161,116 matches
-
nu are deocamdată economie de piață funcțională. Într-unul dintre cele mai dure editoriale ale sale la adresa partidului de guvernămînt, Cornel Nistorescu afirmă în Evenimentul zilei că România are o economie funcțională pentru PSD. Directorul Evenimentului e de părerea că partidul de guvernămînt nu s-a omorît cu firea pentru a face din economia României una de piață pentru că asta ar însemna sfîrșitul dominației PSD asupra economiei autohtone. Dominație care concret înseamnă licitații făcute anume pentru a fi cîștigate de oamenii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
de guvernămînt nu s-a omorît cu firea pentru a face din economia României una de piață pentru că asta ar însemna sfîrșitul dominației PSD asupra economiei autohtone. Dominație care concret înseamnă licitații făcute anume pentru a fi cîștigate de oamenii partidului. Sau, cum scrie Nistorescu, dacă licitația trebuie căștigată de un fidel al PSD care are trei urechi și doar un sfert de creier, se face un caiet de sarcini special în care participanții la licitație trebuie să aibă toți trei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
intervine în text, scoate paragrafe, introduce altele, modifică esența unor personaje - cum ar fi directorul Jurcă, evoluând de la politruc la inginer și de la retardat mintal la "greoi" sau, în ultimă fază, la "normal" - în funcție de sinuosul drum al politicii oficiale de partid. Ediția din 1972 își permite chiar să lovească în gigantul de la Est: "Omul primitiv, ajuns la putere, îl admiră pe Stalin și nu principiile care ne-au fascinat pe noi doi când ne-am înscris în partid". Părțile colțuroase, care
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
politicii oficiale de partid. Ediția din 1972 își permite chiar să lovească în gigantul de la Est: "Omul primitiv, ajuns la putere, îl admiră pe Stalin și nu principiile care ne-au fascinat pe noi doi când ne-am înscris în partid". Părțile colțuroase, care ar putea zgâria delicatele degete ale măririlor PCR, sunt șlefuite sau retezate, orice critică e, prudent, relativizată (despre un personaj care afirmă că fiii celor care nu sunt proletari n-au dreptul la studii superioare: "Parcă el
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
atașamentului la opera de edificare a societății socialiste". Lista acestor analize e foarte lungă. Intrusul, de pildă, supus unei radiografii postdecembriste, prezintă un "om nou" privat de dreptul la demnitate, la individualitate și la opțiune, pasiv și supus bunului-plac al partidului. Scriitorul nu numai că nu ia distanță față de realitatea romanescă sau față de personaje (când acestea sunt trâmbițe ale convingerilor comuniste), dar, observă dl Geacăr, gândește la nivelul acestora. În biografia lui Antonescu din Delirul s-ar putea citi un elogiu
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
facă atâtea compromisuri cu regimul? Citind această analiză cred că ar trebui să ne întrebăm taman invers: cum a ajuns un om așa influențabil, gata oricând să plătească tribut politicii oficiale și să-și submineze opera prin "șopârle" după rețeta partidului însuși să aibă o imagine de disident? și, mai mult, de ce mai rezistă această literatură, atât de puternic marcată contextual, în canonul de astăzi? Răspunsul dlui Geacăr e, bineînțeles, acela că nu toate cărțile rezistă, ci doar cele care scapă
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
Marconia, părăsise craterul din Șipote (toposul din Batalioane...), luându-l cu sine nu numai pe vistiernicul Codru Furgoteiu, ci și comoara șipotenilor, convertită ulterior în dolari. întreprinzător, el cumpără câteva sute de kilometri de subterane (foste în proprietatea Gospodăriei de Partid), burdușite cu colecții de vinuri dar și de arhive (ascunse în grabă de custozii Securității), rebotezându-le alegoric cu numele țării și capitalei: complexul Marconia. }elul lui este revanșa asupra adversarului declarat Miru Rozeta, autor al unei doctrine de mântuire a
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
la care e supus de colegii de internat cu "origine sănătoasă", primește de bunăvoie "implantul-cenzură pe cortex" pentru toată viața, admite că sistemul nu are nevoie de oameni care gîndesc cu mintea lor, ci de instrumente de propagare a dogmei partidului unic. Așa prinde el gustul puterii și al frazelor prefabricate. Detașat, încă înainte de terminarea școlarizării, ca redactor politic la un ziar al Partidului, încadrat în aparatul de agitație și propagandă, face ceea ce a fost învățat, cu zel de neofit, aspirînd
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
