1,125 matches
-
și mentalități. Originalitatea românilor se manifestă în răspunsul lor la problemele caracteristice procesului de construcție națională a socialului. Studiile sale aduc noi interpretări ale unor mari cugetători români. Amintim ideile sale despre sociologia dezvoltării culturale la Kogălniceanu, conceptul de gândire paradigmatică la Eminescu, concepția maioresciană despre modernizarea culturală, gândirea politică a lui Aurel. C. Popovici, etnicitatea la C. Rădulescu-Motru, morfologia națiunii la S. Mehedinți, dimensiunea religioasă a națiunii la Nichifor Crainic, revoluția la Mihai Ralea etc. În acest sens, este combătută
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
din Europa, semnificația secularizării pentru instituția familiei și forurile de educație, imaginea Bisericii într-o eră a transparenței mediatice, a revoluției moravurilor și a pluralismului ideologic. Volumul "Gramatica Ortodoxiei" (2007) deplânge "ghetoizarea discursului creștin" în spațiul academic, propunând "câteva întâlniri paradigmatice între "ecclesia" și "universitas", găzduite sub zodia modernității. "Gramatica Ortodoxiei" a primit premiul revistei "Cuvântul" pentru Cartea Anului, "Secțiunea Istoria ideilor și istoria mentalităților". Cărți personale: Cărți editate: Studii: Interviuri
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
precum și camere pentru părinții, copii și bonă cu facilități corespunzătoare. Camera șoferului, garajul și terasa au un acces separat. Principiul arhitectonic al lui Mies că „mai puțin este mai mult” și accentul pe dotările funcționale au creat un bun exemplu paradigmatic de arhitectură funcționalistă timpurie, o viziune nouă și inovatoare în proiectarea clădirilor din acea perioadă. Mies a folosit rame de fier, o tehnică revoluționară, care i-au permis să renunțe la ziduri de sprijin și să aranjeze spațiul interior în
Vila Tugendhat () [Corola-website/Science/309775_a_311104]
-
valoare, care se îngemănează cu o pragmatică a argumentării, ce înglobează critica și întemeierea într-un tot“. În "Introducerea în teoria cunoașterii" Kant este un punct de referință constant. Pentru Schnädelbach, Kant este autorul ale cărui soluții au o valoare paradigmatică. De pildă, pasajul despre legătura dintre critică și întemeiere reprodus în secțiunea despre teoria cunoașterii se continuă cu o referire la concepția lui Kant: „Conexiunea pragmatică dintre critică și întemeiere ține de structura de bază a rațiunii în genere, așa cum
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
în funcție de relațiile lor reciproce. Aceste relații sunt de două feluri: unele definesc raporturile existente între fiecare element al enunțului, celelalte definesc elementele în funcție de poziția lor față de unitățile enunțate. Relațiile de primul tip sunt numite "sintagmatice", cele de al doilea tip, "paradigmatice". Lingvistul francez Émile Benveniste (1902-1976) definește patru nivele de analiză: nivelul trăsăturilor distinctive, nivelul fonologic, nivelul morfologic și nivelul frazic. Pentru a înțelege mai bine acest model de analiză ne putem referi la definiția "constituantului nemijlocit", așa cum a fost formulată
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
Învățăturile lui Platon ajung până la neoplatonicieni mai ales în forma lăsată de el. Printre altele, Xenocrate va redefini noțiunea de Idee, pentru a evita celebra dificultate a „firului de păr” din dialogul Parmenide: Ideile sunt, în noua lui definiție, „cauze paradigmatice ale fenomenelor naturale firești” . Succesorul lui Xenocrate a fost Polemon (350-267 î.Hr), care împinge platonismul spre o sinteză cu influențe stoice. Acestora le urmează reprezentanții așa-numitului Platonism Mediu, o perioadă de vreo cinci secole, caracterizată de sincretism filosofico-mistic
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
