3,249 matches
-
imprevizibilă a materialelor și dimensiunilor, replici ritoase (nu ferite de stridențe) la molcomele solfegii ale "clasicilor în viață", randevuuri, pe aceeași simeză,a picturii cu fotografia, a instalației cu designul. Toate acestea (și încă multe altele) asigură sălii un regim perpetuu incitant. Moment... nostalgic. Răscolind, în una din zile, o pestriță arhivă (oarecum și sentimentală) a primilor ani ai revistei "Cronica", am tresărit la momentul în care nou înființata galerie din agora orașului trebuia să poarte și un nume. Cupola a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici un dubiu, sunt atașate imagini ale produsului final, în forme și tonalități vesele și incitante, adică fotografii ale jocurilor exersate cu grupe de copii de-a lungul activității de către Veneția Șerban, educatoare pasionată, cu certe calități instructiveducative, aflată într-o perpetuă competență cu sine. Volumul al Veneției Șerban, prin activitățile didactice concrete prezentate, poate fi un important sprijin, un ghid de reală utilitate pentru educatoare, îndeosebi pentru cele aflate la începuturile carierei didactice și care doresc să realizeze cu succes activităților
Jocuri de masă by Veneţia Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/1612_a_2965]
-
informații documentare sigure rezultă însă că ea a intrat în funcțiune parțial încă în anul 1853, când deja lucrau acolo patru stative. Ea a fost construită pe două fâșii de pământ: una în întindere de cinci fălci, proprietate cu embatic perpetuu a mănăstirii Neamț, pe care se aflau două vaduri, iar cea de-a doua „pe care sînt clădite două pive, este proprietatea absolută a d-lui Kogălniceanu și are o întindere de patru fălci și 71 prăjini”. Clădirile erau făcute
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ceea ce nu ni se cuvine pe baza dreptului național și a dreptului istoric”; 2.„A nu disprețui prietenia folositoare a celor mici pentru protecția disprețuitoare a celor mari”; 3.„A nu face o legătură vremelnică, adusă de împrejurări, într-o perpetuă vasalitate, dăunătoare singurului nostru ideal posibil”, adică idealul național: Unirea cu Transilvania. Punctele 2 și 3 vizează direct relațiile cu Puterile Centrale. România să nu intre în primul război balcanic. „Cred acest neam - scria Iorga - în stare să aibă avânturi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care nu poate decît accelera marile descoperiri științifice. Dar ar putea fi imediat formulată o obiec-ție majoră: cum poate filosofia, în dorința sa de stabilitate și de permanență, să accepte ca fundament știința, care se află într-o stare de perpetuă fierbere, de schimbare continuă ? Chiar și Lupasco spunea: "Aventura experimentală a științei secolului nostru este ca un taifun care mătură totul în calea lui inclusiv teoriile științifice... ale celor care l-au declanșat și îl alimentează irezistibil "12. Obiecția este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cea a actualizării) este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu apare decît într-un domeniu restrîns al Realității. Cauzalitatea globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea în întregime nu este decît o perpetuă oscilație între actualizare și potențializare. A lua în considerare doar actualizarea conduce inexorabil la un real trunchiat. Nu există actualizare absolută. Dar actualizarea și potențializarea nu sunt suficiente pentru o definiție logică coerentă a Realității. Mișcarea, tranziția, trecerea de la potențial
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
non-contra-dicției este respectată. Structura repetitivă a acțiunii logicii terțului inclus dă naștere imbricării nivelurilor și a coerenței ansamblului naturii. Un rol particular este jucat de cele trei învelișuri topologice ale tuturor stărilor A, non-A și T. Există o transmutare perpetuă, iterativă și ciclică a unei stări T într-un cuplu de contra-dictorii (A, non-A), adică o amplificare continuă a principiului non-contradicției. Să clarificăm acum problema de logică ridicată de considerațiile lui Umberto Eco citate anterior. Îl citez din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
numește "micile mistere"), în vreme ce intensificarea nedefinită a simțurilor ocupă emisfera de sus (faza 6, înălțarea la cer, urcarea vieții în serviciul spiritului, ceea ce tradiția numește "marile mistere"). Jos, științele, la plural, sus, cunoașterea, la singular, în centru conștiința. Centrul este perpetuu germinativ: conștiința devine din ce în ce mai intensă, ea se învîrte din ce în ce mai repede și stabilește din ce în ce mai multe raporturi tot mai încărcate de sens"4. În Chipuri imobile se spune că vom ajunge să "ne convingem într-o zi (care va fi o zi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
