1,237 matches
-
extins al partidului este încurajat și de alcătuirea unui număr mare de asociații dependente care acoperă anumite sectoare ale populației și diverse tipuri de activitate. Dominația centrului este asigurată de tehnica "centralismului democratic", descrisă în capitolul 9. Restricțiile asupra apartenenței partinice sunt mai curând relative decât absolute. Cu peste 17 milioane de membri în momentul de vârf al puterii sale, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice nu era caracterizat de o afiliere redusă: constituia aproximativ 10% din populația adultă a țării. Partidul
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
observat în capitolul 9 că pot exista variații considerabile în gradul de descentralizare, în relația dintre partide și grupurile speciale (diferențe ce se manifestă chiar și între partidele socialiste din Europa de Vest, de exemplu) și în conceptul în sine de apartenență partinică. Totuși, deoarece marea majoritate a partidelor din regiunea atlantică sunt de tip legitim de masă, aceste diferențe sunt diminuate prin faptul că unul din elementele cheie legătura directă dintre electorat și partid este comună practic tuturor organizațiilor. Astfel, cel puțin
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
redevenit mai moderat, s-a produs o reîntoarcere la tiparul mai tradițional al sistemului bipartidist. Al doilea tip de explicație se concentrează pe tendințe mai generale. S-a observat că proporția electoratului "independent" a crescut în multe țări, în timp ce identificarea partinică slăbea. O astfel de evoluție se întâlnește în Statele Unite, dar indicii ale aceluiași fenomen se regăsesc peste tot în regiunea atlantică (Beck, 1984: 240-66; Wolfinger, 1985: 277-96). Sistemele de partide din regiunea atlantică, în special din Europa de Vest, par a fi
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
dar, în majoritatea cazurilor nu mai existase niciodată până atunci un sistem de partide. În cel mai bun caz, un astfel de sistem existase doar pentru câțiva ani, adesea după Primul Război Mondial, dar partidele nu fuseseră foarte active, apartenența partinică fusese redusă, iar ele nu operau de obicei în condiții de libertate deplină. Acest lucru fusese valabil chiar și în cazul Imperiului Austro-Ungar înainte de 1914. Așadar nu exista aproape nicio tradiție care să fie reînnoită. * clivajele sociale pe care se
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pe de o parte deoarece cheltuielile pentru campaniile electorale au crescut semnificativ (televiziunea și alte mijloace de comunicare, cavalcadele liderilor politici prin țară). Pe de altă parte, resursele de bază ale finanțării s-au diminuat ca rezultat al declinului apartenenței partinice, declin care a afectat multe țări vestice, dacă nu chiar majoritatea acestora. Dar mai presus de toate se datorează regularizării finanțării partidelor care a avut loc aproape peste tot în Occident, în scopul de a "curăța" terenul și de a
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
partidelor în Congres este relativ scăzută; * Votarea trebuie să fie legată de programe, fie pe baza opțiunilor privind temele majore, fie prin ordonarea temelor după importanță. Așa cum am văzut în capitolul 9, votarea se bazează adesea mai curând pe identificarea partinică în sens larg și pe imagini, decât pe temele de campanie; * Bătălia dintre partide trebuie să fie clară. Această situație nu apare în multe sisteme de două partide și jumătate, sisteme multipartidiste cu partid dominant sau sisteme multipartidiste. Când există
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Statele Unite. Noțiunea de sistem de partide responsabil pare să se bazeze pe o ipoteză: aceea că alegătorii votează programe. Studiile asupra votării au demonstrat că această ipoteză este falsă, deoarece votarea se asociază mai mult cu tiparele durabile ale "identificării partinice", care la rândul lor sunt legate de socializare și de grupurile cu care se asociază alegătorii. Temele și programele intră doar într-o măsură limitată în deciziile de votare. În plus, este pur și simplu nerealist să presupunem că alegătorii
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Holt, R.T., 28 Honduras, 169 Hook, S., 296, 306, 309 Hopkins, 69, 271 Horowitz, 82, 88, 105 Hrușciov, 158 Hudson, M.C., 343 Hunter, F., 367, 375 Huntington, S.P., 36, 66, 67, 73, 140, 294, 331, 333, 341, 343 I identificarea partinică, 152-154, 159-160, 174, 386 ideologie, 147, 166-167, 174, 178-179, 241, 324, 325, 331-332, 333, 336 ieșiri, vezi output-uri impunere, și centralizare, 247-248 și grupuri, 114 și partide politice, 182-183 și politici publice, 370-372 India, și exercitarea conducerii, 299, 300
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
