1,728 matches
-
fost folosit în continuare, dar cei de după el n-au preluat decât procedeul tehnic, nu și realismul lui psihologic care ar putea fi numit tenebros, dar care-l șochează pe nespecialist mai ales prin caracterul lui de frondă, de sfidare perfidă și impertinentă a atotputernicilor comanditari, Vaticanul și apropiații acestuia. Este de necrezut că i-a mers să le vândă tablouri în care personajele biblice, sfinții, îngerii, până și Iisus și Fecioara Maria, aveau chipurile și trupurile tovarășilor lui de desfrâu
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
Stoica din etapa sa finală, Ovidiu Genaru recurge la interpelări civice: Numai vântul invizibil iscat din senin / mi-a smuls pălăria de pe cap / numai vântul scandalos particular // Uite-o / plutind spre bălăriile de scântei neagră / plutind și concretă spre grădinile / perfide și pesimiste unde eu nu mai ajung // Și-acum cetățene ah cetățene decapitat / cum o să mai saluți juriul marea burghezie? / N-o să intri în pământ de rușine?" (Vântul și pălăria). Fapt ce determină o deplasare a imageriei spre recele absurd
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
avuseseră, în trecut, prilejul să nu accepte ortografia lui Sextil Pușcariu, dar argumentația - furibundă - cu care se preconiza atunci o ortografie care să reflecte fonetismul curent (tip noiembrie, filozofie, ba chiar statuie) apare astăzi a fi avut intenții mult mai perfide: a elimina etimologismul, a suprima ideea latinității și a pregăti - se pare - scrierea românească fonetică pentru o trecere fără dureri... la alfabetul chirilic! În culise (sau deasupra), un mare "păpușar", închipuit istoric, Mihail Roller, polemiza, în paginile revistei Contemporanul, cu
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
paginile lui: medic și scriitor deopotrivă. Căci nu te poți abține să te întrebi cum se împacă, înmănuncheate în conturul aceleiași ființe, cele două virtuți. Nu cumva coabitarea lor se răsfrînge dăunător asupra amîndurora? Întrebarea nu are nimic malițios sau perfid în ea, ci descinde dintr-o mai veche nedumerire personală, o nedumerire avînd în subsidiar aceeași simpatie față de lumea medicilor pe care o are și domnul Mihail Mihailide. Întîi de toate, un dicționar al scriitorilor cu pregătire medicală e un
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
gen de omnisciență elementară se pronunță în atari propoziții care se adresează unui auditoriu presupus mai puțin deprins cu cele "ale vieții", mai puțin "hîrșit în relele ei", viață nu doar nemiloasă ci și, de atîtea și de atîtea ori, perfidă, ascunzîndu-se sub derutante aparențe. Cîte un consiliu sună la prima vedere stupefiant. Cu toate că "omenește" n-ar fi rău să fii promovat, "este la fel de bine să te mai și bușească soarta, pe care, la drept vorbind, ți-o cam croiești și
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
an mijlocul unei numeroase companii. Marchiza ai invitase pe Rastignac, Blondet, marchizul de Ajudua-Pinto, Maxime de Trailles, marchisul d'Escrignon,... du Tillet, unul din cei mai bogați bancheri din Paris; baronul de Nucingen, Nathan, lady Dudley, doi din cei mai perfizi atașați de ambasada, si cavalerul d'Aspard..." Toți profita de prezența lui d'Arthez ca să-l provoace pe seama amorezării lui de prințesa Cadignan, la care "depravarea - după cum spune unul din musafiri, marchizul Maxime de Trailles, - nu este un efect, ci
Secretele Printesei de Cadignan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17473_a_18798]
-
pe care Zeus însuși a fost nevoit să-l mintă pentru a-l subjuga și, în cele din urmă, a-l diviza și diviniza. Așadar, scriind despre Erasm, Zweig e cu ochii pe Hitler și Mussolini, dictatorii Europei, somnambulici și perfizi, visînd să joace, fie ce-o fi, rolul taurului alb: "în fond, fanatismului îi este întotdeauna indiferent care este substanță inflamabila ce dezlănțuie focul; fanatismul nu dorește decît să ardă și să mistuie, să-și descarce forță de ură acumulată
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
nici altele nu au drept de cetate în lumea unde adevărul, pe care, deopotrivă, îl implică, în ele sau dincolo de ele, nu mai e o miză. Despărțirea de iluzii e un epilog secular, pentru un veac precoce în moarte: "Fanfaron, perfid, te lăudai cu lumină și generozitate - / cineva spunea că ești cel mai modern și cel mai deștept;/ ce-am să râd când oi vedea mâinile tale murdare de bani și de sânge/ definitiv încrucișate pe piept." (La moartea unui fabricant
Cu pușca și cu praștia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8132_a_9457]
-
