1,499 matches
-
ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la rîul Chebar în locul unde se aflau, și am rămas acolo înmărmurit în mijlocul lor șapte zile. 16. După șapte zile, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 17. "Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Cînd vei auzi un cuvînt, care va ieși din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea! 18. Cînd voi zice celui rău: "Vei muri negreșit!", dacă nu-l vei înștiința, și nu-i vei spune, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
lung în ochii lui) Taci! taci îți zic, din gură nici un cuvânt nu-ți iasă, Cât sânt de slab și bolnav, acușa te ucid! Nu mă lăsa-ntîmplarea s-o-nsărcinez cu asta, Nu mă lăsa pustiul să-l fac un păzitor... O Roman! Roman! ce e viața omenească? Comedie eternă chiară sub masca morții, Mi-e greață, o, mi-e greață de ea - și totuși, Roman, Tot ce iubim în lume de viață e legat... Știi tu... privindu-i astăzi, privind
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tristă, și alta-i lumea ce-o vezi în oglinda speranței și în visul cel frumos al trecutului - și aceea-i frumoasă... alta-i fundul cel amar al mărei, alta-i fața apei cea lucie. Adeseori iau de la basmu, de la păzitorul cel posomorât al trecutului, cheile lui de aur și deschid porțile inimei mele. Adeseori, în sufletul meu, întorc înapoi roata cea uriașă a timpului cu codrii săi de secoli, cu popoarăle sale... cu Creștinătatea și Păgânătatea sa... într-un loc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
AFERENTE 1 2254 ACT I SCENA I BOIER INTRIG[ANT] ȘI DOMNUL Domnul se plânge că de când și-a pustiit sufletul cu vicii a căzut moralminte, că simte cum se smulge inima lui cea bună din el și că îngerul păzitor și-a retras aripele de asupra capului, încît capul lui e rece dar pustiu. Viața ce-l anima a fugit. El e ca demonul ce cade, dar mândru în căderea sa - și-aduce aminte de Mira, căci Maio-i zice: "Iubește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nici o mângâiere a mitropolitului. SCENA A DOUA Direptatea din Suceava. Se dă citire unei pretinse * hârtii pe care se recunoaște scrierea * mitropolitului Antim. Turburare și fierbere. Candidatura. Arbore *** fala * în *** dreptate. Eu sânt stăpân aci, nu voi! Eu sânt cânele păzitor. Iată un bătrân, un mort de metropolit. Antim - un spectru. Sânt viu, fraților. Dar nu mai *** ca nerozii *** pe băț. Citește testamentul. Toți se prosternează la pământ. Deodată se deschide sala. Intră un băiat îmbrăcat țărănește. Primește coroana... Marie... (se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ziarul lui o numește „purtătoarea drapelului roșu” și „armata de pază a maoismului”. Articolele enumeră faptele ei în calitate de revoluționară și de cel mai apropiat colaborator al lui Mao. Chun-qiao pune accentul pe opoziția crescândă împotriva lui Mao. „Fără un înger păzitor precum tovarășa Jiang Ching, viitorul Chinei se va spulbera.” Tobele bat. Actrița se încălzește pentru rol. Apucându-se să-i influențeze pe alții, nu e conștientă de cât de susceptibilă este ea însăși la propria-i propagandă. Însă nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Gillespie o salută pe Karin cu o fluturare a mâinii. Karin atinse ușor brațul îngrijitoarei. La plecare, Barbara își îndoi degetele spre Weber. Somitate. Deci într-adevăr îl recunoscuse. Weber se întoarse spre Karin, care clătina din cap admirativ. —Îngerul păzitor al fratelui meu. Aș vrea eu, izbucni Mark. Aș vrea eu să mă păzească. De tine. Dacă nu te superi, aș vrea să stau de vorbă cu doctorul între patru ochi. Ca de la om la om. Karin își împreună mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unde a fost chestia aia. De ce te-ai mai obosit să vii? N-ai făcut decât să te holbezi la enoriași și să fluturi bilețelul ăla de parcă era cine știe ce mandat. Cum să-i explice? Dacă există într-adevăr un înger păzitor care se ascunde pe undeva, refuzând să se arate, pretinzând că Dumnezeu m-a îndrumat la tine, atunci probabil că își face veacul pe undeva gen Upper Room. Bonnie mai trece o dată pe la el, mai târziu, după-amiază, cu aspiranta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dublura surorii. Dintr-un motiv sau altul, nu-i