1,265 matches
-
până la capăt. Așteptam sfârșitul... Știam că totul e pierdut. Ca să-l salveze măcar pe împărat, Marele Consiliu i-a propus lui Constantin să plece în Apus și acolo să se bată pentru salvarea Constantinopolului, deși, știam că soarta orașului era pecetluită. Constantin, cu ochii în lacrimi, ne-a spus: "Umblați cu șiretlicuri... Oricum, vă mulțumesc. Cum credeți că aș putea primi? Să fug?! Să-mi trădez poporul?!" "... Ne vom bate până la moarte!" îi ia Ștefan cuvântul, continuând: Preferăm să murim ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cel avea de la stăpânire, a acelor vremi, îi împuternicea pe boieri printr-un act ce se numea uric, zapis sau hrisov prin care se recunoștea denumirea moșiei boierești ca fiind proprietate personală. Acele acte se eliberau de către domn și erau pecetluite cu pecetea domnească. Dar dacă vreun boier (boieri) era prins că nu-i credincios domnului și umblă cu trădare de țară, moșia sau moșiile, după caz, era confiscată. Așa se face că, în anul 1546, s-a emis un uric
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cel avea de la stăpânire, a acelor vremi, îi împuternicea pe boieri printr-un act ce se numea uric, zapis sau hrisov prin care se recunoștea denumirea moșiei boierești ca fiind proprietate personală. Acele acte se eliberau de către domn și erau pecetluite cu pecetea domnească. Dar dacă vreun boier (boieri) era prins că nu-i credincios domnului și umblă cu trădare de țară, moșia sau moșiile, după caz, era confiscată. Așa se face că, în anul 1546, s-a emis un uric
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fiind, obișnuim însă să ne blestemăm soarta trecută: Ce neam lipsit de noroc! Am stat la porțile orientului, în calea imperiilor. Am fost oropsiți, ba de turci, ba de austro-ungari, ba de ruși. Soarta noastră din ultimul secol a fost pecetluită de tancurile sovietice. După ce ele au plecat, au rămas comuniștii autohtoni și cea mai dură dictatură din Europa ultimelor decenii comuniste (cu excepția Albaniei). Cum să ne fi afirmat noi în istorie la fel ca cei din Vest, neatinși de dictaturi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Hitler. Ca senator, ascultam declarațiile guvernului care confirma răpirea Basarabiei de către U.R.S.S. și a unei jumătăți din Bucovina care nu a fost niciodată rusească și pe care Austria o smulsese din trupul Moldovei române, în 1777, printr-un rapt pecetluit cu sîngele prințului domnitor Grigore Ghika al VII-lea, asasinat pentru că protestase în mod solemn împotriva acestui furt. Cea de a doua amputare, două luni mai tîrziu, a unei jumătăți din Transilvania prin grija comună a lui Hitler și Mussolini
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Rome". Isihasmul, deși a dorit să sprijine atât puterea imperială în refacerea valorilor mobilizatoare ale imperiului, cât și renașterea culturală paleologă, de ținută europeană, a adâncit de fapt falia dogmatică dintre orient și occident, dar și eșecul diplomatic și politico-militar, pecetluind fără voie dezastrul din secolul XV. Politica lui Constantin I și a urmașilor săi, bine intenționată pentru imperiu, dusese, în urmă cu un mileniu, la "uitarea" Romei. Roma, la rândul ei, avea "să uite" Bizanțul. Ruptura din secolul VIII fusese
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu o situare în afară reglementărilor unei legi sau cu manifestarea acelei autorități care, așa cum a pus respectivul sigiliu, tot astfel, îi și anulează efectul, prin distrugerea lui deținând dreptul firesc asupra existenței și dispariției sale. A sigila sau a pecetlui înseamnă a lega, a împleti structuri care odată unite constituie un zid, un obstacol ce blochează. Astfel, spre exemplu, a sigila un cadou reprezintă operațiunea prin care este închis accesul în interioritatea structurală a acestuia, pereții ce încadrau deschiderea-breșa ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
iar spargerea, reconsiderarea și refacerea sa echivalează cu ruperea sigiliului reprezentat de semnul aplicat al ștampilei ori de semnătura autoritară. Și în acest caz, o astfel de rupere, poate fi un grav delict dacă se realizează în afara autorității care a pecetluit respectiva documentație, această autoritate fiind singura ce dispune de forța modificării sau anulării unei asemenea înscrieri pe care doar ea a investit-o cu valoare de act. Ruperea peceții sau de-sigilarea echivalează cu o descătușare, dezlănțuire eruptivă. Un cadou