Națiunea", în pofida închipuirilor că-i mai era îngăduit să braveze revărsarea de mediocritate, s-o țină pasă-mi-te la distanță cît a mai fost posibilă reduta de la "Revista Fundațiilor Regale" și, parțial, la "Lumea". Prizonier, captiv într-o plasa perfida, tacticos manipulat, se refugia într-o voioșie factice, mecanică, de împrumut, mim îndurerat al încă unei crunte ratări de destin în spațiul culturii române, ultragiate de samavolniciile comunismului. Blaga își rotunjise sistemul, Petrovici atinsese deplină autoritate, el, Călinescu atinsese doar
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
Melmont ajunse în Rutenia, urcat pe un morman de pături pentru refugiați dintr-un camion al Crucii Roșii. Uitase cât de măruntă era sărăcia și acum aceasta îi devenise inaccesibilă. Ca să ajungă acasă, trebuia să parcurgă drumeaguri întortocheate, cu serpentine perfide și pante înfricoșătoare, cu trecători prin munți, alunecări de teren și podețe de piatră atât de înguste încât puteau fi trecute doar de asini. Abandonă camionul și o porni pieptiș. Valea de obârșie a lui Melmont se întindea pe un
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
și permanentă iraționalului în gândire, cu tot arsenalul sau - de la sublimul sacralității, la obscurantism și conveniente. Pline de haz și aluzii la contemporaneitate (unele nu le-am decriptat), personajele lui Dan Negrescu ne obligă într-adevăr să coborâm "în lumea perfid ignorată a propriei noastre conștiințe". În fluctuantele straturi de încredere și neîncredere, de revoltă și nepăsare, de Orient și de Occident. Dan Negrescu, Epistolar Imperial, Editura Paideia, 1998.
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
Marea Britanie s-au înregistrat 7.572 de furturi la bancomate, cu 2.553 mai multe decât în aceeași perioadă din 2012. Daunele se ridică la aproximativ 400 de milioane de lire sterline (aproximativ 470 de milioane de euro). Vezi și: Perfidul Albion: după ce s-a plâns de invazia românilor, Anglia se teme că fără căpșunari moare de foame
Daily Mail: Românii, implicați în 92% dintre furturile din bancomate by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/56094_a_57419]
-
chewing-gumul, bucățile de lemn dispăruseră, fericindu-i pe mulți înainte de trecerea camionului. Doar ce era grețos sau inform ajunsese până aici, devenind, după ce vulturii își făcuseră și ei datoria, un terci cenușiu, acid și mort, plin de schelete de pește perfide în care lopețile ricoșau. Cu pieptul gol, cu batiste la gură, cercetând becurile sparte, cojile de pepene, bucățile de ziar înroșite de betel și tampoane menstruale aproape calcinate, ne țineam respirația și căutam o urmă. Regăseam în gunoaie un fel
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
acestui oraș aparent placid, liniștitor, însă de fapt tiranic pînă la demență. Asemănarea lasă loc, cu timpul, emergenței unor diferențe doborîtoare pentru Viane. Părul lui Jane este vopsit, melancolia ei leneșă, senzuală e o mască a vulgarității. Ansamblul de dizarmonii perfide conturează muzica bizară, hipnotică a acestei povești învăluitoare, în care pasiunea pentru o femeie uneori vie, uneori moartă, uneori aceeași, uneori exasperant alta e construită cu o senzitivitate extraordinară, care scuză anticipările uneori prea stridente pentru gustul cititorului de azi
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
însă paradoxal din gura unei poete care în 1946 era deja conștientă de propria imortalitate. La puțin timp după întîlnirea cu Berlin, asupra consecințelor erotice ale căreia cartea de față insistă poate prea mult, poeta scria următoarele versuri : "Lunecoasă și perfidă, luna/ De din dosul porții, vede cum/ Pe o seară-ți vinzi pe totdeauna,/ Scrisul și renumele postum./ Te vor da uitării-adînci: icoana-ți/ Fi-va cartea moartă în sertar./ Nici o stradă numele tău, Anna,/ N-o să-l poarte, nici un
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
Aici ar fi de discutat pe tema altui mit care a circulat la noi, cel al obturării și perturbării canalului de informare a celui care conduce dinspre cei conduși). Numai că așa cum apare fragmentul adaptat în acest manual este ușor perfid și supus manipulării așa cum regimul comunist a confiscat și acest segment de istorie spre a perverti conștiințele și de a "șlefui" "omul de tip nou". Pentru că suntem puși în fața caracterului de clasă, zugrăvit în culori care pentru cine mai ține
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
unei distanțe definitive de numita publicație. Lipitura de atunci sare în ochi, dacă cineva mai are răbdare să compare, sau dacă mai funcționează o minimă onestitate când faptele din trecut sunt judecate în contextul lor, și nu este uitat mecanismul perfid al acelor manipulări, în primul rând de cei care le-au cunoscut sau suportat nemijlocit. La fel de incongruentă este și prezența numelui meu în josul textului silnic și agramat reprodus în nr.16 din RL. Dacă atunci voi fi fost abuzat de
