KorAP: Find »[drukola/base=patos & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...63 >

1,560 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

de la scene mai mice cad adesea, printr-un patos închipuit, într-această greșală. Acest patos închipuit, care sumuță fals la tonuri pline, face de-aceea un efect comic, căci trezește în noi intuițiunea unei naturi care nu e pătrunsă de patos adevărat, ci numai se îmflă și se dezbaieră pentru el și de-aceea și face astfel de apucături stângace. Cu o observare (fină) detaliată va vedea orcine cumcă așa este și va găsi confirmate de adevăr real cele susținute de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aleargă înaintea vorbitorului, îi anticipează, pentru că vorbitorul o silește de-a sta în loc cât nu se cuvine. Față cu declamațiunea trăgănată, simțirea oarecum o mână dramatice înainte, pe când vorbitorul întîrzie (retardează). Târâirea tonului este de-aceea și rădăcina așa-numitului patos solemnel și a declamațiunei (blagoslovită) miruită, care totdeuna nulifică adevărul natural, apoi e și rădăcina acelei tremolări teribile care se naște neapărat când tonul persistă peste măsura și putința sa pe silabele singuratice și dă într-o mișcare tremurătoare. Portamentul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
compozițiunea ușoară a {EminescuOpXIV 320} epopeei idilice, îl face pe actor să câștige un tact atât pentru frumuseți ritmice în genere, cât și pentru acea indispensabilă problemă a sa, de-a lăsa să vină la dreptul lor ritmul, sensul și patosul deodată. Căci dintr-asta consistă în urmă misteriul a toată recitațiunea adevărată a versului. S-a făcut adesea o întrebare, cea mai importantă pentru recitațiunea versului, daca ritmul trebuie să se-audă sau nu și daca arta adevărată nu consistă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai mult de forma conversațiunii, cu cât e acesta mai mult cazul la iambul nostru de cinci picioare atât de ușor în structura sa? Cu cât e mai plin de avânt coprinsul vorbirei, cu cât e purtat mai mult de patos cu atâta mai lesne trece vorbirea fără să vrea în ritmul iambic. O pildă bătătoare la ochi e Ifigenia lui Gothe în proză, apărută de curând în forma ei primitivă, unde avântul poetic l-a dus pe autor adesea pe

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
valoarea sa și aicea. Însă multilateralitatea situațiunilor dramatice și vicisitudinea simțămintelor care toate sânt învălite în haina largă a iambului cincviped, toate astea cer ca în declamațiune să i se dea ritmului totdeuna caracteru 1 acela pe care-l pretinde patosul. Ritmul trebuie neapărat ca să-i fie subordonat patosului în declamațiune. Artistul are de-a manipula cu el ca cu o haină plină de falduri, care să se acomodeze fără greutate ținutei și întregei pozițiuni a corpului fără de-a atinge

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și vicisitudinea simțămintelor care toate sânt învălite în haina largă a iambului cincviped, toate astea cer ca în declamațiune să i se dea ritmului totdeuna caracteru 1 acela pe care-l pretinde patosul. Ritmul trebuie neapărat ca să-i fie subordonat patosului în declamațiune. Artistul are de-a manipula cu el ca cu o haină plină de falduri, care să se acomodeze fără greutate ținutei și întregei pozițiuni a corpului fără de-a atinge încîtva legea frumuseței plastice. Iambul cincviped va putea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
într-o dispozițiune mult mai liberă. Com[edia] Și eu plâng câteodată dar lăcrimele-s dulci... Și dezlegarea-amorul Trag[edia] Și dezlegarea-moartea Po[etul] Enigme sunteți, enigme rămâneți. Tonul cel vesel al comediei, care liberează spiritul nostru de greutatea unui patos anumit și care, ca unicele comedii ale lui Shakespeare, se joacă cu seriozitatea vieței, spre-a o restabili apoi prin puterea umorului ce dizolvează, acest ton vesel condiționează și un tempo corespunzător, mai repede și mai vioi. Asta-i înainte de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-a o restabili apoi prin puterea umorului ce dizolvează, acest ton vesel condiționează și un tempo corespunzător, mai repede și mai vioi. Asta-i înainte de toate icoana unei dispozițiuni a sufletului mai libere și neînaintate până la o deplină cufundare în patos. Despre piesa conversativă se-nțelege de sine că, și în tempo al său, ea trebuie să reproducă repedele și ușorul curs al unei conversațiuni bune, care evitează orce accente tari și grele. În speția aceasta de piese scena nu are

