155,444 matches
-
în anul acela - cam înapoiată". Cu atît mai impresionante apar opiniile autoarei noastre cu cît jurnalul său nu pare, ca atîtea altele, destinat publicității, "căci, cu toate că nici prin gînd nu-mi trece să public așa ceva, vreau, cel puțin, recitind aceste pagini, să nu urlu de stupiditatea lor". Nici un artificiu, nici o intenție de înfrumusețare a eului n-o animă pe Jeni Acterian, caracterizată de-o "drăcească neîngăduință față de sine", postură ce alcătuiește un alibi al marii exigențe față de alții. în același timp
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
cărțile femeilor - poate pentru că știu că ele, cunoscînd mai bine nemulțumirea, trebuie să se ferească să o trezească. Dar cînd aceste cărți sînt bune, ele mă bucură mai mult decît celelalte, nu din solidaritate, ci din experiență. Știu că fiecare pagină bună este reversul unui șir de dificultăți, mult mai întins decît cel învins de bărbați". Ceea ce e un feminism sensibil și suficient de inteligent, aidoma oricărei componente autentice a omenescului creator.
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
era forma inertă de consemnare a unor idei regizate, niște idei care, așezate în rînduri și ordonate în alineate, căpătau izul îmbălsămat a unor litere moarte. O gîndire moare din clipa în care te îngrijești să o așterni estetic în pagină, aceasta era convingerea lui Dragomir. Tocmai de aceea, în ochii cunoscuților, Dragomir era întruchiparea unei inteligențe prin excelență orale căreia îi lipsea în întregime ambiția de a pune pe hîrtie ceva din gîndurile pe care le rostea. Și pentru că aceasta
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
evidențiindu-le din nou, în virtutea unei gîndiri recurente în cursul căreia aceeași problemă e judecată succesiv din mai multe puncte de vedere. Această recurență a unei gîndiri care progresează prin tatonări, nuanțări și reluări periodice este o trăsătură izbitoare a paginilor din Caietele timpului. Ea nu este de găsit într-o formă atît de vădită în primele două cărți. În concluzie, Dragomir izolează o temă, se adîncește în ea prin înșurubare, îi atinge limita și apoi trece dincolo de ea, creînd o
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
din centrul academic al orașului. Două sînt drumurile: spre facultate și spre bibliotecă. Acolo fierb reverii care sună, în rîndurile unei rubrici despre cărți de altădată, foarte firesc: "Ah, unde sînteți voi, ediții Belles lettres, cu coperțile gălbui, cu acele pagini mate mirosind a ceai de tei, voi, cai, încălecați în fugi nebune spre Epidaur, Naxos și Cythera, voi vrăjitoarelor, voi ursitoarelor, voi, frumoaselor ediții?". Unde sînt, însă, oamenii care știau să le deschidă? Unii sînt profesori, magiștri de Odobescu, apărînd
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
lecturi, și cultivări ale naturii, în spiritul precisei ei poezii: "Stea polară, îmi acorzi un dans?" Ucenic la clasici e o carte în care se asimilează mult. Lasă că, flămînzi, studenții bine organizați atacă, în medie de două ori pe pagină, cămările gazdelor de ocazie. Și duium de arome și de forme ispititoare de merinde moi ies de-acolo, înspre legitimarea (de ce nu, estetică...) a unui festin. Pe lîngă asta, o poftă de tot ce se poate pofti, de la mîncare la
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
mai rezistentă în latura sa de proză artistică, oscilând între înclinațiile romantice și apetențele realiste. Călător infatigabil prin întreaga țară, din Bucovina și Basarabia până în Maramureș sau Dobrogea, Nicolae Iorga își adună impresiile în câteva sute, dacă nu mii de pagini. El are o perspectivă universalistă a furnicarului uman care este întregul glob, pentru că oferă o imagine vie a diversității peisajelor și figurilor, a instituțiilor și pulsiunilor vitale, a ocupațiilor și a schimbărilor, în note de călătorie din Germania, Italia, Bulgaria
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
se văd mai bine aceste lucruri (libertățile și calitățile prozatorului Nicolae Iorga) decât în volumul din 1905 Neamul romănesc în Basarabia, restituit de Editura Semne într-o ediție anastatică, o reproducere în facsimil a cărții, fără nici un aparat critic. Scanarea paginilor, înlocuind procedeul tehnic mai vechi al fotocopierii, mai greoi și mai costisitor, facilitează reproducerea identică a unei cărți (pe o altă hârtie, desigur), un substitut de bibliofilie, la îndemâna tuturor. Ce e bine și ce e rău într-o astfel de
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
deja autorul a cel puțin cincisprezece cărți, care va deveni în scurtă vreme, în 1910, membru activ al Academiei Române. Naționalismul militantului politic și documentația istoricului de profesie se văd, dar nu deranjează notele de călătorie, în sensul că nu copleșesc pagina. Călătorul vine dinspre Bucovina, după ce trecuse prin Ardeal, și-a vizat pașaportul la consulatul rus din Cernăuți și nu-și face probleme în legătură cu tulburările revoluționare anti-țariste petrecute în 1905 în Rusia. Știe însă că trebuie să fie precaut, căci se
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
de la informatori la ofițeri superiori și șefi M.A.I. în final, aceștia excedați solicită în 1967 încetarea acțiunii de contactare a tatălui meu. În 2003, tot la Ed. Humanitas, apare ediția a II-a a volumului Dvs. Anatomia mistificării. La paginile 385-386 introduceți o convorbire ce a avut loc în celulă între Vladimir Streinu și Vlad Stolojan - protagonist absent în interviul Dvs. cu Dna Sanda Stolojan, în prima ediție din 1996. Deși fusese răscumpărat și părăsise țara, încă din 1961, dl.
