3,882 matches
-
luminator. Alături de el, o odăiță nelocuită, după care o perdea albastră, ciuruită de vreme, încerca să acopere golul de intrare al dușului comun folosit, din fericire, numai de noi. La capătul din fund al coridorului, o ușă fereastră deschisă până la pardoseală lăsa drum liber luminii. Dincolo de ea se întindea imensul acoperiș-terasă, pustiu și prăfuit. Acolo se putea ajunge fie direct, prin ușa fereastră amintită, fie pe scara de incendiu pornită din coridorul de sub noi, unde se înșirau spălătoriile, uscătoriile și o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Zenobia !“, am izbutit să spun (mi se tăiase respirația), „nu te mișca ! Stai așa ! Vin să te iau...“. Dar îmi era cu neputință să mă urnesc din loc. Mi se părea că am ghete de plumb, cu tălpile țintuite de pardoseală. Ea s-a întors liniștită, și-a trecut un picior peste celălalt (o vedeam ca și cum aș fi fost la un pas), a sărit pe terasă și a venit la mine. „Îmi era frică“, spunea, „îmi era frică să nu ți
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
imens dormitor. Alte porți dădeau în sala de baie, dar erau închise. În plus, la prima vedere, Gosseyn își îndreptă spiritul și privirea spre scena care se desfășura în fața ochilor săi. Baia era făcută, efectiv, numai din oglinzi. Pereții tavanul, pardoseala, aparatele, toate, numai oglinzi, atât de perfect ajustate, încât își vedea, oriunde s-ar fi uitat, propriile imagini la infinit, toate precise și clare. O cadă care ieșea din zid era făcută și ea din oglinzi. Se rotunjea puternic începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
care păreau stingherite de politețea lui. Gosseyn nu avea timp să le învețe respectul față de ele însele. Își termină masa și se puse pe treabă. Mai întâi făcu sul covorul din studio. Apoi începu să decupeze plăcile de metal ale pardoselii cât mai aproape de locul în care își amintea că se materializase Discipolul. Descoperi distorsorul la câțiva centimetri de locul în care se aștepta să-l găsească. Părea destul de convingător. Verifică pentru a doua oară în celula pe care o ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
erau rudimentare. Încălzirea era asigurată de o plită cu cărbuni. Încăperea cu instalație de apă, atunci cînd exista, se reducea la forma sa cea mai simplă, adică jetul dușului cădea din plafon, iar apa se scurgea printr-o gaură în pardoseala încăperii. Toaleta era în curte, unde se aflau uneori și dușurile, care funcționau o dată sau de două ori pe săptămînă. Chiar și atunci cînd nivelul de confort s-a îmbunătățit, aceste imobile nu prezentau decît o atracție relativă pentru clasele
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
se întoarce, mintea lui trebui mai întâi să se desprindă de imaginea cadavrului ca să perceapă mai clar situația. Îi trebuiră câteva secunde bune până să stabilească o analogie între zgomotul auzit și un alt sunet asemănător. Roți de cauciuc pe pardoseala de marmoră: X. Privi în jurul lui cu hotărârea fermă a celui pregătit la orice. Înghețat, îl contemplă pe monstrul de plastic. Apoi își îndreptă atenția asupra celor care intraseră în laborator, odată cu . Cu o figură inexpresivă. Îi fixă cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fost invincibil, replică Morton. Și porni cu pași hotărâți spre tabloul de comandă de deasupra ușii. - Nu deschide ușa! Gemu Kent, punând mâna pe armă. - N-o deschid, dar dacă aș apăsa pe butonul acesta, un curent electric ar străbate pardoseala și l-ar electrocuta pe cel dinăuntru. E un dispozitiv pe care l-am instalat, din spirit de prevedere, în toate cuștile de pe navă. Și Morton apăsă pe butonul acelui dispozitiv. O flacără albastră țâșni din tabloul metalic și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a face: își păstra forma inițială. Moleculele lui erau monoatomice, dar aveau o organizare neobișnuită. Una din ușile sălii mașinilor se prăbuși deodată spre interiorul sălii. Corl auzi strigătele oamenilor care se precipitau înăuntru. Nemaiîntâlnind nici o stavilă, flăcările țâșniră înainte. Pardoseala sălii mașinilor începu să șuiere, parcă protestând împotriva focului care mistuia metalul. Corl auzea cum zgomotul acela amenințător se apropie. Încă un minut și oamenii aveau să ardă ușile subțiri care despărțeau sala mașinilor de atelierul de reparații. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
