5,611 matches
-
și bătrânii au umplut cimitirile cu cruci peste pâmăntul reavăn au crescut buruieni și miroase a tămâie prin toată țara sfinții au mucezit în icoane lumânările aprinse curg în mânacre odată cu lacrimile și lumina se rostogolește ca un stog de paie luat de vântul istoriei pe apele greoaie care curg cu șerpi spre diluviile ce va să vie suntem într-o provincie bolnavă unde noaptea suge rădăcinile vegherii și noi ghemuiți în gropile de somn credem că ne-am pus la
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
sticlă de bastârcă pe jumătate goală, așezată strategic lângă el, pentru a fi mânuită rapid, fără chinuri inutile. - Hai, noroc și spor la treabă! Merge, merge, gâfâi cu mult tact și subtilă măiestrie Aristică prăvălindu-se pe un balot de paie ce ținea loc de banc de lucru, dar și de pat, la nevoie, când era de muncă și peste noapte la garaj. - Hai, să trăiești, nea Aristică da’ ci-i cu matali p-aicișa, că parcă ești la penzie acu’ sau
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
iar doamna se duse să plângă și să se dea cu capul de frigider, în odaia din fund. La sfârșit, se șterseră cuviincioși la gură cu un boț de mămăligă și se puseră pe așteptat scobindu-se în măsele cu paie rupte din mătură. Cum lucrurile păreau că trenează, domnul Aristide, pârjolit fiind de sete după carnea sărată, luă o hotărâre eroică. Se ridică icnind de la masă, coborî din nou la beci și când a revenit, în mână aburea, de mai
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înțelepciune a unei generații care a trăit atâtea grozăvii e ștearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352371_a_353700]
-
spre mărirea ceea ce o va da Cristos. Acum dară, dulcii mei fiii, cu sângele nostru să spălam păcatele noastre”8. Credința este ieșirea în lumină: „A călca pe pragul cuvântului întrupat,/ A te închina lui, singurului împărat,/ Acolo, acolo în paiele din iesle,/ Și a jura credință pe vecie,/ Iată miezul ființial din adevărata trăire.”9 Sfântul este acela care trăiește în adevăr, dumnezeiesc și veșnic, care pururi există, care ne caută pe căi nevăzute, pentru a ne vorbi despre smerita
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
în colibă și scot apa cu ligheanul cred că vezi și tu, măi dragă, ploaia asta ne iubește, vrea s-avem la rădăcină apă multă, din belșug, c-a văzut că se-mplinește rodul pântecelui iar. doar așa născut pe paie, ca și Cel de dinainte, fiul nostru va ajunge Mesia ori... președinte. deci ploaia asta ne iubește... fug acum să-ți prind un pește, că ăla micu' crește, crește... crește Prâslea, ca-n poveste... Referință Bibliografică: singuri pe lume / George
SINGURI PE LUME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350611_a_351940]
-
ani pe atunci, lotul nostru de vie de jumătate de hectar, ca și pe cel al bunicilor materni, care aveau un hectar, la cincizeci de metri distanță de al nostru. Dormeam în bordeiul construit din bârne de salcâm, acoperit cu paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic, peste care era așternută o saltea umplută cu paie de grâu și un preș din lână țesut de mama în război. Tata s-a tot
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350572_a_351901]
-
de metri distanță de al nostru. Dormeam în bordeiul construit din bârne de salcâm, acoperit cu paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic, peste care era așternută o saltea umplută cu paie de grâu și un preș din lână țesut de mama în război. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul, primarul și instructorul de partid, văzând că nu pot raporta la organizațiile raionale și
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350572_a_351901]
-
fluide și de poze de nuntă lângă pomi din curți voivodale. Voi cita poemul-rugăciune TURME CELESTE: Mă persecută și acum privirea tragicilor miei,/ Duși spre tăiere, se uită cu speranță-n ochii mei. Ascunde-i Doamne, în ieslea cea cu paie,/ Să nu-i găsească ucigașii, să îi taie.// Du-i Doamne, la păscut prin cerul nesfârșit,/ Și scapă Doamne, fragila turmă de cuțit.// Hristoase, smulge-le din mâini cuțitul, fă o minune!/ Și turmele de miei, tăiate, să se-ntoarcă
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
