7,232 matches
-
dacă vreți să îi vorbiți tot timpul. Iar noi, împreună, să ajungem acasă. Ma chère Sylvie, Je t'écris de l'île de mes rèves, de Hawaii. Peux-tu t'imaginer qu'au milieu de la civilisation moderne, puisse se trouver mon Paradis, habrité par elle, par la societé, par le tourisme? C'est mon coin d'intimité, mon vid, d'où j'ai accès à tout ci que je veux, mais dans lequel personne ne peut entrer. Tu te rappelles notre discussion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
que j'aie fait des erreus, mais tu sais que je suis impulsive. Je t'attendes (et je sais que tu vas venir, et me pardoneras de nouveau) chez moi, parce-que je veux partager avec toi le plaisir du mon Paradis. Et puis, sans toi ce n'est pas la même chose, tu le sais toi aussi, tu veux être avec moi. Avec tout mon amour, Monique În groapa din fața raiului se găsesc frumusețile lumii, sclipind în lumina nopții și luminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai frumoasă, dar ai fi pe zi ce trece mai frumoasă, căci nimeni nu s-a sătura de frumusețea ta. Picături de cristal aruncate în noapte, rezonând dulce din alte vremuri, îmi aduc aminte de vinerile unei tinereți trăite în paradisul culorilor, de flori culese în zorii unei tinereți pierdute când emoțiile plâng rouă. Este posibil că într-o altă dată ei lăsau umbre sălbatice, înghețate sau de foc. Mie mi-au plăcut cele de pelin, căci acesta e gustul umbrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
El era într-un costum negru, eu fiind îmbrăcată într-o rochie frumoasă cum nu mai văzusem. Verighetele din aur fură simbolul iubirii noastre, iar noi plecaserăm departe, undeva unde nu existau probleme și nici griji. Plecaserăm în propriul nostru paradis, unde el să fie Soare, eu Lună și să trăim împreună noapte de noapte și zi de zi. 7 iulie, Jamaica Iubită Elizabeth, Ne-am bucurat foarte mult când am primit scrisoarea ta. Vestea că te căsătorești ne-a surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
firav, care își păstrase încă strălucirea. Din cămașa sa albă rămăseseră doar bucăți zdrențuite. Din pantalonii de piersică mov, la fel. Dormea. Gemea. Se trezea. Țărmul era aproape, voise să plece de la el? Sau spre el? Păduri tropicale, ordonate. Un paradis natural ordonat după estetici umane. Întâmplare? Își părăsi pluta, cu un ultim efort. Apoi căzu și nu se mai ridică. Următorul lucru pe care și-1 aminti era căldura. De el se apropiară oameni. Doi. Blânzi. Era la răcoare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
e făcut de el. Acum divinitatea nu e în om în sensul propriu. Noi tindem spre Dumnezeu, și Isus Cristos ne-a învățat ce înseamnă să-l iubim. Urmându-l pe Mântuitor, îl iubim pe Dumnezeu și astfel suntem în Paradis. Divinitatea o găsim și o pierdem la un nivel personal, deci nu mai putem vorbi de relația om divinitate în epoca modernă ca în evul mediu. Putem să simțim divinul, dar acesta nu e o pate din noi. Bucuria vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
normal, independent de orice interpretare, asigurând astfel și dreptul la un cod moral personal. Cam astea se regăsesc la catolicism. Păcatul originar a fost un pretext necesar pentru a începe viața, a o trăi, o cunoaște și apoi a merita paradisul. Isus Cristos e unul și singur, el este suficient, iubirea de semeni, de Dumnezeu și Credința întruchipate. Noi nu avem altceva de făcut decât să-l urmăm, căci nu există altă cale. Și putem scăpa de acest păcat doar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de aceea exista infinitul și nimicnicia. Timpul este peste tot. Timpul înseamnă moarte, iar moartea ne însoțește după clipă, viața după viață. Timpul înseamnă viață, căci viața înseamnă evoluție (și deci moarte). Adam și Eva au trebuit să cada din Paradis pentru a ni se da un liber arbitru mai larg, o libertate măi mare(viață umanității și identitatea omenirii). Minciuna spusă de șarpe i-a introdus intr-o lume a lor, a introdus absurdul. Noi știm că e ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la baza valori morale adevărate. De ce să nu fim nobili, independenți de circumstanțe care nu contează, de ce să nu oferim plăcere sufletului nostru? Realitate e atât de înșelătoare. Din toate nu rămâne decât Dumnezeu. Spre El aspiram toți, aspirând spre paradisul nostru. Perfecțiunea trebuie să fie totul. Pericolul e cel al exagerării și al unui absolut al nostru, toți vom avea lumea noastră fără o punte de contact comună. * Să mergem la vânătoare de raze, ca o muscă mică! La vânătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fie familiară realitatea, pentru că a trăit cu ea și o cunoaște pur și simplu. Azi violența săracilor e grotescă. Sărac și cinstit, da. Deci sărăcia e o ispită, de cele mai multe ori e o scuză a unor oameni fără Dumnezeu. În Paradis oamenii nu pot fi pe Pământ decât atunci când îl susțin prin suferință proprie. Societatea umană n-a învățat încă să fie toți oamenii fericiți conviețuind, deși asta te încearcă din răsputeri în zilele noastre. Cât despre cultură, arta de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
