1,259 matches
-
s-a făcut prea târziu? Nu, dar nu-i bine să mai rămânem! Se întoarse pe călcâie, îl luă pe Cristi de braț și îl trase după ea. Porniră repede spre oraș. Pașii lor răsunau pe dalele de piatră de pe pavaj. Deasupra lacului, ceața se îndesea cu repeziciune. În lumina lunii, deja apa părea o suprafață lăptoasă, ce fremăta în valuri mici. Deși nu bătea nici un firicel de vânt, dinspre lac se simțea o răceală puternică. De ce ne grăbim așa? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
brad cu crengile tăiate continua să se țină în rădăcini. În vârful lui ardea o lampă albăstruie. Apa de ploaie din pădure mi-a mai însoțit pașii o vreme, apoi, după primele canale, n-am mai auzit-o decât sub pavaj, cât timp am mai ascultat-o. Dar indicatoarele mi-au abătut atenția. Mă înștiințau că atelierul fotografului era aproape și că voi ajunge în curând. Piața, Piața Moartă, unde am trăit eu, și-a primit numele de la lac. Iar lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
grilaj înalt destul de apropiat, făcut din sulițe ascuțite de oțel, și dincolo, pomi. Gosseyn abia văzu peisajul. După o uitătură rapidă, de ansamblu, își fixă atenția asupra curții. Într-un moment de agonie, memoriză structura superficială a unui element de pavaj. Apoi, considerând că și-a atins scopul își dădu drumul de la șapte metri înălțime pe podeaua cimentată a celulei. Ateriză în patru labe, decontractat fizic, dar cu spiritul încordat ca o bară de metal. Exista o zonă exterioară cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ocazia aceea identici - intrasem dispuși, vorbăreți, flămânzi, intr-o cofetărie mică. În momentul când Irina își îndesa cu chef dinții într-o prăjitură de șocolată, privirea îi alunecă pe fereastră și exclamă: "Ah! Ce întîmplare!" Mă uit: la masa de pe pavaj a cofetăriei ședea, domol, domnul Cornea, o cunoștință destul de vagă de a noastră. Știam că domnului Cornea îi murise cu câteva zile înainte nevasta; îl cunoșteam destul de puțin și ne simțeam destul de tineri ca să trebuiască să-i fi scris câteva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
firavă spre a se împotrivi voinței zâmbitoare a mamei. Intrau într-o curticică umbrită, alungită între două ziduri vechi, în josul cărora coborau de la streșini burlane de tinichea turtită. Un pluș de mușchi verde și umed creștea la piciorul zidului, pe pavajul de piatră rotundă pe care, călcându-l, piciorul se simțea nesigur și se clătina în toate direcțiile. O ușă dublă: una se deschidea în afară, iar cealaltă înăuntru. Mama trecea pragul și se oprea pentru o clipă, aplecându-se spre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pășea vioi. Corpul lui zvelt, înveșmântat într-un costum foarte modern (credea el) de culoarea bronzului, se mișca și se unduia în lumina crudă, strecurată printre norii ce pluteau deasupra lui Archway Hill. Dacă și-ar fi ridicat privirea de la pavaj, Alan ar fi văzut podul de oțel care traversa Archway Road. Știa foarte bine că o mulțime de nefericiți își puseseră capăt zilelor sărind de pe el. Impactul cu caldarâmul, conform unui medic despre care Alan știa că lucrează în secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plus, Bull mai simțea o serie de modificări interne la nivelul întregului picior, a cărui reflexie o surprindea cu o precizie aproape științifică în peretele melaminat; în gamba lui se produceau mutații, modificări musculare, adaptări sinistre. Mișcându-se agale pe pavaj, înainte de prânz, cu ploaia încă biciuindu-i obrajii rozalii, Bull se simțea deprimat, fără vreun motiv serios (ceea ce era destul de neobișnuit pentru el). Nu putea înțelege de ce e atât de nefericit. Toți știau despre Alan că e cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
încheiat-o cu ea. Așa arată acordul nostru amiabil. Ăsta e însă necazul cu demnitatea și autorespectul: te costă o grămadă de bani nenorociți. Acum sunt și eu șomer. Ce facem toată ziua? Stăm în grupuri răzlețe pe bordurile murdare. Pavajul seamănă cu un covor ros până la urzeală după un chef dement cu mâncare proaspăt luată de pe foc și băutură grețoasă: aseară zeii vremii și-au înecat amaru-n vin după care au vomitat de la zece mii de metri. Stăm buimaci în parcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prin bucătărie. Lucrătorii cu tricouri care le trădau apartenența la o castă inferioară, aflați printre chiuvete și cuptoare, se uitau țintă la mine. Au înțeles imediat pericolul în care mă aflam. Am călcat pe gunoiul din alee. Petele adânci din pavaj nu vor mai ieși niciodată, nici într-un milion de ani. Ne-am întors unul spre celălalt și ne-am privit pentru ultima dată. — Okay, spuse Felix. — Mulțumesc, făcui eu, ducându-mi o mână la buzunar. Două hârtii - șase parai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fel de maniaci: unul, ca să poată scrie, se-mbrăca în haine de femeie, altul nu putea nici să moaie pana în călimară dacă nu simțea miros de mere putrede. Altul arunca de la etaj creioane și le auzea zgomotul făcut pe pavaj: asta îl inspira pe el... Unul bea câte douăzeci de cafele pe zi, altul se certa cu el însuși timp de o oră, își smulgea părul din cap și abia apoi se apuca de scris... Mulți trebuiau să aibă câte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