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
evitează orce accente tari și grele. În speția aceasta de piese scena nu are deloc permisiunea de-a se depărta de viață. Tragedia, care concentră sufletul nostru mai mult asupra unei singure dispozițiuni psihice și ni-l îngreuează cu ponderozitatea patosului, condiționează așadar un tempo mai mereu decât comedia. Deja pentru că în tragedie părăsim cu totul cercul realității comune și a vieței de toate zilele, deja de-aceea pretindem fără s-o știm un tempo mai ținut, care să se abată

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
antiteza unui tempo ținut mai încet și a altuia ținut mai [repede]; dar apoi chiar între Don Carlos și Posa se va prezinta o deosebire fină. Deși amândoi sânt purtați de-un entuziasm tânăr, totuși marchizul de Posa prin puternicul patos al cugetărilor sale pare a fi mai matur decât Don Carlos, și în privința spiritului e asupra cestui din urmă. De-aceea lui Posa îi va corespunde un patos fundamental mai încetinel, desi acesta va alerga cu mult înaintea patosului unui

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sânt purtați de-un entuziasm tânăr, totuși marchizul de Posa prin puternicul patos al cugetărilor sale pare a fi mai matur decât Don Carlos, și în privința spiritului e asupra cestui din urmă. De-aceea lui Posa îi va corespunde un patos fundamental mai încetinel, desi acesta va alerga cu mult înaintea patosului unui despot înălbit cum e Philipp. Aceste indicațiuni cred c-or ajunge ca să descopere conștiinței bogăția acestui al doilea moment, pe care noi, spre distingere de acela al generalității

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
puternicul patos al cugetărilor sale pare a fi mai matur decât Don Carlos, și în privința spiritului e asupra cestui din urmă. De-aceea lui Posa îi va corespunde un patos fundamental mai încetinel, desi acesta va alerga cu mult înaintea patosului unui despot înălbit cum e Philipp. Aceste indicațiuni cred c-or ajunge ca să descopere conștiinței bogăția acestui al doilea moment, pe care noi, spre distingere de acela al generalității, l-am numit spețializator. Precum ni prezintă însă fiece individ de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cătră ființa iubită, parte din simțământul naturei. Cititorul prin studiul lor va putea să câștige cu deosebire declamațiunea bine esecutată și nuanțată până-n detalii a unei singure simțiri fundamentale. Drept antiteză să se aleagă poezii de acelea în cari prevalează patosul cugetărei și unde învălișul cel poetic a luat o formă oarecare. De astea se ține cu deosibire cercul liricei lui Schiller. Poeziile de speția întîi respiră caracterul unei intensive însuflețiri, și acest caracter declamațiunea are a-l reproduce prin resignată

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
abandonare în simțământ. În poeziile de speția a doua e altfel. Aicea lectorul are de-a se nalță mai mult la unitatea cugetărei și, purtat de această cugetare, el are să răzlățească asupra auditorilor dispozițiunea lirică. Aicea predomină în compozițiunea poetică patosul cugetărei și de-aceea declamațiunea va trebui s-o transmită aceasta sufletului cu deplină energie. De-aceea pentru poezii de felul acestora ajunge deja înțelegerea lor și ridicarea la cugetarea poetului pentru a le putea declama bine; pe când poeziile simple

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Contrastul liricei lui Gothe și-a lui Schiller s-ar putea și-aicea împărți între aceste două forme de compozițiune. În lirica lui Gothe domină momentul simțirei simple, sufletești (Regele din Thule, Erlkonig, Pescarul, Cîntărețul), în lirica lui Schiller e patosul etic care se dezvoltă într-o narațiune epică, plină de artă (Chezășia, Afundătorul, Fridolin, Lupta cu zmeul, Contele de Habsburg ). Firește ca acest contrast nu-l fixăm ca absolut între amândoi poeții, pentru că Mireasa din Corint și Zeul și Bajadera

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
amândoi poeții, pentru că Mireasa din Corint și Zeul și Bajadera ale lui Gothe aparțin fără contestare speției a doua. Declamațiunea va trebui să corespundă și acestei diferințe. Modul de esprimare a sentimentalei romanțe, simplu, mai naiv și depărtat de orce patos retoric, pretinde în reproducerea sa înainte de toate pătrundere[a] acelui element însuflețit care-o caracteriză; romanța va să zică nu pregnează elementul epic prin coloratură de ton; baladele de speția din urmă cer din contra o virtuozitate în declamațiunea coloratoare și părțile

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
tipărită viu toată biografia lui. Toate momentele unei personalități anumite cari au contribuit ca factori la forma sub care ni se prezintă ele acuma trebuiesc să pătrundă deodată și împreună din mască. Etatea, naționalitatea, profesiunea, direcțiunea de viață, în fine patosul, trebuie să ni vorbească, pe cât e posibil, din esteriorul sensibil al personalității. Cu cât aceste momente au fost mai caracteristic realizate, cu cât masca e mai succesă cu-atîta se prepară mai mult dezvoltarea viitoare și cu-atîta ea anticipează mai mult