Un răspuns neobedient by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2602_a_3927]
-
cu accente premonitorii certe, să intre în marele tunel al opresiunii comuniste. Iată ce mai afirma Negoițescu, în 1945. "Au trecut aproape doi ani de cînd, în presa de extremă dreaptă se citeau cu frecvență articole de calomnie, de injurii perfide, la adresa celor care scot azi această revistă ("Revista Cercului literar"), și acele articole întrebuințau de preferință titluri, atunci odios de incriminatorii, precum cel de ŤComuniștii de la Sibiuť, ŤComunismul esteticť și altele de aceeași categorie. În "Neamul românesc", în "Porunca Vremii
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
Gheorghe Grigurcu O specială ocazie de manifestare "în forță" a ideologizării a constituit-o momentul Eminescu, în 1949 și 1950. Operațiunea de trucare și anexare a fost precedată de scoaterea perfida din circuitul comercial și din rafturile bibliotecilor a edițiilor operelor poetului, dinaintea instaurării comuniștilor la putere. Printr-o astfel de "lovitură ascunsă" s-a urmărit ocultarea Doinei, ca și a tuturor textelor politice eminesciene, orientate împotriva Rusiei, în speță a
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
întrebările, fiind o simplă "mașinărie de reprodus lozincile învățămîntului politico-ideologic". în acest roman figurează și o revoltă a țăranilor "de pe arie" împotriva împilării noilor ciocoi care sînt politrucii. Dar sub condeiul lui Preda, evenimentul apare minimalizat, deturnat într-un sens perfid de la conținutul său vădit anticomunist: "Maniera aleasă este aceea de a transpune întîmplarea într-un cadru donquijotesc. Dramatismul este alungat cu precauție. }ăranii sînt mai degrabă ridicoli în acțiunea lor, pe care o bănuim disperată". Nu e doar opinia d-
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
simbolul derizoriu-terifiant al lumii "noi", totalitare, al unei lumi în care se întîlneau superstiția ridicată la scara politicului cu caricatura existenței deturnate, transformate într-o fantoșă de cîrpă, amenințarea plutind zi și noapte asupra tuturor cu resemnarea precum o secreție perfidă a Răului ce depășea, vădit, marginile tolerabilului. Cu atît mai înfricoșător era acest Rău civil cu cît se reflecta în ochii uimiți, dilatați de inocență, ai unui prunc. Așa cum remarcă autorul prefeței, Gheorghe Crăciun, "poeta evită diatriba, inflexiunile pamfletare, nuanțele
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
cunoaște toate serbările? Bătrînii aveau alt timp/ Nici cuvintele toate nu mai ai cum le folosi - și le mai uiți! Să mai ai și grija cuvintelor, acum!" (Orfan de obiceie). Nu în ultimul rînd se cuvine menționat plictisul, acel monstru perfid, "care nici zgomot și nici gesturi mari nu face", conform faimoasei definiții baudelairiene, care nu ezită a "înghiți" pînă și copilăria, căreia i s-au răpit toate darurile, toate bucuriile îndătinate. O copilărie abuziv redusă la ecranul alb al devalorizării
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
de pe cîmp și din nou cînd am pipăit oasele fragile ale acelei fete în peștera voastră." Meritul și originalitatea Christei Wolf, ca și îndrăzneala ei, constau în primul rînd în reconsiderarea fundamentală a mitului. Dintr-o vrăjitoare extrem de abilă și perfidă, cum a consacrat-o mitologia, Medeea devine în viziunea Christei Wolf eroina tragică sacrificată de urzelile diavolești ale orgoliilor și intereselor politice care mișcă istoria declanșînd forțele unei mase confuze și derutate. E interesant că Medeea Christei Wolf poate reprezenta
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
cu reguli și rânduieli mitice. Un spațiu depozitar de mari taine, care dacă sunt tulburate și agresate în conținutul lor fundamental se răzbună amenințător și terifiant. Vlad ne prezintă o lume rurală, contemporană nouă, descompusă, lipsită de orice fior metafizic, perfidă și șmecheră, urâtă și schimonosită pe ici pe colo, adică prin punctele esențiale, angrenată într-un mecanism defect care devoră precum un animal cu chip de artefact tot ceea ce mai amintește de satul de altădată. Sunt două cărți care transmit
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
i-a dat în gînd această culme de nenoroc: să nemerești două bilete de loterie cum le-a nemerit domnul Lefter din poveste. Lui Caragiale îi plăcea să imagineze cazuri unde hazardul seamănă a voință răutăcioasă, cînd fatalitatea capătă fizionomie perfidă". Toți exegeții au citit în acest spirit nuvela, fără a schița o cît de vagă nedumerire, ci doar unele supoziții privind izvorul confuziei fatale: transcrierea inversată a celor două numere în carnetul căpitanului Pandele, de la care Lefter Popescu împrumutase banii
Caragiale „obscur“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7153_a_8478]