1,244 matches
-
exhaustiv este aproape imposibil de întocmit. Cert este că literatura religioasă a cunoscut o creștere spectaculară în noul climat spiritual configurat în urma prăbușirii ateismului oficial de stat promovat de autoritățile comuniste. Totodată, Biserica Ortodoxă Română, odată emancipată din chingile controlului partinic, s-a redefinit pe vechile coordonate identitare și doctrinare ale românismului ortodoxist. În timpul regimului comunist, ca reacție defensivă la politica de ateizare promovată de noile autorități statale ostile bisericii ca instituție socială și religiei ca Weltanschauung și praxis liturgic, BOR
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să-și îndeplinească funcțiile sine ira et studio, "fără ură și părtinire". El nu trebuie, așadar, să facă tocmai ceea ce sînt nevoiți să facă încontinuu și inevitabil politicienii, conducătorii politici și adepții lor: el nu trebuie să lupte Căci spiritul partinic, lupta, pasiunile - ira et studium - reprezintă elementul politicienilor. Și mai ales al conducătorului politic. Activitatea acestuia stă sub semnul unui principiu al responsabilității complet diferit, ba chiar contrar celui din cazul funcționarului. Mîndria funcționarului este să poată duce la bun
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
celui de-al doilea, lașitatea e întărită și justificată de amenințarea atentatelor săvârșite asupra jurnaliștilor incomozi). Pe scurt, activiștii stângiști au scandaloasa libertate de a se manifesta nestingheriți într-un sistem pluralist, liberal, în timp ce simpatizanții liberali (în sens larg, nu partinic) sunt în permanență asupriți de sistemele socialiste, în cel mai bun caz parțial democratice, fără ca marile conjurații transnaționale ale amatorilor de vocalize la portavoce să îndrăznească a sufla o vorbă. E foarte stranie această disproporție (stângiștii sunt liberi să răcnească
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fel de soluție imaginară la răul economiei de piață, esența sa, rămasă neschimbată și azi, era de "doctrină a resentimentului". Adresându-se nevoiașilor needucați din fabrici și de pe ogoare (deci nu leneșilor, precum stânga contemporană!), comunismul marxist, transformat în drog partinic de Lenin și distilat în mașinăria ucigașă de stat a lui Stalin, a fost, de la bun început, o ideologie a urii și a crimei. Lichidarea fizică a dușmanilor reali sau închipuiți a fost și este scopul final al acestei monstruozități
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
își reapropria spiritul modern prohibit din 1948, V.-P. operează totuși cu mijloace aproape exclusiv tradiționale. Compune în vers regulat, adoptându-l doar incidental pe cel liber, formulează clar, scrie poezie „de concepție”, „de cugetare”, precum și poezie explicit patriotică și partinică, militantă. Mai mult, este unul dintre rarisimii autori prin care își prelungește existența „poezia nouă”, impusă prin mijloace administrative odată cu socialismul. Tipărindu-și în cărți apărute până după 1980 ovațiile meditative „optimiste”, precum stihurile (nu tocmai coerent semantic) intitulate Călcâiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
fără de care nu poate să existe o literatură română. Comunismul în cultură și literatură înseamnă suprimarea libertății comunicațiilor și a deplasărilor 1, cenzură sălbatică, dogme, normative, dirijism birocratic, limbă de lemn, lozinci goale, eroi pretins pozitivi, propagandă, așa-zisul spirit partinic în literatură. Nu cred să existe scriitor din generația mea care a trecut sau nu prin închisoare sau domiciliu obligatoriu care să nu respingă definitiv aceste odioase constrângeri. Amintirea lor ne umilește, ne jignește, ne doare și acum. Nu putem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și politic nou: apariția unui număr destul de important de intelectuali în viața politică. înțelegem, prin această categorie, creatorii de valori spirituale și cei ce exprimă, sub orice formă, idei. înainte de 1989, ei aveau când aveau doar un rol pur decorativ, partinic protocolar într-un fel, propagandiști totdeauna. De cele mai multe ori, ei se confundau cu activiștii de partid, ceea ce le conferea un statut cu totul diferit. în împrejurările actuale, rolul lor este mult mai important și semnificativ. în marea lor majoritate, ei
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Situația unor politologi de valoarea lui V. T. este cu atât mai paradoxală, într-un fel, cu cât, dacă-l citim atent, observăm că el este un adevărat apologet al democrației liberale. Termenul nu are în acest context nici o conotație partinică. El este un avocat convins al liberalismului. Știe că o tradiție democratică a existat, totuși, la noi. Dacă lucrurile stau astfel și nu mai încape îndoială că ele așa stau n-ar trebui să mai avem nici o inhibiție în invocarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sfera marxistă), inclusiv prin recuperarea revizionistului LukÆcs. Dar poate cea mai gravă urmare a acestei situații a fost inocularea dezgustului pentru orice teorie a literaturii. Ea era asociată în mod mecanic cu toate aberațiile proletcultismului, realismului socialist și ale spiritului partinic în literatură. La această catastrofă se adaugă o a treia cauză a blocării teoriei literare românești (înțeleg mereu: autentică, originală). începutul unei oarecari destinderi și liberalizări, de la sfârșitul anilor '60, de o anume extindere în anii '70, a dat o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