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pe sănătatea deja dobândită. El are o sumă frumușică de bani încât să-ți permită drumul în Imperiul Austro-Ungar, însoțit, probabil, de Veronica Micle ori (și) de un medic. În 1889, însă, în loc să fie lăsat să și urmeze drumul - este pecetluit la doctorul autohton Șuțu, lăsat în grija metodelor sale înțepenite în același mercur abundent de la 1883, de dinaintea plecării poetului la Viena. Arhivele s-ar cuveni, așadar, cercetate aplicat - iar viitorul trebuie că ne rezervă ceva important de vreme ce semnătura poetului se
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
O! iute vină ruina cea prietenă, / Eliberează-mă de dragostea-mi, și lovitura cea de moarte dă-mi"; "O! eu trebuie, neluat în seamă, mormîntul să îl caut!"; "Amintește-ți, mă-împleticesc pe marginea prăpastiei, / Zîmbetul tău sau mustrarea îmi pecetluiește soarta de pe urmă". Eleanora and Juga / Eleanora și Juga (iunie, 1769; singurul poem de Rowley publicat antum, prin acceptul lui Alexander Hamilton, în Town and Country Magazine) - "turnuri ruinate"; "ziduri pustii"; "chilii prăbușindu-se"; Frica, uriaș spelb"; "Oroare țipînd"; "bezna
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
la Jilava, Fortul 13, unde li se mai dă câte un glonte în tâmple, apoi trupurile lor aruncate într-o groapă comună peste care se toarnă multe damigene cu vitriol, pângărind chipul uman, chipul lui Hristos Dumnezeu, apoi totul se pecetluiește cu vagoane de beton. Pieptul nostru și sufletul nostru, al legionarilor, nu poate cuprinde imensa jale , iar mintea refuză orice comentariu și concluzie. Uciderea Căpitanului și a camarazilor săi rămâne un asfințit de soare îmbăiat în sânge, o rană unică
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de dealuri, un lac imens și pe oglindă lui, ici, colo, cateva turnuri... negre. Turnuri în apă...”. Cu sensibilitatea lui în acord cu cea a orașului unde și-a definit personalitatea, Ț. elogiază grandoarea, dar înregistrează și semnele vremelniciei, care pecetluiesc „cetatea” și locuitorii săi. În periodice i-au rămas traduceri din Molière, Pirandello, Racine ș.a., iar în manuscrise se păstrează crochiuri evocatoare ale unor personalități culturale ieșene. SCRIERI: Lacrimi de copii, Ploiești, 1912; Când ies pâraiele... din matcă, Crefeld, 1918
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
structurată, naturalist, în jurul unor obsesii, ca în Ochiul de nichel (1927). Povara spaimelor devine de neîndurat, încât singura izbăvire rămâne moartea. Mahalaua, personaj central în romanul Fundătura cimitirului no. 13, prefigurat încă din nuvela Vinovată (din Suflet de femeie), este pecetluită de o atmosferă mediocră și nivelatoare. Singurul care zdruncină ordinea prestabilită va fi Andrei Stoican, individ urmărit de două obsesii: eliberarea de frica morții, prin simularea propriului deces, și nevoia de liniște absolută, imposibil de aflat într-un mediu sufocat
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
există o forță căreia noi Îi zicem Dumnezeu și care ne-a păzit pe majoritatea, că n-au murit așa de multe... E trist c-au murit și-acelea, nu, dar n-o murit prea multe... Soarta lor le-a pecetluit să rămână acolo... Puteți face o comparație Între regimurile de detenție din Închisorile În care ați fost? Peste tot era la fel. Singura Închisoare care m-a impresionat după filmele și cărțile pe care le-am citit a fost Piteștiul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Gyula Andrássy și de către ambasadorul Rusiei la Viena, E.P. Novikov (Nicolae Corivan, Relațiile diplomatice ale României de la 1859 la 1877, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1984, pp. 324-325). Așadar, în momentul transmiterii dezmințirii oficiale, soarta sudului Basarabiei era pe deplin pecetluită de către diplomația rusă. 19. N. Fleva a propus ca Adunarea Deputaților să decreteze și să ordone arestarea acuzaților Lascăr Catargiu, I.Em. Florescu, Al. Lahovary și P. Mavrogheni („fiind puși sub acuzațiune pentru fapte calificate și pedepsite ca crime de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
propoziția. „N-are memoria promisiunilor” nu pare o concluzie apărută la jumătatea unei situații, ci una definitivă. Nu-mi sună a schiță pentru un viitor reproș, ci a renunțare. Am scris - sînt sigur - cele patru cuvinte ca, tocmai, să-mi pecetluiesc gestul, să pun capăt unei amărăciuni provocate de amînări. *Am zile cînd îmi îngădui luxul de a fi nostalgic și să privesc în trecutul meu sentimental. Lucrul cel mai surprinzător pe care îl constat sînt sincopele memoriei. Afurisite, inexplicabile uitări
