1,639 matches
-
despre animale. Dacă ar fi fost braconier, dacă ar fi hoinărit mai mult prin păduri, dacă s-ar fi luat la întrecere în viclenie cu animalele sălbatice, ar fi știut cât sunt de abile și inteligente. * * * Eu am iubit un papagal. Era un papagal cenușiu de Gabon. Discret în ceea ce privește culoarea (cenușiu, desigur, dar în nuanțe, cu câteva pete de negru și de roșu în jurul cozii), extrem de vorbăreț însă când îi venea la socoteală, bun vorbitor. L-am avut șapte ani, timp
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ar fi fost braconier, dacă ar fi hoinărit mai mult prin păduri, dacă s-ar fi luat la întrecere în viclenie cu animalele sălbatice, ar fi știut cât sunt de abile și inteligente. * * * Eu am iubit un papagal. Era un papagal cenușiu de Gabon. Discret în ceea ce privește culoarea (cenușiu, desigur, dar în nuanțe, cu câteva pete de negru și de roșu în jurul cozii), extrem de vorbăreț însă când îi venea la socoteală, bun vorbitor. L-am avut șapte ani, timp destul pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
orașului unde ne-am cunoscut, l-am botezat Bamako, un nume ușor de pronunțat. "Frumușel, Bamako, frumușel", spunea, umflându-se în pene. Am mai stat o săptămână în Mali. În vila unde locuiam, am avut destule prilejuri să descopăr "ființa papagal": felul acela inimitabil de a atârna într-un picior de gratiile coliviei, de a privi oamenii cu capul în jos (de a vedea lumea pe dos), de a lua o arahidă în gheare (în mână, între degete) pentru a o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și imprevizibile, el îi dădea cu tifla instinctului care tinde să-i atribuie fiecărei specii în parte un strigăt sau un tril anume. Omul este inteligent pentru că are mâini, spunea Anaxagora. Să nu-i fie cu bănat lui Descartes, dar papagalul este inteligent pentru că are cioc. După ce am pornit, cum e și firesc, de la premisa că din acest punct de vedere nu a fost răsfățat de natură, am încetat să mai consider dizgrațioasă această anexă în momentul când am înțeles că
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Descartes: dacă pe animal nu îl apasă cuvintele este pentru că el le dă sensul cel mai larg. Dragostea lui de cuvinte este una ludică, esențialmente fonetică. * * * La sfârșitul lunii iulie, ne luarăm zborul spre un alt cer. În câteva ore, papagalul african cenușiu avea să schimbe continentul, rasa, cultura, limba, să treacă de la dialectele săltărețe, gâlgâind de vocale amețitoare, la o limbă care și-a pierdut de mult valoarea imitativă, o limbă spoită cu o sintaxă construită acum vreo două mii de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ziceai că-i pisică), precum și cu păsările care veneau să-l vadă pe verandă sau care brăzdau cerul (aveam să-l aud adesea croncănind). Judecând după ochii săi rotunzi, larg deschiși, ați fi tentați să credeți că ocupația principală a papagalului este privitul. În realitate, sunetele îl interesează tot atât de mult, dacă nu chiar mai mult decât imaginile. Această pasăre nu e surdă la aproape niciun sunet. Și, cu toate că fiece zgomot îi pare demn de a fi reprodus (într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
destupate), se pare că are o adevărată preferință pentru cuvinte. E drept că a primit mai multe cuvinte decât a vrut să redea, însă de fiecare dată când vorbea era o adevărată plăcere să-l asculți. Unii credeau, naivi, că papagalul vorbește la comandă, fără să știe că și papagalul își are orele și toanele lui. Gândind că așa îi vor face pe plac, și că vor mai câștiga puțin timp, câțiva musafiri au crezut de cuviință să-și deformeze vocea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cuvinte. E drept că a primit mai multe cuvinte decât a vrut să redea, însă de fiecare dată când vorbea era o adevărată plăcere să-l asculți. Unii credeau, naivi, că papagalul vorbește la comandă, fără să știe că și papagalul își are orele și toanele lui. Gândind că așa îi vor face pe plac, și că vor mai câștiga puțin timp, câțiva musafiri au crezut de cuviință să-și deformeze vocea, străduindu-se "să vorbească papagalicește", cum fac cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