izbuti totuși să păstreze în minte imaginea. Era ca și cum s-ar fi aflat în interiorul uneia dintre acele clădiri înalte și înguste, un interior vag luminat de reflexele razelor de soare ce pătrundeau prin ușile deschise. Nu existau ferestre, iar în loc de pardoseală erau niște podețe, pe care ședeau câteva din ființele acelea cu aspect de pasăre. Pereții aveau numeroase uși, care indicau prezența unor dulapuri și magazii. Aceasta viziune îl bucură și, în același timp, îl neliniști. Presupunând că ar fi stabilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-și revină, se pomeni pe suprafața aspră a învelișului exterior al navei. Se ridică în picioare, cu un fel de mârâit, înțelegând ce se întâmplase: după ce descărcase arma, uitase să-și reajusteze atomii; de aceea putuse să treacă adineauri prin pardoseala metalică a cuștii. - Dumnezeule! exclamă Morton, îngrozit. Târându-se ca o omidă lungă și roșcată pe suprafața navei, Ixtl ajunse la ecluza pneumatică și, strecurându-se prin cele două porți interioare, se pomeni la capătul unui coridor lung, scăldat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
numele de la M la Z să-l urmeze pe Pennons la etajul opt. După ce ieșiră din ascensor, la etajul șapte, oamenii din echipa lui Leeth, printre care și Grosvenor, o porniră pe coridor, până când dădură peste un trup întins pe pardoseala metalică: parcă ar fi fost țintuit acolo de focul albastru. - Sloboziți-l! Porunci căpitanul. Doi oameni înaintară încet și atinseră trupul. Văpaia albastră se năpusti asupra lor, ca și cum ar fi vrut să-i alunge. Oamenii începură să tragă trupul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ghemuiră în fotolii deoarece Kent își apucase arma și începuse să tragă. Abia după ce-și vârî instinctiv capul între umeri, Grosvenor observă că țintea undeva în spatele lui. Auzi apoi un urlet de durere, urmat de un bubuit care zgudui pardoseala. Întorcându-și fața, odată cu ceilalți, Grosvenor văzu, uluit, un enorm monstru blindat, care se zvârcolea pe podea în fundul sălii. În clipa următoare, o replică exactă, cu ochii roșii, a primului monstru se materializă în aer și se prăbuși cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
după ce se rostogoli de câteva ori, se ridică mugind. Peste câteva secunde, în sală se aflau o duzină de monștri. Grosvenor își scoase arma și trase. Urletele drăcești se întețiră. Solzi metalici se izbeau, scrâșnind, de metalul pereților și al pardoselii, ciocănite de niște labe grele, cu gheare de oțel. Toți oamenii din jurul lui Grosvenor trăgeau acum, dar mereu alți monștri se materializau. Grosvenor se târî peste două rânduri de scaune și sări spre platformă cea mai de jos a tabloului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să tacă, geologul sări în picioare și, apropiindu-se de ecran, îl privi cu atenție. Doi dintre atacatori ședeau în genunchi. - Ce-or fi făcând? întrebă el, nedumerit. Ce i-o fi ținând în loc? - Se silesc să nu cadă prin pardoseală, spuse Grosvenor ațâțat. Glasul îi tremura ușor, în ciuda eforturilor sale de a se stăpâni. Tot ce făcea acum era ceva nou pentru el. Teoretic, avea desigur cunoștințele necesare, dar acum era vorba de punerea lor în practică. Era pe cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
condițiile mediului în care le aplică. Și iată că planul lui prindea viață - așa cum se așteptase, de altfel. Planul acesta, atât de cuprinzător, nu era subminat de nici o eroare. Dar, deși totul decurgea așa cum prevăzuse el, Grosvenor era foarte emoționat. - Pardoseala se va prăbuși? îl întrebă McCann, revenind lângă el. - Văd că n-ai înțeles, îi răspunse Grosvenor clătinând din cap. Pardoseala rămâne neschimbată. Ei, însă, se înfundă în ea, iar dacă vor continua să înainteze vor cădea! Tare-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de cuprinzător, nu era subminat de nici o eroare. Dar, deși totul decurgea așa cum prevăzuse el, Grosvenor era foarte emoționat. - Pardoseala se va prăbuși? îl întrebă McCann, revenind lângă el. - Văd că n-ai înțeles, îi răspunse Grosvenor clătinând din cap. Pardoseala rămâne neschimbată. Ei, însă, se înfundă în ea, iar dacă vor continua să înainteze vor cădea! Tare-aș vrea să văd ce mutră va face Gourlay când oamenii lui îi vor raporta despre acest fenomen! adaugă Grosvenor, râzând. Fenomenul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
