KorAP: Find »[drukola/base=peron & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...126 >

3,143 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

peron erau niște soldați negri. Purtau uniforme maronii, erau Înalți, și fețele le luceau În lumina felinarelor. Erau foarte negri la față și prea Înalți ca să te poți uita-n ochii lor. Trenul plecă din Avignon, dar negrii rămaseră pe peron. Cu ei era un sergent alb și scund. În vagonul de dormit, conductorul trăsese paturile din perete și le pregătise. Doamna din America nu putea să doarmă noaptea, pentru că trenul era un rapid care mergea foarte repede și ei Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
de la doamna din America, al cărei nume tocmai fusese găsit de angajatul Cook’s pe o pagină tipărită, dintr-un maldăr de alte pagini tipărite, pe care le băgă Înapoi În buzunar. Noi Îl urmarăm pe hamal de-a lungul peronului de ciment. La capăt era o poartă și un bărbat controla biletele. Ne Întorceam la Paris ca să ne stabilim În locuințe separate. O idilă alpină Dacă coborai În vale chiar și dis-de-dimineață, tot era cald. Soarele topea zăpada de pe schiurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și rapid ca un tigru sau ca un fulger. — L-am văzut În meciurile Înregistrate, spuse Tom. Eram cu toții foarte mișcați. Alice se cutremura cu totul și când m-am uitat la ea am văzut că plângea. Indienii ieșiseră pe peron. Însemna mai mult pentru mine decât orice soț, spuse Oxigenata. În ochii lui Dumnezeu eram deja căsătoriți și chiar și acum sunt a lui și o să fiu mereu și tot ce am e al lui. Poa’ să se folosească toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
domnule. Să vă mai aduc niște cafea? — Dacă nu crezi c-o să mă țină treaz. — Ce spuneți? — Adu-mi. — Sigur. Aduse cafeaua din bucătărie, În timp ce domnul Wheeler privea pe fereastră la fulgii de zăpadă care cădeau În lumina felinarelor de pe peron. — Mai vorbești și alte limbi În afară de engleză? o Întrebă pe chelneriță. — A, sigur, domnule. Mai știu germana, franceza și dialectele. — Vrei să bei ceva? — A, nu, domnule. N-avem voie să bem cu clienții. — O țigară pot să-ți ofer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
domnule, Îi spuse-n franceză. Domnul Wheeler se ridică: — Mademoselle! strigă. Chelnerița se-ndreptă spre masă. — Cât face vinul? — Șapte franci. Domnul Wheeler scoase opt franci și-i lăsă pe masă. Își Îmbrăcă haina și-l urmă pe hamal spre peron, unde continua să ningă. — Au revoir, mademoiselle, spuse. Chelnerița se uită după el. E urât, se gândi, urât și Îngrozitor. Trei sute de franci pentru o chestie care nu mă costa nimic. De câte ori n-am făcut-o pe gratis. Și aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
puțin, și-ar fi dat seama că n-aveam unde să mergem. N-aveam nici timp, nici unde să mergem. Trei sute de franci pentru treaba aia. Ce ciudați mai sunt și-americanii ăștia. Stând În picioare lângă bagajele sale, pe peronul de ciment, uitându-se de-a lungul șinelor spre farurile trenului care sosea prin zăpadă, domnul Wheeler se gândea că toată distracția e foarte ieftină. Dacă lăsa masa la o parte, nu cheltuise decât șapte franci pe-o sticlă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
are o oră Întârziere, domnule. Să vă mai aduc niște cafea? — Dacă nu te deranjează. — Ce spuneți? Da, adu-mi. — Sigur. Aduse cafeaua din bucătărie, În timp ce domnul Johnson se uita pe geam la fulgii care cădeau În lumina felinarelor de pe peron. Mai vorbești și alte limbi În afară de engleză? — A, da, mai știu germana, franceza și dialectele. — Vrei să bei ceva? — A, nu, domnule. N-avem voie să bem cu clienții. — O țigară vrei? — O, nu, domnule, spuse ea râzând. Nu fumez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
stăteau la masă. Chelnerița le umplea paharele cu ce mai rămăsese din sticla deschisă. Duse sticla nedesfăcută Înapoi În bar. Cu chestia asta scot cam trei franci de căciulă, se gândi Johnson. Se-ntoarse și Începu să se plimbe pe peron. Înăuntru se gândise c-o să-i mai aline din suferință dacă vorbește despre asta. Dar nu se-ntâmplase așa. Nu făcuse decât să devină răutăcios. PARTEA A TREIA FIUL UNUI AMIC DE CLUB LA TERRITET În cafeneaua gării din Territet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
