1,132 matches
-
presents the idea of power from a plural and non-ideological perspective. I describe how this concept was conceived by Foucault in opposition to Plato's ideas and I criticized Foucault's power-knowledge paradigm. Some solutions to the problem of this paradigmatic knowledge-power relations are also presented. I present what Foucault understood by the concept of 'technologies' and how these technologies were products of modern societies at the intersection of political power, individual power, self and ego. The last part focuses on
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
rhénane, precum și cel al lui Zénon Kaluza, Exode 3,14 et Matthieu 6,9: le qui es dans quelques textes de Henri de Pomerio (1382-1469) et de Heimeric de Campo (1395-1460). Exegeza clasică și modernă e reprezentată de două figuri paradigmatice: Nicolas Malebranche cu interpretarea să filosofica (Genevieve Rodis-Lewis, L’interprétation malebranchiste d’Exode 3,14. L’être infini et universel) și Schelling, care ajunge la interpretarea „Voi fi Cel care vreau să fiu” (Jean-François Courtine, L’interprétation schellingienne d’Exode
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Kertzer (2002, pp. 9-11) identifică patru note definitorii (caracterul structurat, simbolismul, fixitatea, dramatismul). La rândul său, R. Grimes (1990, p. 14) susține că ritul se individualizează prin 15 trăsături (performat, formalizat, repetitiv, colectiv, standardizat, tradițional, serios, condensat, simbolic, idealizat, dramatic, paradigmatic, mistic, adaptativ, deliberat). Într-una dintre cele mai minuțioase analize ale acestor criterii E. Rothenbuhler (1998, pp. 7-25) identifică următoarele dimensiuni definitorii: a) acțiunea: „Ritul este acțiune, nu numai gândire” (p. 7); b) performanța: „Ritul este performarea a ceva, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și reprezentărilor culturale. Cu alte cuvinte, ritul permite descompunerea constructelor sociale, altfel de neatins și de necontestat, În unitățile lor elementare, adică În valorile și reprezentările care stau la baza edificiului social și cultural. Turner numește aceste entități fundamentale „rădăcini paradigmatice” (root paradigmes) și consideră că ele reprezintă temeiurile filosofice ale unei societăți: Acestea nu reprezintă liste cognitive de reguli pe baza cărora sunt generate diverse tipuri de acțiuni sociale, ci reprezintă modele culturale, recunoscute În mod conștient ( În momente speciale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
motivate etic - astfel Încât ele pot da o anumită formă acțiunilor, În situații sociale critice (1977, p. 74). Așa cum vom vedea, pe durata stării de communitas, participanții la ritual pot efectua diferite experimente simbolice, pot realiza combinări neașteptate ale acestor rădăcini paradigmatice, pot crea narative mitice neașteptate și contestatoare, toate contribuind la o Îmbogățire simbolică a sistemelor culturale. La terminarea ritului, etapa de dezmembrare și de liminalitate Încetează, iar societatea intră Într-o perioadă de reconstituire a sistemelor ei fundamentale (re-membering). După cum
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este atât un exemplu moral, cât puterea de a transcende limitele statutului lor” (1968, vol. X, p. 577). În al patrulea rând, vom discuta aspectul bizar al configurațiilor specifice intervalului liminal. Descompunerea constructelor sociale și culturale În unitățile componente (rădăcini paradigmatice) este asociată cu numeroase forme, aleatorii, de reconfigurare a acestor elemente În constructe simbolice (scheme mitice și rituale) inedite. Libertatea creatoare conduce la forme atipice, șocante, inacceptabile În existența de zi cu zi (societas), forme născute din libertatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a jongla cu factorii existenței (V. Turner, 1987, p. 15). Deși conceptul de liminalitate a fost creat În contextul unor manifestări ale civilizațiilor non-moderne și cu toate că el se lega de o sumă de alte concepte (societas, communitas, ritual, simbol, rădăcini paradigmatice etc.) cu Încărcătură specifică, Victor Turner a Încercat extrapolarea sa la manifestări contemporane: el a interpretat din această perspectivă pelerinajele (tradiționale și moderne), revoltele populare, teatrul și ansamblul creației și trăirilor culturale. Conștient de diluarea teoretică pe care o implica
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
reprezintă communitas existențiale, structurile monastice sunt communitas normative, iar festivalurile hippy sunt communitas ideologice. Modelul teoretic construit de Victor Turner a reprezentat nu numai un instrument fertil de interpretare a riturilor de trecere arhaice și moderne, ci și un cadru paradigmatic de gândire a manifestărilor rituale În general și, pe un alt palier, a unor fenomene sociale complexe ale modernității. El a fost aplicat pentru a da sens proceselor istorice de schimbare rapidă (revoluțiile) sau lentă (tranzițiile), fenomenelor de dezintegrare și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