doar prefăcătorie. Își smulge părul, așa cum face Karin mereu. Îl scoate rău din țâțâni. Ce pot să fac, Mark? Bine, cine o fi lăsat biletul ăla crede-n Dumnezeu. În îngeri păzitori. În Nebraska, toată lumea crede în îngeri păzitori. Și eu aș crede, dacă... Se oprește, de parcă e pe-aproape să dea cărțile pe față. Dacă ce? zice el. Dacă ce? Nu vrea să răspundă, așa că el ia o foaie de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu-i doar prefăcătorie. Își smulge părul, așa cum face Karin mereu. Îl scoate rău din țâțâni. Ce pot să fac, Mark? Bine, cine o fi lăsat biletul ăla crede-n Dumnezeu. În îngeri păzitori. În Nebraska, toată lumea crede în îngeri păzitori. Și eu aș crede, dacă... Se oprește, de parcă e pe-aproape să dea cărțile pe față. Dacă ce? zice el. Dacă ce? Nu vrea să răspundă, așa că el ia o foaie de hârtie și începe să copieze adrese: Biserica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de hârtie și începe să copieze adrese: Biserica lui Iisus Christos Alfa și Omega. Biblia Antioh... Mark, crede-mă. E o nebunie. E o mare parascovenie. Nu-i o parascovenie chiar așa de mare cum a fost chestia cu îngerul păzitor care m-a găsit pe întuneric, pe marginea drumului. În toiul iernii. La dracu-n praznic. Ce șanse sunt să se întâmple așa ceva? Cel puțin, Bonnie se ține de cuvânt. Crede că o să-i salveze sufletul lui Mark. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sub unghie cine e de fapt tipul ăsta. Ar putea fi un lituanian libidinos de nouăzeci de ani. Atunci de ce te chinui așa de tare să-l găsești? Mark Schluter își ia capul în ambele mâini și-l leagănă. Diavoli păzitori peste tot. Ghetele sale de lucru pline de noroi lovesc pământul, încercând să distrugă groapa abia săpată. Citește bilețelul. Citește dracului bilețelul ăla. Își vâră două degete în buzunarul salopetei și scoate bucățica de hârtie îndoită. Acum o ține mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Scotoci în buzunar și scoase bucățica mototolită de hârtie, singura sa ancoră de salvare. Darul pe care continua să-l accepte. Ochii i se umplură de lacrimi, orbindu-l. Mai întâi sunt îngeri, dup-aia nu mai sunt nici măcar animale. Păzitori care nici măcar nu recunosc că există. Aruncă bucata de hârtie pe asfalt. O rafală de vânt o mătură de pe șosea în șanț, unde nimeri pe o moviliță de mei. Karin țipă și se repezi după ea, de parcă ar fi alergat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în acea noapte. Cain și Rupp știau; vorbiseră cu el prin stație exact când se răsturnase cu mașina. Dar îl mințiseră la faza asta. Sora lui știa, așa că fusese înlocuită, ca să fie împiedicată să spună. Ca și autorul mesajului, îngerul păzitor, era probabil închisă undeva. Daniel Riegel îl urmărea cumva, din motive necunoscute. De parc-aș fi un animal sau de-astea. E tare la luat urma, să știi. Găsește sălbăticiuni pe care nu le vezi cu ochiul liber. Chestii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mi-a tot băgat strâmbe că ăia doi au fost acolo, dar eu n-am ascultat-o. Lui Mark chiar i se întâmplase ceva în noaptea accidentului. Iar prietenii lui chiar îl mințiseră. Personal, Weber nu putea explica bilețelul îngerului păzitor, nici interpreta urmele deviate de cauciucuri. Propria lui explicație asupra motivului pentru care lumea i se părea acum lui Mark schimbată nu era nici pe departe mulțumitoare. Mark se gândise la starea lui interioară mai mult și mai profund decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chef să spună ce i s-a întâmplat. Trebuie să înțelegi: s-a interesat de mine săptămânal, încă de când mă făcusem destul de mare ca să ud patul. Dumnezeu știe de ce, dar întotdeauna a avut grijă de mine. Ea și îngerul ăsta păzitor, să dispară amândoi fără urmă?! Chiar dacă au închis-o undeva, până acum ar fi găsit ea o metodă să ia legătura cu mine. Încep să cred că i-am făcut felul soră-mii. Am băgat-o în belea, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fața aia de neurolog. Știi ce vreau să zic, Sherlock. Zic și eu: drumuri care se intersectează și toate chestiile astea. Ascultă. Mark își coborî tonul, pentru ca nici una dintre cordatele din jur să nu-l poată auzi. — Crezi în îngeri păzitori? Era un chin pentru Weber să-și amintească: fusese cel mai evlavios copil. Un copil căruia nimic nu-i făcea mai mare plăcere decât să-și pună un anteriu alb și să bălăngăne ceva din alamă, care scotea fum. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