nu are nevoie de oameni care gîndesc cu mintea lor, ci de instrumente de propagare a dogmei partidului unic. Așa prinde el gustul puterii și al frazelor prefabricate. Detașat, încă înainte de terminarea școlarizării, ca redactor politic la un ziar al Partidului, încadrat în aparatul de agitație și propagandă, face ceea ce a fost învățat, cu zel de neofit, aspirînd să ajungă la nivelul cadrelor superioare, prin orice mijloace. însă, din pricina originii, e încă suspect tovarășilor, care decid să îl trimită, pentru încă
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
stîrnește interesul Securității, care-l recrutează la rîndul ei, și așa devine Miron un soi de agent dublu. Situație nu prea comodă, căci între KGB și Securitate apar tensiuni, ca urmare a constituirii unei tabere "naționaliste" în cadrul Secretariatului General al Partidului, grupare ce se înfruntă cu facțiunea pro-sovietică. Miron, care se autoconvinge că Partidul are nevoie de el și își cîștigă prin delațiuni încrederea superiorilor, primește o sarcină specială: să se infiltreze în redacția "Gazetei literare", "unde se petrec lucruri care
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
un soi de agent dublu. Situație nu prea comodă, căci între KGB și Securitate apar tensiuni, ca urmare a constituirii unei tabere "naționaliste" în cadrul Secretariatului General al Partidului, grupare ce se înfruntă cu facțiunea pro-sovietică. Miron, care se autoconvinge că Partidul are nevoie de el și își cîștigă prin delațiuni încrederea superiorilor, primește o sarcină specială: să se infiltreze în redacția "Gazetei literare", "unde se petrec lucruri care nu ne plac deloc". Așa că își compune o nouă identitate, de tînăr critic
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
prea groase sau prea subțiri, fără carne vie, fără sentimente, fără umor. Finalul e complicat cu scene din filme de spionaj de serie B. Avertizat de o prietenă cîntăreață (în care se recunoaște ușor modelul Maria Tănase) că "naționalii" din Partid au învins și că se vor debarasa de "tovarășii de drum" evrei, Miron se decide, în cele din urmă, să emigreze. în scopul obținerii pașaportului e scoasă din mînecă în ultimul capitol o franțuzoaică ce își plătește cu viața generozitatea
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
cu sânge pe botic", oricât ar fi de dramatică, pălește, pentru mine, în fața realității "aurolacilor" ce dorm în găurile de canal. În povestea clasică Scufița Roșie, personajul înspăimântător mi s-a părut întotdeauna lupul, nu vânătorul. Drept urmare, lunga discuție în jurul partidelor de "asasinat în masă" la care se dedau mărimile zilei mi se pare cu totul exagerată. Aș nuanța, însă, într-un punct, și anume, în cel esențial: cine și de ce vânează? Or, aici încep problemele. În orice societate există indivizi
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
naturii". Chiar practicat cu undițe "Shakespeare", pescuitul îmi pare tot o formă de maximă cruzime a ființei umane. Poate din toate aceste motive nu sunt nici pe departe un fan al unor canale precum Animal Planet sau National Geographic, unde partidele de vânătoare au aerul unor ritualuri păgâne ce-l coboară pe om la nivelul sălbăticiunilor conduse de instinctul de pradă. Când am citit povestirile vânătorești ale lui Hemingway, am fost, instinctiv, de partea celor percepuți ca lași, a "dilematicilor" ce
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
sine însăși"... S-ar putea să fie un picuț mai complicat, dar trebuie încercată și varianta "prin sine însuși - uneori dă rezultate; fiindcă ar fi eronat să se creadă, ca în cazul unora despre PSD, că acesta ar fi un partid de îngeri - cum bine a declarat vitejește domnul Victor Ponta în fața zâmbetului lui Ion Iliescu la o întrunire TSD și a camerelor de filmat. Ultima oară, pardon!, ultima oră. Televiziunile anunță că, din aprilie, se vor scumpi gazele (cu 20
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
divers din presa scrisă și din emisiunile de știri ale televiziunii. Localitatea Colga este o combinație de Twin Peaks și România eternă, un loc al misterelor, al legendelor urbane terifiante, niciodată elucidate, populat cu politicieni veroși, baroni locali, lideri de partid demagogi, care nu se dau în lături de la nimic pentru a-și obține procentele de care au nevoie în campania electorală. Robert Gal, protagonistul acestui roman, este, la rîndul său, o mixtură între Philip Marlowe (celebrul detectiv al lui Raymond
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
viață într-o funcție cu mandat limitat și cu vot politic. Mai există însă o explicație mai simplă. Valentin Nicolau uns în funcție de PSD, căruia i-a făcut servicii de la conducerea Televiziunii publice, a intrat și el în opoziție, împreună cu fostul partid de guvernămînt, chiar dacă nu i s-a terminat mandatul. Nu se poate spune despre el că e un om de neînlocuit la TVR. Dramaturg cu piese jucate, fost șef al Editurii Nemira și fost consilier al ex-premierului Năstase, Valentin Nicolau
