1,285 matches
-
Eu sunt calea, adevărul și viața” (14,6), precum și în finalul lui 1In 5,20: ho¤tós estin ho alQthinòs theòs kaì zÄg aiÀnios, „Acesta (Isus Hristos) este adevăratul Dumnezeu și Viața cea veșnică”. În toate aceste texte, precum și în epistolele pauline, zÄe, sau zÄg aiÀnios, se referă la o calitate cu totul specială a vietii ce vine din credință și din unirea cu Hristos, care începe de pe pământ și continuă dincolo de moarte. Pentru viața fizică obișnuită, apostolul Pavel folosește cuvântul bíos291
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Alături de „Revista Colegiului Național «Sf. Sava»” din București și de alte reviste școlare, publicația își propune să stimuleze energiile atât prin activitatea din clasă, bibliotecă și laborator, cât și prin alte forme, atrăgând elevii cu „înclinări artistice”. Directorul liceului, Mihail Paulian, spera ca figura marelui dascăl Ion Maiorescu, care a pus bazele învățământului craiovean, să fie un model pentru tineretul școlar. Colaborează cu versuri Elena Farago, Sabina Paulian, cu proză e prezent Ion Dongorozi, iar articole semnează Gh. Tomescu (Sărbătorirea d-
ION MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287575_a_288904]
-
cât și prin alte forme, atrăgând elevii cu „înclinări artistice”. Directorul liceului, Mihail Paulian, spera ca figura marelui dascăl Ion Maiorescu, care a pus bazele învățământului craiovean, să fie un model pentru tineretul școlar. Colaborează cu versuri Elena Farago, Sabina Paulian, cu proză e prezent Ion Dongorozi, iar articole semnează Gh. Tomescu (Sărbătorirea d-lui N. Iorga, 2/1931), T. Păunescu-Ulmu (Poezia lui Eminescu, 6/1931), C.S. Nicolăescu-Plopșor (Un monument scitic, Suhastru, Dolj, 3/1932), Radu Rosetti (Câteva amintiri despre regele
ION MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287575_a_288904]
-
și vederea cu doi ochi: textul te vede așa cum și tu Îl vezi. Mai departe, firește, vederea care se vede pe sine și, ca atare, o zonă dincolo de cea a interpretării textului și cea a Înțelegerii identității: zona, În termeni paulini, a dragostei, a cunoașterii depline care conține un plus ontologic față de cele două elemente ale cunoașterii accesibile până acum: textul și ego-ul. Acest plus ontologic e temporalitatea, ceea ce În capitolele anterioare am numit orizontul interpretării). Într-un muzeu, Într-o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a prooroci. Pentru că cel ce proorocește zidește Biserica. Ca să devină cuvântul o biserică, una În care dogma nu s-a așezat Încă În praful altarului, e nevoie de un concept cu vedere. Îi voi spune și lui concept-vedere. În termeni paulini, iată care sunt trăsăturile lui: știe limbi pentru necredincioși; În el sunt daruri felurite, unele Întoarse spre un mădular al trupului, altele Înspre altul (a face dragoste Înseamnă a dărui, dar și a zidi și, mai important, a nu cădea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
strict discursivă). Urmați-mă, așadar, Într-acolo. Pe urmele elegiilor stănesciene. Unde, așa cum anunțam ceva mai sus, deocamdată atât știm: că au fost odată cai. O ierarhie a cailor va privi În special trei paliere. Vom regăsi În ea conceptele pauline ale căii care le Întrece pe toate, așezate de mine În forme de temporalitate: pe structura ierarhică a credinței, nădejdii și dragostei, temporalitățile respective ale discursului, vieții și splendorii. Există trei cai esențiali: sfântul de cal, calul propriu-zis și identitatea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se prelungește până în 396. Până la quaestio 25, se discută probleme filosofice și teologice de larg interes; de la nr. 26 până la nr. 65 sunt abordate probleme de exegeză a Vechiului Testament și a Evangheliei, iar de la nr. 66 probleme inerente epistolelor pauline, până al nr. 75; în sfârșit, probleme morale. Acesta e momentul în care trebuie amintite și cele două cărți cuprinzând Diverse întrebări către Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum), în număr de șapte. Simplicianus fusese succesorul lui Ambrozie la catedra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
