5,290 matches
-
de dinainte a Maestrului, la doamna Vichi, actrița care e acuma în Spania, că a mâncat acolo, că din bucatele făcute de Vichi a înghițit și ea și că, după aia, i-a luat bărbatul, și-a lăsat chiloții sub perna ei, dar Neli tace, nu vrea s-o supere pe femeia cu rochia decoltată până la fund, ea vrea, mai ales, să asculte povestea Tinei până la sfârșit, de aceea doar împletește la funia de ceapă, deloc automat, se uită cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ar fi, oricare ar fi acum realitatea, chiar dacă s-a dus dincolo, cât trăiesc eu, va trăi și ea. — Poate mai mult. Tina e mai slăbită ca el, transpirată toată, neajutorată. S-a depărtat de Maestru, s-a strâns între perne, pe pat, stă tot cu spatele la el, ca și cum n-ar fi existat, își repetă fata, el e așezat tot la masa joasă, trăgând din a nu știu câta țigară, cafeaua se terminase demult. — Poate, să dea Dumnezeu... Viața asta-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e locul meu... Și grădinăreasa se uită lung la femeia de dincolo, ce actriță celebră, doamna mea!!!, cum o îmbracă lumina nopții în roșu!!! (2005-2007) CUPRINS Într-o zi de octombrie O actriță celebră Ghiuleaua de foc Neveste Chiloții de sub pernă Povestea Tinei Paharul cu apă * Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie” e o instituție ficțională, o întâlnim doar în acest roman. Sau, cel puțin, până am publicat cartea, acest campus cultural nu exista în realitate. * Aluzie la moartea lui Charlie Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de convenții - s-a uitat În ochii de lângă ea. — Întoarce pe strada asta, Richard, și mergi direct la clubul Minnehaha! a strigat ea prin tubul acustic către șofer. Cu un suspin de ușurare, Amory s-a lăsat pe spate, pe pernele banchetei. „Pot s-o sărut“, s-a gândit el. „Pariez că pot. Pariez că pot!“ Deasupra, bolta era pe jumătate cristalină, pe jumătate Înnegurată. Întunericul din jur era rece, dar vibra de o tensiune puternică. De la club plecau cărări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În beznă, au discutat de-a fir-a-păr problemele școlii și atunci s-a inventat termenul „pișicher“. — Ai tutun? a șoptit Rahill Într-o seară, vârându-și capul pe ușă la cinci minute după stingere. — Bineînțeles. — Atunci intru. — Ia-ți două perne și Întinde-te pe pervaz, bine? Amory s-a ridicat În capul oaselor În pat și și-a aprins o țigară, În timp ce Rahill s-a instalat comod, În vederea conversației care urma. Subiectul favorit al lui Rahill erau viitoarele cariere ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
el În scrisoarea trimisă mâine, cu poșta specială. Gura lui o tentase atât de tare... oare vreodată avea să...? „Paisprezece Îngeri le aveau În pază“, cânta Sally, cam adormită, În dormitorul ei. — La dracu’! a bombănit Isabelle, lovind cu pumnul perna până a făcut din ea un morman luxos și explorând prudentă răcoarea cearșafurilor. La dracu’! CARNAVAL În ceea ce privește clubul Princetonian, Amory Își realizase scopul. Snobii din anul trei, termometre ale succesului finreglate, Îl simpatizau tot mai mult pe măsură ce se apropiau alegerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la numai trei metri depărtare pe bărbatul de la cafenea și, din cauza șocului, paharul i-a căzut din mâna ridicată. Iată-l acolo, pe un divan din colț, pe omul acela, pe jumătate așezat, pe jumătate tolănit pe un morman de perne. Chipul, ca și la cafenea, parcă-i era tăiat din ceară galbenă - nu albul stins, păstos, al unui mort, ci un fel de paloare virilă, pe care nu-ți venea s-o numești nesănătoasă, săi părea culoarea unui om vînjos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care se mișcau lent de la un membru al grupului la altul, cu doar o părere de expresie interogativă. Amory i-a observat mâinile: nu erau deloc fine, dar păreau Îndemânatice, extrem de puternice. Erau mâini nervoase, care se odihneau ușor pe perne și se mișcau necontenit, deschizând și Închizând spasmodic pumnii. Pe urmă Amory i-a observat brusc picioarele și, simțind cum Îi năvălește sângele În cap, și-a dat seama că-i e frică. Picioarele... ceva nu era În regulă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Se Îndreaptă spre ușă, caută neîndemânatic clanța, o găsește; ea Îl vede cum Își dă capul pe spate și dispare. Dispare. Ea dă să se ridice de pe canapea, dar se lasă să cadă pe ea cu fața În jos, Între perne.) ROSALIND: O, Doamne, vreau să mor! (După un moment, se ridică și, cu ochii Închiși, merge pe dibuite spre ușă. Acolo se răsucește pe călcâie și mai privește o dată Încăperea. Aici au șezut și au visat: pe tăvița aceea pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