apoi la reînființarea Academiei în Atena, de către un anume Ammonius, după anul 50 d.Hr., unde se instruiește Plutarh din Cheronea (45-125 d.Hr.), o figură respectată de către platonicienii secolelor următoare care se vor raporta la el într-un mod paradigmatic . Secolul al doilea după Hristos cunoaște trei tendințe majore ale tradiției platoniciene: Școala ateniană (reprezentanți: Nicostratus, Calvenus Taurus, Atticus, Harpocration din Argos, Severus), Școala lui Gaius (Gaius, inițiatorul, apoi Albinus, Apuleius din Madaura, Galenus) și Neopitagoreicii (Moderatus din Gades, Nicomachus
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
și a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a științelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.A ridicat raționamentul (inducție și generalizare) la rangul de „cale a cunoașterii” științifice. Omul este perfecțiunea lumii vii, iar politica are drept scop fericirea lui prin justiție. În Evul mediu, ideile filozofilor greci
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
reieșit. (Benedict Anderson) În secolul al XVI-lea s-au scris numeroase texte referitoare la arta, existând o vastă literatura cu ambiții teoretico-filozofice din această perioadă. Giorgio Văsari ocupă un loc aparte în istoriografie, fiind autorul unei istorii a artei paradigmatice și esențialiste, model ce a fost perpetuat până în secolul al XIX-lea. Pornind de la operă să, Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților (1550), mi-am propus să schițez modul în care s-a construit și reluat acest model istoriografic și cum
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
care doar singularitatea și perfecțiunea formei cuprinsă în suprafața austeră a fiecărui tablou o consacră în ordinea, nu neapărat voită de artist, a unei potențări mistice. Sigur, nu întâmplător, printre subiectele abordate de Zidaru în uleiurile sale este "Oul"-formă paradigmatică ce traversează aproape întreaga civilizație vizuală a umanității. |n "instalația" sculpturală care determină, în fond, prin ocuparea întregului centru al spațiului de expunere, circuitul obligat al parcursului interior prin fața simezelor, puzderia de "ochi", imaginată de artist aidoma unei constelații a
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
în cazurile în care moartea are loc accidental. Lăudat de mulți critici cu ocazia premierei, filmul a fost nominalizat la șapte premii Oscar dar nu a câștigat niciunul. Considerat un film clasic, este deseori citat ca fiind un film noir paradigmatic și a devenit un standard pentru filmele care au urmat în acest gen. Considerat ca având valoare „culturală, istorică și estetică” de către Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii în 1992, "Double Indemnity" a fost selectat pentru conservare în National Film Registry. În 1998
Asigurare de moarte () [Corola-website/Science/325499_a_326828]
-
a grijii) este valabilă doar în viața privată. Una devine o etică „de gală”, cealaltă rămâne „trivială” . Joan Tronto fructifică oferta lui Gilligan pentru sfera politică și viața publică în general (Tronto, 1993). „Grija” transcende femeile ca grup. Ea este paradigmatică pentru toate grupurile defavorizate și tocmai de aceea este devalorizată ca importanță, iar activitățile de îngrijire au status jos și sunt prost plătite. Activitățile de îngrijire sunt tratate ca emoționale, triviale, private. Ea definește grija ca tip de activitate care
Etica grijii () [Corola-website/Science/325279_a_326608]
-
și principii, mai degrabă decât la nevoile celor din jur. Etica grijii este o etică a responsabilității. Joan Tronto fructifică oferta lui Gilligan pentru sfera politică și viața publică în general (Tronto, 1993). „Grija” transcende femeile ca grup. Ea este paradigmatică pentru toate grupurile defavorizate și tocmai de aceea este devalorizată ca importanță, iar activitățile de îngrijire au status jos și sunt prost plătite. Activitățile de îngrijire sunt tratate ca emoționale, triviale, private. Ea definește grija ca tip de activitate care