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
unei personalități însămnate într-un învăliș atât de pregnant încît din acesta pare a ne vorbi cea dentîi. În genere însă interiorul omului poate să izbucnească atât de tare prin arătar[e]a lui sensibilă, fizică, încît putem să vedem patosul întreg al unei individualități întrupîndu-se și realizîndu-se în fața unui om. Aceasta dovedește înrudirea adâncă și intimă dintre spirit și corp, dovedește puterea spiritului, care, asemenea unui conductor al lucrărilor, poate să pătrundă până pe suprafața sensibilă a corpului și poate să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
puterile acelea cari mișcă pe individ. Ce se atinge de naționalitate susținem pentru mascare limitele dezvoltate mai sus în privința acestui moment antropologic. Unde un individ se ridică esențial dintr-o anumită individualitate de popor și unde această individualitate e baza patosului și a mișcărei întregi a vieții sale, acolo putem cere și de la masca caracteristică tipul general al acelei naționalități, ca o bază din care se ridică o deosebită direcțiune a spiritului. În Philipp, în Alba, în Don Gutierre vrem să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
al acelei naționalități, ca o bază din care se ridică o deosebită direcțiune a spiritului. În Philipp, în Alba, în Don Gutierre vrem să vedem înainte-ne trăsurile fundamentale a naționalității spaniole, cu toată diferința în fizionomiile lor condiționată de patosul fiecăruia în parte. Asta nu ne va mai veni în minte la Posa, ba nici chiar la Principele statornic, pentru că patosul lor trece peste orce naționalitate deosebită și [pentru că] pentru esplicațiune noi nu suntem deloc avizați la spiritul poporului spaniol

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Gutierre vrem să vedem înainte-ne trăsurile fundamentale a naționalității spaniole, cu toată diferința în fizionomiile lor condiționată de patosul fiecăruia în parte. Asta nu ne va mai veni în minte la Posa, ba nici chiar la Principele statornic, pentru că patosul lor trece peste orce naționalitate deosebită și [pentru că] pentru esplicațiune noi nu suntem deloc avizați la spiritul poporului spaniol. Aicea actorul are să ne arate în genere o nobilă fizionomie umană, din care să ne vorbească o direcțiune îndreptată spre suprasensualism

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
reală ar [trebui] să-l neliniștească în genere prea puțin pe actor. El n-are să cerce a reproduce o asemănare ca-n portret, pentru că în cazurile cele mai dese el poate să dea caracterului o fizionomie din care ni strălucește patosul lui, și când acea fizionomie a devenit un tip general pentru figura aceea, acolo poate și actorul să încerce o asemănare de portret. ahnein "seamănă puțin cu... ", "aduce cu... " Și la caracterele istorice actorul n-are să întrebe decât de poet

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
urmă nu face decât realiză ceea ce fantazia desemnase deja în conture. De-aceea artistul dramatic se va ridica mai întîi prin fantazia lui liberă la intuițiunea caracterului întreg și va trebui să se aprofundeze în acesta cu atâta iubire încît patosul determinat al rolei lui să stăpânească toată personalitatea lui. Atuncea iese de sine espresiunea caracterului pe suprafața feței sale și domină trăsurile sale. Atuncea arta mascări n-are decât să adaogească ceea ce-ar putea fixa și a o pune

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Pe lângă aceasta mai adăogim idealitatea acelui costum însuși, care, reducîndu-se la amândouă spețiile de haine, a acelor îmbrăcate și a celor flotante, ceea ce favorizează așa de mult mișcarea liberă a corpului încît toate atitudinele și gesturile condiționate de afectul și patosul sufletului se reflectă în aruncătura și pozițiunea hainei. Îmbrăcămintea antică nu [este] o dată pentru totdeuna definită și detrasă orcărei mișcări a atitudinei, ci ea depinde de orce mișcare, și pozițiunea ei e nemărginit de determinabilă, de-aceea această îmbrăcăminte e

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dramatică nu stă nimica izolat, căci și din elementul acela care se pare a fi cel mai superficial și mai indiferent pentru individualitate, din îmbrăcăminte, poate să pătrundă încă ceva caracteristic care să influințeze asupra privitorului, lucru care atestă internul patosului și contribuie mult la aeeea ca chipul să devie și mai semnificativ. Pentru dezvoltarea acestei ramure a reprezentațiunii ar aduce un folos intensiv studiul tablourilor, cu privire deosebită asupra [efectului] ce-l fac colorile în privința etică. Un alt moment, combinat

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]