9,678 matches
-
protecție. — A, cred că ar fi mai bine să îți dai jos pantalonii, ce zici? Margoulies tocmai scotea din cutie o pereche de mănuși chirurgicale de culoarea pielii. Bull își desfăcuse cureaua elastică și își lăsase mai jos de genunchi pantalonii călcați la dungă, după care îi scosese de tot. Pentru aceasta, a fost nevoie să se ghemuiască și să-și expună fesierii, luând întâmplător tocmai poziția pe care o avea când descoperise vaginul. Dumnezeule, își spuse el, sper că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vârsta lui. Trapa cărnoasă a himenului acoperea intrarea în vagin într-un mod cât se poate de confortabil și corect. Păi... cred că e expusă, acută și foarte sensibilă. — Cum? întrebase vinovat Margoulies. Atunci când se freacă de ea cracul de la pantaloni, doctore... Vocea lui Bull își recăpătase nuanța interogativă. Numai că Margoulies nu auzi. Era aplecat, făcându-și de lucru cu vaginul. Chiar era cea mai drăgălașă fofoloancă pe care o văzuse vreodată... Cum adică? Margoulies se admonestă în gând pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu cumva îl incomoda. Bull, din ce în ce mai ușurat, era cuprins de liniștea pe care ți-o dă doar convingerea că o persoană este capabilă să-ți ofere tratamentul adecvat. Când, în cele din urmă, se ridicase de pe canapea și își trăsese pantalonii, simțea că e din nou aproape normal. Făcu câteva ture prin cameră. Încă simțea furnicături în picior, însă senzația aceea imediată, de la suprafață, cea care îl îngrozise efectiv, fusese diminuată considerabil. — Ascultă, John... Margoulies revenise la birou, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Pentru ei, orice element care poate fi definit ca ultimul răcnet pare la fel de important ca declinul Sumerului sau ca expansiunea Imperiului Țarist pe vremea lui Petru cel Mare. Deși Bull o văzuse doar cu adidași Reebok cu găurele și în pantaloni scurți de ciclism Mercx, își dădea seama că aceasta era doar varianta contemporană a iei și a poncho-ului. Când se dezbrăca, pe pielea ei mată se vedeau urmele atâtor abuzuri din trecut, încât aveai impresia că trupul ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în rahat, să știi“. — Se poate, se poate să fie așa. Din ură de sine, Bull devenise abject. Poate că sexualitatea lui Juniper era complet subsumată nevrozei, numai că pentru el aspectul acelui mons al ei, definit artistic de rețeaua pantalonilor de ciclism Mercx, era mai mult decât putea îndura. Compară în momentul acela nerăbdarea de fiară cu care ea se arunca asupra sculei lui, ca o leoaică doborând o antilopă, cu propriile lui atingeri ezitante. Știi bine că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de ele și galopa către acest coup de foudre pe care îl reprezenta chestia lui Bull. Asta îl făcea mai puțin bărbat. Revenise la faza adolescentină a homoerotismului. Tremura pe tușă, cu coapsele prea înguste să umple cracii largi ai pantalonilor de rugby. În apropiere de linia de treizeci de iarzi, Bull își exersa loviturile. Alan își dorea enorm să fie ca Bull - inimos, popular, acceptat. Ar fi dat orice să fie ca Bull. Alan își dădu iar părul după urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spusese. „La naiba, dar nu sunt poponar. Nu sunt și gata.“ Bull arăta neobișnuit de neîngrijit. Ajuns acasă, își dăduse jos sacoul, pantofii și șosetele, iar de atunci se învârtise prin apartamentul întunecat în papuci, cu marginile cămășii ieșite din pantaloni, ca urechile de elefant. Camera de primire era ocupată de o măsuță de cafea extravagantă, cu margini pătrățoase, dar având la mijloc un cerc de sticlă. Erau și fotolii cubice cu rotițe, evident asortate cu măsuța, îmbrăcate în huse oribile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
