1,183 matches
-
învârstă dintre Ursule se temea că se va întâmpla (părinții copilului nu auziseră de acest lucru). Mama sa a murit în timp ce năștea. Din cauza neglijenței tatălui său, el este devorat de furnici. Când acesta îi vede cadavrul, Aureliano Babilonia înțelege semnificația pergamentului. Melchiade este un personaj ce făcea parte din trupa țiganilor. El vizitează Macondo în fiecare an, în martie, și atunci el începe să povestească lucruri din întreaga lume. Melchiade îi vinde lui José Arcadio Buendía câteva noi inveții: o pereche
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
o moțiune oficială. Moțiunea a fost însă respinsă prin votul unanim al delegațiilor statelor după numai o scurtă discuție. Madison, pe atunci un adversar al Legii Drepturilor și-a explicat ulterior votul numind legile drepturilor adoptate de state „bariere de pergament”, care ofereau doar o iluzie a protecției împotriva tiraniei. Un alt delegat, din Pennsylvania, a susținut mai târziu că actul de a enumera drepturile oamenilor este periculos, pentru că aceasta ar implica faptul că drepturile care nu sunt menționate în mod
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
al acelor timpuri, care a ajuns în zilele noastre sub formă de copie este Tabula Peutingeriana (după numele descoperitorului său C. Peutinger). Păstrată la Biblioteca Națională a Austriei din Viena, această hartă (de 6,75 × 0,34m), este realizată pe pergament și ne prezintă lumea cunoscută de romani dinspre Insulele Britanice la vest, până la Gange (la est). Pe ea sunt marcate șoselele Imperiului Roman, fiind marcate și distanțele dintre orașe (în mile romane). Pe continentul asiatic, în această perioadă Pei Hsiu
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
de zi cu zi, de exemplu în splendidele "netsuke" sculptate (mici piroane cu care se prindeau diverse obiecte de cercevele). În pictură, japonezii au preferat culorile plate dar izbitoare și contururile ferme, pline de vitalitate. Acestea puteau fi observate pe pergamente și paravane, niște piese de mobilier, printre puținele obiecte admise în interiorul auster al căminelor japoneze. Împodobite cu frunze aurite, efectul era și mai frapant. Pentru occidentali, cele mai comune dar și cele mai admirate exemplare ale artei japoneze sunt gravurile
Artă orientală () [Corola-website/Science/308977_a_310306]
-
în codurile NC 4802 sau 4803 4805 Alte tipuri de hârtie și carton nestratificat, în suluri sau coli care nu sunt fabricate sau prelucrate în alt mod decât cel specificat în nota 2 din Capitolul 48 din Nomenclatura Combinată 4806 Pergament vegetal, hârtie rezistentă la grăsimi, hârtie de calc, hârtie glasată și alte tipuri de hârtie transparentă sau translucidă, în suluri sau coli 4807 Hârtie și carton compozit (fabricate prin lipirea cu adezivi a unor straturi de hârtie și carton), nestratificată
jrc4153as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89317_a_90104]
-
de Filotei). Această lucrare a cunoscut o răspândire foarte largă, ajungând să fie copiată chiar și în Rusia, Serbia, Bulgaria sau Cehia. De asemenea, tot din aceeași perioadă a mai supraviețuit o "Evanghelie" copiată de călugărul Nicodim de la Tismana pe pergament, un "Hexæmeron" al lui Ioan Exarhul, o "Evanghelie" din secolul al XII-lea care a aparținut mitropolitului Antim Critopol, și un "Tetraevanghel" din 1404-1405, împodobit cu miniaturi de către Nicodim de la Tismana. Acesta este considerat cel mai vechi manuscris miniat din
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
a făcut aluzie la un posibil proces ce ar putea fi intentat „Majestății Sale”. În acel moment, Mihai a declarat că "„propunerea dumneavoastră ridică grele probleme constituționale”". "„Ne-am gândit la toate”", replică Groza, scoțând o coală de hârtie din pergament alb din dosarul pe care îl ținuse în mână de când începuse audiența. "„Voi studia această hârtie”", declară regele în speranța că va mai câștiga timp. Groza preciză: "„Trebuie să citiți acum. Nu părăsim această casă până când hârtia nu va fi
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
nebănuite de mulți dintre gorjeni. Aici, pe langă actele păstrate pentru că așa prevedea legea, există și altele foarte vechi, donate de familii care au conștientizat valoarea lor. Printre cele mai importante, se află documente scrise cu mâna pe hârtie sau pergament (făcut din piele de vițel prelucrată), scrierile fiind în română sau slavonă, cu caractere chirilice. Deși, de-a lungul timpului, autoritățile au conștientizat importanța păstrării documentelor, au existat și momente în istorie când acestea au fost distruse. Patrimoniul cultural imobil
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