într-o rochie cu breteluțe din mătase naturală, de culoare roșie, își luă în picioare o pereche de pantofi decupați, roșii și geanta în culoarea pantofilor. Parcă era scufița roșie care mergea la bunica în pădure. Își puse pălăria de paie pe cap la care legase o eșarfă din mătase naturală de culoare albă cu flori roșii și se pregătea să plece Dintr-o dată, auzi ciocănituri în ușă. - Cine este? - Lupul, se auzi de dincolo de ușă! Ilinca deschise ușa și se
POVESTE DE INCEPUT DE PRIMAVARA (VIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351249_a_352578]
-
vino la mine, facem o tablă și discutăm... - nu, nu, cu tot respectul, nu pot să vin, Doamne! - dar ce, te-ai bolunzit? ai reumatism, ce dracu ai? - nu, nu! nu am nimic, dar mă doare stomacul de la ultima tablă... - pai, normal, dacă trișezi... pe mine ți-ai găsit să mă trișezi, băi, Sarsailă... eu care sunt Atoatevăzător? - iertare, Sfinte, dar nu mai vreau aghiazmă, m-ai omorât cu aghiazma aia, n-o mai suport! nici fumul ăla de tămâie că
• DACĂ AZI AŞ FI DUMNEZEU... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351288_a_352617]
-
viață și am ieșit târâș la marginea satului, unde credeam eu că e direcția de retragere. Am avut noroc din nou de un camion cu ai noștri, care m-au dus la un spital de campanie. Saloanele erau bordeie cu paie pe jos, în care sălășluiau păduchi mari cum îs cei de porc. Șase zile m-am luptat cu moartea aici. Răniții mai ușor au găsit un siloz cu cartofi îngropați în pământ reavăn. Cum apa era foarte puțină, o foloseam
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
Vest. Nu m-am plâns. Dumnezeu mi-a dat zile și m-a învrednicit și cu putere de muncă. Și acum muncesc, ce-i drept, nu la câmp, că mi-s bătrâne oasele”. Și moș Ion Paiu, firav cât un pai dar cu sufletul semeț ca o stâncă, iradia de bucuria vieții. Întâlnirea cu el ne-a făcut să ne rușinăm că noi, generațiile de după război, scutiți de obolul nostru jertfelnic adus Patriei, trăim pe seama demnității celor din stirpea sa. Căci
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
delectam cu pâlpâitul lămpii cu petrol și cu lumânările pe care le aprindea mama când dădea de împărțit. Porcul se tăia întotdeauna în Ajunul Crăciunului. Mama fierbea apă în oale mari. Veneau doi-trei oameni, îl tăiau și îl pârleau cu paie. Era zarvă mare, dădeam și noi ajutor cu plăcere. Nu ne părea rău de porc când îl tăiau. Tata ne spusese că așa e rânduit el de la Dumnezeu, să fie tăiat de Crăciun și el se bucură. Din carnea aburindă
CRĂCIUNUL POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351465_a_352794]
-
oțetari, de fapt niște bețe mai groscioare înfipte de multe ori direct în glod și împletite cu tulpini de trestie, mărăcini și măceși, crengi și tulpini de caiși sau meri sau, pur și simplu în loc de gard cu vecinii, baloți de paie amestecați cu mărăciniș, brusturi și tufe de rădăcinoase ale câmpului, ce mai prisoseau pe tarlalele noii cooperative. Petecul de casă și grădină erau străjuite de stâlpi și gard din lemn și sârmă ghimpată, poarta de intrare în curte din fier
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
cele de la țară, în funcție de anotimp și de starea vremii: mirosuri amestecate de case din chirpici, noroi sau praf, fumuri împrăștiate din bucătării în aer liber sub șetre cu acoperiș din stuf și carton, cu sobe tencuite în fugă din amestecul paielor cu pământ galbui lipicios și apă scoasă cu căldarea din puțuri, cu vetre în care ardeau alene cu flacără pâlpâindă ciocălăi uscați de porumb, vreascuri rămase de la toaletarea pomilor roditori sau curățirea aracilor din vii, găteje de oțetari sau arbuști
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351461_a_352790]
-
Încăperea de mărimea unei piscine olimpice, cea în care Silvia își aminti, destul de vag, că amenajase biblioteca, era luminată de niște făclii doar atât cât să-i confere un aer sinistru. Pe un fel de paturi formate din baloți de paie se ghiceau trupuri acoperite cu tot felul de pături, majoritatea fiind, foarte ușor de sesizat olfactiv, împrumutate de la cai. Contesa căzu pe un balot și trecu cu un suspin de ușurare într-o lume sigur mai bună, iar Silvia se
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