afla o bibliotecă micuță, ticsită cu numere vechi din Wisden și reviste de sport. Alan îi spuse: — Ai face bine să-ți dai jos hainele, John. Dumnezeule! Cât de mult îi plăcea asta! Bull își desfăcu cureaua și își lăsă pantalonii să alunece peste șoldurile rotunjite. Își scoase picioarele din papucii de casă, apoi se extrase din pantaloni, mutându-și greutatea de pe un picior pe celălalt, până ajunse să stea în chiloți în fața lui Alan, clipind nesigur. Alan se așeză cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Ai face bine să-ți dai jos hainele, John. Dumnezeule! Cât de mult îi plăcea asta! Bull își desfăcu cureaua și își lăsă pantalonii să alunece peste șoldurile rotunjite. Își scoase picioarele din papucii de casă, apoi se extrase din pantaloni, mutându-și greutatea de pe un picior pe celălalt, până ajunse să stea în chiloți în fața lui Alan, clipind nesigur. Alan se așeză cu spatele la oglinda înaltă, la fel cum făcuse și Bull chiar la începutul acelei zile ciudate. Se poate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui Alan. Pe covorașul de cauciuc negru era trusa medicală. Telefonul mobil se afla în suportul de pe bordul mașinii, alături de mulțimea de butonașe verzi. Dosarul cu informații despre Competiția Educațională a Autorității pentru Sănătate zăcea deschis pe genunchii acoperiți de pantalonii negri ai lui Alan. Hârtiile dinăuntru fuseseră dispuse astfel încât să incite. Numai că Alan nu le citea, ci se concentra asupra semaforului. Evalua greutatea și viteza potențială a mașinilor din jur. Mintea lui incisivă trecea de la penetrarea contorsionată din noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
adevăruri mai profunde, mai concrete decât cunoscuse vreodată. Numai că, urcând în mașina parcată pe aleea de beton acoperită cu mușchi din spatele străzii pline de magazine, Bull cedă nervos. Era îmbrăcat de serviciu, cu o jachetă sport, o cămașă curată, pantaloni călcați la dungă și pantofi eleganți. Singura concesie făcută vaginului fusese toaleta minuțioasă și șoseta până la genunchi pe care și-o pusese. În clipele acelea, concavitatea, organizarea internă și caracterul non-transgresiv al mașinii îi apăreau cu o claritate alarmantă. Simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acum? Ei bine, Naipaul ar fi fost surprins să afle despre noua orientare a lui Alan. În trecut, Alan acesta îi refuzase politicos invitațiile de „a se distra împreună“. Numai că acum, îngenuncheat pe pământul gol, cu materialul umed al pantalonilor zgâriindu-i genunchii și cu nările alungite fremătând, Alan cedase, convins că până și într-o fundătură ca Wincanton, Krishna ar fi găsit un mod de a o face lată. Bull hoinărea prin Londra, fără slujbă și cu o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sugestivă. — Poftim? o privise Bull încurcat. — Cauți companie? În mod normal, tonul sălbatic al lui Bull ar fi determinat-o pe Ramona să renunțe. Nu avea în nici un caz nevoie de scandal. Dar insistase. Bărbatul acesta mare, cu blazer și pantaloni gri de flanelă, avea ceva foarte vulnerabil. Cât despre Bull, durerea și izolarea îl lipseau, pe moment, de puțina înțelepciune de stradă pe care o avea. — Companie? Îmi pare rău, nu sunt sigur că te înțeleg. — Am o cămăruță, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nou în branșă pentru mine. Ideea îi dădu curaj lui Bull. Se ridică și, resimțind teama cea veche, nu pe cea nouă, ci pe aceea pe care o simțise și când se dezbrăcase în cabinetul lui Alan Margoulies, își scoase pantalonii și se întoarse cu spatele la Ramona. Timp de câteva secunde lungi nu se auzi absolut nimic. Apoi Ramona țipă. Ca o sirenă de ceață gigantică de la Wear. Țipase din adâncul plămânilor. Țipase și iar țipase. Țipase atât de tare că Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Era gata să dea ochii cu El sau cu Ea. Indiferent cine era autorul glumei perverse, acea persoană responsabilă pentru crearea sa. Epilog Numai că Bull nu s-a sinucis. În schimb, ascunzându-și piciorul însărcinat într-o pereche de pantaloni largi, ieșiți de mult din modă, pe care îi găsise în fundul dulapului său, fugise la San Francisco. Acolo, pe malul golfului, unde fie și numai lumina ajută la anularea neîncrederii și unde oamenii sunt mai obișnuiți cu ceea ce e ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
jad de forme diferite, dreptunghiulare, pătrate, trapezoidale, triunghiulare și stelate. Toate colțurile plăcilor de jad au găuri pentru a introduce fire din aur cu ajutorul cărora au fost legate între ele. Haina are cinci părți: pentru cap, partea superioară a corpului, pantaloni, pentru mâini și picioare. Fiecare parte are, la rândul ei, câteva accesorii. La partea pentru cap sunt capace speciale pentru ochi, orificii pentru nas, urechi și gură, toate realizate din jad. Haina are o lungime de aproape doi metri și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