forme de hibridizare artistică, în sensul pozitiv, de fortificare și revigorare a seminței textuale primare. Într-o carte de referință cu titlul semnificativ Melancolia descendenței, Monica Spiridon sublinia raportul dintre parodie și preocuparea pentru ascendență, pentru recuperarea modelelor și legitimare paradigmatică: "Conservatoare și înnoitoare în același timp, reverențioasă dar și distructivă, parodia rămâne un gen ambiguu și deschis, formula ideală pentru artistul doritor să-și verse în text umorile alimentate de conștiința succesoratului"43. Motivația interioară a actului parodic și a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de cercetare, efecte și rezultate diferite din start de cele care pot fi presupuse prin asumarea unui punct de vedere divers, de exemplu, normativ, caracteristic unei reflecții teologice asupra naturii religiei sau, În orice caz, deductiv, pornind de la un model paradigmatic al religiei, dedus axiologic În funcție de o scală preconstituită de valori, punct de vedere propriu filozofiei religiei; sau, de asemenea, unul de tendință neistorică, pe care Îl au destule științe umane dedicate studiului religiei; sau, În sfârșit, hermeneutic, conform unei problematici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a pus mâinile pe fiul său Horusxe "Horus" (M. u. K. II 6 sqq). Bolile sunt considerate străine și sunt exorcizate cu un mit la care se face aluzie În Încheiere, mit pe care Îl cunoaștem bine și care este paradigmatic În textele magice. Adesea, aceste personificări unesc magia cu religia oficială, dar puterea sa autonomă este bine descrisă Într-o formulă din Textele Sarcofagelor În care mortul Încheie astfel: Prosternați-vă Înaintea mea, o tauri din Nutxe "Nut"! Veniți Încălțați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sub stăpânirea autoritară a Tebei și are o Adoratoare din noua dinastie. Începe acum o perioadă extrem de interesantă În istoria culturii egiptene, care moștenise din perioada nubiană un interes puternic pentru perioadele mai vechi din istoria Egiptului, perioade privite ca paradigmatice și admirate cu o mentalitate neoclasică ce colorează toate aspectele societății. Viața religioasă Își găsește un loc al său În această nostalgie pentru un trecut care nu este utilizat atât pentru a-i recupera dinamic moștenirea ca punct de plecare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
137-142; Graf, 1983, pp. 161 sqq.) sau, din nou, - cum este, de pildă, cazul orașului Tarent (Scoglio del Tonno) - o serie de obiecte de proveniență miceniană sigură și imitațiile lor locale, printre care unii idoli, ar putea fi În mod paradigmatic de o tradiție eroică antică (Dunbabin, 1948, p. 33). Făcând abstracție de anumite fragmente miceniene incerte, ceramica aparținând civilizației apenine, găsită În Forum Boarium, ne asigură că Roma a avut o istorie proprie deja În epoca bronzului. (Mie mi) se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi stăpânea acum Întreaga existență. Începe astfel acea experiență de comunicare constantă cu zeitatea oraculară și vindecătoare Înlăuntrul sfântului sălaș, Într-o ședere cu durata de doi ani care, datorită caracterului ei ieșit din comun, poate fi luată drept formulă paradigmatică a legăturilor puternice instaurate Între zeul protector și credincios În ambientul acelor culte iatromantice care au cunoscut un succes extraordinar În toată lumea elenistico-romană. Cultul eroului-medic, fiu al lui Apolloxe "Apollo", Înălțat de curând la rang divin, din locul originar de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1964, pp. 32 sq.; Lommel, 1971, pp. 41 sqq.; Insler, 1975, pp. 33, 165 sqq.; Kellens-Pirart, 1988, pp. 111 sq. și 1991, pp. 47 sq.; Humbach, 1991, I, pp. 123 sq. și II, pp. 48 sq.), este totuși clar caracterul paradigmatic al alegerii celor două Spirite (cf. Yasna 30,5), În mod evident, prototipul alegerii pe care orice om trebuie să o facă Între calea Adevărului și cea a Minciunii. Mai sunt și alte fragmente gathice la fel de semnificative pentru Înțelegerea dualismului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asupra pământului. Numai urmașii lui Abraham, Isaac și Iacob au dreptul la țara Canaanului și la celelalte binecuvântări promise de Dumnezeu acestor strămoși, și nu altor membri ai familiilor lor. Alături de aceste aspecte de bază, povestirile au câteodată o dimensiune „paradigmatică” sau „exemplară”. Strămoșii sunt descriși ca modele de urmat. Acest lucru este valabil în special pentru Abraham dar și, în parte, pentru Iacob. Abraham este un model de credință, de încredere și de ascultare (vezi în special Gn 12,1-4a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
persoana sa și pe aceea a tuturor celorlalți numai ca mijloc, ci totdeauna, în același timp, ca scop în sine”<footnote Kant, Immanuel, Critica rațiunii practice, Editura Științifică, București, 1972, p. 52. footnote>. Pornind, deci, de la această premisă cu valoare paradigmatică<footnote Prin ,,paradigmă” înțelegem o teză (și un set de teze corelate) fundamentală care stă la baza unui demers teoretic. footnote>, lucrarea va avea ca obiectiv nu numai, și nu în primul rând, să arate cum să tratăm oamenii în
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