Scrisoare deschisă Domnului Stelian Tănase by Ileana Iordache () [Corola-journal/Journalistic/10492_a_11817]
-
au ieșit la suprafață. A invoca astfel de argumente în fața unui Dan Voiculescu nu înseamnă absolut nimic. Tehnica devierii acuzațiilor - despre care am mai vorbit - îl va ajuta să iasă și din împrejurări mai grele decât acelea ale unor îngălbenite pagini de dosar. În emisiunea de televiziune invocată, pus de Mircea Dinescu în fața situației de a răspunde cu "da" sau "nu" în legătură cu dosarul de Securitate, Voiculescu a adoptat strategia contraatacului pe la spate: a evocat întâmplări ce n-aveau nici o legătură cu
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
i-a adresat rînduri "de îmbărbătare", cu arhiepiscopul Bartolomeu care l-a chemat "să-i fie alături", în cele din urmă hirotonindu-l preot, dar mai cu seamă cu N. Steinhardt, figura providențială a vocației și existenței sale. în numeroase pagini, amintirea lui N. Steinhardt se dovedește vibrantă: "Am dobîndit ceea ce nu dețineam, dăruind ceea ce nu aveam, întocmai ca în poemul lui Henri Michaux (...). N. Steinhardt m-a îngăduit, dar m-a și ademenit. M-a ademenit în vederea propriei mele regăsiri
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
culege din doxa populară și de la țăranul peiorativizat sînt numai bune pentru a îndrepta moralul Stimabilei (a-și lua nasul la purtare, a strîmba din nas, a-i da nas, a avea nas, a nu fi de nasul său etc.)". Pagina se-nroșește, aidoma unui obraz, de-o mînie justițiară: "Recapitulînd: cred că Cucoana (cacofonia e de la sine înțeleasă) a) și-a luat nasul la purtare; b) a strîmbat din nas cînd nu trebuia; c) nu are nas și este absolut
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
de a rotunji o imagine într-un produs finisat, ireproșabil. Multe dintre lucrările lui sunt de altfel pictate parcă cu o voită neglijență... Includerea pictorului norvegian în panteonul picturii moderne este strict legată de capacitatea sa de a pune în pagină, ca nimeni altul, emoții, stări afective. Munch a crezut că pictorul nu trebuie să "transcrie" realitatea înconjurătoare ci să redea impactul unei amintiri asupra propriei sensibilități. ŤNu trebuie să pictezi un scaun ci ceea ce a simțit o anume persoană văzându
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
Elvira Sorohan De ce a râs Gary în paginile Jurnalului, în corespondență, în romanul Adio, Europa! și în comedii? în mare parte de aceleași lucruri și din același motiv precum Milan Kundera (Gluma, Cartea râsului și a uitării). La început râdea dezlănțuit, superior și cinic uneori, de nenumăratele fețe
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
el cu umor negru, autopersiflant și autoflatant totodată - ca să știți pentru ce salut pe stradă cu mâna (niciodată aplecându-mă) și de ce închei această scrisoare veselă, stând drept, fiindcă...". Subînțelesul, cu detaliile din text, e la îndemâna celui care citește această pagină din Traversarea cortinei, volumul de scrisori publicat de Virgil Nemoianu. în ultimele zile de viață visa cu ochii deschiși, consolator, să-și regăsească râsul curat al prietenilor. Numai că voia să se râdă de tragedia generației, adică pe ce era
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
de un act oficial - mai mult decât atât: a râs de un nume sacru, intangibil". Poate îl plătise cineva? Capitolul IV al romanului, deschis în stil sadovenian cu un rezumat al conținutului, avertizează asupra întârzierii, pe un număr bun de pagini, asupra râsului ca hybris ce atrage pedeapsa, în condițiile date. E, în fapt, un eseu asupra râsului, scris cu plăcerea de a cita teorii despre râs, cum e cea a lui Bergson și altele. Exact ca în viața reală a
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
revanșard, în care umorul fin, ironia și autoironia se amestecă cu spiritul critic, cu ludicul, cu tristețile și bucuriile unor izbînzi, ale unor eșecuri. Este un discurs secondat de un exrcițiu al sincerității față de povestea împărtășită de-a lungul unor pagini care au însemnat, pentru autor, un alt fel de travaliu. Alte perspective din care s-a privit și și-a privit drumul. Nu am găsit nici accente de teribilism, nici ale unei aroganțe despre care mulți sporovăiesc superficial și care