unei creaturi care zboară și clocește ouă). Cei mai mulți dintre ei nu au avut decât dreptul la o păsărească vagă și de neînțeles, la o salvă bruscă de foneme revărsate, adesea, chiar în clipa când se întorceau ei cu spatele, pentru că papagalul ura să vorbească atunci când era privit. Dintre toate expresiile care i-au permis să cucerească simpatia sinceră a publicului, preferata lui era, incontestabil, " Omul este bun", repetată la infinit, finisată prin grija mea (deși nu pot garanta nimic) încă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
se regăsise și celebrul refren "Omul este bun", cuvinte nu tocmai potrivite, având în vedere circumstanțele, însă care denotă o reală prezență de spirit. Prea puțin conta sensul, atâta timp cât erau cuvinte. Cuvinte ale omului; cuvântul "om" ieșind din gura unui papagal, și iată un întreg stol de ciori luându-și zborul, debusolate. * * * Când stăpânul său nu e prin preajmă, la ce se poate gândi un papagal? Cu excepția nopții, poate, când întunericul le paralizează ascunse în frunziș, păsările nu au deloc timp
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
puțin conta sensul, atâta timp cât erau cuvinte. Cuvinte ale omului; cuvântul "om" ieșind din gura unui papagal, și iată un întreg stol de ciori luându-și zborul, debusolate. * * * Când stăpânul său nu e prin preajmă, la ce se poate gândi un papagal? Cu excepția nopții, poate, când întunericul le paralizează ascunse în frunziș, păsările nu au deloc timp să stea pe gânduri, când sunt în natură. Au prea multe de observat, mii de motive să se teamă, obligația de a face față tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
o vreme, stă ore întregi fără a spune vreun cuvânt. În zadar îl provoc sau îl copleșesc cu expresiile lui preferate nimic nu ajută. Lunga tăcere meditativă la care a fost constrâns pare imposibil de spart. Cum putem ști că papagalul nu gândește, ce știe de fapt domnul Descartes? Să spunem că dacă vorbește, chiar din belșug, aceasta nu constituie o dovadă formală a faptului că gândește. Dar tăcerea? E lucru știut că, în cazul omului, a ști să taci e
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
faptului că gândește. Dar tăcerea? E lucru știut că, în cazul omului, a ști să taci e uneori un semn de inteligență sau de profunzime, că există tăceri care spun multe. De ce nu ar fi la fel și în cazul papagalului? Deoarece oamenii de știință înșiși sunt incapabili să ofere un răspuns la această întrebare delicată, îi vom acorda lui Bamako prezumția de nevinovăție. Până la proba contrară, îmi place să cred că, de-a lungul numeroaselor mele absențe, s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
un trib din ansamblul Jivaro. Pe teritoriul locuit de acești indieni, după cum ne relatează Descola, găsim "mii de hectare acoperite de păduri, mușchi și ferigi, zeci de milioane de musculițe, furnici și țânțari, turme de porci sălbatici, cete de maimuțe, papagali și tucani, poate chiar și vreo doi jaguari". Absolut nicio legătură cu zonele noastre industriale. Ei trăiesc în inima naturii, înconjurați de o natură prolifică, neliniștitoare, inumană. Inumană, în sensul că nu ar putea găzdui, așa cum este ea acum, nicio
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Etty Gattoni, Michel Didier, François Archangeli, Sauveur Sanzberro, Ahmed erboristul, Moulay-Abdeslam Samrakandi, Jean Clottes, Jean-Pierre Pagès, Marc Aubadie-Ladrix, Françoise Valon, Sylvie Cescon. Mulțumiri și dobitoacelor cu care am legat tovărășie (cailor, vacilor, porcilor, câinilor și pisicilor, gaiței, stăncuței alpine, huhurezului, papagalului, corbului, vulpii, mistrețului, să-mi fie iertat dacă am uitat pe cineva!), care, desigur, nu mai sunt pe lume, dar care i-au dat viață acestui text, măcar că sunt moarte. Cuprins Cuvânt înainte 7 1. Tufișul 13 2. Bamako 20
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
la Berck și în Elveția, la Leysin. Va face însă din boala sa, subiect de roman. Astfel, debutul literar se va produce la doi ani după ce fusese diagnosticat cu tuberculoză osoasă, în 1930, în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal, cu schițele Herrant și Don Jazz și aforismele Limite I, II, III: În vara anului 1929, am trimis de la Berck, Biletelor de papagal câteva schițe literare. Eram de mult plecat din țară și n-aveam de unde să știu că între
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
doi ani după ce fusese diagnosticat cu tuberculoză osoasă, în 1930, în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal, cu schițele Herrant și Don Jazz și aforismele Limite I, II, III: În vara anului 1929, am trimis de la Berck, Biletelor de papagal câteva schițe literare. Eram de mult plecat din țară și n-aveam de unde să știu că între timp Biletele își încetaseră apariția. Apoi am uitat de aceste manuscrise. Iată însă că în 1930 Biletele reapăreau, publicând chiar în primele numere