acele domus ale Liviei sau Antoniei. O recluziune ce dura de mai bine de trei ani. Gajus răspunse cu glas umil: — Mă voi supune. În fundul atriului, între două statui ale Dioscurilor călare, pornea o rampă acoperită, într-un urcuș ușor. Pavajul era grosolan, potrivit pentru călărie. Nu se vedea unde duce, era pustie; doar de o parte și de alta, la distanțe regulate, vegheau Augustinienii. Drumul imperial, îi zise tribunul. E interzis să mergi pe el. Numai împăratul trecea pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Îi veniră pe buze îndemnul și numele adresate, cu ani în urmă, îndrăgitului mannulus pe care îl lăsase pe malul fluviului Rhenus. — Haide... Incitatus. Repetă, aplecându-se lângă urechea calului: — Incitatus! Calul răspunse imediat, încordându-și ritmic mușchii puternici. Odată cu pavajul străzii care aluneca pe sub copitele calului, dispărea și trecutul. Senzația era amețitoare. De o parte și de alta a străzii, lumea se oprea și saluta. Pe promontoriul aflat în mijlocul golfului se afla, singură pe o stâncă, la capătul unui urcuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un doliu rușinos, fără funeralii; vestea despre cumplitul proces nocturn se transmitea rapid, iar ceilalți senatori, treziți brusc, se adunau în grupuri speriate în casele prietenilor. Curia era închisă, zona Forurilor era pustie, cu porticurile aflate încă în umbră. Pe pavaj, printre palatele închise, răsunau pașii cadențați ale cohortelor lui Chereas și Sabinus, care patrulau prin oraș. Cei ce ieșiseră în stradă se retrăgeau repede sub porticuri, ca în vremea lui Tiberius. Germani Corporis Custodes staționau înarmați, insensibili și nemișcați, cufundați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
interior înstelat. Am trecut pe lângă locul accidentului, strecurându-ne în față în coloana de mașini. Catherine se ascunsese pe jumătate în spatele scaunului din față. Ochii săi inexpresivi cercetau urmele de derapaj și bălțile de ulei amestecat cu sânge care traversau pavajul familiar precum codurile coregrafice ale unei complexe înfruntări armate, diagrama unei încercări de asasinat. Vaughan, dimpotrivă, stătea aplecat pe geam, cu ambele brațe pregătite parcă să apuce unul dintre cadavre. Într-un spațiu liber sau într-un dulăpior de lângă bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și evidența, murmură el, trecându-și mâna peste frunte. Pe masă se aflau un urcior plin și două cupe. Turnă apa Într-una dintre ele până când se revărsă, făcând pe jos o baltă. De acolo, pârâiașul prinse să curgă peste pavajul din cărămizi, urmându-le neregularitățile și infiltrându-se Într-o crăpătură din pardoseală, unde se făcu nevăzut. — Coboară. Coboară cu necesitate, zise cu voce tare. I se păru că, În fața lui, o umbră Încuviința din cap. Afară, ceva curmă tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de garda cartierului, care supraveghea tranzitul. Bargello, după ce se lăsase recunoscut la lumina torțelor, dădu ordin să fie Îndepărtat lanțul care bloca accesul către arcadă. De cealaltă parte a râului, văzduhul părea mai Întunecat, pe măsură ce se Îndepărtau de centrul orașului. Pavajul se termină brusc, iar roțile scrâșniră pe pământul bătătorit. Edificiile zidite lăsaseră locul unei mulțimi de cocioabe din lemn, care străjuiau drumul spre Roma asemenea unei gloate de cerșetori zdrențăroși. Doar din când În când, monotonia peisajului era Întreruptă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
