7,718 matches
-
întâmplare „a pus capacul”, cum se spune, și ai lui s-au hotărât să scape de „belea”. Atunci, tot așa, s-au dus toți trei la „polog”, de astă dată, adică la strâns fânul, în Gruiul Pleșciorii, un loc în pantă, unde aveau un grajd din bârne; altădată, acolo, bunicii lui Marian din partea tatălui își țineau oile iarna. Luându-se cu treaba, la un moment dat Mărian și Oara au constatat că băiatul dispăruse, nu mai era pe nicăieri în jurul lor
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
Viena se păstrează și mercurialul pieței din Timișoara, de pe vremea când era oraș imperial. Am rămas foarte surprinsă. Toată admirația pentru această grijă față de mici secvențe de viață care fac parte din atmosfera unui anume timp. Am alunecat spre această pantă admirativă a grijii pentru orice document și nu greșesc, poate, dacă divaghez puțin și aduc aminte că tot la Viena se păstrează și actul de identitate a lui Eminescu, un fel de buletin de astăzi, cu ștampilele vremii și adresele
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
Întrupării Logosului este atât de nepătrunsă, încât dintre toate misterele și profunzimile existenței o întrece în incomprehensibilitate numai Taina Sfintei Treimi, a lui Dumnezeu Cel Unul ca Ființă și întreit în Persoane. Iar, dacă filosoful antic spune că „toate trec (panta rei) și nimic nu-i nou sub soare", teologul confirmă, dar și completează: „... până la Nașterea lui Hristos". Consensul Sfinților Părinți spune chiar că Dumnezeu atâta inimă a pus în creația Sa, încât S-ar fi întrupat și în eventualitatea în
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
de sănii - poate mai multe, și-n jur, escortă și câini lupi. Legați cu odgoane încrucișate pe piept, trăgeam sania după noi încărcată până sus, un kilometru, zece, douăzeci de kilometri. Și asta în fiecare zi, fără repaus. Când urcam panta, curgeau pe frunțile noastre sudori, care înghețau îndată și simțeam apa curgând pe șira spinării. Când ieșeam la loc așezat, înghețau hainele pe noi și tălpile săniilor. Iar la vale, sania se pornea la coborâș, iute; te smulgea, repezit, din
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
TOAMNĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 985 din 11 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Eu, iubito, sper, la noapte, Voi schia pe derdelușu-ți Când îți voi urma urcușu-ți Suind munții tăi de lapte... Mă voi da pe-nguste pante Și pe pârtiile-ți zvelte, Voi aluneca prin delte Și pe piscuri incitante, Voi pătrunde în ținuturi Neținute la vedere, Fără vreme de ședere Între multele săruturi... Voi tăia poteci pufoase Și cărări nemaibătute Alegând anume rute Și curburi înalte
ABIA-I TOAMNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365687_a_367016]
-
să servim prânzul, că mi s-a făcut o foame de lup. Mâncarea a fost gustoasă și berile reci așa că parcă erau mai optimiști la plecare decât la sosire. După ce au fumat bărbații câte o țigară, au început să urce panta spre cabana Clăbucet plecare. La urcare era mai greu, fiind sătui și mai fără chef. Le dispăruse acel entuziasm tineresc de dimineață când erau în stare să traverseze Carpații, dacă era necesar. După vreo patruzeci de minute de urcare, s-
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
primele perechi de dansatori, oameni de toate vârstele. Mulți copii încurcau dansatorii, alergându-se unii pe alții sau dansând pe marginea ringului. Scena era ridicată cam la doi metri deasupra grădinii, care și aceasta la rândul său era într-o pantă lină, începând de la hotel spre mare, iar accesul pe scenă se făcea pe o scară metalică, cu balustradă din țeavă de inox, scenă ocupata doar de artiști. În câteva minute, ringul placat cu plăci de beton se umplu cu dansatori
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
la spectacol-show viu cu delfini, lupi de mare, rechini adevărați, nici nu dădusem iimportanță unde intrasem, când m-am trezit într-o sală de cinematograf așezată ca și la Planetariul Morrison din Frisco într-un unghi însă mai mic în pantă, ca și acum câțiva ani la Huntsville în Alabama, la Centrul spațial “George Marshall”. Tot farmecul nu este filmul în sine, realizat cu argumentația științifică și comentariul semnat pe generic cu numelui fiului marelui oceanolog Jaques Ives Cousteau, ci niște
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
ca și mine, fără acordul stăpânului. Circulam amândoi clandestin în spatele atelajului încărcat. Peste puțin timp am depășit perimetrul comunei și cum am ieșit la drum de câmp, tata a dat bice cailor să meargă la trap. Drumul era ușor în pantă, cobora spre lacul de la marginea comunei, acolo unde topea tata cânepa și inul. Eu mai departe mă țineam cu mânuțele prinse de fundătoarea căruței să nu cad de pe locul meu incomod. Braica și ea alerga în spatele meu legănându-și coada