l-a concediat cu o mișcare a mâinii. Pe măsură ce alcoolul nou i se rostogolea În stomac, Încălzindu-l, imaginile izolate au Început să se Însăileze Într-o secvență cinematografică a zilei precedente. A văzut-o iarăși pe Rosalind Încolăcită Între perne și plângând, i-a simțit din nou lacrimile pe obrazul lui. Cuvintele ei au Început să-i răsune În ureche: „Să nu mă uiți niciodată, Amory, să nu mă uiți“. — Drace! a strigat el, poticnindu-se, iar apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sa emoții care să-l facă să reacționeze și mai puternic la tristețe. — Eram atât de fericiți! a intonat el dramatic, atât de foarte fericiți. Pe urmă și-a dat drumul din nou, Îngenunchind lângă pat, cu fața Îngropată În pernă. — Fetița mea... a mea... Ooo... A strâns din dinți, ca lacrimile să-i țâșnească din ochi și mai puternic. — O, fata mea mititică, tot ce-am avut... tot ce mi-am dorit... O, fata mea, Întoarce-te, Întoarce-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ești român! - Păi... Ce să... Nu știu, nu-mi vine nimic acum. Primii fulgi de zăpadă începură să cadă în curtea MaxiBarului. Contesa ar fi fost fericită. Mișu se gândea la Mariana, care undeva departe, la capătul tramvaiului, cu o pernă sub bluză, privea fulgii de zăpadă de pe salteluța de exerciții și se gîndea la rochia albă cu paiete. O nouă iarnă se așternea peste București. O iarnă în care cei singuri vor fi și mai singuri, iar cei fericiți vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
din pat, să dea ochii cu atâția oameni, să înfrunte suspiciunea că poate fi oricând recunoscută și vorbită pe la spate! Brrr! Marianei i se făcu frig și își trase plapuma peste cap. Să se sufoce, da! Să-și tragă o pernă peste cap și să nu mai audă de nimeni și de nimic! Să doarmă și să nu se mai trezească niciodată. Asta spera și Mișu. Mișu nu mai putea să stea în țară. Chiar dacă Nexus ajunsese la pușcărie, putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
gânduri, îndoieli și neliniști Contesa nu avusese niciodată până acum. - Deci ai plecat! Contesa se apropie de oglindă: trei peri blonzi și aspri îi ieșiseră deasupra buzei de sus. Plus unul în barbă. Încă nehotărâtă, se aruncă cu fața în perna pufoasă pe care se odihnise atât de puțin capul chelios al lui Popa. Nu avea nici măcar puterea să plângă. Simți o mână rece care-i urca pe picior și o respirație greoaie. Iată că moartea venise singură. Și moartea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
spre ieșire. Spre ieșirea în caz de pericol. Cu timpul îți piere tot cheful să mai faci excursii cu familia, care se termină întotdeauna atât de prost. Una se pișă, altul borăște. Când ai putea să stai tot timpul pe perne moi de piele și să spui unde vrei să mergi și chiar să ajungi acolo fără nici un fel de efort. Cu mult firesc, Sophie intră glisând pe ușă, de data asta îmbrăcată într‑o rochie de după‑amiază, pentru că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și salarii, ale inflației, rasismului, instigării la război. Lui Hans nu‑i vine altceva mai bun în minte decât să se dea cu pomadă în părul lucios, cu briantină, care‑i dă mamei alte angarale - și anume spălatul fețelor de pernă; sunt pete de grăsime care ies greu, de altfel cu orice pată se întâmplă cam la fel. Dar acest lucru e menit să‑i sporească șansele la o viață mai frumoasă, cu ajutorul unei înfățișări mai frumoase. O fată cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Țipa cât o ținea gura că vrea o pulă! Kyōko nu mâncase nimic o jumătate