5,213 matches
-
comerciale pe distanțe lungi prin organizarea unor caravane și creșterea și comercializarea cămilelor. Acoperind o zonă deșertică de câteva ori mai mare decât teritoriul României, această populație menținea relații comerciale cu agricultorii din oaze sau din zonele mai fertile ale peninsulei. După al doilea război mondial, odată cu dezvoltarea enormă a industriei petroliere, organizarea economică a acestei populații s-a schimbat substanțial. Deși aceștia iubesc în continuare deșertul și cămilele, ei au început să meargă la lucru în Kuweit sau încearcă să
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rostit În 1919 de Brătianu fiul În Parlament - a despărțit apele! „...Ne-am găsit atunci [la 1878 - n.n., R.D.] fără reazim posibil În Occident. Puși Între două forțe: a Rusiei panslaviste, care nu renunța de a merge la Constantinopol prin Peninsula Balcanică, și a Germaniei, care, Împreună cu Austro-Ungaria, forma sâmburele Puterilor Centrale, la care se asociase și Italia. [...] Nu uitați că, de fapt, Bulgaria de atunci era o provincie rusă, că principele ei era mai mult un guvernator, un nepot al
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
de diplomația austro ungară contează prea puțin. Cert este faptul că după 1895-96 politica românească a ajuns să fie centrată, În mod necesar, pe zona Balcanilor, din motive „naționale” geografice, strategice și etnice. Iar existența unei notabile populații române În peninsulă (cuțovlahii) a oferit guvernului de la București pretextul etnic pentru o politică balcanică de statu-quo. Strategia externă românească, raporta ministrul plenipotențiar italian la București, baronul Fasciotti În vara anului 1912, era strâns legată de problema generală a balanței de putere În
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
totuși, „pași mărunți” În direcția lărgirii autonomiei, spre Înfăptuirea năzuințelor naționale. Respectivele demersuri se Împletesc și cu proiectul, În care Carol I a crezut la un moment dat, privind constituirea unei „Confederații a statelor creștine de la Dunărea de Jos și Peninsula Balcanică”. Factorii de decizie de la București s-au convins Însă, destul de repede, că o acțiune comună Împotriva Imperiului otoman nu se putea concretiza atâta timp cât persistau serioase disensiuni, mai ales În privința obiectivelor naționale, Între cercurile politice sârbe, bulgare și grecești <ref
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Franța, Turquie-Bucharest, vol. 39, r. 18, c. 271, Des Michels către Decazes, Bucarest, le 25 Novembre 1875. </ref>. Alarmat de aceste informații, Domnitorul considera necesar a sonda poziția Austro-Ungariei, statul cel mai interesat În a stopa tendințele expansioniste rusești În Peninsula Balcanică. Într-o convorbire cu reprezentantul austro-ungar la București, Carol I evidenția dificultățile Întâmpinate În relațiile cu Poarta și necesitatea asigurării unei situații „conformă cu interesele și cu demnitatea țării”. Interlocutorul său, dând de Înțeles că aprecia justețea unor astfel
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Rumelia și a declanșării războiului sârbo-bulgar, România avea să promoveze o politică moderată, de neutralitate. De altfel, după Înfrângerea rapidă a trupelor sârbești, ca o recunoaștere a atitudinii corecte a statului român și a importanței sale În menținerea statu-quo-ului În Peninsula Balcanică, Tratatul de pace s-a semnat la București (martie 1886). Departe de a fi dezamorsată, situația se complică, Însă numai după câteva luni, atunci când, de conivență cu Rusia, Principele Alexandru de Battenberg era răsturnat. Este adevărat că, la un
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
