1,557 matches
-
Dar socialiștii? Social-democratul Kurt Schumacher, pe care, pe când eram băiat la cuple, îl văzusem, îl auzisem pe fundalul de ruine al Hanovrei și pe care astăzi îl consider una dintre personalitățile uitate, m-a speriat la începutul anilor ‘50 cu patosul național. Tot ceea ce mirosea a națiune, mie îmi puțea. Micile pedanterii democratice erau respinse cu trufie. Indiferent ce ofertă politică se făcea, eu eram împotrivă. Ceea ce mi s-a predicat, în materie de concepții social-democrat, în orizontul de 950 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
toată halucinația ce mă devoră în așteptări și însângerări de visuri. Șterg precum Bacovia plumbul durerii încetat de a rezista eternității de liniște. Încetat de a concepe apropierea zorilor de sânul dureros al imensului în care tu adormi copleșit de patosul îmbătat al acestor trăiri devorate, în care tu construiești monstrul din mine pe un abstract cenușiu de satisfacție precum norii galopând în focaruri de dragoste, îngenunchiată la zâmbetul tău dureros de dulce la perceperea sentimentului distrus de rechemări involuntare la
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în treacăt cu buzele ei cărnoase pe față, evitând cicatricea mare și adâncă de pe obrazul drept, și se retrăsese ime diat la bar cu matahala, în timp ce el nu mai prididea să le răspundă celorlalți la întrebări. Eduard se aruncase cu patos și cu uitare de sine în pielea ce lui care fusese. Trăncănise cu ei, așa cum făcea odinioară, le povestise cu emfază despre accident și despre recuperare, despre lecțiile de înot, se fălise cu mușchii bine lucrați în ultimele săptămâni și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
toată asistența, numai tânăra suplă cu gât arogant și plete aurii nu păru să agreeze Niagara de reprehensiuni, ce se prăvălea pe capul Profesorului, care, mai devreme, îi echivalase în aur podoaba ei capilară. Dimpotrivă, ea îi luă apărarea cu patos și cu simpatie: Please! Ia să ne vedem de ale noastre! Noi ne-am odihnit, ne-am hârjonit... Pik-nikarea în aerul curat de pădure a fost o splendoare, tinerii cu care ne-am plimbat pe aleile codrului s-au priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se ivise. Doamna Pavel (era duminică pe la orele 9) se auzea cîntînd În curte, probabil mătura asfaltul, ca În ajun, cînta cu patos, melodia se Încîlcea, n-are a face, totul erau cuvintele dar nu se prea Înțelegeau, În timp ce domnul Pavel, aflat la baie, se bărbierea, Îngîndurat de vremurile ce vin. - Ce vremuri să mai vină, domnule Pavel? N-ajung astea care sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Bine-ați venit!” și, odată cu aceasta se amestecară vorbe ce măriră pauza, după care domnul Pavel Își reluă elanul. Nu spusese nimic nou, toate apucaseră la timpul lor defilările armatei, serbările școlare, fastul acelei zile, dar el punea un anume patos În rememorările rostite, Încît dădea impresia că vorbea despre lucruri ce se Întîmplaseră cu sute de ani În urmă, numai de el știute, străvechi ca basmele ce nu-și găseau așezare În timp. - În Capitală, regele Însuși, continuă el, primea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
e cu mult mai minunat să împletești un coș decât să fii împărat, trebuie să fi ajuns nu în starea simplă a unui simplu chinez, ci într-una de îndobitocire, dacă e să-l credem pe cel care cu un patos stupid a scris povestind despre metamorfoza împăratului. Orice metamorfoză are loc numai în libertate, concept pe care după Hegel nu-l găsești la orientali. Filozofia lor se reduce la sfaturi morale. Prin urmare, o cădere a mea n-ar fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deja disponibile în repertoriul ideatic al epocii, manualele de istorie nu afirmă explicit acest deziderat. Aaron, de exemplu, atât de pasionant în militantismul pe care îl desfășoară în Idee repede..., în Manual... se remarcă printr-o sobrietate profesorală văduvită de patosul naționalist exprimat anterior. Iar în cazul lui Albineț, cu toate că Precuvântarea pe care o atașează ca prolog la manualul său de istorie a principatului Moldovei este redactată pe liniile stabilite de Kogălniceanu în Cuvântul... său din 1843, preia selectiv pasaje din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
viind dintr-alte părți, intră în trupul societății, și se bucură de toate foloasele ei (Aaron, 1843, pp. 4-5). Avem astfel de a face cu un patriotism civic de tip renanian. Cu totul altfel stau lucrurile la patriotismul propagat cu patos naționalist de Simion Bărnuțiu. Definit pe coordonatele patriotismului naționalist de tip herderian, la Bărnuțiu patriotismul "consistă in respectarea si conserbarea precumu si in cultivarea libertatii, a limbei, a pamentului, a derepturiloru, institutiuniloru si datineloru fundamantali stramosiesci: intru acestea se areta
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