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
european și să-și publice studiul într-o revistă de literatură comparată? Evident cantitatea nu trebuie să fie un criteriu prevalent și nici nu este într-o viață universitară normală. Ferdinand de Saussure a devenit profesor universitar cu foarte puține pagini tipărite. Dar el a revoluționat indoeuropenistica în șaisprezece pagini! O comisie de specialiști va putea aprecia cât de importante sunt contribuțiile participanților la un concurs pentru o catedră. Cu o singură condiție: membrii comisiei să fie autorități în materie. Câteva
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
de literatură comparată? Evident cantitatea nu trebuie să fie un criteriu prevalent și nici nu este într-o viață universitară normală. Ferdinand de Saussure a devenit profesor universitar cu foarte puține pagini tipărite. Dar el a revoluționat indoeuropenistica în șaisprezece pagini! O comisie de specialiști va putea aprecia cât de importante sunt contribuțiile participanților la un concurs pentru o catedră. Cu o singură condiție: membrii comisiei să fie autorități în materie. Câteva cuvinte despre doctorat. în principiu titlul de doctor este
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
vis este să trăiască în Portugalia, și o portugheză bogată, cu unsprezece ani mai tânără, stabilită în Australia. Cei doi s-au cunoscut în anul 1975 și tind să se regăsească după ce bărbatul a descoperit semnătura fostei sale iubite în paginile unei reviste de specialitate. Dincolo de schimbul direct de scrisori, imaginea protagoniștilor este completată de detaliile suplimentare revelate în corespondența bărbatului cu alte două persoane: prietenul și fostul său coleg Andrei Dumitrescu, stabilit în Statele Unite și fosta sa soție Lidia, revenită
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
Dacă vreți să știți de ce, sau, mai exact, circumstanțele în care am pierdut trenul de la ora 14 și ceva din Cluj către București, ajungînd în capitală abia la 7 AM luni și nereușind să termin articolul, ultima jumătate a acestei pagini vă va lămuri cărui entretien notabil îi datorez întîrzierea și, în cele din urmă, absența din ediția trecută. La un moment dat = o seară de ianuarie din 1937, un Hamlet (Laurence Olivier) și un Laertes (Michael Redgrave) se duelau. O
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
ca un alt cap formator să sfărâme aceste structuri și să întocmească pe baza faptelor altele, și Renașterea, Romantismul dispar sau rămân alături de alte unghiuri istorice". Pornind de la un Babel literar, istoricul va realiza o construcție solidă, echivalentă celor arhitectonice. Paginile citite și citate sunt cărămizile lui, rebuturile artistice reprezintă molozul păstrat din necesități de contrast, iar liantul ce ține la un loc întregul edificiu e viziunea globală a istoricului literar - și forța de a o impune. Departe, așadar, de a
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
reduce la un "simplu" efort documentar, cu înregistrarea cuminte și acumularea avară de informații, activitatea acestuia e una pasionantă. Un patos al ideilor și jubilația înscrierii celui mai excentric eveniment într-un sens al devenirii culturale (dacă nu artistice) însuflețesc paginile autentice de istorie literară: ușor de recunoscut, la lectură, indiferent dacă ele fac parte din mari sinteze sau din antologii și culegeri de texte. Grila istorică este imediat detectabilă în Literatură și biografie, volumul de studii, eseuri, comunicări academice și
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
atenuează cît mai mult efectele inechitabile. Iarăși, totul e o chestiune de proporție socială. În concluzie, avem de-a face cu o carte de filozofie a dreptului, una din puținele cărți de acest gen care nu te plictisesc după cîteva pagini. Explicația vine din faptul că autorul nu face speculație fadă pe marginea justiției și dreptului. Babiuc nu face teorie, ci împărtășește o experiență. Sau mai bine spus, face teorie din interiorul unei experiențe proprii din domeniul juridic.
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]