era acela al unui anume Grammatistes Ioan, care avea o școală în Galia de Sud. Școli publice - municipale sau chiar regale - mai existau probabil, dar prestigiul lor era deja copleșit de educația ecleziastică și monastică. Relativ diferită era situația în Peninsula Iberică și în Africa. În 476, Spania era împărțită între suebi și vizigoți. Însă existau zone întregi de populație romană care își ducea viața fără să aibă habar de apariția barbarilor. La aceasta s-a adăugat influența benignă a ostrogoților
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aristotelice în circuitul culturii europene. Este drept că datorăm redescoperirea celor mai mari gânditori ai elinilor contribuției migăloase și oneste a arabilor. Au existat cel puțin două puncte de contact între creștini și musulmani: Bizanțul, cu Academia din Constantinopol; și Peninsula Iberică, cu Școala din Córdoba. Acolo s-a aflat că învățații arabi readuseseră la lumină operele lui Platon și Aristotel, le traduseseră și le studiau cu migală în școlile lor de la Medina, Bagdad și Damasc. Mai întâi, învățații dascăli constantinopolitani
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reeducării” a fost îndreptat mai întâi împotriva legionarilor și de aceea a fost aplicat prima dată la Pitești, închisoare unde se aflau cei mai mulți dintre aceștia. Mai târziu s-a încercat extinderea acestei acțiuni și în alte închisori (Gherla, Aiud, Colonia Peninsula). Metodele de reeducare au presupus tortura, precum și mâna liberă dată torționarilor și gardienilor care erau absolviți de răspundere. De remarcat că, de la început până la sfârșit, această acțiune, deși coordonată de Securitate, a fost efectuată de către deținuți asupra altor deținuți. „Reeducarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și la îndemnul lui Densusianu, se va dedică cercetării spațiului literar iberic, publicând studii despre autori spanioli, catalani, portughezi. Este considerat cel dintâi hispanist profesionist român, activitatea desfășurată de el contribuind la cunoașterea aprofundata, la noi, a particularităților literaturilor din Peninsulă Iberica. Pe langă studii, a publicat articole de popularizare, cu deosebire în periodice din Craiova, dar și din București. Din 1919 și până în 1944 a colaborat nu numai la „Sburătorul”, „Ideea europeană”, „Ramuri”, „Romă”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața literară”, dar
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
din București. Trece apoi clandestin granița în Iugoslavia, este întemnițat la Covacița și expulzat în România. Din nou deținut în închisorile din Timișoara, Jilava și Uranus, va fi judecat de Tribunalul Militar și internat în lagărele de muncă forțată de la Peninsulă, Poarta Albă și Galeș. În închisoare, unde rămâne până în 1956, aflat în preajma numeroșilor intelectuali victime ale regimului comunist, devine un adevărat luptător pentru drepturile deținuților politici și, totodată, autor de versuri, difuzate oral. În 1980 emigrează în Franța. Va ajunge
RADINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289090_a_290419]
-
al minerilor români din Nordul Transilvaniei (1964) ș.a. Prin problematică și prin ipotezele avansate, La Mort-mariage... a avut un real ecou în rândul specialiștilor. Studiul analizează un aspect semnificativ al riturilor de trecere, această practică folclorică fiind prezentă în toată Peninsula Balcanică. Este vorba de „nunta mortului”, care se desfășoară la dispariția unui tânăr încă „nelumit”. Sunt urmărite atent originile fenomenului, căile de răspândire, elementele comune din spațiul cultural balcanic, precum și cele distinctive. Folcloristul investighează meticulos documentele etnografico-folclorice, constatând că, răspândită
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
GR, 1933, 2; Radu Gyr, G. Murnu, „Linia nouă”, 1934, 11-12; Nicolae Lascu, Horațiu în literatura română, GR, 1935, 11-12; Vianu, Opere, III, 23-28; Predescu, Encicl., 579; Călinescu, Ist. lit. (1941), 581-583, Ist. lit. (1982), 658-660; Ion Fotti, George Murnu, ,,Peninsula balcanică”, 1942, 2; Al.A. Philippide, Un pasionat al literaturii antice, TMS, 1968, 1; D. Marmeliuc, O sută de ani de la nașterea lui George Murnu, SC, 1968; Ilie Constantin, „Poeme”, RL, 1970, 23; Ciopraga, Lit. rom., 248-252; Piru, Varia, II