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Kafka, umoristul lui Dumnezeu... Generația discipolilor lui Nae Ionescu (Eliade, Cioran, Noica) a rămas la nivelul unui modernism agonic. «Profeții negativi», pe care nu i-au asimilat suficient pentru ca să se poată despărți de ei Într-un mod fecund, le-au pecetluit soarta... Ca niște oameni atât de «deștepți» să adoarmă sub privirea hipnotică a unui magician minor precum Nae Ionescu (ca să nu mai vorbim de fascinația exercitată asupra lor de Codreanu) este greu de Înțeles. Cu atât mai puțin pot Înțelege
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sunt de fapt două grupuri, unul prosovietic, și altul proamerican, care se dușmănesc și se lucrează pe dedesubt, iar el făcuse greșeala să-și arate simpatia pentru americani unui ofițer pe care nu-l știa prosovietic. Astfel, spunea el, își pecetluise soarta. Existența celor două grupuri poate s-a perpetuat în timp și explică chiar fenomenul inexplicabil de mai târziu, trădarea lui Pacepa și poate chiar jocurile Securității în 1989. într-o zi i-a adus sergentul, ca din partea medicului, 16
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a spus să-l ducem cu pătura în curticica din față și să-l lăsăm acolo. Nu lam plâns, din contra l-am fericit, că l-a scăpat Dumnezeu de suferința care i-o programaseră călăii. Răzbunarea Securității se săvârșise, pecetluind într-un nou mormânt, neștiut de nimeni, secretul atâtor crime săvârșite de ea, ca nu cumva scăpând în libertate să depună mărturie contra ei dezvăluind tot adevărul. Revenirea în cazimcă a lui Nicolae Petrașcu N-au mai trecut decât două-trei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
avea carne, căldură, memorie. Nimic. Doar în mijlocul frunții se afla o cavitate mică, puțin cam aspră la pipăit. Am presupus că era urma lăsată de un corn. — Este craniul unui unicorn din oraș, nu? am întrebat. — Da. Visul vechi e pecetluit înăuntru, zise ea calmă. — Și ce fac cu visele citite? — Nimic. Treaba ta este doar să le citești. Îmi pare rău, dar nu prea înțeleg. Mi-e clar că de-acum încolo voi citi vise vechi, dar nu pricep ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întuneric. — Nu-i chiar munte, ci mai degrabă deal. Bunicul îmi spunea că ei îl consideră un munte sacru, subteran. — Și noi îl pângărim acum. Nici vorbă de așa ceva. Toate impuritățile se concentrează aici. Este precum cutia Pandorei, un loc pecetluit de scoarța pământului. O să trecem chiar prin mijlocul lui. — Parcă ar fi iadul. Da, s-ar putea să semene cu iadul. Aerul de aici iese la suprafață prin diverse canale și cavități. Întunegrii nu ajung la suprafață, dar aerul da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așa ceva. A căzut un pic pe gânduri și a început să lustruiască iar craniul. Eu am ridicat ochii, am privit tavanul înalt și becul galben ce atârna din el. Oricât de împietrită îmi devenea inima și oricât de tare mă pecetluia iarna, nu aveam de gând să mă culc cu ea. Un asemenea gest m-ar fi răvășit și mai tare, ar fi adâncit și mai mult senzația de pierdere a propriilor mele drepturi. Cred că Orașul își dorea să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ani, îmi era încă foarte clară senzația de frică provocată de confuzie și intangibil. Oricine ce-ar spune, mie chiar mi s-a întâmplat așa ceva. Clar. Nu știu din ce pricină sau datorită cărei forțe neștiute, conștiința mea a fost pecetluită și abia situația extremă în care mă aflam a reușit să scoată cârligul și să o tragă la suprafață. Forță neștiută? Cauza a fost cu siguranță operația pe creier pe care am suferit-o pentru a putea face permutări. Nenorociții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de ani. Om și domn, Ștefan vrea ca după moarte numele să nu-i fie acoperit de hulă. El meditează la faptele sale, rememorate cu transfigurare, în rostiri adânci, elegiace, sacerdotale. Bătrân, obosit și hărțuit de dureri, știe să-și pecetluiască hotărârile prin gesturi de mare delicatețe față de cei pe care îi iubește și printr-un act ferm cu privire la destinul Moldovei: îi pedepsește aprig pe boierii uzurpatori și trece legatul credinței și slujirii țării unui urmaș învestit în numele voinței domnitorului, una
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
adreseze dorinței cititorului, cît de oportun Îi răspunde și cît este de persuasiv. Pentru că nu vreau să intru În amănunte, voi spune doar urmînd teza profesrorului William James din Adieu à la littérature - că destinul social al literaturii a fost pecetluit de momentul autonomizării ei , Începînd cu poezia, după mijlocul secolului al XIX-lea. Din acel moment, literatura Îsi urmează ineluctabil calea de produs de nișă. Apariția noilor medii electronice Îi accelerează declinul, dar, pe de altă parte, Într-o primă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]