inversă până la explozie. Mai are timp până la aniversarea accidentului ca să-și dea seama ce i-au făcut pe masa de operație. Singura lui speranță e să-l găsească pe cel care l-a găsit, pe autorul mesajului, pe îngerul lui păzitor, singurul care știe tot. Lui Mark îi vine o idee, o chestie la care ar fi trebuit să se gândească mai demult. S-ar fi gândit, dacă n-ar fi fost toată nebunia asta din jur. Destul de simplu, iar frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
an. Zice că n-au identificat urmele și nici n-au indicii despre vehicule... Din păcate, zice și de viteza cu care mergea Mark când s-a răsturnat. E o cifră care n-o să-i atragă simpatia nici unui potențial înger păzitor din fața televizorului. Mark habar n-avea că mergea așa de repede. Îi trece prin cap că mașina din spate probabil că-l urmărea. El încerca să scape și nimerise direct în capcană. Puseseră aiurea camera care trebuia să filmeze locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karin Doi mi-a zis de ea. Mark îl prinse de încheietură. —Ea nu știe că ești aici, nu? Daniel clătină din cap. Poate că e de treabă. Nu se știe niciodată. Deci zici că nu tu ești îngerul meu păzitor? N-ai idee cine e? Ei, orice s-ar fi întâmplat atunci la spital, în momentul ăsta nu-mi aduci aminte de nimeni. În afară de o variantă mare, mohorâtă și bătrână a Copilului Naturii. Deci ce să-ți aduc de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la masa rotundă de bucătărie din vinil, nervoși din cauza revederii. Încă nu știau cum să fie împreună altceva decât băieți. Daniel îi ceru lui Mark să-i descrie pe inginerii de la cadastru. Păreau doar puțin mai consistenți decât îngerul lui păzitor. Mark întrebă despre proiect, care, în relatarea lui Daniel, suna a născocire paranoică. Nu pricep. Zici că toată bătălia asta e doar pentru apă? — E lucrul pentru care merită cel mai mult să lupți. Ideea îl buimăci pe Mark. —Războaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre noptieră și scoate afară biletul. Refuză să se dezintegreze; laminarea l-a făcut etern. Îl aruncă pe pervaz. —Dumnezeu mi-e martor că mi-aș dori să-l fi inventat eu. Mi-aș dori să nu existe nici un înger păzitor. Dar există. Și ce Dumnezeu ar trebui să fac eu cu chestia asta? Weber nu face altceva decât să aștepte până când chimicalele pun stăpânire pe Mark, iar el adoarme. Apoi, se împleticește pe coridorul spitalului. Se așază o clipă în terariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de fapt, în față. Ea era pe șosea. El s-a răsturnat cu mașina ca să n-o omoare. — Cum? întreabă el. De ce? Fragmentele nu se potrivesc. —Ea trăiește datorită lui. El are creierul tulburat din cauza ei. —Tu ești îngerul meu păzitor? Tu ai scris biletul? — Nu, îi spune ea. Nu eu. Stă iar în fața lui, în amintire, la doar câteva ceasuri după acea primă oară, acolo, pe șoseaua pustie. E încă întreg, conștient încă. Străpuns de tuburi, dar încă nu comatos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din Nebraska. Până la urmă, m-a prins. Weber se întinde să ia povestea devenită inutilă. O mână șerpuiește și o înșfacă pe a lui. —Domnu’ doctor? E o chestie pe care n-o pricep. Am salvat-o. Eu sunt... îngerul păzitor al femeii ăleia. Îți vine să crezi? Eu. Cuvintele par greoaie și străine în gura lui, un blestem mai grav decât biletul greșit înțeles. Ce ar trebui eu să fac cu chestia asta? Weber rămâne nemișcat, împietrit de ochii ațintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și Costel, precum Sandu ăla de pe strada Rumeioară, pe care prin anii ‘50 taică-su Îl lega de scaun și Îl bătea cu biciul, nu degeaba spuneai că fiecare om are un Costel al lui, ca un fel de Înger păzitor, ca un fel de cavaler al dreptății. Ca și atunci, trăiești senin, cuminte, sărac și trist În Îmbrățișările „orașului caracatiță”. Mai complicat este cum de poți fi senin, cuminte, sărac și trist fiind În același timp violent și de nestăvilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]