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
fata cadiului, Gruia la arat, Gruia-femeie și turcii, Însurătoarea lui Gruia cu fata birtășiței din Dodrin, Novac vinde pe Gruia, Turcul și Novăceștii, Novac și Balaban, Gruia scapă pe Novac legat de turci). Aria de răspândire este întinsă, cuprinzând și Peninsula Balcanică. Numele eroilor acestui ciclu este comun la români și la slavii de sud, mai ales la bulgari, dar acțiunile lor apar deosebite în folclorul românesc față de cel balcanic. În cronicile din secolele al XVI-lea și al XVII-lea
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
scriitorului, cercetătoarea acordă un viu interes procesului de formare intelectuală, stăruind asupra efectului experiențelor existențiale în efortul de autoconstruire interioară. Refăcând biografia romancierului, N. dă viață relatării, colorând paginile cu peisaje care evocă itinerarele bătute de acesta prin ținuturile românești, Peninsula Italică, Elveția, Germania, Franța și reconstituie atmosfera, mai ales culturală, a Vienei și Parisului din perioada interbelică, așa cum apare în scrierile lui. Lucrarea include și stabilirea de filiații, în analiza romanului Sfârșit de veac în București fiind semnalate imagini și
NICOLAU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288440_a_289769]
-
familiară și cunoscută ansamblului populației românești de pe ambii versanți. Lungă vreme, domnii țărilor române au continuat să aibă posesiuni În Transilvania, În regiunile de unde veniseră, amintind originea lor geografică. Sud-Estul Europei, așa cum l-a definit Nicolae Iorga, coincide geografic cu Peninsula Balcanică. Pentru geografi, limitele peninsulei variază, limita ei de nord fiind când situată pe malul Dunării, când Înglobând ansamblul ținuturilor românești și al ținuturilor locuite de slavii de sud. Cum este definită social aria culturală a Sud-Estului Europei? În ce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
românești de pe ambii versanți. Lungă vreme, domnii țărilor române au continuat să aibă posesiuni În Transilvania, În regiunile de unde veniseră, amintind originea lor geografică. Sud-Estul Europei, așa cum l-a definit Nicolae Iorga, coincide geografic cu Peninsula Balcanică. Pentru geografi, limitele peninsulei variază, limita ei de nord fiind când situată pe malul Dunării, când Înglobând ansamblul ținuturilor românești și al ținuturilor locuite de slavii de sud. Cum este definită social aria culturală a Sud-Estului Europei? În ce fel această definiție se apropie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
două sexe este egal În determinarea rudeniei, de pildă. Definirea sângelui Într-o societate tribală justifică solidaritatea socială, drepturile asupra proprietății, structura politică, ordinea ceremoniilor religioase. Supraviețuiri ale vieții tribale se Întâlnesc și la greci; le găsim În Creta, În Peninsula Mani (Alexakis, 1980) din sudul Peloponezului sau printre saracatsanii transhumanți crescători de oi (numiți karakaciani În Bulgaria). Supraviețuiri ale unei vieți tribale există și la aromânii transhumanți, care Își spun armâni și pe care grecii Îi numesc vlasi, sârbii țințari
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dar exprimă o anumită situație socială. Asfel, cele mai numeroase turnuri sunt cele unde trăiește o societate tribală sau apropiată de cea tribală. Cele mai tipice și cunsocute sunt turnurile și casele-turn ale regiunilor albaneze sau ale Muntenegrului și ale peninsulei grecești Mani. Când traversezi aceste regiuni, ești izbit de numărul turnurilor, ca și de faptul că ele sunt locuite de ansamblul categoriilor sociale. Viața tribală este mai totdeauna Întovărășită de vendetta, răzbunarea instituționalizată, care explică apariția turnurilor și caselor fortificate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aromânii), descendenți ai populației romanizate din Balcani, nu sunt nici astăzi recunoscuți ca minoritate etnică. În timp ce Romei i se contestă În Italia rolul de capitală, În pofida trecutului său imperial (dată fiind asocierea sa cu zona meridională, mai puțin dezvoltată În peninsulă), Atena, În schimb, Își păstrează un atare rol, deși ea nu a controlat niciodată Întregul teritoriu elenic. Pe de altă parte, trecutul imperial este revendicat În scopuri iredentiste În Italia lui Mussolini, dar și În Grecia regimului coloneilor, dintre 1967
