45,675 matches
-
personaj absolut liniar, banal, nemanifestându-se exterior decât discret și neinteresant, însă este astfel numai în intervalul de timp din prezent și, în urmă, până în anul 1999. Toate informațiile despre el le-am obținut din această perioadă. Înainte, nimic, nimic - parcă n-ar fi existat. Tiberiu Naumescu a avut grijă să șteargă cu minuție toate legăturile dintre el și trecutul său dinainte de acest an. Ajunsesem la exasperare, nu eram în stare să depășesc acest prag. Și totuși, o punte fusese lăsată
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
aceleași trăsături fine, atrăgătoare ca și înainte de crimă, ochii lui au aceeași seninătate și aceeași fascinantă culoare gri, iar frazele din literatura pe care continua să o scrie nu s-au stricat nici ele, nu înregistrează nimic din ticăloșie, dimpotrivă, parcă sunt mai puternice și mai expresive, cameleonismul acesta, capacitatea aceasta de a disimula, de a se distanța în literatura sa de adevărul său ca persoană îl umplu de o rafinată plăcere, el nu se deosebește de oamenii obișnuiți, nimeni nu
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
gata de explozie ca Fîntîna arteziană a Genevei aruncînd jetul la 130 m După o cortină de pleoape dinspre nicăieri spre niciunde cînd și cînd să înalț capul - sirenă în apele așternutului Ajunsă la sfîrșit fără să fi reținut ceva parcă m-ai fi uitat într-o flacără să reiau totul de la început Pe-o mare de gelatină natură ascunsă sperînd iertarea nopților mă topesc senină Fum, aburi Deasupra caselor cu picturi exterioare din orașul medieval Stein am Rhein - semne de
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
Dirijate de o ninsoare încinsă se întîlnesc în final licitînd regatul fiecărui val Revista Mai întîi sosi revista - sol ce anunță rugul Tremur de margine - cronica? Cascadă înălțată la cer - poemele? în luciul dat serii de licurici se încaieră lotuși parc-ar fi preziceri ale fecioarelor înțelepte și nebune din Catedrala Bernei; se duelează fulgi amenințînd Muzeul Picasso din Luzern Am urcat înainte de-a fi aprins sau în timp ce arde? într-o limbă învățată în brațe plîns de păr peste lira
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
un motiv aparent frivol - un recital de pian al lui Gieseking anunțat între timp - dar finalmente executată cu o voință inflexibilă) și totodată extraordinar de ironică și de artificială. Impresia de artificialitate vine tocmai din ninsoarea citatelor, care are loc parcă în mintea unui om înzestrat cu o memorie fabuloasă, un om a cărui creativitate e acoperită de zăpada mereu mai groasă a amintirilor de lectură. Dar nu asta e important, ci faptul că, pentru Mircea, citatul din Huxley a fost
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
Counter Point, la recitire, dînd de pasajul din jurnalul lui Quarles. În romanul lui Huxley, repet, amuzant e că fraza cu pricina e un citat imaginar din jurnalul unui romancier imaginar, cu efectul de "punere în abis", exemplificat de autor, parcă în derîdere, prin reclama la marca de cereale de breakfast Quaker Oats: "... o cutie de fulgi de ovăz ținută în mînă de un Quaker care ține în mînă o cutie de fulgi de ovăz ținută în mînă de un alt
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
prin participarea la o slujbă religioasă la mănăstirea Putna, unde se întâmplă episodul scandalos al contopirii bolnavei cu icoana lui Hristos. Se lipește de ea, într-un gest de "senzualitate extremă", într-o "clipă de iubire miraculoasă" și icoana însăși parcă învie, iar apoi se scorojește ca și cum ar fi fost arsă (p. 91-96). Preotul de la Putna îi traduce lui Viorel Untaru astfel întâmplarea: "Prietena dumneavoastră a făcut dragoste cu Mântuitorul. Sunt sigur că așa s-a întâmplat tocmai fiindcă până acum
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
mai am poftă să mă sui pe iubita mea și să o împuiez cu puii mei și ai ei mîine poimîine cu certitudine morocănoși indiferenți și nerecunoscători eu nu mai am poftă să pisez sare pe beregata imbecilor fără număr parcă ai neamului meu eu nu mai am poftă să urinez în culori în amintirea prietenului meu de peste veac tristan tzara aici în periferiile pitice și schiloade ale europei eu nu mai am poftă să cos aripi de îngeri peste jegul
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