altfel, despre Mizeria scriitorilor ajunși șefi, după formula, lucidă, a lui Ion Cristoiu 8. Ravagiile sale, mai ales în trecut (dar nu numai), au fost și sunt considerabile. Lui i se datorează, de pildă, demolarea, total iresponsabilă, plină de zel partinic, a Academiei Mihăilene, din Iași, unde M. Kogălniceanu a ținut primul curs de istorie națională, în cadrul sinistrelor acțiuni zise de sistematizare. Tot la Iași, a fost masacrată și vestita stradă Lăpușneanu (ea trebuia, dimpotrivă, reconstruită, precum Nowi Swiat de la Varșovia
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de victime, pentru care nu putem avea decât un profund respect. Dedublarea continuă dintre acceptarea publică a dogmei și percepția realității imediate, autocenzura perfect asumată, toate falsitățile și minciunile propagandistice debitate cu cinism, în plină impostură a fidelității ideologice și partinice, au lăsat urme adânci în conștiința acestui scriitor sub vremi. Până la urmă, nici nu mai știm bine dacă trebuie să-l înfierezi, să-l detești, să-l disprețuiești sau doar să-l înțelegi. în spiritul lui Spinoza, să spunem: Nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
menționate. Un alt set de caracteristici care definesc o democrație este dat de sistemul de partide. Unii autori afirmă în mod clar legătura istorică și logică între partidele politice și democrație (v. Pomper, 1992) sau chiar definesc democrația în termeni partinici (v. Sartori, 1993:41). Ca și instituțiile intermediare - care sunt în același timp vote-seeking, office seeking și policy-seeking17 - partidele (și sistemul de partide) pot fi observate în cadrul îndeplinirii diferitelor funcții. De exemplu, aceste funcții se pot referi la efortul lor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în 1989, a permis deschiderea multor întreprinderi private). Procesul de legitimare a culminat într-o situație de cvasi-legitimitate determinată de integrarea, incompletă, a Partidului Comunist în jocul competiției democratice. Astfel, importanța "ancorelor" în procesul de consolidare (relativ minoră) a organizației partinice și rolul sectorului public, care amintește de tradiția autoritară anterioară, conduc la clasificarea Portugaliei drept un caz de consolidare prin intermediul statului. Grecia a dezvoltat o organizare cuprinzătoare a partidelor, împreună cu o stabilizare a sistemului de partide, caracterizată, de asemenea, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
o secularizare a societății și o de-ideologizare politică, adică două dintre cele mai obișnuite procese de schimbare din întreaga Europa Occidentală, urmate de "dezagregarea" culturii catolice și de declinul radicalizării conflictelor. Toate acestea au sfârșit prin a slăbi "ancora" partinică, atât de importantă pentru înțelegerea consolidării italiene. Articularea unei societăți civile din ce în ce mai complexe și mai autonome, multiplicarea centrelor decizionale cruciale, importanța crescândă a Uniunii Europene și a deciziilor luate la aceste reuniuni (în special după Actul Unic din 1987, și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
câștigarea mandatelor și nu pentru afirmarea de valori și politici. (Se întrunesc astfel toate condițiile pentru dispariția "ancorei" de gatekeeping, mai ales în absența protagoniștilor săi). La începutul anilor nouăzeci, totuși, au existat factori stimulativi care au contribuit la dezancorarea partinică și clientelară. Ar trebui să atragă atenția, în mod special: impactul unor anchete asupra corupției, criza economică, referendumul din aprilie 1993 și schimbarea legilor electorale. Scandalurile și corupția au fost elemente permanente în istoria Italiei. Dacă ne limităm la perioada
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
slăbit astfel o altă "ancoră" majoră a consolidării italiene. Ca rezultat, noi grupuri și mișcări -"Liga de Nord", "Mișcarea referendumului" (a lui Segni), verzi, neocomuniști etc. - au găsit mai multe oportunități pentru a atrage simpatizanți și votanți anterior atașați "ancorelor" partinice și clientelare tradiționale. Al treilea factor stimulativ, rezultatul referendumului din aprilie 1993 (privind legea electorală pentru Camera Deputaților), a subliniat existența unei cereri de schimbare (în sensul realizării unei formule majoritare). S-a sperat că o astfel de soluție ar
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
partide doar parțial structurate pe centru-stânga, moștenitoare, din punct de vedere organizatoric, ale partidului unic. În Bulgaria, mișcarea de tip populist a lui Simeon al Bulgariei a înregistrat, în 2001, un succes electoral (parlamentar) în masură să stabilizeze întregul ansamblu partinic din țară. Se poate face, așadar, distincția între sisteme caracterizate de o continuitate majoră cu orânduirile politice pre-democratice, cum ar fi cele din Polonia, Ungaria și România, și cele caracterizate de o continuitate redusă, precum cele din Republica Cehă, Slovenia
