1,962 matches
-
Vrei să lași pușca aia aici? — Nu, zise ea. Deschise portbagajul, găsi un prosop, înfășură arma în el și spuse: Sunt gata. — OK, zise Henry. Să mergem. — La naiba, spuse Vasco, apăsând pe frână. O luase pe acest drum ca să parcheze în spatele centrului chirurgical. Planul era ca dr. Manuel Cajal să iasă din centru, să urce în Hummer, să facă biopsiile și să plece. Nimeni nu vedea nimic, nimeni nu știa nimic. Dar acum, drumul era blocat. De două excavatoare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de un alb imaculat - au amuțit pentru o clipă pe când Încăperea căpăta o luminozitate neobișnuită, fiind scăldată În lumina somnoroasă a felinarului care tocmai se aprinsese afară. Fantomele trecutului se aflau acolo, cu ei. O mașină a oprit și a parcat În fața casei, iar luminile farurilor au măturat interiorul camerei, luminând literele atârnate pe perete Într-o ramă aurită: ADEVĂRAT VĂ SPUN, CĂ ORICE VEȚI LEGA PE PĂMÂNT, VA FI LEGAT ÎN CER; ȘI ORICE VEȚI DESLEGA PE PĂMÂNT, VA FI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o bună parte din puțina seninătate de care dispun faptului că nu mă mai vîr Într-o mașină de Îndată ce scot nasul afară și că nu mai sînt nevoit să-mi chinui meningele pentru a-mi aminti locul unde mi-am parcat-o, ceea ce a fost constanta obsesie a tatălui meu cînd și-a cumpărat mașina de 2 CP, și asta după ce s-a hotărît cu mult curaj să Învețe să conducă la patruzeci de ani. Mai puțin miop decît mine, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un pachet și ducîndu-te la poștă“. Găsisem cele două cărți ale lui Lawrence și avea dreptate: nu i le-am pus la poștă. Am pus cele două scrisori În buzunar și am ieșit. Pe stradă, oamenii intrau În magazine, Își parcau mașina, cumpărau ziarul, se Îmbrățișau, mergeau, respirau! Erau vii! Își aprindeau țigările! Tata suferise un adevărat chin cu doi ani În urmă, cînd medicul Îi interzisese să mai fumeze. Marele fumător care era tata Încă de prin anii treizeci fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se hotărî să ia sticla cu ea, pentru că nu era nici un loc de depozitat gunoiul În rulotă. „Ce mai viață“, Își zise, „slavă cerului că s-a terminat!“. Când ieși din rulotă cu bagajul după ea văzu două mașini care parcau: un taxi, cu siguranță cel pe care-l trimisese Matthew s-o ia, și mașina lui Charlie. Ajunseseră În același timp. Se uită la Desert Rose, iar Desert Rose se uită la ea, Înțelegându-și opțiunile: putea să se urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
e probabil, dar nu sigur, șeful de departament se ocupa de problemă, de asta am scăpat, tata, cealaltă o să vedem atunci, așa trebuie să fie viața, când unul își pierde curajul, celălalt își adună forțele și-l îmbărbătează. Lăsaseră furgoneta parcată la colțul unei străzi apropiate, acolo va rămâne până vor descărca și ultimul vas în groapa de lângă râu, apoi vor duce camionul la garaj, și, frânți de oboseală, mai mult morți decât vii, unul pentru că-și pierduse pe dreptele coridoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se intra Înăuntrul lui pe două porți, și erau ascunse, scobite În munte. (Odorico da Pordenone, De rebus incognitis, Impressus Esauri, 1513, cap. 21, p. 15) Într-o zi, pe la sfârșitul lui ianuarie, treceam pe Via Marchese Gualdi, unde-mi parcasem mașina, și-l văzusem pe Salon ieșind de la Manuzio. „Am stat la taifas cu amicul Agliè“, Îmi spusese el. Amic? Din câte Îmi aduceam aminte de la petrecerea din Piemont, Agliè nu-l agrea. Salon era oare cel care-și vâra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Va putea să-mi spună că nu-i nimic adevărat, că Belbo e viu și că Tres nu există. Ce ușurare, dacă aș fi bolnav. Las În urmă piața aproape alergând. Mă urmează o mașină. Nu, poate că Încearcă să parcheze. Mă Împiedic de niște saci de plastic pentru gunoi. Mașina parchează. Nu pe mine mă căuta. Sunt pe rue St-Antoine. Caut un taxi. Ca la o invocație magică, apare. Îi spun: „Sept, avenue Elisée Reclus“. 116 Je voudrais être la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Belbo e viu și că Tres nu există. Ce ușurare, dacă aș fi bolnav. Las În urmă piața aproape alergând. Mă urmează o mașină. Nu, poate că Încearcă să parcheze. Mă Împiedic de niște saci de plastic pentru gunoi. Mașina parchează. Nu pe mine mă căuta. Sunt pe rue St-Antoine. Caut un taxi. Ca la o invocație magică, apare. Îi spun: „Sept, avenue Elisée Reclus“. 116 Je voudrais être la tour, pendre à la Tour Eiffel. (Blaise Cendrars) Nu știam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