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
acestea reprezentând o meditație pe o anumită temă. Astfel că, prima dintre ele face diferența între furt și proprietate, a doua tematizează prostia, iar cea de a treia logica, modestia și orgoliul. Publicarea de către Tudor Arghezi în revista Bilete de papagal a primelor încercări literare ale lui Blecher, îi va deschide acestuia apetitul pentru scris, astfel că, în perioada 1933-1937, tânărul scriitor va publica în revistele Adam, Adevărul literar și artistic, Lumea românească, Vremea (București), Frize (Brașov), Le surréalisme au service
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Vremea, An VII, n. 558 din 7 octombrie 1934, p. 9. Blecher, Max, Buțu, în Adevărul literar și artistic, An XII, Seria a II-a, n. 661 din 6 august 1933, p. 2. Blecher, Max, Don Jazz, în Bilete de papagal, An III, n. 465 din 13 iulie 1930, pp. 6, 7. Blecher, Max, Herrant, în Bilete de papagal, An III, n. 463 din 29 iunie 1930, p. 9. Blecher, Max, In-mix-fix, în Frize, An I, n. 6-7, august septembrie 1934
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
artistic, An XII, Seria a II-a, n. 661 din 6 august 1933, p. 2. Blecher, Max, Don Jazz, în Bilete de papagal, An III, n. 465 din 13 iulie 1930, pp. 6, 7. Blecher, Max, Herrant, în Bilete de papagal, An III, n. 463 din 29 iunie 1930, p. 9. Blecher, Max, In-mix-fix, în Frize, An I, n. 6-7, august septembrie 1934, p. 5. Blecher, Max, Insinuări, în Frize, An I, n. 8, octombrie 1934, p. 8. Blecher, Max, Jenică
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Insinuări, în Frize, An I, n. 8, octombrie 1934, p. 8. Blecher, Max, Jenică, în Adevărul literar și artistic, An XII, Seria a II-a, n. 661 din 6 august 1933, p. 2. Blecher, Max, Limite I, în Bilete de papagal, An III, n. 469 din 10 august 1930, p. 10. Blecher, Max, Limite II, în Bilete de papagal, An III, n. 470 din 17 august 1930, p. 9. Blecher, Max, Limite III, în Bilete de papagal, An III, n. 471
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
artistic, An XII, Seria a II-a, n. 661 din 6 august 1933, p. 2. Blecher, Max, Limite I, în Bilete de papagal, An III, n. 469 din 10 august 1930, p. 10. Blecher, Max, Limite II, în Bilete de papagal, An III, n. 470 din 17 august 1930, p. 9. Blecher, Max, Limite III, în Bilete de papagal, An III, n. 471 din 24 august 1930, p. 8. Blecher, Max, Corp transparent, București, Editura Bibliofilă, 1934. Blecher, Max, Inimi cicatrizate
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
I, în Bilete de papagal, An III, n. 469 din 10 august 1930, p. 10. Blecher, Max, Limite II, în Bilete de papagal, An III, n. 470 din 17 august 1930, p. 9. Blecher, Max, Limite III, în Bilete de papagal, An III, n. 471 din 24 august 1930, p. 8. Blecher, Max, Corp transparent, București, Editura Bibliofilă, 1934. Blecher, Max, Inimi cicatrizate, București, Editura Art, 2009. Blecher, Max, Întâmplări în irealitatea imediată, București, Editura Art, 2009. Blecher, Max, Vizuina luminată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
așa cum adoarme o caracatiță, înfundându-și tentaculele în nisipul cearșafului". Satira politică, pregnant antitotalitară, atinge culmea sarcasmului și a caricaturii, atât în tropii viciilor și decrepitudinii fizice urmărite pas cu pas, cât și în descrierea mașinii propagandistice a regimului, tip papagalul dresat să repete ca o caterincă: "Cine conduce? Salazar Salazar Salazar". Însăși procesiunea la celebrul loc de pelerinaj și rugăciune Fatima nu este scutită de a deveni un bazar de afaceri comercial-turistice. Blestemul epocii nu cruțase nici cele sacre, și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
înțelegem o expresie doar în relația cu ceea ce se petrece în noi atunci când o pronunțăm sau auzim, și nu cu o întreagă ambianță din trecut și din prezent. Cu referire la expresia „a vorbi ca un automat sau ca un papagal“, Wittgenstein evocă ideea că deosebirea dintre ceea ce desemnează această expresie și una care stă pentru vorbirea omului care reflectează la ceea ce spune s-ar reduce la aceea că a doua expresie se raportează la un proces mintal care lipsește atunci când
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]