fost revelat, conform tradiției islamice, profetului Muhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil; ar.: "Ğibrīl") în numeroase ocazii între anii 610 și moartea lui Muhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplați de cămilă. Schematic, tradiției spune că după moartea profetului Muhammad (632), Abu-Bakr, primul calif, i-a poruncitt lui Zayd bin Thabit să strângă și să noteze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în forma scrisă sau
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
în bibliotecile mânăstirilor explorate, amintind în schimb de locuri puțin onorabile în care le-au găsit (poduri, beciuri, puțuri dezafectate, turnuri, donjoane, și holuri), sugerează că ele fuseseră achiziționate sau păstrate (dacă au fost primite gratuit) pentru valoarea lor materială (pergamentul refolosibil pe care erau scrise) și nu pentru valoarea lor literar-artistică. "Vânătorii" moderni de manuscrise antice confirmă și ei acest șablon al dezinteresului călugărilor creștini pentru literatura nereligioasă în general: Lord Prudhoe a găsit un teanc de manuscrise acoperite de
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
deoarece la palatul imperial de la Aix-la-Capelle, și nu numai, au existat centre de copiere a manuscriselor din această perioadă. Erau copiate îndeosebi Sfânta Scriptură, evanghelierele și sacramentarele folosite de biserici în celebrarea cultului. În această perioadă s-a scris pe pergament întrucât, la mijlocul secolului al VIII-lea, papirusul, material fragil adus din Egipt și devenit din ce în ce mai scump și mai rar, a fost abandonat. Numărul atelierelor de copiat și multiplicarea manuscriselor au dat bibliotecilor epocii carolingiene o bogăție nemaicunoscută până atunci. Se
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
O carte este o colecție de hârtii, pergamente sau alte astfel de materiale, în formă de coli sau foi de cele mai multe ori egale între ele și legate sau broșate într-un volum. Cărțile sunt de obicei tipărite (rareori scrise și de mână) și conțin diverse lucrări scrise, pe
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
o parte semnificativă dintr-o astfel de operă. Cea mai veche metodă de a transmite mesaje și povești era prin transmitere orală vezi (viu grai), (tradiție), (zicătoare). Atunci când sistemele de scriere au fost inventate în antichitate, tăblițele de lut și pergamentul erau folosite, de exemplu în biblioteca din Alexandria. Pergamentele au fost ulterior înlocuite cu codexuri, cărți legate, de forma cărților din ziua de azi. Codexul a fost inventat în primele secole după Hristos sau chiar mai devreme. Se spune că
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
mai veche metodă de a transmite mesaje și povești era prin transmitere orală vezi (viu grai), (tradiție), (zicătoare). Atunci când sistemele de scriere au fost inventate în antichitate, tăblițele de lut și pergamentul erau folosite, de exemplu în biblioteca din Alexandria. Pergamentele au fost ulterior înlocuite cu codexuri, cărți legate, de forma cărților din ziua de azi. Codexul a fost inventat în primele secole după Hristos sau chiar mai devreme. Se spune că Iulius Cezar a inventat primul codex în timpul războaielor galice
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
fost ulterior înlocuite cu codexuri, cărți legate, de forma cărților din ziua de azi. Codexul a fost inventat în primele secole după Hristos sau chiar mai devreme. Se spune că Iulius Cezar a inventat primul codex în timpul războaielor galice, legând pergamentele în stil acordeon și folosea paginile ca puncte de referință. Înainte de invenția și adoptarea tiparului, toate cărțile erau copiate de mână, de aceea ele erau scumpe și rare. În timpul Evului Mediu, doar bisericile, universitățile și nobilii bogați își permiteau cărți
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
tiparului, toate cărțile erau copiate de mână, de aceea ele erau scumpe și rare. În timpul Evului Mediu, doar bisericile, universitățile și nobilii bogați își permiteau cărți, care erau deseori legate cu lanțuri pentru a preveni furtul lor. Primele cărți foloseau pergament sau piele de vițel pentru pagini, dar ulterior s-au înlocuit cu hârtie. Mai târziu în Evul Mediu, cărțile au început să fie produse cu tipărire cu blocuri, unde o imagine în relief a unei întregi pagini era sculptată în
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
Nistor; primarul orașului Bălți P. Vrabie; prefectul județului Bălți Emanoil Catelly, diverși funcționari centrali și locali precum și, desigur, numeroși reprezentanți ai bisericilor ortodoxe. În aceeași zi Carol al II-lea, împreună cu oaspeții veniți la sfințire, a semnat și a zidit pergamentul în temelia noului Liceu de fete „Domnița Ileana” (actualmente blocul administrativ al Universității Alecu Russo). După terminarea solemnității de la liceu, cortegiul regal a pornit spre cimitirul eroilor, unde are loc inaugurarea monumentului eroilor căzuți în primul Război Mondial. Apoi, regele