smereniei lor, la nevoia fiilor de a li se spune cele ce de-a dreptul nu se pot spune. Sunt frânturi din pâinea inimii, gesturi și fapte în duh, gânduri de viață, mărturisite pentru o anume clipă și împrejurare și parcă sortite să fie acoperite de uitare. Dar adeseori, după multă trecere de timp s-au întors, fără voie, aduse, ridicate în aducerea aminte a celor ce le-au moștenit și așa s-au păstrat, puse în slovă”2. În scrierile
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
FATA NOASTRĂ" adică și a doamnei sale MARIA. Mi-a publicat cu mărinimie din poeziile și din creațiile mele În proză În revista "Candela de Montreal ", făcându-mă astfel cunoscută miilor de cititori. Simt că sufletul meu de copil este parcă prea mic pentru atâta dragoste, grijă șiadmirație din partea OMULUI ȘI POETULUI GEORGE FILIP. De aceea, În aceste momente de sărbătoare, la aniversarea a 70 de primăveri, gândul meu va fi prezent acolo unde se află bunul meu prieten, părinte, BUNIC
Gânduri la ceas aniversar. In: Editura Destine Literare by Ana-Maria Ghibu () [Corola-journal/Science/76_a_317]
-
mai trebui, ar fi câteva detalii despre ceea ce ai scris până acum și despre ce scrii astăzi. Mie Îmi poți spune orice socotești util pentru năzuințele tale de scriitor; căci ești scriitor. Cu doriri de bine, Silveștri și până la ultimul, parcă Îndurerat și pregătit de eliberare, mi-a fost cel mai apropiat prieten. Mărturisesc că simt o durere profundă că nu l-am cunoscut personal. Periplul literar prin revistele ARP a Însemnat și perioada mea de formare, dar În aceeași măsură
Artur Silvestri s-a reîntors Acasă. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
Cu mâinile deschise pline de vise Iți Întind harta sufletului meu Cu toate luminile lăuntrului aprinse Și-aștept să găsești drumul spre mine, Tezeu. SUGESTIE ... Și mai ales Îmi place lumina albastră Care se filtrează abia În amurg, Când orele parcă se odihnesc undeva Iar peste orașul fierbinte torente viorii curg Mă Înfășor atunci de-a lungul tandreței tale Și deodată mi se pare că timpul nu mai este Decât imaginea mișcătoare a eternității Cum aripile Îngerilor sugerează spații celeste. Poemul
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
-și ascunde „creșterea și descreșterea” acesteia Înainte de 1989. Pedalarea Însă se face tot pe aspectul comportamentului ca individ responsabil față de sine, de gândirea și idealurile preconizate, imposibil de atins fie și În parte, atâta timp cât tăvălugul istoriei curgea mereu spre roșu. Parcă, vorba lui Orhan Pamuk, de mai târziu, cât pe ce și el Paler să se numească Roșu...! Numai că pentru Laureatul cu Nobel (În 2006), culoarea ca atare, luată În sine, indica evantaiul de nuanțe existente În picturile antichității persane
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
ca schimbului de opinii avute să le ofere ca subtitlu „dialoguri cu un bătrân reacționar”. Mereu În căutare de certitudini (a' la Faust), pe care viața ar fi putut să i le ofere, la cei 80 de ani ai săi, parcă, Îndoit, sastisit de zădărnicia Întrebărilor acesteia, Octavian Paler conchide, ca după căderea unei ghilotine, pe eșafod: „arta adevărată nu ne-a spus niciodată adevărul”. Revenit admirativ la România și nu la sine, după un enunț cu iz patetic, trece la
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
din specia Take Ionescu; nu-mi poartă ranchiună pentru că l-am dat deoparte, așteaptă să mă plictisesc, să plec, să pier. Pas cu pas înghite tot județul, aparent modest și popular. Mai ales popular. Mă uimește dialogul lui cu sătenii, parcă e de-al lor. Dar nu e. Așa istețime nu se încropește în tărtăcuța unui pălmaș. Până la urmă va fi bogătanul tuturor fundulenilor, ne va îngropa - pe mine, pe îngâmfatul Gogu Ionescu, pe nevolnicul Costescu, așa cum l-a îngropat pe
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
până la genunchi; contele nu se sfiiește să-și expună fizicul, deloc prezentabil, iese în față masiv, indiferent, ba chiar cu un strop de cochetărie. Numai că totul la el e butucănos, toate prelungirile trunchiului și ieșiturile capului sunt scurte, groase - parcă și-a alcătuit singur ființa în bătaia de joc a spiritului său ludic." Așadar, aruncat pe meleagurile Sileziei natale, stilatul senior de Hoditz se pornește cu metodă să transforme un întreg ținut păduros într-o grădină. Avea convingerea că natura
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