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
străzi forfotind de lume, strecurându-ne cu abilitatea unui șarpe printre mulțimea automobilelor de tot felul. Un tânăr pedala de zor în spatele nostru, parcă ar fi fost la un concurs. S-a ținut așa, mai bine de cinci kilometrii, deși panta era destul de abruptă și viteză considerabilă, probabil ar mai fi continuat dacă nu am fi schimbat direcția de mers. I-am răsplătit efortul cu aplauze, pe care nu sunt convinsă că le-a văzut, preocupat să urmărească șoseaua ce se
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
permanent deschisă. Mai ai ceva de cumpărat? - Nu, deocamdată. Am vrut să prospectez piața, să știu ce pot găsi când voi veni la cumpărături. - Atunci să urcăm spre Furnică. - Bine, voi mai reveni dacă îmi mai trebuie ceva. Au urcat panta străzii pavată cu piatră cubică, apoi au intrat pe lângă Complexul Furnică în parcul numit de majoritatea turiștilor, Parcul Peleș, după castel. Peste tot erau numai soldați de la securitate și nu te puteai apropia de clădirile „oficiale”. Puteai doar să mergi
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
abrupt din toate". La baza de plecare, temperaturile erau de 30 de grade și soarele pârjolea, ardea cumplit, din cauza altitudinii. Ne-am protejat de soare și am urcat la stația a 6-a, la cca 2500. Drumul era într-o pantă de aproape 45 de grade, greu de urcat. Căldura mare. Mai mergem puțin și intrăm într-o ceață deasă. La stația a 7-a, pe la 2780 m, echipamentul ne era ud de umezeala din aer. Când am ajuns la stația
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
de Nord care necesită asistență și ajutor...” A intervenit și d-na Lia Lungu (jurnalistă și interpretă a cântecului popular), la o discuție pe marginea problematicii ridicate de populațiile de țigani din România. După aceea, tematica discuției a alunecat pe panta polemicii ridicate în jurul activității ICR din New York, moment în care scriitoarea Mirela Roznoveanu, intervenind pe neaștepate la discuție, a exclamat: „sunt scriitor, profesor universitar și fost jurnalist român, sunt aici de 20 de ani... Ceea ce se întâmplă la acest ICR
VIZITA MINISTRULUI DE EXTERNE AL ROMANIEI IN STATELE UNITE ALE AMERICII de NICHOLAS BUDA în ediţia nr. 65 din 06 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350481_a_351810]
-
te ajut / Și vom țese-n doi numai pânză albă/ Dorurile noastre s-or uni-n țesut. George Ioniță a debutat în anul 2000 la Editura Macarie, a colegului de liceu din Târgoviște, Mihail I. Vlad, cu volumul de poezii Panta Rhei și de-atunci poemele toate curg în alte cărți, de Umbre, Prizonierul unei clipe, Labirinturi, Rănită, umbra mea, Cuvinte tăcute, aceasta în 2013. Îmi place a spune că-i membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni și al sintagmelor De-ar
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
ca și mine, fără acordul stăpânului. Circulam amândoi clandestin în spatele atelajului încărcat. Peste puțin timp am depășit perimetrul comunei și cum am ieșit la drum de câmp, tata a dat bice cailor să meargă la trap. Drumul era ușor în pantă, cobora spre lacul de la marginea comunei, acolo unde topea tata cânepa și inul. Eu mai departe mă țineam cu mânuțele prinse de fundătoarea căruței să nu cad de pe locul meu incomod. Braica și ea alerga în spatele meu legănându-și coada
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
dacică se află la circa 2 km sud de satul Căpâlna, al comunei Săsciori, pe un deal de 610 m înălțime față de nivelul mării, numit Dealul Cetății, poziționat pe malul stâng al râului Sebeș, între valea Gărgălăului și pârâul Râpii. Pantele dealului sunt abrupte, cu excepția legăturii sub formă de șa prelungă, care-l leagă la sud-vest de Dealul Stăunilor. Dealul se înalță la circa 200 m deasupra văii Sebeșului. Vârful lui a fost nivelat în câteva terase etajate, element mai puțin
CETATEA DACICĂ DE LA CĂPÂLNA de DORU SICOE în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350864_a_352193]
-
șa prelungă, care-l leagă la sud-vest de Dealul Stăunilor. Dealul se înalță la circa 200 m deasupra văii Sebeșului. Vârful lui a fost nivelat în câteva terase etajate, element mai puțin întâlnit la cetățile dacice. Drumul antic urcă pe panta dinspre pârâul Râpii, până în șaua amintită, cotind apoi spre cetate. Istoricul cercetărilor Interesul pentru cetățile dacice din Transilvania apare încă din perioada Renașterii, când textele antice sunt repuse în drepturi. Pe atunci importanța era nu arheologică, ci strict materială, provocată