produceau asupra concetățenilor. Se Întoarse să se uite după bărbatul care se Îndepărta grăbit, fericit că scăpase de un nebun Îmbrăcat În prior. Pășea Împiedicându-se În continuu de pietrele neregulate. De acum, junghiurile din tâmple Îi Întunecau vederea, preschimbând pavajul accidentat Într-o ceață de scânteieri. Nici el n-ar fi putut spune cum ajunsese la fântâna construită din blocuri cenușii, străjuită de resturile unei statui romane. Peste secole, corodarea și neglijența atacaseră chipul femeii din marmură, transformându-l Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pat. Nădăjdui că vorbele lui Teofilo fuseseră adevărate. La Început, nu resimți nimic deosebit. Prima lumină a zorilor intra pe fereastră cu o intensitate constantă. Doar zgomotele străzii păreau atenuate, ca și când un covor de fetru ar fi fost Întins peste pavajul de piatră. La ureche Îi ajungeau glasuri neclare, o șușoteală nelămurită. Parcă trecătorii de jos, de pe stradă, s-ar fi Înțeles Între ei. Cu siguranță, se răspândise deja vestea că Dante Alighieri, prior florentin, poet, locuia acolo. Încercă o dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
am rămas din perioada mea pariziană. Aveam toate mărunțișurile astea la discreție. Pepsi-Cola și bere Amstel pe toate gardurile. Droguri la colțul străzii, marocani care se tîrguiau, cinematografe care rulau filme porno după zece seara, bordelurile colorate de pe Saint Denis, pavajele pe unde înaintea mea călcaseră Touluse-Lautrec, Collette și Anaïs Nin, își amintește. — Dușmanii de clasă din mintea Piticului, zice Monte Cristo. Tu ar trebui să înțelegi cel mai bine de ce și-a pus în gînd să le vină de hac
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
adulmecă aerul, praful și gazele care ies din eșapamentele mașinilor care gonesc înspre Casa Poporului, și eu te știu pe tine de undeva pare să zică, apoi își ridică laba din spate și stropește cu un jet scurt de urină pavajul, după care se pune din nou în mișcare. Degeaba ți-ai marcat teritoriul Potaie, tot n-o să scapi de mine, îi transmite Roja, continuîndu-și urmărirea. Pînă în mormînt, astea au fost vorbele lui Roja, nici pe lumea cealaltă n-o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu mai spune! se fîțîie domnul Președinte în scaun, dîndu-și seama că se află deja la Arcul de Triumf. — Și-acum, încotro? întreabă Sena, strîngînd zdravăn volanul cu palmele, simțind cum mașina saltă ca o barcă pe valuri pe denivelările pavajului de piatră cubică. — Ăsta e un sens giratoriu, zice domnul Președinte cu mintea altundeva. — Sîntem la De Gaulle, spuneți-mi repede încotro mergem, zice Sena. Spre Victoriei sau pe Dorobanți? N-am chef să mă învîrt în cerc o veșnicie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Street. Felinarul cu gaz montat pe zidul de la Garden House, la colțul cu West Street, coborât până la o lucire stinsă În urma restricțiilor impuse iluminatului public, abia dacă se mai vedea, dar o dâră lată de lumină se revărsa peste pietrele pavajului din ușa de la Lamb House, lăsată deschisă de Minnie În graba plecării. — O să plătim amendă din cauza ta, o tachină Burgess. Atragi zeppelinele. — Iartă-mă, Burgess, răspunse Minnie supusă. Eram așa Îngrijorată. Îl găsiră pe stăpân prăbușit Într-un fotoliu, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să iasă puțin la aer, dat fiind că era atât de plăcut. Străzile erau liniștite, cu puține trăsuri sau mașini. Era ora amurgului, când Londra arăta cel mai bine. Lămpile cu gaz tocmai se aprindeau, aruncând umbrele platanilor desfrunziți pe pavaj și, din loc În loc, prin grădini, câte un cireș prematur Înflorit Împrăștia o pată rozalie pe pereții de cărămidă. — Șaptezeci de lire pentru Muza tragică e o insultă, zise Du Maurier. — Știu, dar ce pot să fac? Macmillan au pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rareori Încălzită de razele soarelui, nu contribuise cumva la depresia finală, letală a lui Fenimore, sau privind În sus de pe Ramo Barbaro, aleea Întunecoasă, strâmtă și urât mirositoare din spatele casei, la geamul de unde Fenimore se aruncase pe pietrele tari ale pavajului de dedesubt. Era unul dintre dezavantajele Închipuirii de scriitor faptul că avea imaginea clară, viscerală, a ultimelor clipe ale bietei femei - zborul precipitat prin aer, durerea orbitoare a impactului, semiconștiența sufletului zbătându-se să se elibereze din trupul zdrobit. Articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de Fenimore, care ajunsese, se vede, la concluzia că În viața ei nu mai era loc pentru bucurie și acționase rațional În consecință. Se cutremură la imaginea mentală a lui Fenimore zăcând zdrobită, Într-o grămadă gemândă pe pietrele de pavaj de pe Ramo Barbaro... Dar mai erau și alte drumuri către neant, mai simple. Drogurile, derivatele opiumului. Să te stingi În miez de noapte, fără durere... Ceea ce Îi aminti de Alice, care, paradoxal, refuzase oferta prafului uitării, deși avea toate motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]