aduc niște cafea? — Dacă ești drăguță. — Ce spuneți? Da, adu-mi. — Sigur, domnule. Aduse cafeaua din bucătărie și domnul Harris Își puse zahărul, strivi cuburile cu lingurița și se uită pe fereastră la fulgii care cădeau În lumina felinarelor de pe peron. — Mai vorbești și alte limbi În afară de engleză? — A, da, domnule. Mai știu germana, franceza și dialectele. — Și care-ți place mai mult? — Sunt cam la fel, domnule. N-aș putea spune că-i vreuna care să-mi placă mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

de obicei, m-am îndreptat spre linia Hibiya. Tocmai când coboram scările am auzit alarma de incendiu: Biiiiiiiiiiip! Eram obișnuită cu sunetul alarmei de când lucram la JR și mi-am imaginat că fusese un accident, ceva. Când am ajuns pe peron, s-a auzit un anunț la difuzoarele instalate în plafon. M-am gândit că ar fi mai bine să ies la suprafață. Observând comportamentul conductorilor, am înțeles că nu aveam de-a face cu o situație obișnuită. În metroul de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
de zi cu zi. Probabil că din această cauză atacul cu gaz sarin a avut un impact puternic asupra lui. Șeful domnului Yuasa i-a ordonat acestuia să ajute la transportarea domnului Takahashi cu targa din locul de unde căzuse pe peron până la suprafață și să aștepte ambulanța la locul indicat. Deși ar fi trebuit să vină imediat, salvarea nu mai apărea. Starea de sănătate a domnului Takahashi se înrăutățea văzând cu ochii. Yuasa înțelegea lucrul ăsta, dar nu putea face nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
nu te angajau pe postul de conductor ca apoi să te pună să faci cu totul altă muncă. Pe la alții se mai întâmplau lucruri de genul ăsta. În stațiile de metrou sunt mulți angajați. Unii vând cartele, alții stau pe peronul de la metrou. Și nu numai atât. Mai sunt și cei care se ocupă de lucrurile pierdute de pasageri, de rezolvarea conflictelor dintre călători. Pentru mine, un puști de optsprezece ani, de-abia angajat, a fost destul de greu. La început, orele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
în mână. „Ce faci cu ăsta?“, l-am întrebat. Mi-a spus că trebuie să spele în interiorul metroului. Tocmai îmi terminasem treaba și aveam mâinile libere, așa că i-am propus să-l ajut. Am urcat amândoi cu scara rulantă până la peron. I-am găsit acolo pe domnii Toyoda, Takahashi și Hishinuma. Pe jos era o grămadă de ziare ude. Îndesau ziarele în pungi de plastic, din care curgea un lichid. Matsumoto a șters lichidul de pe jos cu mopul. Eu n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ajut. Doar stăteam lăngă ei. Priveam. „Ce se întâmplă?“, mă gândeam. Nici nu mi-am putut închipui despre ce e vorba. Nu simțeam nici un miros ciudat. Domnul Takahashi s-a îndreptat spre coșul de gunoi care se afla la capătul peronului. Am presupus că s-a dus să mai caute niște ziare aruncate în coșul de gunoi, ca să șteargă lichidul rămas pe jos. Când a ajuns în fața coșului de gunoi, Takahashi s-a clătinat, parcă voia să se ghemuiască, dar s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
propus să șterg cu buretele acea perioadă din viața mea. Oricât de mult vreau să uit, se întâmplă câte ceva care mă face să-mi aduc aminte. Ei bine, o să mă străduiesc! Am fost de serviciu în ziua respectivă, am supravegheat peronul cinci până la 8:00 dimineața. Pe la 7:40 m-a înlocuit Okazawa, asistentul șefului. „Totul e în ordine!“, i-am spus și, înainte să mă duc la birou, am verificat casele de bilete și câteva zone din stație. Takahashi (cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
șefului. „Totul e în ordine!“, i-am spus și, înainte să mă duc la birou, am verificat casele de bilete și câteva zone din stație. Takahashi (cel care ulterior a murit la datorie) era în birou. Când eu eram pe peron, el era la birou și invers (când el era afară, eu eram în birou). Cam așa erau organizate turele. Înainte de 8:00, Hishinuma (care și el a murit după atac) a venit să vadă un metrou care nu funcționa. El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
El se ocupa de transport - supraveghea conductorii și controlorii. Era o zi frumoasă și glumea în timp ce ne beam ceaiul: „Metrourile nu întârzie niciodată când sunt eu de serviciu!“ Toată lumea se simțea bine. La 8:00 Takahashi s-a dus la peronul de sus (biroul de la linia Chiyoda, stația Kasumigaseki este cu o treaptă mai jos), iar eu m-am dus la birou și le-am transmis celor din tura de dimineață tot ce trebuiau să facă în ziua respectivă. În scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