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
o incursiune detaliată, comparativă, bogată informațional, prin marile momente ale cosmologiei. De la gânditorii ionieni la cei renascentiști, de la cei premoderni la cei contemporani, Collingwood se apleacă asupra unor concepte fundamentale precum materie-minte, spațiu-timp sau mișcare-nemișcare. El punctează, de asemenea, ecoul paradigmatic peste timp al unor nume precum Pitagora, Aristotel, Copernic, Newton, Kant, Hegel, Einstein sau Whitehead. Filosoful își încheie lucrarea cu propria sa teză asupra studiului cosmologiei: orice demers de înțelegere și abordare a științelor naturii trebuie să fie strâns legat
Robin George Collingwood () [Corola-website/Science/326151_a_327480]
-
e un film care creează dependență” (Gabriela Hurezean); Este cel mai armonios film al lui Nae Caranfil...” (Mircea Toma); Comic, inteligent, fluent și fără sentimentalisme moralizatoare, filmul arată dilema unei societăți cu mari diferențe de nivel de trai și schimbări paradigmatice ale normelor morale”. (Frankfurter Rundschau); Discurs acid cu situații incisive și joviale.” (Studio Magazine); Semi-poveste, semi-comedie amară, care amintește de filmele italiene ale unui Scola sau Risi” (L'Express); Un film coroziv pe care n-ar trebui să-l ratați
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]
-
complexitate aparte. Unele figuri sunt mai mult decât niște nume, sau subiecte de mici povestiri; în timp ce altele sunt „pictate” cu o mai mare comlexitate, mult mai intens. Poveștile despre femei prezintă o bogată colecție de istorie sacră precum și un exemplu paradigmatic pentru contemplarea și ghidarea musulmană. Exemplele din Coran ( în funcție de diverse aspecte) sunt precum niște „modele”, entități simbolice ce reprezintă experiența omului dar, sunt și un sem în ceea ce privește modelarea viitoarei realități a omului; funcțiile lor simbolice au fost de „model a
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
interlinguală, după cum reiese din definiția clasică a expresiei idiomatice, dar în cercetarea actuala este considerată și intralinguală, exprimând diferențele față de îmbinarea liberă de cuvinte din cadrul aceleiași limbi. Idiomaticitatea intralinguală constă în primul rând în trei caracteristici generale: sensul non-compozițional, ruptură paradigmatica și fixitatea morfosintactică. Din punct de vedere semantic, expresia idiomatica se caracterizează prin sensul sau non-compozițional. Aceasta înseamnă că sensul expresiei nu rezultă din sensurile inițiale ale elementelor componente adăugate unul altuia, ci că îmbinarea de cuvinte are un sens
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
franceză expresia verbală impersonala "îl y a" „este, există” (lit. „el acolo are”). Această caracteristică ține de aspectul lexical, constând în imposibilitatea de a înlocui vreun element al expresiei idiomatice cu un sinonim sau cu un cuvânt de pe aceeasi axa paradigmatica. Astfel, propoziția " Ce projet a du plomb dans l’aile" „Proiectul acesta este precar” nu poate fi reformulata *"Ce projet a du fer dans l’aile" lit. „Proiectul acesta are fier în aripa”. Din punctul de vedere al morfologiei și
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
mare din toate cele trei puncte de vedere amintite decât colocația și expresia frazeologică, având un sens total non-compozițional. De asemenea, niciun element component al său nu poate fi înlocuit cu un sinonim sau cu un cuvânt de pe aceeași axă paradigmatică. Doar blocajul transformărilor morfosintactice nu este total în cazul lor. Unii autori consideră și caracterul metaforic sau figurat al întregii expresii o condiție necesară pentru ca aceasta să fie idiomatică. Exemple: "a tăia frunză la câini" (metaforă), "a se zbate ca