invectivă intră în Academia R.P.R., Maria Banuș, Marcel Breslașu, Mihai Beniuc, Aurel Baranga, A. Toma, Mihail Davidoglu, Zaharia Stancu, Cicerone Theodorescu, Nina Cassian, Toma George Maiorescu, Petru Dumitriu, Mihail Sadoveanu și mulți, mulți alții, pentru opera lor pătrunsă de spiritul partinic, de zugrăvire și consolidare a omului nou, vor fi copleșiți cu medalii și ordine de stat, premii uriașe, avantaje materiale greu de imaginat. În 1956, de exemplu, se propuneau pensii pentru tovarășii scriitori, conform documentului de la pagina 275, cuprinse între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
istoria literaturii române, istoria literaturii ruse, măiestrie artistică, limba română și limba rusă. Într-un referat din ianuarie 1954, privind activitatea cursanților de la Școala de scriitori se constată că tinerii adunați de prin țară, după criterii cît se poate de partinice și cu dosare cît mai sănătoase, nu se încadrează în programa școlară, sînt mulți "ca N. Labiș și alții care cred că însușirea unei culturi înseamnă a-l citi pe Barbu, pe Arghezi, pe Bacovia și a nu studia lucrările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ziaristică și literatură, Pamfil Șeicaru a știut să le servească pe amîndouă cu aplicare și devoțiune, dar mai presus de toate și-a închinat energiile cauzei naționale. (Convorbiri literare, nr. 3, martie, 1999) G. CĂLINESCU ÎNTRE AUTONOMIA ESTETICULUI ȘI ANGAJAMENTUL PARTINIC Folosind cuvintele lui Gheorghe Grigurcu, " G. Călinescu ne apare drept cel mai înzestrat critic român", fapt consemnat ca atare de E. Lovinescu în Istoria sa din 1937: "pentru a fi critic, G. Călinescu are toate calitățile: sensibilitate artistică de poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui Gheorghiu-Dej sau funcție de anumite evenimente politice. Nu a ales calea lui Blaga sau Ion Barbu, dintre foarte puținii mari scriitori nearestați, care au refuzat să scrie. A considerat mai utilă înregimentarea în plutonul servitorilor de partid a scriitorilor angajați partinic decît tăcerea roditoare. Ajunge să condamne melancolia, el care o elogia la Eminescu, cere eradicarea tristeții (sentiment condamnat de ideologia vremii), pe motiv că "este un defect de educație civică, iar acum, sub regim socialist, mai ciudat ca oricînd, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vremii), pe motiv că "este un defect de educație civică, iar acum, sub regim socialist, mai ciudat ca oricînd, a-l analiza și a-l suprima este datoria noastră". I. Negoițescu, în Istoria sa, trece sibilinic peste momentele de "angajare partinică", în epocă, ale lui G. Călinescu. Singura observație este că, în Scrinul negru (1966), "face greșeala de a absolvi de tragic societatea care cade (marea burghezie și aristocrația așa cum le vede el sub loviturile administrației comuniste, luminos biruitoare)". Absolvirea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de mine, să tragi din pămînt țiței, să ari pămîntul, să semeni, să culegi, să ridici clădiri, să studiezi natura, să vindeci pe cei bolnavi, să cînți răsăritul soarelui și faptele oamenilor". Se arată capabil a scrie ca un trepăduș partinic: "Orice scriitor se va găsi, urmînd chemarea pe care Partidul Muncitoresc Român a făcut-o, nu de mult, prin primul său secretar, artiștilor "de a făuri opere la nivelul înaltelor exigențe artistice și ideologice ale partidului și poporului", în deplin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sănătoasă și mai adevărată" inventată de partid. Dacă e cu adevărat ceva grav în atitudinea unor mari creatori față de regimul instalat de sovietici, cum observa și Gheorghe Grigurcu, este intensa și derutanta antipedagogie conținută în colaboraționismul benevol al acestora. Angajarea partinică a lui G. Călinescu, dar și al unor Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu s-a constituit într-un antimodel la scară națională. E debusolantă și incredibilă poziția susținută în Cronica optimistului, împănată cu fraze de genul: "Construcția socialismului este pentru noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
G.Călinescu), fie cu o condescendență rușinată (T.Vianu), fie cu un cinism mereu așezat (Mihai Ralea), fie cu un neo-ciocoism estet (Al. Rosetti)", autorul volumului Românește consideră că talentul singur nu îndreptățește și nici nu justifică abdicarea morală, prostituția partinică, alegerea blamabilă a Academiei comuniste, în timp ce alții, cei care au refuzat-o, au preferat Temnița. Se întreabă: Cine mai poate susține chiar în treacăt și neștire că în numele talentului, Tudor Arghezi poate să-și facă de cap și de cuvînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru a se întoarce și, întorcîndu-se, învață a trăi, a spune, a face și a muri". Prin această grilă, criticul de la Paris își va manifesta excelența în perceperea poeziei. Fin ironist, va încondeia cu aplicație marxizarea lui Bălcescu sau înregimentarea partinică a lui I.L. Caragiale de către propaganda vremii, dornică a-și întregi "moștenirea culturală" cu clasicii literaturii, se înțelege, ajustați la nevoile ideologiei. Tot în această carte, criticul de la Paris recunoaște că în tinerețe a fost om de stînga, troțkist declarat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar nu mai puțin substanțial, aflăm în Dimpotrivă la o Scrisoare către intelectualul din Occident, publicată în "Viața Românească" de Constantin Noica, în 1986. O scrisoare (în fond, neavenită, pentru noi, cei tineri atunci), din nefericire, nu lipsită de oportunism partinic. Pe bună dreptate se întreabă Virgil Ierunca: "Pe ce lume trăiește cel mai de seamă filosof român de astăzi?". Nici cei din exil nu sînt iertați, pentru atacurile lor nerușinate la adresa unor clasici ai literaturii naționale. Un caz, E. Lozovan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