metrou au fost descoperite niște obiecte neidentificate, vă rugăm să verificați!“ Okazawa a răspuns la telefon, dar i-am spus: „Mă duc să văd ce e pe acolo, tu așteaptă aici, poate mai sună cineva!“, și m-am îndreptat spre peron. Când am ajuns în fața metroului, toate ușile erau închise. Metroul cu numărul A725K avea zece vagoane și părea gata de plecare. Am văzut că erau pete pe tot peronul, de parcă cineva împroșcase cu parafină. Un vagon are patru uși, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
așteaptă aici, poate mai sună cineva!“, și m-am îndreptat spre peron. Când am ajuns în fața metroului, toate ușile erau închise. Metroul cu numărul A725K avea zece vagoane și părea gata de plecare. Am văzut că erau pete pe tot peronul, de parcă cineva împroșcase cu parafină. Un vagon are patru uși, iar la baza coloanei din dreptul primei uși erau șapte-opt ghemotoace de ziare mototolite. L-am văzut pe Takahashi, sigur încercase să șteargă ceva cu ziarele. Hishinuma a intrat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Ia-l de aici!“ Poate că așa e firea mea, dar pur și simplu nu pot. Trebuie să rezolv singur problema. Mă tot gândesc la lucrul acesta din tinerețe, de când lucram la stație, ca observator. Dacă se găsește ceva pe peron, trebuie dus fără întârziere departe de călători. Singurul loc ar fi birourile noastre. Pungile de gunoi erau transparente. Am prins gura acestora cu mâna, dar, pentru că eram grăbiți să le ducem undeva, cred că am uitat să le legăm strâns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
lăsat să meargă mai departe. Probabil că Hishinuma, care este responsabil pe Departamentul de Transport, a luat legătura cu cei de la Biroul Central și ei au dat dispoziție ca metroul să meargă la următoarea stație. Takahashi stătea încă la capătul peronului pentru ca, atunci când un călător îl anunța: „E un obiect suspect în metrou“, să poată acționa cât mai repede. Cred că Takahashi a luat singur pungile din metrou și le-a scos afară. Nu am văzut. E doar o presupunere personală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
un obiect suspect în metrou“, să poată acționa cât mai repede. Cred că Takahashi a luat singur pungile din metrou și le-a scos afară. Nu am văzut. E doar o presupunere personală. El se afla cel mai aproape. Pe peronul opus se afla un coș de gunoi. Presupun că Takahashi a luat ziarele de acolo și a șters cu ele pe jos. Hishinuma i-a spus conductorului că va face curățenie în metrou și a împărțit treaba cu Takahashi. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
birou. „Oare ce-o fi chestia aia din pungă? Tremur tot! E prima oară în viața mea când mi se întâmplă așa ceva! Lucrez de mult timp la birou, dar n-am văzut niciodată așa ceva!“, i-am spus. A coborât de pe peron odată cu Takahashi care era transportat pe targă. Și Hishinuma începuse să-și piardă vederea. Deoarece conductorul trenului leșinase, Hishinuma trebuia să anunțe prin stație următorul metrou. M-am gândit că îmi făcusem datoria. Pusesem la loc sigur obiectul suspect din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
de genul celor din secta Aum. Pentru că vin în contact cu oamenii în fiecare zi, e normal să înțeleg măcar atât. E o problemă de morală. În stație observi foarte bine părțile negative, urâte, ale oamenilor. De exemplu, după ce măturăm peronul, tocmai în momentul în care am terminat, se trezește cineva să arunce un muc de țigară sau alte gunoaie. Sunt mulți care nu-și văd bârna din ochii lor de așchia din ochiul celuilalt. — Odată cu înaintarea în vârstă scade și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
M-am lăsat furată de somn. Mereu mă urc în primul vagon, la a doua ușă. Mă bag într-un colțișor lângă ușă, mă pitesc acolo și stau nemișcată. Unii urcă, alții coboară. Însă eu nu mă mișc. La Nijūbashimae, peronul e pe partea opusă, de aceea pe la stația Ōtemachi mă mut la ușa cealaltă. La Ōtemachi se mai eliberează, așa că nu e prea greu să mă deplasez la ușa opusă. Aerul din metrou devine mai respirabil. În ziua aia mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]