O mare excepție: Radu Călin Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12037_a_13362]
-
știi ce conduci și să-ți asumi ceea ce se întîmplă sub tine, chiar și atunci cînd asta nu-ți convine. În cei cîțiva ani cît a stat la conducerea SRR, Dragoș Șeuleanu a transformat instituția de pe strada Berthelot în portavocea partidului de guvernămînt. Iar anul trecut, Radio România Actualități s-a transformat, la știri și nu numai, într-un post de radio dedicat premierului Năstase, în cea mai mare parte. Că faptele prim-ministrului trebuie aduse la cunoștința ascultătorilor e una
Ce nu știe Șeuleanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12060_a_13385]
-
atît în ultima vreme? E vreun mare om de radio cu care a garnisit premierul Năstase SRR-ul? Nu e cazul. Selectat pe criteriul fidelității față de PSD, el n-a înțeles că n-a fost trimis să conducă radioul fostului partid de guvernămînt, așa că a muncit din greu pentru a transforma radioul public în oficina PSD-ului. De unde i se trage însă lui Dragoș Șeuleanu impresia că e victima unui complot? Cu siguranță că din cauză că pînă acum cîteva luni nu s-
Ce nu știe Șeuleanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12060_a_13385]
-
și "irațional" de încrezător în destinul creator, solitar dar "neînfricat", visând gloria, "domnișoarele" cădeau în extaz când le vorbea de idealismul german (misoginia lui Breban se dovedește aici o dată în plus), se va lupta cu cenzura, se va înscrie în partid din credința că Ceaușescu va fi un reformator, va urca apoi scara ierarhiei de partid din sacrificiu și convins că din interior va avea mai multă putere de influență, "figură atipică" va fi întotdeauna rezonabil, de partea binelui, se va
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
extaz când le vorbea de idealismul german (misoginia lui Breban se dovedește aici o dată în plus), se va lupta cu cenzura, se va înscrie în partid din credința că Ceaușescu va fi un reformator, va urca apoi scara ierarhiei de partid din sacrificiu și convins că din interior va avea mai multă putere de influență, "figură atipică" va fi întotdeauna rezonabil, de partea binelui, se va situa în avangarda celor cu bune intuiții politice, va fi rezervat și îi va evita
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
Ion Iliescu deplîngea întinarea valorilor comunismului de către Nicolae Ceaușescu, același lider apărut din neant se grăbea să-l sune pe Mihail Gorbaciov pentru a-l informa "cine suntem și ce dorim", iar Nicolae Militaru propunea definirea FSN drept "organ de partid și de stat" (fapt ce a atras o replică devenită celebră a lui Petre Roman: Asta sună ca dracu'!"). Mai avem în memorie fobia noilor autorități față de anemica opoziție de la începutul anilor '90 și spaima de eventuala revenire în țară
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
dispariția ceaușismului, orice aniversare mai importantă conservă ceaușiadele de pe vremuri. Competiția elogiilor într-un limbaj faraonic în care se întrec și azi cei care îl poleiau pe Ceaușescu omoară ideea de firesc și de sinceritate. Jubilatorii de profesie, lăudarnicii de partid s-au repliat azi către Eminescu, Ștefan cel Mare, pe care îi îmbăloșează după aceeași rețetă de succes de pe vremea serbărilor lui Ceaușescu. Tot ei sînt cei care se năpustesc în haită împotriva celor care își permit să iasă din
Scandalul lui Fane by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12057_a_13382]
-
dedau în Săptămîna Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor. Barbu avea treabă cu poeții, ca să nu fie învinuit că se leagă de prozatori din invidie, iar poetul CVTudor se ocupa de prozatori, dîndu-i în vileag că se abat de la linia partidului. Acum, CVTudor face pe cîinele de pază al aniversărilor și comemorărilor, altele decît cea a lui Ceaușescu, dar dintr-un soi de reflex pavlovian mai sare și la cei care publică antielogii la adresa Cîrmaciului de odinioară. CVT s-a repezit
Scandalul lui Fane by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12057_a_13382]
-
armată s-a ilustrat printr-un gest fără precedent în analele instituțiile democratice: în primăvara-vara lui 2000 i-a amenințat pe angajații SRI că dacă vor mai asculta ordinele superiorilor, o vor păți rău în momentul când va prelua puterea partidul său! Cum se numește, în limbajul serviciilor secrete, un astfel de îndemn la nesupunere față de superior? Actul de intimidare al lui Timofte a reușit, SRI-ul a înțeles mesajul, ceea ce l-a determinat, fără îndoială, pe Emil Constantinescu să se
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]