taximetrist, pentru că cine ia taxiul la ora aceea o face ca să se ducă la el acasă, altfel e cel puțin un asasin, iar, pe de altă parte, el mormăia că centrul era Încă plin de studenții ăia blestemați, de autobuze parcate peste tot, o mizerie, dacă ar fi depins de el, toți trebuiau puși la zid, și că era mai bun un ocol. Făcuse practic turul Parisului, lăsându-mă În sfârșit la numărul șapte al unei străzi singuratice. Nu figura nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu vede acest episod cvasi-solitar ca pe o „dispariție“. A fost mai degrabă reintrare graduală În rîndul lumii. În America s-a dezbărat, deliberat, de dragostea de singurătate. — Știi, spune, privind În adîncurile paharului de vodcă, fumez În restaurante, Îmi parchez taxiul lîngă hidranți, vorbesc cu toți cei pe care Îi Întîlnesc. Las multe indicii, ca oamenii să poată spune „Ivan a fost aici acum cîteva minute, i-am dat o amendă pentru parcare neregulamentară, am vorbit cu el la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
poloneze și ucrainene, unele dintre ele cu firme cu litere chirilice. Cupola aurie a unei biserici bizantine strălucește la capătul unui bulevard. Părinții lui Susan, Slobodan și Aleișa Petrovici, locuiesc Într-un bloc de cărămidă roșie, cu cinci etaje. Susan parchează În zăpada mocirloasă, chiar În fața blocului, unde tatăl ei stă aplecat asupra motorului mașinii sale, Înjurînd. Se Îndreaptă de spate cînd ea Îl strigă pe nume. Drept prezentare, Susan spune: — L-am adus pe domnul Wakefield, ca să te cunoască. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mustață Încă și mai groasă decît cea Încărunțită a domnului Petrovici, se apropie de mașină și zice ceva În sîrbă. Are cabluri de baterie. Ridică amîndoi capota motorului și Încep să le monteze. Apoi bărbatul ridică și capota unui camion parcat În fața lui Petrovici și Îi face cu ochiul lui Susan. — Perversule! Susan roșește. E chestie de mustăți, Îi explică ea lui Wakefield, e un război al mustăților. CÎnd tipii ăștia vor accepta să și le radă, atunci se va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
drumuri pe care stațiile de benzină adăposteau pompe vechi, din cele roșii, trăgîndu-și puterea de la un Pegas zburător, unde motelurile aveau paturi vibratoare (25 de cenți un sfert de oră), iar restaurantele drive-in unde se serveau burgeri aveau farfurii zburătoare parcate pe acoperișuri și majorete delicioase care zburau printre mașini pe patine cu rotile, ducînd milkshake-urile. A găsit magazine rock adăpostind adevărate comori În sertarele lor prăfuite, neatinse de pe vremea În care prospectorii jegoși și bărboși le lăsaseră baltă; un muzeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
om versus monstru, Wakefield ține cu monstrul. Speră că o Gila Își va Înfige dinții ei În formă de gheară Într-un antreprenor Înainte ca Gilele să fie șterse de pe fața pămîntului. În afara orașului dă peste un șir de motociclete parcate pe marginea drumului. Aude Împușcături; motocicliștii par a fi sus, pe dealuri, Împușcînd șopîrle Gila, porci și, tot ce se poate, cactuși saguaro. Parchează mai jos de motoare și o ia pe o potecă, prin praf. Vede, din mers, păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ca Gilele să fie șterse de pe fața pămîntului. În afara orașului dă peste un șir de motociclete parcate pe marginea drumului. Aude Împușcături; motocicliștii par a fi sus, pe dealuri, Împușcînd șopîrle Gila, porci și, tot ce se poate, cactuși saguaro. Parchează mai jos de motoare și o ia pe o potecă, prin praf. Vede, din mers, păsări colibri Învîrtejindu-se și țîșnind, și șerpi, și șopîrle și păianjeni. Și mai sînt javelinas, niște porcușori peccari dolofani, de vreo treizeci de kile bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Fii binecuvîntat, omule. CÎteva ore mai tîrziu, Wakefield frînează În praful din fața unui han numit La Măgarul Mort. În parcare mai este doar o singură mașină, un Plymouth rablagit, ciuruit de gloanțe de carabină și un Harley foarte bine Îngrijit, parcat lîngă ușă. Înăuntru, locanta este Împodobită cu șei crăpate, o pereche de coarne de bivol și lasouri scămoșate; mai sînt cîteva mașini de poker mecanic și o masă de blackjack cu fetrul zdrențuit, la care nu stă nimeni. „Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