considerată neautentică de către unii cercetători. Mai târzii (dintr-o perioadă neprecizată, dar înainte de 419) sunt cele Opt întrebări extrase din Vechiul Testament (De octo quaestionibus ex Veteri Testamento) al căror răspuns este găsit mai ales prin recurgerea la fragmente din epistolele pauline; în trecut și aceste Quaestiones fuseseră considerate de unii un fals. Din ultimi ani de viață ai lui Augustin (422 sau 425) datează cartea despre Cele opt întrebări ale lui Dulcitius (De octo Dulcitii quaestionibus) care trimite în mare măsură
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ceea ce predecesorii săi Augustin și Origen trataseră pe larg. Alte texte de exegeză sunt: Prezentarea Epistolei către Romani (Expositio epistolae ad Romanos) unde Cassiodor vrea să facă o reelaborare a textului eliminând un comentariu al lui Pelagius pe marginea epistolelor pauline: Cassiodor s-a ocupat personal de revizuirea Epistolei către Romani, lăsând în sarcina călugărilor celelalte epistole; apoi un Rezumat al epistolelor apostolilor, al Faptelor lor și al Apocalipsei (Complexiones in epistolis apostolorum et actibus eorum et Apocalypsi) care, așa cum spune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sau un anumit curent literar. Au colaborat cu versuri Petru Vulcan, P. Niculescu, Ilie Ighel-Deleanu, D. Teodoru. Câteva nuvele, modeste sub raport artistic, scrie Caton Theodorian și tot el face o recenzie la cartea de versuri a lui I. St. Paulian Flori de câmp, text revelator pentru vederile colaboratorilor de la L. Caton Theodorian reproșează criticii literare, și mai ales lui C. Dobrogeanu-Gherea, faptul că nu se ocupă de tinerii scriitori de talent, lăsați în seama cronicarilor de gazete, inculți și rău
LUMINA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287903_a_289232]
-
în 396. Pînă la quaestio 25 se discută probleme filozofice și teologice de larg interes; de la nr. 26 pînă la nr. 65 sînt abordate probleme de exegeză a Vechiului Testament și a Evangheliei, iar de la nr. 66 probleme inerente epistolelor pauline, pînă la nr. 75; în sfîrșit, probleme morale. Acum trebuie amintite și cele două cărți cuprinzînd Diverse întrebări către Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum), în număr de șapte. Simplicianus fusese succesorul lui Ambrozie pe scaunul episcopal din Milano, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Matei a fost însă considerată neautentică de către unii cercetători. Mai tîrzii (dintr-o perioadă neprecizată, dar înainte de 419) sînt cele Opt întrebări extrase din Vechiul Testament (De octo quaestionibus ex Veteri Testamento), rezolvate mai ales prin recurgerea la fragmente din epistolele pauline; în trecut și aceste Quaestiones fuseseră considerate de unii un fals. Din ultimii ani de viață ai lui Augustin (422 sau 425) datează cartea despre Cele opt întrebări ale lui Dulcitius (De octo Dulcitii quaestionibus), care trimite în mare măsură
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prescurtînd ceea ce predecesorii săi Augustin și Origen trataseră pe larg. Alte texte de exegeză sînt: Prezentarea Epistolei către Romani (Expositio epistolae ad Romanos), ce se dorește o reelaborare a textului prin eliminarea unui comentariu al lui Pelagius pe marginea epistolelor pauline: Cassiodor s-a ocupat personal de revizuirea Epistolei către Romani, lăsînd în sarcina călugărilor celelalte epistole; un Rezumat al epistolelor apostolilor, al Faptelor lor și al Apocalipsei (Complexiones in epistolis apostolorum et actibus eorum et Apocalypsi), care, așa cum spune și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