le coboară, intrăm în mașină. În urmă rămâne clădirea părăsită, înaltă, mare, cu geamuri verzi sparte, cu imensul spațiu gol. Ajungem în munții înzăpeziți unde ninge abundent (nu spațiul auster al Himalayei atât de bine descris de J. Hilton în "Paradis întunecat", nici în locurile înzăpezite ale eschimoșilor, ci în munții unei dulci țări cu climă temperată). Prin cap îmi trec idei despre " I-a înghițit pădurea" a lui R. Gallard, " Comoara din Sierra Madre" a lui B. Traven și filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine informați. De exemplu, cei care au plecat afară și-au format o viziune, și-au sporit spiritul antreprenorial, văd altfel lucrurile. Se va vedea cum veți trăi, dar să nu vă așteptați că de prima dată veți fi în paradis. Nu ne gândim la așa ceva. Nivelul salariilor, la noi, va ajunge abia după cincisprezece ani la nivelul celor europene. Trebuie să existe o strategie postaderare pentru România, un proiect economic și social care să aibă un sprijin politic. —Matei, dacă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
străbătută de un fluid ascetic atât de distilat, încât a devenit aproape imperceptibil, cu fața tăiată ca o mască, o privește pe femeia celeilalte Asii, la nu mai mult de un metru de ea. Aceasta, Rezvan pe numele ei persan, Paradis în traducere, s-a revărsat ca un șuvoi în afară, rupând orice diguri, ca un strigăt al materiei voluptuoase care-și găsește împlinirea în chiar exuberanța și foamea cu care devorează viața. Undeva, într-o latură care poate nici nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
supremă sau măcar ce instinct teologic ne-ar putea mâna să îmbrățișăm fără rezerve religia creștin-ortodoxă în detrimentul, să spunem, ramurii catolice sau budismului? Există oare secte privilegiate, apte să reclame drepturi speciale atunci când vine vorba admiterii în Câmpiile Elizee, în Paradis sau în Nirvana? Astfel, este infinit mai onest să admitem că respectăm, în egală măsură, toate religiile, dar că salvarea sufletelor noastre este o problemă care rămâne să fie dezbătută strict între noi și Divinitate. Pentru aceasta însă, avem permanent
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
oamenilor. Pedagogii experți au observat că animalele domestice, care necesită îngrijire și atenție, produc unele avantaje în dezvoltarea copiilor. Îmi place să privesc păsările care zboară șuierând libere în împrejurimile cu mulți copaci. Zona protejată a lacului natal este un paradis ornitologic. Când înnot, observ totdeauna cu atenție toate speciile de animale acvatice, de la lebede la cufundari. Iubitorii de animale mă întreabă deseori: Oare câinii și pisicile, la sfârșitul vieții lor pământești, sfârșesc într-un anumit "paradis al animalelor"? Nu îndrăznesc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lacului natal este un paradis ornitologic. Când înnot, observ totdeauna cu atenție toate speciile de animale acvatice, de la lebede la cufundari. Iubitorii de animale mă întreabă deseori: Oare câinii și pisicile, la sfârșitul vieții lor pământești, sfârșesc într-un anumit "paradis al animalelor"? Nu îndrăznesc să răspund că, dimpotrivă, mă îndoiesc de faptul că într-o epocă în care, din motive de spațiu, se pledează în favoarea incinerării în detrimentul înmormântărilor, se vor mai crea cimitire pentru animale. Mă întreb și dacă animalul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în unele curente antice, mai ales în maniheism și gnosticism. Dar fusese enorm facilitată în Occident prin invenția la care deja am făcut referire unui păcat originar transmis prin actul sexual, concept care nu se află nici în relatările, despre paradisul terestru din Geneză, nici în scrierile apostolului Pavel și nici în teologia greacă. Prin Sfântul Augustin, genialul Părinte al Bisericii, a fost transmisă o eroare la rândul ei genială întregii teologii occidentale, medievale, iar prin intermediul lui Luter și celei protestante
