșii ipocriți din New Canaan și familia tulbure și pătimașă a femeii însemnate cu fierul roșu) sunt unite într-o relație în care se strecoară violența, neîncrederea și incomunicabilitatea. Nimic paradisiac în acest univers care se mișcă sub impactul forțelor tectonice ale instinctului. Gestul care va fi punctul de plecare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ani de închisoare și șase ani de Domiciliu Obligatoriu la Lățești, în Bărăgan. Cu foarte multe păreri și judecăți de valoare privind epoca comunistă în discuție sunt de acord, acestea coincizând cu propriile mele vederi, doar că, unele aprecieri par pătimașe. E un fel de război de unul singur, împotriva unei lumi care nu l-a acceptat și autorul a răspuns în același fel, neacceptând lumea în care a trăit. Are totuși un loc bine marcat în cultura națională și internațională
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe care îl avea ea în minte, și, culmea, din Express. Se uită la colțul din dreapta sus. Slavă cerului, articolul era de acum șapte ani - cu destul timp în urmă spre a fi fost uitat. Editorialul începea cu o apărare pătimașă a activității secției. Și pe-atunci trebuie să fi avut detractori sau să fi suferit din cauza lipsei de fonduri și urmau trei cazuri ale unor femei care rămăseseră însărcinate cu ajutorul tratamentului. Fran fu captivată. Poveștile erau relatate cu așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu litere de-o șchioapă. Cu toate astea, nu se zărea nicăieri. Ce ciudat. Răsfoi restul ziarului până când găsi indexul pe versoul primei pagini. Fu atât de uluită, încât trebui să citească de două ori, rând cu rând. Un apel pătimaș pentru salvarea Secției de tratare a infertilității din Woodbury, scria acolo de Jack Allen, redactor-șef. Fran se uită lung la index. Oare Jack și soția lui făcuseră ei înșiși tratament împotriva infertilității sau el avea pur și simplu darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zâmbetul lui modest, plăcut, fără ascunzișuri. — De fapt, sunt un tip destul de plicticos. Dar Fran nu credea deloc că e plicticos. Energia cu care se dedica lucrurilor în care credea îi amintea de cineva: de tatăl ei. Dovedea același devotament pătimaș pentru o cauză nobilă, aceeași dorință de-a schimba ceva, de-a face mai bună viața oamenilor. Chiar nu se așteptase să întâlnească un bărbat care, în această epocă materialistă și cinică, să vadă lucrurile așa. Și iată că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de nesigur? îl tachină Fran, trăgând de cuvertura de bumbac și râzând. — Trebuie să simți că ești iubit ca să te vezi în oricare din aceste feluri, spuse el încet. Amărăciunea din glasul lui o șocă și o nedumeri. Sentimentul matern pătimaș din inima lui Fran se aprinse deodată ca o văpaie și își dori să aline orice durere care întuneca viața și fericirea lui Laurence. El ridică ochii spre ea și o fixă cu privirea aceea intensă care îi devenise atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încât îi venea să-l omoare. — Jack ă Un gând cu adevărat îngrozitor îi răsări în minte, făcând-o aproape să-și verse ceaiul. Da? — Azi-noapte, noi doi, n-am, ăăăă? se opri, cuprinsă de o stânjeneală teribilă. — Făcut dragoste pătimaș? Nu-ți amintești de suportul de spălat vasele? Fran păli. — Ce suport de spălat vasele? — Scena aceea din Atracție fatală. Ai zis că vrei s-o recreezi. — N-am zis asta! — Nu, confirmă el, distrându-se de minune, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asta. Reușiră cumva să se dezbrace de haine și să se strecoare în așternut, iar ea simți căldura trupului lui Jack, lipit de al ei. Îi săruta pielea catifelată de la baza gâtului, o mângâia, îi alunga durerea cu dorința lui pătimașă. Îi simțea deja erecția, însă el se abținu, amânând momentul, iar mâna îi alunecă în jos, gândindu-se la plăcerea ei. În schimb, ea îl cuprinse în brațe și-l călăuzi până când pătrunse înăuntrul ei, umplând-o, cufundându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]