intervină, dar picioarele Îi sînt de plumb și are nevoie disperată de apă. Aerul din cazinou este greu de fum de țigară. Un grup de bătrîni În scaune cu rotile cu tuburi de oxigen prinse În chingi de mînere sînt parcați În fața unui șir de mașini de poker mecanic. O parte din ei chiar fumează, unul printr-o gaură În gît. Difuzoarele anunță cîștigătorii de la poker și trageri la sorți iminente pentru tot felul de premii și muzica se revarsă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care a auzit-o Wakefield vreodată. Și cea mai completă biografie care poate fi rezumată În cîteva cuvinte. Cu siguranță, Sandina este un membru muncitor al clasei leneșe. După degustare, urmează BMW-ul Sandinei În jos pe coastă, către oraș. Parchează În fața unei băcănii. — Am nevoie de cîteva chestii, Îi explică ea și Wakefield o urmează Înăuntru. Magazinul nu este ce se aștepta; sînt acolo saci de cafea columbiană și costaricană, cutii de lemn cu amarantus peruvian, cutii de metal cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
valurilor, la vreo sută de metri sub el. Ajunge după-amiza tîrziu În orașul nord-vestic În care plouă mereu și unde Îl așteaptă misteriosul colecționar de artă. L-au cazat Într-un loc foarte șic; doi valeți dau buzna să-i parcheze mașina. CÎteva clipe mai tîrziu soarbe din deja obișnuitul cocktail și studiază fauna holului opulent. Aici e cel mai bine, mustăcește: cel mai bun hotel, cea mai bună faună, cea mai bună distracție din America. Fumul de trabuc e cubanez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cînd În cînd, ca să răcnească În celular către tatăl ei absent. I-a fost greu cu ea pe vremea aia și a Început să-i spună că e o Hippi digitală, o insultă cu conotații de prăpastie Între generații. Ivan parchează taxiul În fața barului. Wakefield se relaxează. Barmanița nu este la post; tînărul irlandez care servește la bar În schimbul de dinaintea ei este Încă acolo și el Îl place. — Hei, domnule Wakefield. Bine ați venit acasă. Un Irish coffee? Știu ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu iese din clădirea nebunului. Somnul lui Wakefield este minunat de netulburat, pentru prima oară de la Întoarcerea lui În oraș. Dimineața face o baie În piscina ovală, face un duș, apoi trage cu ochiul printre șipcile obloanelor. Camionul nebunului e parcat afară, el trebuie să fie Înăuntru, ciocănind. Wakefield ia micul dejun În apartamentul lui: o omletă cam rece și șuncă cu pîine arsă, patru cești de cafea. Apoi Își trage o șapcă de baseball și niște ochelari de soare, Înfundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
îndemna privitorul să se înscrie în clubul Rotary, să îl găsească pe Iisus sau să voteze cu Partidul Conservator. Pe el stătea scris, cu majuscule roșii, care săreau în ochi, PUNE LA ÎNDOIALĂ AUTORITATEA. Mama ei detesta semnul și întotdeauna parca mașina cât mai aproape de perete în parcarea de la Sainsbury. Uneori, faptul că părinții ei rămăseseră împreună mai mult de treizeci și cinci de ani o impresiona. Alteori, când se gândea că ar fi fost mult mai fericiți cu altcineva, o îngrozea. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cele din urmă, Phyllis insistă să vină și ea, purtând încă șorțul înflorat. Nu se zărea nici urmă de Ben, dar Fran observă o mulțime gălăgioasă pe malul lacului unde erau rațele și, Dumnezeule, chiar la intrarea în parc era parcată o mașină de poliție. Simți că i se întoarce stomacul la gândul că se întâmplase ceva rău. Străbătu în fugă terenul de joacă și aleea de pe malul lacului, în timp ce maică-sa gâfâia la câțiva metri în urma ei, încercând să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să mi-o împrumuți? îl întrebă. Trebuia să ajung undeva acum o jumătate de oră și n-o să găsesc nicăieri loc de parcare. — Sigur. Dar nu e mașina timpului. Și nu uita să-i scoți roata din față după ce o parchezi. Mi-au furat-o deja de două ori. O fi fost mersul pe bicicletă o deprindere cu care rămâneai pe veci, dar Fran se dovedi excepția care confirma regula. Îi trebui un sfert de oră să când ajungă la magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]