CETATEA DACICĂ DE LA CĂPÂLNA de DORU SICOE în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350864_a_352193]
-
incintă al cetății, din blocuri de calcar, înconjoară zona superioară a dealului, având un plan neregulat, urmând practic configurația terenului. El pornește de la turnul-locuință spre nord-vest și spre est. Cel dinspre nord-vest are clasicii doi pereți de piatră, până în marginea pantei, iar celălalt, de est, până la poarta cetății: grosimea zidului este de 1,73 m după Macrea și Berciu, înălțime fiind apreciată de ei la 1,70 m. De la poartă înainte, zidul se păstrează cu un singur perete din blocuri de
CETATEA DACICĂ DE LA CĂPÂLNA de DORU SICOE în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350864_a_352193]
-
de a vorbi în contradictoriu, numai de dragul de a avea întotdeauna dreptate. Păreri pro și contra. Și totuși ... mai bine e să punem ceva în locul acela, în golul acela cât un hău! Și ... să nu ne resemnăm sub semnele neaugure - Panta rei! Prof. Vasile Popovici Referință Bibliografică: Noi apariții editoriale. Antologia de poezie Artă sfâșiată! ( 73 de poeți contemporani).coord. Valentina Becart / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 360, Anul I, 26 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
NOI APARIŢII EDITORIALE. ANTOLOGIA DE POEZIE ARTĂ SFÂŞIATĂ! ( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI).COORD. VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351049_a_352378]
-
eu m-am luptat cu recuperarea motocicletei. Cu ajutorul unor oameni de omenie am readus-o pe „carosabil” și apoi am împins-o până în oraș, la locul de fericită pornire. Rețin doar că era tare cald și la cea mai mică pantă era tare, tare greu de împins. Ajungând acasă, dragă mea mamă mă întreabă ce am făcut cu halatul de lucru că are pe spate o mulțime de găuri!? Am bănuit imediat cauza! Acidului stropit din acumulator în multiplele hopuri din
SARCINA DE PARTID de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352215_a_353544]
-
îndrăgostesc de cineva care-mi place, nu o fac să sufere văzând în ea doar persoana care să-mi satisfacă instinctele sexuale, ci pe cea de care să fiu legat toată viața. În timpul acestor conversații ce au alunecat pe o pantă foarte periculoasă pentru consolidarea prieteniei lor fragile, cei doi tineri nu se mai țineau înlănțuiți ca doi îndrăgostiți. Se simțea iritarea de ambele părți. Poate nu era momentul abordării unei asemenea discuții, dar ea a alunecat pe această pantă fără
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
o pantă foarte periculoasă pentru consolidarea prieteniei lor fragile, cei doi tineri nu se mai țineau înlănțuiți ca doi îndrăgostiți. Se simțea iritarea de ambele părți. Poate nu era momentul abordării unei asemenea discuții, dar ea a alunecat pe această pantă fără control. Doar greșeala lui Robert de a aminti de interesul băieților față de Andrada, a stârnit furtuna în orgoliul Deei. Cum? Ea nu era prezentă? Nu era la fel de frumoasă ca prietena sa pentru a trezi interesul tinerilor bărbați? Chiar era
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
noaptea, de ziceai că trece o mașină peste pod. Peste podul de peste rîu, pe care se hurducăie de două ori pe zi o Dacie albastră antideluviană, un fel de dinozaur carpato-danubian, care scoate fum cît trei termocentrale și gîfîie urcînd panta ca o locomotivă cu aburi. În acele clipe noi, văgăunenii, ne putem corecta ceasurile biologice, vacile, care pasc libere prin tot satul, mugesc amuzate, cocoșii, chiar și ăia de tablă de pe case, dau alarma angoasați, de parcă s-ar fi abătut
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
convins că merge drept. Era aproape de poartă. Instinctul i‑a dictat să‑și proptească picioarele puternic în podea și să‑și rezeme capul, apăsat, pe tetieră, iar mâinile le‑a încleștat pe volan, cu brațele încordate. Mașina căpătase viteză pe pantă. Stratul subțire de zăpadă proaspătă acoperea zgomotul ușor făcut de motor. Bărbatul era aplecat și trăgea de acel zăvor înfipt mai bine de‑o palmă în gaura înghețată din beton. Când mașina a ajuns la patru‑cinci pași de el
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
Acasa > Poezie > Familie > DARURILE LACRAMIOAREI Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Casa aceea nu era ca toate casele din sat, poate unde era așezată în pantă la marginea satului în locul în care ulița cobora spre bentul unde pașteau vitele. A observat asta și Lăcrămioara deși avea doar patru ani. Casa țaței Leana avea fundație înaltă și urcai pe o scară de lemn ca să ajungi pe galeria
DARURILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356504_a_357833]