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și din conducerea ei), „Pământul românesc”, „Libertatea”, „Revista istorică română”, „Revista arhivelor”, „Revue des études sud-est européennes”, „Revue roumaine d’histoire” (la care a fost redactor-șef adjunct) ș.a. P. este considerat unul dintre ctitorii institutelor de studii balcanice din Peninsula Balcanică. Ca teoretician al balcanologiei, el definește principalii factori unificatori ai culturilor din acest spațiu: teritoriu de interferență și sinteză a culturilor, literaturilor și civilizațiilor, schimburi de valori spirituale între popoarele din zonă, receptarea curentelor sub forma ce corespunde fiecărui
PAPACOSTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288664_a_289993]
-
din acest spațiu: teritoriu de interferență și sinteză a culturilor, literaturilor și civilizațiilor, schimburi de valori spirituale între popoarele din zonă, receptarea curentelor sub forma ce corespunde fiecărui popor în parte. Are în atenție tendințele majore ale vieții intelectuale din Peninsula Balcanică, privită ca parte a istoriei universale și militează pentru studierea comparatistă a culturilor balcanice într-o perspectivă care să pună în valoare concomitent diversitatea și unitatea, prin evitarea unor atitudini partizane, cărora unii specialiști le sacrifică adesea spiritul științific
PAPACOSTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288664_a_289993]
-
de leagăn la macedoromâni, în „Revista nouă” a lui B.P. Hasdeu. Editează revista „Dunărea” (1923) și colaborează la „Analele Academiei Române”, „Analele Dobrogei”, „Arhiva”, „Convorbiri literare”, „Frățil’ia”, „Grai bun”, „Grai și suflet”, „Jahresbericht des Instituts für Rumänische Sprache zu Leipzig”, „Peninsula Balcanică”, „Revue historique du sud-est européen”, „Vieața nouă”, „Viața românească”, „Byzantion” ș.a. A mai semnat P.N. Papahagi-Varduna, P.P. Varduna. Personalitate a filologiei române, cu o „operă vastă, care ocupă o poziție de neschimbat în istoria culturii aromânești” (Matilda Caragiu Marioțeanu
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
Românii din Meglenia, București, 1900; Basme aromâne, București, 1905; Vânătorul cel viteaz și Frumoasa Pământului, transpunere în dacoromână de Mihail Magiari, București, 1977. Ediții: Scriitori aromâni în secolul al XVIII, București, 1909; Ioan D. Caragiani, Studii istorice asupra românilor din Peninsula Balcanică, I-II, pref. edit., București, 1929-1941. Repere bibliografice: Gr. G. Tocilescu, Raport asupra culegerii de folclor, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XX, 1897-1898; S. Fl. Marian, „Din literatura poporană a aromânilor”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIII
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
o mai mare concentrare a acțiunii, având un filon național-patriotic transpus în forme „directe și vibrante, ca și când ar fi ale unui poet cult”. P. socotește că demersul său comparatist este doar o „fracțiune” din ceea ce ar trebui să fie cercetarea Peninsulei Balcanice, studiile viitoare urmând să se aplece asupra creației populare albaneze, bulgărești, sârbești, grecești, turcești. O probă de modul cum înțelegea P. cercetarea folclorică este și Mic dicționar folcloric (1979), în care termenilor studiați le sunt relevate „atingerile” cu alte
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]