zăbrelele groase lungeau pe zăpada Lui, vărgi. Părea celula munte, părea căpățână și mișunau păduchi și guzgani. Am simțit cum îmi cade capul pe mână și-am adormit o mie de ani... Când m-am deșteptat din afunda genună, miroseau paiele a trandafiri. Eram în celulă și era lună, numai Iisus nu era nicăiri... Am întins brațele, nimeni, tăcere. Am întrebat zidul: nici un răspuns! Doar razele reci, ascuțite-n unghere, cu sulița lor m-au străpuns... - Unde ești, Doamne? am urlat
RADU GYR,IISUS ÎN CELULĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350892_a_352221]
-
turiști decât localnici. Predomină cei din estul europei: cehi, români, polonezi, slovaci, sârbi și unguri... Chiar și meniurile la restaurante sunt trecute în toate aceste limbi cu streagurile respectice cap de afiș. Scaunele ori șezlongurile se adăpostesc sub umbrele de paie sub formă de ciupercă. Aparțin restaurantelor. Stând la umbrarul lor se presupune că trebuie să consumi ceva. Ani mi-a adus o bere „Hellas” pe care am consumat-o pe îndelete la umbra unui oleandru de lângă apa mării. De aici
O VACANŢĂ ÎN GRECIA de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/350848_a_352177]
-
dintre cei din cameră erau și ei din zona Moldovei. Suman nu a scos o vorbă multă vreme căci nu știa unde se află. Colegii din cameră i-au arătat un pat de fier liber, cu o saltea plină cu paie și o pătură ruptă aruncată peste saltea. Nu știa ce să facă? Stătea în picioare lângă pat ne îndrăznind să se apropie și să se așeze. Cineva l-a împins în pat cu brutalitate și l-a îndemnat să se
CICLUL TUNICA SI SUMAN; CAMERA NEAGRA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351558_a_352887]
-
tine, Lerui Ler... IESLEA DE CRĂCIUN Doi copii cu două tesle vor să meștereasc-o iesle din țăruși de lemn de fag pentru copilașul drag. Dintr-o creangă și-un uluc ei cioplesc un mic pătuc și aduc un braț de paie să le-așeze în copaie. Pentru Pruncușorul sfânt ce coboară pe pamant să ne-aducă mântuire și speranță și iubire. Tocmai lângă copilașți au venit doi ingerași care cântă amândoi Slavă! Domnul e cu noi! URÂRE DE CRĂCIUN Primește astăzi
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351574_a_352903]
-
parc Bocancii din piele, vechi uleiați de seară Alunecă în grabă pe gheață în fața cișmelei Omul uriaș de zăpadă azi dimineață făcut Ochii lui negrii și nasturii din cărbuni cu Nasul furat de la supa de pui de pe sobă Pălăria de paie pe cap și fularul la gât Copii cartierului, câinele, lopeți și găleți Veseliile de iarnă aerul liniștit au invadat Curtea tacită și liniștită au transformat Într-o pictură frumoasă, veche, renumită Sunete vesele și hazlii de copilărie trecută Sunt vii
MIROS DE CRĂCIUN FERICIT de STELLA REEVES în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351568_a_352897]
-
de spadă...pe tot sfinții Că mă voi răzbuna Omorând o sută de spahii cu mâna mea! OHABNICUL CONSTANTIN Și de unde e, ți-a spus? MIHAI ( Arătând cu brațul în direcția unde se văd câteva case acoperite cu șiță și paie.). Stă în satul acela pe munte, sus, La doi bătrâni de care îngrijește Și pe la ohabnici muncește! Din depărtare se aude un cântec de fată, din ce în ce mai aproape. CETAȘUL POSTELNICUL Să mă ierți, te întreb fără teamă, Pe fată cum o
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
Se stinge-ncet bunica Pleoapă ne-nchisă Răbdare A mai ostenit C-un tremur nedepus încă În teacă, bunul... Mistuire Oh, doamnă dragă Paznic să fiu și țăndări- Loc de Gheenă Tablou Recolta verii... Pe câmp țăranii prânzesc Fire de paie Referință Bibliografică: Văpăi / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 405, Anul II, 09 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
VĂPĂI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351631_a_352960]
-
povestească, spre surprinderea celor ce eram de față pentru a-l întâmpina: - Parcă văd ... Seara. Frig. Ninge; viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția ani ... O femeie săracă, într-o odaie fără foc, se chinuiește, nemâncată, pe o saltea de paie ... Vântul vâjâie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru de dureri grozave ... și toată noaptea o duce așa ... De-abia către ziuă se ușurează. Naște un copil fără noroc ... Ei bine, copilul acela sunt eu!... Un nor de duioșie se lasă
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]