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
lumii. "" are coperta din lemn, acoperit de piele și decorat cu ornamente metalice. Având 89 de centimetri înălțime, 49 centimetri lățime și 22 centimetri grosime, este cel mai mare manuscris medieval descoperit până acum. Inițial, avea 320 de pagini de pergament. În timp, opt dintre acestea au fost scoase. Nu se știe motivul pentru care au fost smulse acele pagini și nici cine a făcut-o, dar se pare că acestea conțineau regulile Ordinului benedictin. Manuscrisul cântărește aproximativ 75 de kilograme
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
timp, opt dintre acestea au fost scoase. Nu se știe motivul pentru care au fost smulse acele pagini și nici cine a făcut-o, dar se pare că acestea conțineau regulile Ordinului benedictin. Manuscrisul cântărește aproximativ 75 de kilograme, iar pergamentul este făcut din piele de vițel (unele surse susțin că ar fi piele de măgar) de la un număr de 160 de animale. Textele au fost scrise pe două coloane a câte 106 rânduri fiecare. Manuscrisul a fost scris și decorat
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
de învățatul grec Aeskulapius în filozofia greacă, și va învăța limba greacă și latină. Noaptea, Johanna citește pe ascuns din cartea primită de la filozoful grec. Acest lucru este descoperit de preot, care ca pedeapsă obligă fata să radă literele de pe pergamentul cărții, cu cuțitul. Deoarece Johanna refuză să îndeplinească porunca tatălui, va fi snopită în bătaie, fiind salvată de mama ei. În același timp, cu ajutorul mamei și al unui episcop, scapă de tirania tatălui, care caută s-o mărite cu forța
Pope Joan () [Corola-website/Science/318881_a_320210]
-
un poet, scriitor, jurnalist si editor, licențiat în filologie al Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, doctorand cu teza "Spațiul epic în romanul românesc". Este prezent în antologiile: "Popas printre poeții tineri", Editura Dacia 1974, "Caietul debutanților", Editura Albatros 1978, "Afirmarea", 1978-1980, "Ierarhiile pergamentelor", Editura Panteon 1995. este fondatorul revistei: „Pleida” (1990) și membru-fondator al revistei „Poesis”, membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj; membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România, membru U.Z.R. și al A.S.I.S.C., Cluj-Napoca, membru al colegiului director al
Ion Vădan () [Corola-website/Science/316049_a_317378]
-
originea în arta bizantină. Anluminura s-a dezvoltat, având ca origine decorarea de litere inițiale. Arta decorării cărților a devenit, în unele momente ale Evului Mediu, un fel de modă, încât nici o cheltuială nu era scutită pentru procurarea materialelor scumpe: pergamentul și velum-ul ca suport, culori importate din India, Persia și Spania (în special vermilion și ultramarin), în timp ce tușul cu aur bizantin (fabricat din aur adus din India) era folosit după învățăturile caligrafilor perși. În cazul anluminurii precarolingiene, se află câteva
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
etiopiană, care diferă considerabil. Manuscrisul grecesc a fost necunoscut în prima versiune până când a fost descoperit în timpul săpăturilor conduse de Sylvain Grébaut în perioada 1886 - 1887 într-o necropolă deșertică la Akhmim din Egiptul de Sus. Fragmentul constă dintr-un pergament în limba greacă care a fost atent depus în mormântul unui călugăr creștin din secolul al VIII-lea sau al IX-lea. Manuscrisul se află la Muzeul Egiptean din Cairo. Versiunea etiopiană a fost descoperită în anul 1910. "Terminus post
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
regăsește în memoria colectivă românească. Andrei Mureșianu a fost reprezentat lângă două coloane antice, stând pe un piedestal din piatră. În ultimul plan strălucește un soare mare. Atitudinea lui Mureșianu este cea a unui orator și vestitor. El ține un pergament în mână și pare a vesti poporului principiile "Dreptate, Egalitate și Frățietate". În patea de jos a alegoriei se vede un iobag român, legat cu lanțuri grele. Ca o continuare, Mișu Popp a modelat în ghips un monument miniatural după
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
invenție individuală. Tehnologia tipăririi a progresat pe parcursul secolelor iar diverși cercetători s-au remarcat prin aportul lor. Prima dintre condițiile tiparului a fost invenția chinezească a hârtiei preparată din coajă de dud și deșeuri din mătase, apoi din cânepă, deoarece pergamentul folosit până atunci ca suport al scrisului, fiind sfărâmicios și gros, nu se potrivea pentru tipar. Primul tipar cu caractere mobile din lume a fost inventat de Bi Sheng între anii 1041 și 1048 în timpul dinastiei chineze Song. Acest tipar
Tipografie () [Corola-website/Science/324467_a_325796]