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a făcut în sudul Europei, rezultă patru modele de consolidare. Primul model a fost numit comunitar: se presupune că a existat o legitimare, iar sistemul de partide s-a dezvoltat în comunitatea politică. Republica Cehă, având o combinație de rădăcini partinice și design instituțional neutru, pare a intra într-un astfel de proces. În ciuda unor rezerve, Slovenia poate fi considerată, la rându-i, un caz de consolidare comunitară în care, pe fundalul omogenității culturale și naționale, se observă rădăcinile sistemului de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ar putea intra în Uniune. Aceste elemente conduc la accentuarea caracterului de elită al procesului de consolidare, care nu trebuie confundat însă cu cel din Spania. Acolo au fost alte "ancore" și alte moduri de legitimare. În ambele țări, elita partinică joacă roluri diferite în diverse contexte de consolidare. Figura 5.3. Modele și cazuri de consolidare democratică în Europa de Est Legitimare Ancorare Tridimensională Bidimensională Prin intermediul partidelor Model comunitar Republica Ceha Slovenia Model de elită Bulgaria (?) Prin intermediul instituțiilor Statal Lituania Reglementat Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
58 Datele din sondaje și analiza în Diamond (1999: 161 urm.). 59 Aceasta este o definiție simplă a sistemului de partide. Sartori (1995: 53) vede în înlocuirea partidului de masă cu partidul format din notabilități, indicatorul principal al nivelului structurării partinice. 60 Pentru analiza cazurilor din prima democratizare mă refer, în special, la contribuția lui Stephens [în Rueschemeyer, Huber Stephens și Stephens, 1992, cap. 4]. 61 Într-o perspectivă parțial diferită, am tratat acest punct și în capitolul 4. A se
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
CONGRESUL INTELECTUALILOR Început la 30 martie, Congresul intelectualilor a ținut o săptămână; dar campania pregătitoare a Început Încă de prin februarie. În concepția plină de grandomanie a oficialilor, manifestarea se voia o trecere În revistă și o verificare a atașamentului partinic al „păturii”, al marelui batalion ne-muncitoresc: creatorii de valori științifice, tehnice, artistice. Deviza congresului era Pace-Cultură, iar manifestarea trebuia să cuprindă toate instituțiile culturale, științifice, de Învățământ și obștești, Începând cu cenaclul de fabrică ori de cămin cultural, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
S.CROHMĂLNICEANU 27 În Contemporanul, care În esență s-ar reduce la câteva elemente: negativismul critic nu este oportun, dar nici excesiva Încurajare care naște vedetism; soluția: o critică literară luptătoare, principială care să Încurajeze numai poezia de valoare, poezia partinică: „În coloanele noastre s-a ridicat acum câteva numere, Într-un articol, problema spinoasă a raportului dintre critici și domniile lor, doamnele și domnii poeți. (Ă). Hotărât că d-na Nina Cassian are toată dreptatea să subscrie la ideea «că
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
liric pe orizontală, prilej binevenit pentru a ne familiariza nu numai cu cei mai influenți poeți ai vremii, cu temele „fierbinți” ale liricii, ci și cu optica și calapodul critic prin care se filtra creația poetică. De pildă, tema naturii partinice, a muncii, a noii geografii sunt deslușite de J. POPPER 28 În volumele câtorva poeți situați „pe o linie de evoluție a liricei noastre”. Să cunoaștem această linie și argumentația lansată iremediabil pe ditiramb, logoree și retorică găunoasă: „Există oare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sațietate, Încât lectorul de azi cu greu Își reprimă disconfortul creat de nivelul coborât al actului analitic, deși criticul ideolog Își exercita cu pasiune misiunea de Îndrumător, educator și recreator al operei, Încât puține „slăbiciuni” ale creației literare scăpau vigilenței partinice, astfel că recenziile și cronicile cu cât erau mai ample - cu cât sfaturile și „evidențierea lipsurilor” aveau o pondere mai mare - cu atât ținteau să devină mai principiale, mai constructive, cu toate acestea, zic, a existat o permanentă nemulțumire față de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dovedește aceste obiective. Critica artistică și literară Își poate Însuși o poziție principială, revoluționară, singura de pe care se poate face o apreciere justă a operei numai călăuzindu-se de lupta și ideologia clasei muncitoare, numai fiind pătrunsă de un spirit partinic. Pe acest drum, atitudinea obiectivistă, apolitică, nu are ce căuta. Creatorii de artă și literatură, precum și marile mase ale publicului așteaptă de la critica literară Îndrumări prețioase, aprecieri principiale, care să lumineze diferitele probleme ale procesului de creație. Pentru a Îndeplini
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]