alături de clasa muncitoare, sub conducerea Partidului de avangardă, vor putea contribui la lupta pentru împiedicarea unui nou măcel care ar pune iarăși în primejdie cultura și civilizația lumii". Și cum cei de la centru erau atenți, în activitatea lor de îndrumare partinică, să nu le scape marile evenimente culturale sau politice, printr-o telegramă fulger, transmisă Filialei, în octombrie 1949, se cere: "Luați măsuri pentru constituirea unui comitet local Eminescu în vederea comemorării centenarului și comunicați de U.S. din R.P.R., Șahighian". Se știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tovarăși care au manifestat interes pentru problemele literaturii, fie în cadrul dezbaterilor în cenacluri și cercuri literare, fie ca autori ai recenziilor în ziarul local sau gazete de perete (încă, probabil, și în prezent sînt membri ai U.S. în baza articolului partinic publicat la gazeta de perete, și care nici nu au depășit acest stadiu), fie în munca culturală în general elemente care ar avea perspective să se dezvolte ca critici literari". Principalele sarcini ale scriitorului, comunicate de același Novicov, erau: lupta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Organizația de partid și literatura de partid Gh. Gheorghiu-Dej: 30 de ani de luptă ai Partidului sub steagul lui Lenin și Stalin." După transferarea de la Fălticeni la Iași, liceanul Nicolae Labiș va fi prezent în presa locală cu varii poeme partinice, cum ar fi Manifestație: "Mai, Copii de grădiniță/ Bat strada pașii voinicești./ Le-atîrnă soarele șuvițe/ În păr beteală ca-n povești.// Să nu-i mănînci cu căutătura?/ Ard stegulețe ici și ici./ Și ciripesc: Partidul! Ura! (...)// Ca veac de aur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Republicii, Societatea Scriitorilor Români își schimbă numele în Uniunea Scriitorilor din România, bun prilej de epurare a celor care nu corespundeau ideologic și de primire a cadrelor noi, cu origine sănătoasă, unii transformați în scriitori doar pe temeiul unor texte partinice afișate la "Gazeta de perete" a fabricii sau unității unde lucra respectivul. Lucrările primului Congres al Scriitorilor din Republica Populară Română sînt adunate, literă cu literă, cu maximă acribie, cu evlavie aproape, într-un tom, cu titulatura menționată, de 541
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de ideile marxist-leninismului, delegatul PMR constată cu satisfacție că, prin combaterea de către partid a teoriei antipopulare a "artei pentru artă", scriitorii valoroși (numai ei, ceilalți nu! n. n.) au fost ajutați să se elibereze de balastul decadentismului. Ca deținător al adevărului partinic, tovarășul Miron Constantinescu, va afirma, de la înalta tribună a Congresului: "Literatura noastră este o literatură cu adevărat liberă, deoarece toți scriitorii talentați s-au situat în mod liber, deschis, pe baza propriei lor convingeri, de partea forțelor progresiste ale societății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să precizeze în continuare: "Oricărui liberalism noi îi opunem spiritul de partid. Iar idilismului și negativismului le opunem realismul socialist". Înarmați cu spiritul de partid și îndoctrinați cu realismul socialist, scriitorii erau în imposibilitatea de a cădea în vreo greșeală partinică. Lenin este citat copios, cu astfel de texte: "Arta aparține poporului. Prin rădăcinile ei cele mai adînci ea trebuie să pătrundă în însuși grosul maselor largi muncitoare. Ea trebuie să fie pe înțelesul acestor mase și iubită de ele. Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
membru n. n.), și în primul rînd Uniunea Scriitorilor, prin conducerea ei". Și pentru că ar fi fost posibil ca unii dintre cei prezenți să aibă încă nelămuriri privind rolul ideologic al literaturii, implicit al scriitorului, cît și despre ce înseamnă libertatea partinică, președintele USR definește acești termeni principial, fără nici o abatere de la linia călăuzitoare a partidului: "Deși prin cererea de a deveni membru al Uniunii Scriitorilor și prin aprobarea acesteia, fiecare scriitor, conform statutului, acceptă rolul îndrumător al Uniunii, care se călăuzește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]