consens aproape unanim asupra faptului că Mihai Viteazul nu a fost motivat de rațiuni naționaliste în cucerirea Transilvaniei și Moldovei, și că unirea din 1600 a celor trei principate nu s-a făcut pe baza principiului naționalismului. Cu toate acestea, patosul naționalist se manifestă chiar și pe fondul unei critici demitizante. Alternanța între critica detașată și efuziunea naționalistă este observabilă nu doar între diferite volume publicate în aceeași perioadă, ci chiar și în interiorul unui singur manual. Lucrarea lui O. Tafrali (1935
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
caracterul său genetic, dat de amplificarea "fondului biologic primordial" și supraponderarea autohtonismului dacic în ființa etnică a românilor; ii) caracterul său euforic, conferit de hiperbolizarea trecutului național și supradimensionarea realizărilor istorice ale poporului român; iii) caracterul său aniversativ, conferit de patosul celebrativ și istoria festivistă. Unitatea. Faza internaționalismului proletar și a patriotismului socialist destrămase mitologema unității naționale, acoperind locul lăsat liber de dispariția acestei structuri mitoistorice a conștiinței identitare românești cu ideea coeziunii proletare, a solidarității de clasă și a unității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cultului personalității, relevată de ocurența iconică, frecvența citării și incidența nominală, este completată de dimensiunea calitativă a cultului, care poate fi numită epitetica ceaușistă. În calitate de documente oficiale, manualele de istorie arborează, de regulă, o sobrietate analitică și un mai rezervat patos poetic comparativ cu producțiile literare encomiastice la adresa Conducătorului publicate în Scânteia, de pildă. Chiar și așa, literatura didactică este străbătută de un fior expresiv care ia forma unei panegiric închinat liderului. De exemplu, manualul de Istoria contemporană a României este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
liderului. De exemplu, manualul de Istoria contemporană a României este împovărat de formule elogiante și descrieri hiperbolice ale secretarului general al Partidului. O adevărată epitetică ceaușistă poate fi culeasă din rândurile manualului. Câteva exemple pot evidenția amploarea elogierii și intensitatea patosului poetic: Nicolae Ceaușescu se distinge prin "energia sa clocotitoare", "spirit clarvăzător și îndrăzneț" transpuse în "activitatea sa neobosită" (p. 6). Un alt pasaj subliniază identitatea de destin dintre biografia lui N. Ceaușescu și istoria contemporană a României: "clarviziunea, pasiunea și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Cernăuți și Lugoj [...] au fost "declarațiile de război" ale forțelor novatoarea (sic!) ale națiunii române împotriva forțelor conservatoare, națiune care în timpul revoluției de la 1848 și-a afirmat hotărârea pentru unitate și independență națională" (p. 52). Deși nu mai degajă același patos naționalist și exaltare patriotică emise de manualele de istorie din ultima fază a național-comunismului, discursul conservatorist al vechii gărzi istoriografice păstrează retorica tradițională a unității chiar și în răspărul direcției oficiale stabilitate de autoritățile statale. În contrast, direcția reflexivă-europenistă cât
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
instrucție în masă" (Ingrao, 2009) prin intermediul cărora autoritățile statale își implementează programul de loializare politică a corpului social față de statul-națiune și față de ordinea consființită a lucrurilor. Paradigma clasică a memoriei naționale românești a evoluat de-a lungul unui crescendo al patosului naționalist, ale cărui trepte sunt următoarele: a) idealizarea trecutului aceasta se produce ca efect direct al etnocentrismului în conceptualizarea trecutului. Ca specie a etnocentrismului, idealizarea trecutului poate fi considerată o "universală mnemonică", în sensul în care, ca și etnocentrismul, idealizarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
toate, culturile umane de până la încheierea epocii moderne a meta-povestirilor (Lyotard, 1993). Ca produs derivat din etnocentrism, idealizarea trecutului în memoria colectivă se produce "natural", fără promovarea realizată de către o ideologie specifică. În schimb, toate celelalte secvențe ale crescendo-ului patosului naționalist sunt produsul unei asidue munci ideologice și expresii ale unui "narcisism colectiv" din ce în ce mai exacerbat; b) glorificarea trecutului și eroizarea acțiunilor istorice un grad superior de patetism se atinge prin glorificarea trecutului și eroizarea protagoniștilor majori ai istoriei (fie ei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
