2,556 matches
-
în dese rânduri cu alveole (Dănești). Uneori, fragmente de vase borcan s-au găsit amestecate cu cele specifice tipsiilor, ce aveau fundul gros, marginea scundă sau înălțată (Dagâța), rareori ornamentată cu alveole (Dănești). Decorul alveolat, caracteristic spațiului geto-dacic, s-a perpetuat în timp, fapt ce denotă cu certitudine apartenența etnică locală a vaselor respective. În câteva stațiuni s-a identificat și ceramică cu specific slav, la Dănești (reprezintă 15% din totalul materialului ceramic) și Simila (30% din întregul inventar ceramic), argumente
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
alte 40 de monede și 10 verigi din aur (descoperite în 1904), iar potrivit altor surse și aproximativ 60 monede bizantine (descoperite în 1905), a căror datare nu a fost stabilită inițial. Multe din informațiile menționate au fost preluate și perpetuate greșit, în timp, de la un autor la altul, iar în fapt este vorba de un singur tezaur, compus din aproximativ 120 monede din aur, emis între secolele X-XI de împărații amintiți. Bibliografie: Moisil 1913, p. 63-64; Moisil 1914, p. 56-57
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
43 de ani de matrimoniu exemplar, preafericitul Octav Bjoza are, nici vorbă, temei să rostească fraza optimistă „Suntem și vom rămâne Împreună până la capăt”. Așa să le ajute Dumnezeu! Poate că vreunul dintre nepoți, probabil Diana, se va Învrednici să perpetueze amintirea dragostei pilduitoare a strașnicilor săi bunici prin scrierea și publicarea unei nuvele sau chiar a unui roman cu titlul „Carmen Sireteanu”. Binecuvântează, Doamne, cu mulțimea darurilor Tale pe toate româncele care, În condițiile cele mai grele, și-au așteptat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
spațiile deschise, curentul și zgomotul. Dimpotrivă, ceea ce le place lor sunt spațiile insterstițiale, stătute, dintre bulele existențelor individuale. Fac tumbe lente prin aer, lovindu-se de pereții sidefii ai bulelor, umplând interstițiile vulnerabile prin propriile lor limite, care conțin și perpetuează existențele lor promiscue. Însă de fiecare dată când oamenii ies din bulele lor, râzând sau vorbind unii cu ceilalți, umplându-și unii altora inimile, ființele păstoase se scurg Înapoi În lumea lor. Când venea ora de culcare, stafiile se cuibăreau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
spațiile deschise, curentul și zgomotul. Dimpotrivă, ceea ce le place lor sunt spațiile insterstițiale, stătute, dintre bulele existențelor individuale. Fac tumbe lente prin aer, lovindu-se de pereții sidefii ai bulelor, umplând interstițiile vulnerabile prin propriile lor limite, care conțin și perpetuează existențele lor promiscue. Însă de fiecare dată când oamenii ies din bulele lor, râzând sau vorbind unii cu ceilalți, umplându-și unii altora inimile, ființele păstoase se scurg înapoi în lumea lor. Când venea ora de culcare, stafiile se cuibăreau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ce. Până la urmă am redus totul la două metacategorii. Pe prima am numit-o „opacă“, pentru că, așa cum materialul opac reflectă lumina, la fel și acești oameni au însușirea de a reacționa într-un mod previzibil la diferitele circumstanțe, adică își perpetuează propriile obiceiuri și atitudini, ceea ce înseamnă că au caracter, sunt „solizi“, un fel de bolovani. Aceștia sunt „personajele“, oamenii reactivi, care pot fi puși să joace într-o piesă de teatru, ca fiind reprezentativi pentru diverse categorii umane. Ăștia sunt
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cărarea pe care animalele sălbatice mari veneau la lac, pentru a se adăpa. În apropierea apei crea, din crengi, un gât, prin care viețuitoarele Însetate să se poată strecura, cu o anume greutate, pentru a ajunge la lichidul care le perpetua viața. O sfoară, prinsă de cocoașele armei, cu un capăt, iar celălalt, strecurat printre crenguțele din gâtuirea făcută de mâna braconierului, urma a declanșa moartea sigură a animalului venit la apă. În ziua fatală, ciobanul ce-și căuta câteva mioare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
miște în ruptul capului. Veni și Stănică cu Olimpia, dar erau cam supărați, și Stănică luă pe moșier ca arbitru: - Domnule, zise el, te rog să-mi răspunzi sincer, ce crezi dumneata, care este rostul familiei, este sau nu să perpetueze rasa, să producă copii? - În genere, da. - Ce-nțelegi dumneata prin "în genere"? - Înțeleg că așa se petrece cu lumea obișnuită. Sunt însăoameni care muncesc cu creierul, care creează, și pe care îi putem scuti de greutățile familiei. - Este și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Literatura lui se ordonează astfel în jurul acestei scheme universale, căreia un spirit speculativ ca al lui Călinescu n-a obosit să îi găsească nenumărate semnificații. Paternitatea e, de pildă, expresia nemijlocită a însuși principiului creator; prin zămislirea de urmași se perpetuează viața și capătă sens o filozofie a biologicului. Totodată, paternitatea presupune un întreg sistem etic, al răspunderii conținute în calitatea de tată și în cea de fiu.(...) Paternitatea are și expresia ei social-economică. Condițiile nașterii și ale creșterii îi determină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu, stare, rang, avere; în statutul lui social se prelungește ceva din existența celui care l-a adus pe lume. Ideea de paternitate atinge și problemele esteticii. Artistul zămislește, dar nu în ordine naturală, e părintele operelor sale și se perpetuează prin ele. Reprezintă însă aceasta o împlinire omenească echivalentă? OV. S. CROHMĂLNICEANU, Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I, Editura Minerva, București, 1972, p. 549 Toate romanele lui G. Călinescu constituie moduri de experimentare a romanului, indiferent că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a fi „prinsă” Într-o schemă ideologică, rigidă, de tip leninist. De aici o anume antipatie generală față de un subiect incomod. Unul dintre conducătorii Comitetului Democratic Evreiesc, Gh. xe "Chiriță"Chiriță, remarca Încă În 1945 o realitate ce se va perpetua În timp: „Când se aude și la U.P. șeste vorba de Uniunea Patrioților, organizație din sistemul creat de P.C.R. - L.R.ț și la partid șfirește, e vorba de P.C.R.ț de problema evreiască se fuge ca de dracu’”1