de zi când a fost obligată să ia o pastilă Întreagă de ecstasy, sfărâmând-o Între dinți. Apoi au legat-o de canapea, cu o pernă sub fund, și au lăsat-o așa. Când, În sfârșit, drogul a Început să-și facă efectul, corpul i s-a acoperit de o sudoare rece, secrețiile care i se scurgeau din vagin au trecut de marginea anusului, prelingându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fund, și au lăsat-o așa. Când, În sfârșit, drogul a Început să-și facă efectul, corpul i s-a acoperit de o sudoare rece, secrețiile care i se scurgeau din vagin au trecut de marginea anusului, prelingându-se pe perna așezată sub fund și formând o pată ce mirosea puternic a femelă În călduri. Cei doi priveau fix scena, cu paharele de vin În mână, ascultând muzică, fără măcar să se sinchisească să se dezbrace. — Eu nu beau de obicei, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sunt aici? Am așteptat în aceeași cameră pe sofaua cu delfini sculptați pe brațe. Nu mi-a plăcut mai mult a două oară, mai ales că acum era acoperită cu păr de la o pisică enormă care dormea întinsă pe o pernă sub o comodă lungă de stejar. Încă îmi mai pescuiam firele de păr de pe pantaloni când Frau Lange intră în încăpere. Era îmbrăcată cu un capot din mătase verde care-i lăsa la vedere partea de sus a sânilor mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care frecventa o școală particulară. Deasupra patului, într-o ramă masivă neagră, se afla un afiș mare al unui spectacol cu Lacul Lebedelor de la Opera din Paris, iar pe cuvertura roz stăteau câțiva ursuleți din pluș mult iubiți. Am ridicat perna. Era o carte acolo, un roman de dragoste care costa 10 pfenigi, de genul pe care îl puteai cumpăra la orice colț de stradă. Nu tocmai „Emil și detectivii“. I-am dat cartea lui Frau Steininger: — Cum ziceam, fetele cresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca și expresia pe care o avu când se deșteptă, și care nu se schimbă deloc în timp ce-mi căută penisul cu gura. Iar apoi, răsucindu-se pe spate, se trase în capătul patului și-și lăsă capul pe pernă, cu coapsele desfăcute larg astfel încât puteam să văd unde începe viața, și din nou am lins-o și am sărutat-o acolo înainte de a-i face cunoștință cu întreaga măsură a ardorii mele, vârându-mă cu putere în corpul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
face ei. Gardianul deschise imensa cușcă și se dădu înapoi în timp ce Becker îl împinse pe Lange înăuntru. Țipetele lui încă îmi mai răsunau în urechi atunci când am ajuns înapoi în Steglitz. Hildegard adormise întinsă pe sofa, cu părul împrăștiat pe pernă precum aripioara dorsală a unui peștișor auriu exotic. M-am așezat, mi-am trecut mâna pe mătasea lui fină și apoi am sărutat-o pe frunte, iar când am făcut asta am simțit un iz de băutură în răsuflarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
2. Stă omul afară, în frigul cosmic... Încă șovăind, comandantul Felix ridică drugul oblic, trase zăvorul, descuie broasca, deschise ușa și simți că un lucru nevăzut, aproape atingându-l, se strecură înăuntru. — Uf! auziră roboții și-apoi văzură uimiți cum perna fotoliului de lângă ușă se lasă în jos, ca și cum s-ar fi așezat cineva acolo. Unde sunteți, tovarășe inspector? zise cam speriat Felix S 23. Aici, răspunse vocea dinspre fotoliu. Nu vă speriați, exist, nu sunt duh, sunt om. Atâta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul verde ce-mi tremurați și-acum... Biet turc legat de biete cleștare...) Dintre toate, El candelul mi-alese, apoi, adus a drum
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fiu din doruri. Când pe pat te vei întinde și simți-vei ca o boare, Ca o palidă lumină un fulg alb pe alba-ți față, Ca o lebădă, iubito, lasă-ți capul să coboare: Te voi odihni pe mine, perna ta ce te răsfață... Când sfârșită și transpusă vei pluti în adormire Fără zbuciumul și spaima insomniilor vorace, Vei simți extazul tihnei în culcușul de iubire: Te voi cufunda în mine și te voi dormi în pace... Referință Bibliografică: Și
ŞI TE VOI DORMI ÎN PACE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364337_a_365666]