totul să se schimbe între noi pentru totdeauna. Abia când a căzut de pe cazemată, Coșuță mi-a răcnit printre sughițuri că o să văd eu ce-o să mi se întâmple, că vărul lui, că știe el, că eu mă cac în pantaloni de frică; dacă îl ating pe Cristos ăla, o să văd eu pe dracu. Ceva îmi spunea că ușurința cu care Coșuță cade la pământ trebuie să fie cumva egală cu cea a lui Cristos făcând același lucru. Închideam ochii atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
oriunde, cu latul, cu șiretul, cu șpițul, cu exteriorul, și eu apăr tot, mă tăvălesc prin zăpadă, sar la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă (nu ca mine, de fericire, ci de neputință), șutează tot mai furios, până la urmă mă păcălește și-mi dă gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
înghesuim sub plapumă. 2. Nu știu de ce, dar mâncărimea aia a încetat să mă mai zgândăre așa de tare. 8. Tata n-a mers pe tractor Dacă tata se bărbierea duminică dimineața, mergeam la film sau la meci. Tata iubea pantalonii de stofă, cu dungă (pe care și-i comanda la croitor), cămășile în culori pastelate (cu nasturele de la gât descheiat) și scurtele de velur sau de piele întoarsă. Băteam bulevardul Republicii în sus și-n jos și mie mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o problemă. Mirosul. Mirosul cumplit din camera lui Matei. Gândiți-vă doar la moletierele puturoase ale yankeilor, la respirațiile lor duhnind a whisky prost și a frunze de tutun, la transpirația cailor și la ce trebuie să fi scăpat în pantaloni lașul de Frenc când s-a văzut trântit la pământ și încălecat de cuțitarul rănit. chestia 4 - asta e istoria USA, cum bine zice frati-miu referindu-se la altă istorie (din D13), „un carnagiu dichisit cu teroare și sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se aștepta să-i și răspundă cineva. Așa că, deja cu crucea pe umăr și proba strivită de scăunel, și în chiuiturile bezmetice ale poporului meu care o dădeau ca victimă sigură pe Angelica, tovarășa ne-a tras rând pe rând pantalonii în jos, descoperind fără milă vreo douăzeci și ceva de mărturii sincere (adică funduri de șoim) până când, mă rog, aripa destinului s-a oprit din fâlfâit în dreptul meu și cam asta a fost tot. Trebuie să vă spun că niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de femeie, un pic mirată, întrebând „e cineva?“ și am văzut-o pe mama apărând în cadrul ușii, cu cel mai nevinovat chip din lume. În spatele ei, s-a ivit imediat un nene scund și îndesat, desculț, în maiou și în pantaloni kaki, care-mi făcea cu mâna și-mi zâmbea. La vremea aia a prânzului (și a primăverii), când mi-era cam foame, am înțeles că războiul are fețe nebănuite, că un nou front se deschidea unde mă așteptam mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iar eu m-am limitat la mărunțișuri. Când telefona, mă prefăceam că n-aud nimic sau, schimbându-mi vocea, ziceam că e greșeală, câteodată mă împiedicam tocmai când țineam de toartă o ceașcă cu cacao, care, evident, se vărsa pe pantalonii ori pe pantofii lui. Serile, când luna pornea la plimbare peste uriașele antene colective și peste puzderia de antene rotunde orientate către Ruse și Vidin, în bucătăria noastră începeau să se audă pârâieli, țiuituri, sâsâieli și bâzâituri. Știam precis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe mine, cu chiu cu vai, am reușit să-l opresc puțin din scris atât cât să-l strâng tare, tare de tot la piept și să scâncesc încet, șoptit, Matei. 12. Lui Tudor Vladimirescu, cu uimire și presupuneri Dacă pantalonii de uniformă stau ghem pe calorifer și haina atârnă de încuietoarea ferestrei, dacă un papuc e în holul apartamentului 40 și celălalt s-a ascuns după un fotoliu din camera mare, dacă o înghețată Polar, de vanilie, se topește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de varză, gemuri, gogonele și vin de țară. De altfel, proiectul ăla se bizuia pe o confrerie lingvistică, transformând o boxă într-o sală de box. Domnii Pascu, tată și bunic, și-au scos portofelele din buzunarul de la spate al pantalonilor, și-au umezit buricele degetelor cu același gest, au scos câte bancnote a fost nevoie, s-au agitat vreme de-o săptămână să facă cumpărături, să plătească furgonete, cărăuși, zugravi și un muncitor cu o bormașină, după care, mângâindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]