care se pot dezactualiza atunci când această intensitate scade, oricând asemenea trăiri sunt derivate (recanalizate) de la rânduiala creației”<footnote Bădescu, Ilie, Noologia, Editura Valahia, București, 2002, p. XXV. footnote>. Omul rațional. Dintr-o altă perspectivă, tipologia utilizată uneori pornește de la teza paradigmatică după care omul este o ființă al cărei comportament este declanșat de calculul cost-beneficiu, promovat istoricește de Max Weber. Modelul caută să exprime specificul omului format în cultura occidentală a capitalismului<footnote Weber, Max, op.cit., p. 16. footnote>. Weber distinge
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
a resurselor umane pe o arie deosebit de largă de capabilități. Înlocuind „modelul Taylor” care privește munca de nivel calificat ca ultim reziduu în dispariție a producției, revitalizarea necesară a ingineriei mecanice din Europa nu poate fi realizată fără o schimbare paradigmatică esențială în modelul de producție. „Un nou concept privind rolul oamenilor și funcția tehnologiei în fabricație trebuie asigurat”<footnote Idem, The Future of Industry in Europe, Mechanical Engineering, Commission of the European Communities, FOP 360, Brussels, 1993, p. 13. footnote
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de construct managerial. Așa cum am arătat, cu același personal se pot concepe, realiza și folosi o mare diversitate de resurse umane în conformitate cu viziunea managerului asupra activității generale a organizației. În cadrul aceleiași organizații se pot concepe diverse resurse umane în raport cu schimbările paradigmatice ale strategiei, ale concepției manageriale asupra modului de plasare a organizației, în raport cu exigențele și particularitățile piețelor, ale publicului pe care-l servește. Conceperea și construirea practică a resurselor umane dezirabile, reprezintă dimensiunea cea mai importantă și dificilă a managementului resurselor
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de-al doilea panou marchează prezența sensibilității simboliste și prin gesticulația personajelor și mizanscena ceremonială care sugerează un decupaj dintr-un performativ ritualic, la care participă două personaje. Montajul simbolist rezidă și din înghețarea acțiunii în vederea emblematizării ei, caracterul postural paradigmatic fiind și mai bine scos în evidență cu al treilea panou. Trei personaje reunite la marginea unui pârâu reclamă ca numitor comun în diferite grade de expresivitate, o atitudine contemplativă, care are în vedere, așa cum sugerează Marian Popescu, trei vârste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fi eliminate. Definirea problemelor-cauză reprezintă un răspuns funcțional la insatisfacția amorfă a colectivității. De aici și receptivitatea diferitelor explicații, în lipsa altora mai ușor de înțeles. Iată câteva exemple. Isteria identificării vrăjitoarelor care a cuprins secole de criză este un caz paradigmatic. Un alt exemplu este antisemitismul ideologiei hitleriste. Criza profundă care a cuprins Germania după primul război mondial, accentuată de criza economică din 1929-1933, a generat o stare colectivă de anxietate și frustrare. Era nevoie de identificarea problemelor-cauză cu care se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
recunosc că participarea poate fi rezultatul conformării la norme sociale sau seturi de obligații colective (Hechter, 1987). Participarea la acțiunea colectivă ca rezultat al presiunii normative este recunoscută și de Calhoun (1991) și Elster (1989), care se plasează pe poziții paradigmatice opuse. Palmaresul metodologic al culturalismului este însă puțin convingător: a fost acuzat de idealism sau de exces de metafizică (Alexander, Smith, 1993), iar rezultatele empirice au subliniat mai degrabă contradicțiile dintre atitudini și comportamente sau incapacitatea de a stabili ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
putere, pe modul în care realitatea construită favorizează anumite grupuri și defavorizează pe altele. Deși trasarea liniilor de demarcație este o operațiune întotdeauna parțial artificială, M. Foucault este figura prototipică pentru analiza discursivă critică, iar lucrările sale constituie adevărate "exemplare" paradigmatice. Sociologia s-a racordat la curentul analizei de discurs care traversa științele sociale prin "joncțiunea Foucault" (1998), deși gânditorul post-structuralist francez este greu de încadrat cu prea multă precizie într-o disciplină tradițională clar circumscrisă. În ciuda acestei dificultăți de clasare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o alegere arbitrară. Dimpotrivă, semnalează un eveniment în care este injectată o considerabilă doză de semnificații simbolice. Nu degeaba regimurile postrevoluționare aleg să marcheze simbolic desprinderea de "l'Ancien Régimes" prin abolirea calendarului și decretarea unui nou început al istoriei. Paradigmatic în acest sens este stabilirea în 1792 de către Convenția Națională a Primei Republici franceze a "Anului Întâi". Noul punct de reper în calcularea timpului istoric devenea astfel primul an al Republicii franceze. Performanța revoluționarilor francezi a fost depășită de Pol
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]