amăgește printr‑o pseudocredință pe cei din jurul său. Așadar, în epistolele ioanice apare pentru prima dată, cu formele de singular și de plural, denumirea „Anticrist”. Folosit la singular, termenul desemnează un personaj metafizic și eshatologic deopotrivă, similar celui din scrierile pauline. La plural, el desemnează schismaticii care se situează în opoziție dogmatică cu membrii „dreptcredincioși” ai comunității. Așadar, „Anticristul” apare cu aceste însușiri: mincinos, fals profet, amăgitor. Spre deosebire de textele mesianice analizate până aici, epistolele ioanice nu sunt caracterizate de o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
zi din partea celui care o scrie”. Se publică sau se reproduc poezii de Aron Cotruș (Cuvinte către țărani), G. Tutoveanu (Florile dalbe), V. Voiculescu (Colindul ninsorii, Spinii, Când a fost să moară Neculuț), Ilariu Dobridor, Ștefan Bălcești (Îndurare..., îndurare...), Sabina Paulian ș.a. O miniantologie lirică sub genericul „Iarna în poezia oltenească” reunește versuri de Traian Demetrescu, Al. Macedonski, Tudor Arghezi, D. Ciurezu, Nicolae Milcu, Elena Farago (O țărancă tânără își bocește copilul mort), Radu Gyr, C. D. Papastate. Secțiunea de proză
VATRA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290467_a_291796]
-
problemele de actualitate (hitlerism, război și altele)”. L. Kalustian (care mai folosește pseudonimele Democrit, Lucullus) scrie, într-o manieră polemică, articolele Răsplătirea lui Cezar Petrescu, Giovanni Papini, Romain Rolland și Spania. Geo Pavel prezintă eseul Pentru filmul românesc, Demetru Em. Paulian dă comentariile intitulate Minunile din vechime și de azi, Misticism. Sub genericul „Bucureștii de altădată” se publică informații despre Filaret, Turnul Colței, casa mitropolitului Antim, Hanul lui Manuc, precum și articolele Capitala de mâine de Sandu Eliad (sub pseudonimul Ion Bucureșteanu
ZORILE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290757_a_292086]
-
părțile oltenești”. Rubricile obișnuite sunt „Cronica dramatică”, „Cronica artistică” (expoziții, șezători), „Din lumea cărților”, „Pagina începătorilor”, „Revista revistelor” (separată la un moment dat în „Reviste străine” și „Reviste române”), „Literaturi străine”, susținute de I. Dongorozi, F. Aderca, C.D. Fortunescu, P.N. Paulian, N.I. Herescu. Versurile sunt semnate de Ion Barbu (Măcel), Perpessicius, George Murnu, Elena Farago, Radu Gyr, Eugen Constant, Ada Umbră, George Baiculescu, D. Nanu, Victor Eftimiu, Camil Baltazar, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, V. Voiculescu, Ion Pillat. Proză dau Al. Popescu-Telega
NAZUINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288379_a_289708]
-
8 fiind închinat marelui istoric român, venerat de redactorii revistei. Sunt găzduite cronici literare la un volum de epigrame al lui A.C. Calotescu-Neicu, la Poezii alese de Theodor Rosen, ca și la volumul de versuri Sub vraja umbrelor de Sabina Paulian. În 1932 publicația își schimbă formatul, dar dispare tot atunci. I.R.
PICATURI DE ROUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288809_a_290138]
-
și însemnări cuprinse în rubricile „Cronică poeziei” și „Reviste”. Printre semnatarii versurilor se numără, în afară redactorilor, Elenă Farago, Coca Farago, Al. Iacobescu, Tiberiu Iliescu, Ț. Păunescu-Ulmu, Eugen Constant, Ilariu Dobridor, Aurel Tita, Ștefan Bălcești, Constantin Nisipeanu, Mihail Cruceanu, Sabina Paulian. I.M.
POEZIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288868_a_290197]
-
Popov Tudor, 5 apartamente, București, str. Radu dela Afumați 53 5633. Popescu Valeriu, 15 apartamente, București, str. Agricultori 15 5634. Popescu I. Luciliu, 4 apartamente, București, str. Andrei Șaguna 10 5635. Petrovici S. D., 6 apartamente, București, B-dul Mărășești 17 5636. Paulian D. Tulis, 5 apartamente, București, str. Armeneasca 31 5637. Pan Constantă, 4 apartamente, București, B-dul 1 Mai 68 5638. Petrache D. Victoria, 5 apartamente, București, str. Baicului 53 5639. Pantazi M. Cristea, 4 apartamente, București, calea Moșilor 288 5640. Papacristea
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
un concept esențial al teologiei creștine, foarte rar utilizat în vocabularul elenistic. Consemnăm sensul practic de „descoperire” sau cel metaforic - folosit de Plutarh- al „dezvăluirii”. Referințele nou-testamentare la apokálypsis sunt mai numeroase, „revelația” jucând un rol central în corpul scrierilor pauline. În epistola către Romani (2, 5), Sf. Pavel vorbește, într-un context asemănător scrierii lui Ioan, despre „ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu”. Același înțeles al revelației se păstrează și atunci când apostolul vorbește (Romani 8, 19
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vouă celor necăjiți, să vă dea odihnă, împreună cu noi, la arătarea Domnului Iisus din cer, cu îngerii puterii Sale, în văpaie de foc”. În sfârșit, în corpul scrierilor petrine, semnificația termenului revelație își păstrează aroma eshatologică consacrată deja în epistolele pauline. Trebuie spus că substantivul apokálypsis apare o singură dată în cartea Sfântului Ioan Teologul, iar încărcătura lui semantică nu este alta decât cea statornicită deja de Sfântul Pavel. Cât privește Evanghelia după Ioan, desemnarea aceluiași eveniment - prin definiție spontan, incontrolabil
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Întreaga strădanie a monahului este de a recâștiga harul botezului și curăția desăvârșită a celor care s-au unit cu Hristos ca într-o nuntă. Nunta e metafora centrală în scrierile profeților din Vechiul Testament și o figură recurentă în scrierile pauline. În lumina acestei corespondențe între monoteism și monogamie, monahismul apare ca un parcurs al reintegrării omului în starea de pace și împăcare cu Dumnezeu. La capătul unei vieți de înfrânare și pocăință, fiecare monah reface experiența unității eshatologice a umanității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înțelegerii propovăduirii lui Hristos „după Scripturi”. Relația specială între „tipurile” (prefigurările) din Vechiul Testament și realizările (sau împlinirile) din Noul Testament este proprie aproape fiecărei lecturi. Cititorii sunt familiarizați cu relația de consecuție și complementaritate între „apostolul zilei” (extras îndeobște din epistolele pauline, care sunt și cele mai vechi documente creștine), respectiv Evanghelie. Se știe poate mai puțin faptul că, în cazul lecturii apostolului, diaconul sau citețul rostește mai înainte un „prochimen” (pe unul din cele opt glasuri bisericești), fiind urmat în general
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
III-lea. Prin urmare, Într-o perioadă când Încă nu exista un canon cert al Noului Testament, unele din scrierile numite astăzi „apocrife” nu deranjau pe nimeni, ba chiar puteau sta alături de cele trei evanghelii sinoptice sau de corpusul epistolelor pauline. * Last but not least, denigratorii au tendința să minimalizeze ori chiar să anuleze caracterul variat, policrom al scrierilor apocrife. Sub eticheta „apocrife” sunt Înghesuite forțat, cu bune sau rele intenții, texte nu numai de origini culturale diferite, dar și cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]