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
stătea proiectată pe acest fundal. Dacă nu s-ar fi grăbit atâta, aș fi putut s-o desenez. Eu stăteam pe o piatră, la picioarele ei. O fac în schimb acum. Ea a fost cea care m-a dus în paradis, la muzeul din Blasieholmen. Rătăceam încet și solemn, unul lângă altul, pe scările uriașe, și parcă-mi amintesc că ne țineam de mână. Poate că se auzea și un fel de muzică. Fără asemenea momente, adevăratul conținut al vieții ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de șes pe sub sălcii pletoase. Arm lucra in grădina cu flori, care erau pasiunea sa din fragedă copilărie. Anii aceia nevinovați și atât de plini de gingășie și farmec îi rămăseseră adânc întipăriți în ființa ei afectivă. Copilăria, ireversibila copilărie! Paradisul pierdut după care unii tânjesc toată viața. Arm iubea atât de mult florile și atât de mult o înduioșau amintirile din copilărie. Se revăzu pe la patru ani, îmbrăcată cu o rochiță de mătase albastră, alergând prin iarba înaltă, necosită, de pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
adevărat și pentru variantele în care eroul moare sau pătrunde în altă lume)." O asemenea "ruptură de nivel" puteam desluși cu claritate și în poemul lui Ștefan Aug. Doinaș, unde cerbii îl însoțeau pe falsul vînător în drumul său către paradis și îi anunțau sosirea lovind cu coarnele în poartă. Convergent în semnificații se arată, din nou, un exemplu citat de Mircea Eliade: "într-o poezie islandeză din secolul al XIII-lea, cerbul solar este descris cu picioarele pe pămînt și
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
politico-sociale din țările de Est au redescoperit voluptatea conflictelor magice. Steagurile au fost decupate în zona insemnelor, lozincile au fost martelate, asemenea sfinților din lăcașurile creștine de către hoardele venite din stepele Asiei, iar statuile imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia mulțimilor dezlănțuite. Așa s-a dus statuia lui Petru Groza de lîngă Facultatea de Medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi bărboase ale clasicilor fericirii pe pămînt, coclite prin parcuri și prin grădini
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să nu se vrea reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de ciment. Organizații, comitete, fundații, asociații, parohii, prieteni, neamuri etc., dar, nota bene, majoritatea provenind din structuri militare, au pornit galopul apocaliptic al ridicării de monumente. Ce a ieșit din
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
literatura de anticipație este privită cu o oarecare toleranță, care, în multe cazuri se transformă în condescendență. A scrie literatură SF sau despre aceasta înseamnă o aventură în sine. Căci genul este văzut drept unul marginal, drept ,un fel de paradis al grafomanilor", în care sunt adunate ,numai condeie eșuate în alte întreprinderi". Însă lucrurile nu stau deloc astfel și Mircea Opriță repară această nedreptate. Nu puțini și deloc neînsemnați sunt scriitorii care se regăsesc printre reprezentanții de seamă ai fantasticului
Istoria anticipatiei românesti by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7870_a_9195]
-
au încheiat luna de miere petrecută în Seychelles, după 10 zile, părăsind arhipelagul din Oceanul Indian vineri, potrivit unui comunicat al Casei Regale britanice. Reprezentanții Casei Regale au declarat că cei doi au avut o vacanță "memorabilă" în Seychelles, un adevărat paradis, informează people.com. William și Kate "s-au bucurat foarte mult de timpul petrecut împreună și sunt recunoscători guvernului din Seychelles pentru că i-a ajutat să aibă o lună de miere de 10 zile atât de speciale și memorabile", potrivit
Prinţul William şi Kate au primit în luna de miere cel mai afrodiziac fruct din lume. Vezi cu ce seamănă () [Corola-journal/Journalistic/69945_a_71270]
-
culmea, incandescente, îți vine să plîngi, să rîzi, să urli și nu știi de ce, dacă toate astea ți se întîmplă inevitabil, din clipa în care ai răcnit prima oară, ca o fiară minusculă, atunci cum să nu cauți toată viața paradisul matricial, hăul suav al picioarelor desfăcute, țîțele ermetice, deambulînd libere și aleatoriu ca niște farfurii zburătoare care își amînă mereu decolarea, cum să nu umbli, cu buzele întredeschise și cu dinții încleștați sau, poate, cu gingiile știrbe, ca la începutul
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]