miliarde de ani, În clipa de față. (râde ușor, ca pentru el, cum râd bătrânii) Ar trebui să mă sperii și să mă Înfricoșez de puterea mea! (oarecum speriat) Dar nu m-a deformat ea, puterea aceasta ? (mică pauză, departe parcă se aud țipetele unor pescăruși, triste, pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Câteodată o simt mai mare decât mine. Ea, puterea aceasta. Și atunci parcă și-ar bate joc de mine. Dar m-am Învățat cu ea. (pune urechea și ascultă piatra, o
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
mă Înfricoșez de puterea mea! (oarecum speriat) Dar nu m-a deformat ea, puterea aceasta ? (mică pauză, departe parcă se aud țipetele unor pescăruși, triste, pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Câteodată o simt mai mare decât mine. Ea, puterea aceasta. Și atunci parcă și-ar bate joc de mine. Dar m-am Învățat cu ea. (pune urechea și ascultă piatra, o ascultă atent un timp) Parcă aud ceva, dar e puțin ce vreau eu să știu. Tot palma, tot pipăitul Îmi spun mai
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
pescăruși, triste, pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Câteodată o simt mai mare decât mine. Ea, puterea aceasta. Și atunci parcă și-ar bate joc de mine. Dar m-am Învățat cu ea. (pune urechea și ascultă piatra, o ascultă atent un timp) Parcă aud ceva, dar e puțin ce vreau eu să știu. Tot palma, tot pipăitul Îmi spun mai multe... (respiră adânc, gâjâit) Piatra nu vorbește, ea Îți spune prin sine, prin substanță, prin ordinea În care s-au așezat atomii și
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
În haos. (tace gânditor) Mi-aș dori să sculptez În materie Însuflețită. (ca și cum ar aștepta să treacă timpul) Eu știu asta, am simțit asta Îndurerat, deși la Început era mândrie și bucurie, că materia moartă capătă formă de Însuflețire, și parcă ar fi vie, dând de multe ori impresia de mai vie decât un chip viu al unei ființe ce te-a amăgit și În veci Îi va amăgi pe toți că ai dat naștere la viață. Conștiința minciunii, a Înșelătoriei
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
reuși vreodată. Când o să mor, o să mor cu gândul că o să fac lucrul acesta În lumea cealălaltă, În care mă voi duce. (Tace deodată. Se aude melancolic și trist susurul unei ape de munte) Mă uit la lume de sus, parcă aș sta mereu pe un munte de unde aș privi lumea În zare... Mă gândesc la truda și la menirea sculptorului. (vocea Îi devine deodată Încețoșată, impersonală) Să sculptăm lumea, să sculptăm scoarța pământului și să-i dai pământului chip de
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
și la un moment dat ai impresia că numai lucruri ai de făcut În artă. (după un timp În care se plimbă printre obiectele din atelier. Tunetele se aud mai aproape acum) Și atunci uiți de tine, și te Înșeli. Parcă nu ai mai fi cel care erai și cel ce trebuia să fii, parcă ai fi acel lucru. Un artist poate demult nu mai este cel ce este el, ci se vede ca și cum ar fi obiectul artei lui. În același
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
artă. (după un timp În care se plimbă printre obiectele din atelier. Tunetele se aud mai aproape acum) Și atunci uiți de tine, și te Înșeli. Parcă nu ai mai fi cel care erai și cel ce trebuia să fii, parcă ai fi acel lucru. Un artist poate demult nu mai este cel ce este el, ci se vede ca și cum ar fi obiectul artei lui. În același timp salvarea celui ce ești tu, și Închipuirea unei măreții care se cheamă idolatrie
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
anilor mei de liceu. Mi-am dorit mai demult să merg la Bulzești, comuna natală a lui Marin Sorescu, oltean de-al meu și poate cel mai mare poet al Olteniei. Acolo unde s-a născut un poet de geniu, parcă exista Încă ceva din el În văzduh, am senzația că sufletul lui este tot timpul pe aproape, că ne privește, ne urmărește și se bucura că nu l-am uitat. Comuna Bulzești, situată Între dealuri, m-a dus cu gândul
Doi poeți si o casă memorială. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_348]
-
marei Rockefeller Chapel în Hyde Park (cea a universității era prea mică) pe 28 aprilie 1986, cu ocazia serviciului memorial pentru Mircea Eliade, atunci fiind arhiplina, dar acum goală pentru înregistrarea filmului. Ceea ce îi dă un aspect și mai miraculos, parcă simți prezenta spiritului lui Eliade care umple sală și misterios intuiești prezenta sacrului despre care ne vorbea el. Auzi cuvintele rostite la acea ocazie de Charles Long, coleg și bun prieten al marelui dispărut, în emoționantul sau elogiu la adresa acestuia
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]