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
în special cele ale fascismului, sub pretextul că ar comemora o bătălie glorioasă, o victorie a poporului, sînt de fapt un omagiu adus conducătorului. Nu e nevoie să mergem prea departe, avem și în Paris un exemplu, arhitectura Stelei ce perpetuează amintirea lui Napoleon. Altele sînt adevărate teatre politice și istorice. Dacă ar fi să ne luăm după mărturii, Piața Roșie din Moscova este una dintre cele mai impresionante și mai elaborate. Situată în centrul orașului, este străjuită lateral de Kremlin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
carte apărută în 1919, este el singur un program: Contribuție la psihologia revoluției: societatea fără tată. Autorul susține că o structură autoritară și patriarhală, care se recunoaște pînă și în partide socialiste, menține în funcțiune societatea burgheză. Dacă această structură, perpetuată în noi prin familie, nu se dezagregă, ne putem îndoi de șansele unei revoluții veritabile. Lucrarea este o pledoarie în favoarea consiliilor muncitorești, cu alte cuvinte a "sovietelor", care creează o nouă etică a fraților și surorilor 362. Toate organizațiile de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de mare și face atît de adînci urmele sale. Lăsînd de o parte reacțiile părinților, Freud nu s-a interesat decît de cele ale copilului. Și totuși, aceștia l-au adus pe lume întrucît încercau să se reproducă, să se perpetueze. Reproducerea era scopul lor comun, așa cum este cel al speciei. Din acel moment, ei tind să facă din el o copie din carne și sînge, conformă cu modelul pe care-l au în minte și le este impus de societate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și destinul lor pentru vreme îndelungată. Nu există popor fără Panteon și nici unul nu este lăsat gol. Chiar cînd analele mondiale trec sub tăcere numele acestor personaje, ele își află loc și sînt venerate în cronica locală. Memoria le este perpetuată de asociații, biografiile le sînt scrise de erudiți. Amintirea lor și admirația colectivă se regăsesc în statui, în plăcuțele cu numele străzilor și în cele de pe casele memoriale. Toate aceste fenomene atestă că oamenii mari, avînd o strălucire variabilă, constituie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în același timp, ascunzînd atît de bine crima încît nimeni nu-i mai vede în ei pe făptuitorii acesteia. Esențial mi se pare însă altceva. Cu toate că ascund urmele crimei și ale uneltirii, religiile întrețin, refac și preamăresc legătura dintre făptași, perpetuează complicitatea care subzistă dincolo de societatea legală. Căci nimic nu-i poate lega mai mult pe oameni decît complicitatea într-un lanț de nelegiuiri la care nimeni nu vrea să fie recunoscut ca făptaș. A fi atent la ceea ce vezi, a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
stăm ca niște pitici, împărțind lumii aspre judecăți) împotriva ereticilor slujitori ai duhurilor răutății. Totuși, n-ar fi decât o imensă naivitate - și, în cele din urmă, o opțiune ieftină intelectual și prea confortabilă din punct de vedere spiritual - să perpetuăm acest șablon tezist. Cercetătorii atenți ai Antichității târzii, confruntați cu iureșul de simplificări rezultat din complexul postbizantin al cetății asediate, nu pot credita integral retorica triumfalistă. Înverșunarea malignă față de ereziarhi ne poate face să ignorăm fondul problemei aflate în discuție
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prin unitatea dintre dogme și sacramente, acțiune și contemplație. Deghizată în spatele unei „metodologii ariene” (pentru a prelua sintagma arhimandritului Iustin Popovici), ideologia Iluminismului umanist a acutizat ruptura umanismului renascentist între „minte și inimă”, cerebralizând impudic jocul speculativ asupra tainelor Bisericii, perpetuând pe orizontală bruiajul scolastic de odinioară printr-o ancorare detașată în câmpul curiozităților literare lipsite de finalitate. Modernitatea există oriunde omul trăiește, în cuvintele lui T.S. Eliot (1888-1965), o „dezmembrare a sensibilității”1. După un asemenea diagnostic, răspunsul teologiei nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sale unilaterale. Descoperirea geometriilor euclidiene (cea hiperbolică a lui Lobacevski, în 1829, cea a lui Bolyai, în 1832, cea a lui Riemann, în 1854) contestă, ab initio, criteriile carteziene de validare a unor propoziții matematice. În speță, criteriul evidenței care perpetuase, între altele, ideea adevărului natural al postulatului paralelelor din geometria euclidiană, nu mai este acceptat de la sine. Chiar dacă nu invalidează formalismul transcendental kantian 2, geometriile neeuclidiene chestionează statutul ontologic al axiomelor matematicii, anticipând - și prin discursul convenționalist al lui H.