alcătuită din "tradiții inventate" (Hobsbawm, 1983; Lewis, 1975) este irelevant. Un trecut monumental, populat de figuri istorice titanice, a fost imaginat ca prolog al unui prezent ce aspira spre aceeași monumentalitate; d) sacralizarea trecutului momentul apoteotic al acestui crescendo al patosului național se împlinește în sanctificarea trecutului și canonizarea protagoniștilor săi umani. În mod tradițional, atitudinea generală a societăților față de propriul lor trecut se înscrie pe linia reverențiozității, a unei raportări pioase, plină de smerenie, față de un trecut memorializat într-un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Constantin Brâncoveanu, ambii proslăviți ca sfinți de către Biserica Ortodoxă Română în 1992. Privită în durata lungă a devenirii sale istorice, memoria națională românească trece prin acest crescendo în două cicluri complete, despărțite de scurtul intermezzo al anilor 1947-1964 în care patosul naționalist a fost substituit cu la fel de înflăcărata doctrină a internaționalismului proletar. Primul ciclu a debutat în epoca postpașoptistă, când memoria națională românească a prins cheag, evoluând pe parcursul unui secol pentru a-și atinge climaxul în interbelicul înstăpânit de crezul fanatic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de sub aureola sacrosanctă care a circumscris-o. Deposedarea istoriei naționale de haloul său sacru de către noua atitudine critico-relativizantă avansată de perspectiva postmodernistă îmbrățișată de L. Boia și S. Mitu semnalează încheierea celui de-al doilea ciclu complet al crescendo-ului patosului naționalist. Manualele alternative introduse începând cu 1998-1999 marchează simbolic un moment de cotitură în tradiția discursivă referitoare la trecutul românesc. Înainte de această dată, literatura școlară este tributară unei "etici marțiale", fiind pătrunsă de spiritul belic pe care îl celebrează necontenit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care fără îndoială era la curent cu aceste fenomene contemporane. Profesorul Gates a fost, pe lângă deținătorul multor altor funcții și poziții importante în comunitatea academică, editorul versiunii afro-americane a prestigioasei antologii Norton. Și-a dovedit talentul de povestitor dotat cu patos și cu simțul umorului, ce poate concura chiar cu the signifying monkey, în memoriile sale publicate în 1994, Colored People, un text ce descrie dificultățile perioadei în care a crescut în West Virginia, stat aflat în centrul zonei de acțiune
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cea mai cunoscută a lui Ginsberg, un manifest al generației Beat, atât prin expresie și conținut, cât și prin sunetul și furia asociate cu prima lectură publică la Six Gallery, San Francisco. Poezia combină, cu un suflu și cu un patos poetic comparabile cu cele ale lui Walt Whitman, atitudini vizionare, mistice, cu explorarea realității uneori tragice, sordide, patetice, chiar comice, a unor personaje traficanți de droguri, hoți, homosexuali, vagabonzi ce cutreieră America, precum Jack Kerouac pe care Ginsberg îi prezintă
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
spiritul asociat cu o zonă culturală distinctă a SUA, the Bible Belt (vezi). A devenit foarte cunoscut imediat după al Doilea Război Mondial prin impresionantele sale gospel crusades (campanii de evanghelizare numite cruciade). Campania sa din California din 1949, prin patosul religios și poziția anti-comunistă, au fost apreciate nu numai de importanți lideri politici la începutul Războiului Rece (vezi COLD WAR), ci și de magnați mass-media precum extrem de influentul William Randolph Hearst, care au hotărât să îl susțină, oferindu-i în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Este o recunoaștere a lui Joe că versiunea sa personală a visului american, asociată doar cu succesul său și al fiilor săi, a fost greșită. Aceeași perspectivă, aceeași temă majoră și o formulă dramatică asemănătoare sunt reprezentate cu mai mult patos în capodopera lui Miller, Death of a Salesman. Piesa introduce în formula clasică a celor trei unități reprezentarea conștiinței centrale a lui Willy Loman, comisul voiajor. Dramaturgul reușește acest lucru prin crearea pe scenă a unor flashback-uri, ce reprezintă
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
europene, înregistrate și dezvoltate la acea dată de gruparea de la Contimporanul, deosebit de sensibilă, și ea, la sincronizarea creației cu ceea ce apărea mai caracteristic pentru actualitate. Nota avangardistă a propozițiilor poetului referitoare la acest raport e dată, ca și acolo, de patosul adeziunii, de o retorică a stărilor de spirit extreme, de o exacerbare a sensibilității în măsură să surprindă „ultimul strigăt al ceasului actual”, mereu-ineditul unei realități în mișcare. „Viteza” remarcată în derularea spectacolului vieții moderne și elogiată cu elan futurist
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poate spune chiar că nimeni nu s-a implicat la noi mai mult decât el în definirea (și asumarea) acestei „stări de spirit”, marcată în egală măsură de ceea ce am putea numi teroarea convenției, a formelor moștenite și stereotipizate, și patosul înnoirii. În citatul articol Suprarealism și integralism, el evidențiază „efortul contimporan de neîncetată căutare de forme noi și lepădare a celor găsite” (s.n.) adăugând că: „Vizionarii de azi ne conduc fiecare cu un pas mai aproape de India Sufletească actuală. Dintre
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]