întreaga masă metalică va căuta să-și mențină echilibrul la un nivel ceva mai jos. Uite! Jeturile de radiații deveniseră albe, de un alb care-l făcu pe McCann să exclame: - Gheață! Cum naiba?... Chiar sub ochii lor, pereții și pardoseala se acoperiră de gheață. Un curent de aer rece pătrunse în încăpere. McCann începu să tremure. - A sosit, cred, momentul să-i aduc înapoi, spuse Grosvenor, ridicându-se în picioare. N-aș vrea să pățească ceva. Porni spre un perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Dacă ar fi putut, ar fi țipat, pur și simplu, pentru că magazinul de armament dispăruse. Se afla deasupra unui oraș imens. Parcă și respirația i se blocase. Îi reveni sănătatea mintală pe măsură ce conștientiza senzația că se află efectiv pe o pardoseală foarte tare și că orașul trebuie să fie o imagine focalizată direct în ochii lui prin cine știe ce minune. Cu o tresărire, Fara recunoscu pentru prima dată metropola de la picioarele lui. Era orașul viselor, Orașul imperial, capitala glorioasei Împărătese Isher. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
acordate diferențiat, de la un individ la altul. A mea nu ți-ar putea sluji ție. Și pe urmă nici n-o poți folosi decât în apărare. Acum e prea târziu să mai intri în defensivă. Cayle se uită trist prin pardoseala transparentă. Frumusețile de dedesubt parcă-și băteau joc de el. Splendoarea orașelor care se iveau din minut în minut nu făcea decât să-i accentueze deprimarea, încetul cu încetul îi revenea deznădejdea. Spuse: - Magazinele astea mai fac și altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și totuși era destul de spațioasă. Se apropia de volumul de două sute picioare cubi, așa că ochii lui Hedrock nu izbutiră să observe diferența. Principala ciudățenie o constituia faptul că ușa prin care intrase se afla la vreo treizeci de metri deasupra pardoselii, iar tavanul la aceeași înălțime. În centrul încăperii (deci era centru nu numai pe orizontală, ca lățime și lungime, ci și pe verticală, ca înălțime și adâncime), șapte consilieri ai Arsenalelor stăteau în picioare în jurul unei mașini care plutea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
încă neprecizat, pierdut în meandrele din ce în ce mai îndepărtate ale timpului. Văzu că ascultătorii își cam pierd răbdarea. Ochii se întorceau involuntar către harta timpului și mai mulți oameni își priveau neliniștiți ceasurile. În mare grabă, Hedrock se retrase din camera cu pardoseala ei energetică aproape invizibilă. Vederea acelei pendule putea avea efectul unui adevărat drog. Nu era prea plăcut să știi că omul și clădirea se leagănă neîncetat, înainte și înapoi. Se întoarse la birou tocmai la timp ca să prindă o comunicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
deodată de această competiție, se uită la bărbații de pe cealaltă parte. Observă abia atunci că ceea ce i se păruse a fi o sală, în realitate era o pereche de săli. O barieră transparentă despica spațiul în două, din tavan până la pardoseală, despărțindu-i pe bărbați de femei. Bineînțeles, și această barieră putea fi, și ea, tot o iluzie. Lucy, știind câte ceva despre energiile implicate în procesele prin care aceste "case" își realizau efectele scontate, bănuia că, până la urmă, avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu doar două zile înainte de Anul Nou. Se-așteptase la forfotă și sclipiri, însă totul arăta sechestrat sub un clopot de sticlă mată: pistele de zbor măturate de un vânt aspru, hainele cenușii ale celor care descărcau cala, cafenelele cu pardoseala murdară de pași care aduseseră înăuntru zăpadă. Atâta era? Pentru asta venise? Se trezea într-un film alb-negru. Își puse bagajul într-un căruț și se alătură cozii din fața ghișeului de control. — În vacanță? În vizită? întrebă funcționarul vamal cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
toți. Preotul se îndârjise să tacă. Dacă legea islamică nu voia un altar al zartosht-ilor între- acele ziduri, el, în schimb, nu putea să lase o casă a lui Zarathustra pe întuneric. Focul se afla sub pământ, în ascunzători de sub pardoseală, iar mobed-ul Baroun îl veghease din tinerețe. Când veneau în control de la Teheran, le spunea aceeași poveste: — Doar nu ați bătut pân-aici mia de kilometri, ca să vă mănânce liliecii! Mergea totdeauna: nu voiau să moară spurcați de împunsătura unei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
până la subsuoară, apoi se lăsă pe spate și începu să lovească cu picioarele lărgind spărtura. Apucă umerii cârnului. Trupul țeapăn era greu, îi aluneca din mână. Trecu dincolo trăgând din toate puterile. Dascălu căzu ca o bucată de lemn pe pardoseala rece. Raul Ionescu astupă spărtura cu spatele și își scoase masca respirând până în adâncul plămânilor. Eliberă și figura cârnului. Încercă să-și aprindă o țigară, dar chibritele i se frângeau între degete." Credeam că n-o să ajung niciodată... N-aș
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]