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
într-o hermeneutică autentică nu textualitatea Scripturii este scormonită de curiozitatea descentrată a interpretului, ci Autorul sempitern al revelației este convocat să dea un răspuns. Modelul unei asemenea întâlniri între vizibil și invizibil nu poate fi decât Euharistia, ea însăși perpetuată de tradiția Bisericii creștine ca sacrament al ultimei tăceri. „Cuvântul (Le Verbe) - spune J.-L. Marion - nu se rostește în nici o limbă, pentru că el depășește limbajul însuși, de vreme ce, Cuvânt în carne și oase, El se dăruiește într-un mod indisolubil
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a teologilor de catedră, rupți de patosul Scripturilor și surzi în fața întrebărilor veacului. La un veac de la denunțul semnat de preotul martir Pavel Florensky, pulsul adormit al gândirii dogmaticii ortodoxe este trădat de starea de lehamite a celor care-l perpetuează într-un organism artificial. „Sistemul nostru dogmatic se prezintă ca fiind plictisitor, atât de plictisitor încât oamenii renunță să mai polemizeze cu el.”1 Din această rațiune tare se naște denunțul gândirii slabe, capabilă doar să colporteze sloganuri și să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Scripturii, sau refugiul în sentimentalismul pietist în absența unei deconstrucții conceptuale a idolatriilor politice și culturale. În Răsărit, teologia n-a perceput decât foarte târziu miza modernității și a secularizării, răspunzând fie printr-un vis totalitar (e.g. a treia Romă perpetuă), fie printr-o proiecție spiritualistă anistorică, încurajând izolaționismul liturgic și individualismul moralist. Pentru că a încetat să mai reprezinte o metanoia și o provocare, teologia n-a mai rămas decât o piesă de anticar într-un decor cultural concesionat deja unor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
același timp voci ale „tradiției” pe care o doresc rearticulată, poate printr-o nuanțare a limbajului lor profetic în funcție de codul specific diverselor epoci și culturi în care au trăit. În sfârșit, ireductibilitatea religiei la factorii sociali este vizibilă în confuzia perpetuată de Troeltsch și Weber cu privire la organizarea meseriilor în orașul medieval. Firește că sentimentul fraternității și vocația solidarității - azi dispărute ireversibil prin atomizarea masivă a societății postindustriale - e găzduit de viața breslelor într-un mod care face accesibil proiectul comunitar al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o problemă de utilizare a unor termeni specifici de limbaj la situații interpretabile. Drept urmare, conținutul dilemei de securitate nu poate fi gândit ca o "politică națională de securitate" cu un mare aparat militar de apărare, servicii de informații care să perpetueze procesul de securitizare. Dimpotrivă, numai procesul de "desecuritizare" contribuie la asigurarea stabilității prin aducerea limbajului la normalitate. În acest sens, activitatea cercetătorilor este de a identifica procesele de "securitizare", de a analiza și de a descoperi consecințele și de a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Comisar pentru Drepturile Omului, care aparține structurii O.N.U., este un exemplu edificator în acest sens. Crearea acestei funcții importante la nivel internațional s-a făcut dintr-o necesitate, determinată de oprirea abuzurilor, inegalităților și nedreptăților care s-au perpetuat de-a lungul istoriei în acest domeniu. Securitatea națională a unui stat reprezintă totalitatea determinărilor conceptuale, instituționale și organizaționale luate de acesta pentru asigurarea apărării și siguranței sale, atât în interior, cât și în exterior. Este vorba, pe de o
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]