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
reflectă în întregime, și nici nu determină în totalitate lumea noastră socială. Domeniul științelor comunicării și al studiilor mass-media coextensiv schimbărilor profesionale (feminizarea jurnalismului și relațiilor publice) și schimbărilor sociale (feminismul) a cunoscut în ultimii douăzeci de ani câteva mutații paradigmatice: Începând cu deceniul al optulea analiza reprezentărilor mass-media ca reflectare a relațiilor sociale, generate de feminismul liberal a fost puternic influențată de conceptul de anihilare simbolică a femeii prin mass-media lansat de Gaye Tuchman. Analiza conținutului mediatic a relevat pregnanța
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
comuni. Cel mai important element din carte este explicarea în detaliu a mecanismului care duce la o astfel de transformare: selecția naturală - ideea care a dat pentru prima dată inteligibilitate științifică evoluției ca fenomen. Fiind una dintre puținele opere științifice paradigmatice accesibile publicului larg, Originea speciilor nu numai că a lansat știința biologiei moderne, ci totodată a influențat practic întreaga gândire literară, filosofică și religioasă.Teoriile dezvoltate de Darwin aveau să tulbure dogma unei naturi imuabile încă de la crearea lumii. În
Volume incitante: dragoste, spionaj, memorii și istorie… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105787_a_107079]
-
de pe urma căruia nu te alegi cu nimic. Concentrarea pe ceea ce numim firesc, calitate incontestabilă, în sine, dar exersată în neant, poate atinge chiar limita iritării. Mon roi al prea răsfățatei Maiwenn un premiu în 2011 pentru Polisse poate fi chiar paradigmatic. Toni, o femeie încă tânără, având tot răgazul pus la dispoziție de un nefericit accident la ski, își retrăiește, în perioada recuperării, povestea de iubire, căsătoria cu Giorgio. Pe tot parcursul unei jumătăți din acțiune, protagonista râde, ca să nu spun
Cannes 2015. Incestul pe înțelesul tuturor, mai ales al copiilor by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102031_a_103323]
-
carte va mai putea fi publicată vreodată. Dar, atunci cînd moartea ei a survenit subit, mi-a venit totuși ideea de a edita acest schimb de scrisori împreună cu istoria relației noastre fiindcă eu cred că în această relație există ceva paradigmatic. Aș putea spune că această iubire, care a fost imposibilă de fapt, amintea de acele întîmplări omenești care par a avea un caracter mitic. Un bărbat în vîrstă și o femeie tînără, plină de așteptări - iată o combinație demnă de
Cu Friedgard Thoma despre Emil Cioran: Iubire și scrisori by Rodica Bin () [Corola-website/Journalistic/15684_a_17009]
-
aceea o mare șansă și privită în ansamblu, relația noastră a fost o experiență plină de melancolie. Relația pe care ați avut-o cu Cioran pare a avea ceva romanesc în ea. La începutul discuției noastre ați enunțat caracterul ei paradigmatic pe care l-aș preciza și în termenii următori: spiritul care se îndrăgostește de frumusețea trecătoare a lumii, cel dintîi termen fiind întrupat de bătrînul filozof, cărturar, savant, erudit, cel de-al doilea, cel mai adesea, de o frumoasă și
Cu Friedgard Thoma despre Emil Cioran: Iubire și scrisori by Rodica Bin () [Corola-website/Journalistic/15684_a_17009]
-
în care muzica aparținea exclusiv Naturii); b) post-adamică (pe parcursul căreia muzica devine progresiv Cultură). În ambele etape omenirea exersa un unic limbaj sonor ancestral. 2) Faza sintonică propunea mai multe lumi sonore, care se reglau în baza unui model mitologic paradigmatic. „Limbajul primordial s-a transformat în limbaje umane, care pierzând treptat contactul cu acesta, au devenit arbitrare, multiplicându-se într-o mulțime de limbi și dialecte divergente, în timp ce alte segmente generate de Limbajul, de muzica primordială s-au
Faza metișizării by Liviu DĂNCEANU () [Corola-website/Journalistic/83846_a_85171]