al Statelor Unite. ¶ Se înființează prima societate din lume a chimiștilor, la Philadelphia, Pennsylvania. Apare lucrarea An Enquiry Concerning Political Justice de William Godwin, în care se proclama că "Adevărul este omnipotent ... Omul este perfectibil, sau, cu alte cuvinte, susceptibil de perpetua îmbunătățire". ¶ Herder publică Humanitätsbriefe. ¶ Jean-Baptiste Lamarck afirmă că fosilele sînt urme ale unor ființe reale, care au trăit demult. ¶ Jean-Pierre Blanchard inventează parașuta și face cu succes întîiul salt cu ea dintr-un balon (unele surse indică anul 1784 pentru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
progresului științific și industrial nelimitat (vector îndreptat spre viitor); la nivel psihic-intelectual cultivarea revoluției permanente în gîndire, ca suport pentru menținerea progresului științific și industrial nelimitat: vector îndreptat simultan spre trecut și viitor; la nivel istoric cultivarea unei retrogresii temporale perpetue tot mai adînci, prin care trecutul tinde să fie înviat în persoana Prolificului, constituind matricea din care acesta creează formele "prolifice". 2. hrănirea continuă a "Devoratorilor" cu ceea ce produc "Prolificii". Modelul oscilant implică însă și o discontinuitate care face posibilă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din conștiința ei, ceea ce va avea un efect de atracție spre cer a celor de jos, deci un efect răscumpărător 279. Spațiul contribuie astfel la operă de mîntuire, își dezvăluie sensul ca spațiu de răi, răscumpărat, aflat în infinită și perpetua stare de fericire. Tharmas este desăvîrșit: se află în stare de cataclism, căci spune: "în Veșnic chin Trăiesc"280. Lovinescu: "un om desăvîrșit e în stare permanentă de cataclism"281. Tharmas se află în "stare de identitate"282, de perpetua
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
perpetua stare de fericire. Tharmas este desăvîrșit: se află în stare de cataclism, căci spune: "în Veșnic chin Trăiesc"280. Lovinescu: "un om desăvîrșit e în stare permanentă de cataclism"281. Tharmas se află în "stare de identitate"282, de perpetua "fulgurațiune", căutînd neîncetat moartea, dar negăsind-o. El ține de lumea incomensurabilului, indescifrabil în misterul sau. El este infinitul, dar și zero metafizic, nelimitatul, dar și limitatul. Structura lumii după Blake conține astfel următoarele elemente fundamentale: 1. în centrul inferior
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
templului, adică a inimii "infinite", în care locuiesc infinitele energii ale iubirii) alaya subst. lăcaș, locuința; suflet; a-laya subst. non-distrugere Allamanda: sistemul nervos (cf. S.F. Damon), uman și cosmic; comerțul și materia fertila din jurul Golgonoozei; Alla[manda-Alla]manda: uroboros lingvistic perpetuu, Mandala, serpens mercurii, Ouroboros, rota philosophica, materia primă alchimica máṇḍala adj. rotund máṇḍala subst. disc (al Soarelui), cerc, inel; grupa, mulțime; domeniu, tărîm; astron. orbită, traiectorie; minge de joacă v. alla [literele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
energetic, aici, al lui Enion aflată în "cădere" continuă prin spațiile cosmice infinite. 105 (ÎI, 395) Sau "alama". 106 NOAPTEA A TREIA: Descrie căderea lui Urizen. 107 (III, 9) veșnic schimbătoarele Fiice-ale Luminii: Vezi J. Böhme: figurile, fructele cerești, în perpetua schimbare. 108 (III, 16) Rege-al necazului: De remarcat jocul de sensuri prin originea cuvîntului: lat. turbare = a tulbură; turba = mulțime, ceața (de oameni); larma (acesta din urmă apare frecvent în scrierile lui J. Böhme). 109 (III, 21) Sămînță să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o configurație existențială dintr-un spațiu ce nu aparține naturii ca atare, ci culturii; numai că acest spațiu este posibil prin natură. Așa încât, deși are propria sa lege, el nu este blocat în sine. Între natură și cultură există o perpetuă corespondență îndreptățită tocmai pentru că în lume se află o ființare (o existență) în care natura și cultura sunt împreună, în echilibru (un echilibru funcțional, prin urmare, niciodată perfect); și această existență pe seama căreia este pus un asemenea rost "cosmic" este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
grație, a "poziției" lumești care să fie în acord cu grația divină. Vocația apare, în mediile protestante, ca exteriorizare a credinței potrivit căreia, neștiut de nimeni, Dumnezeu împarte grația și mântuirea; ea este o exteriorizare ce devine, prin raționalizare (conștientizare perpetuă a sensului divin al vieții omenești), muncă profesională. C. Rădulescu-Motru citează lucrarea lui Max Weber pentru a ilustra ideea că faptele religioase ca și cele morale, intelectuale etc. nu sunt doar "manifestări sentimentale", ci sunt purtătoare de rosturi economice; "faptele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
traducere de Vasile Muscă, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996. NISTOR, Octavian, Introducere la vol. Filosofie neokantiană în texte, Editura Științifică, București, 1993. OSTWALD, W., Les fondements énergétiques de la Science de la civilisation, V. Giard et E. Briere, Paris, 1910. OSTWALD, W., Mișcarea perpetuă. Conceptul energiei, traducere de, Editura Revistei "Convorbiri științifice și filosofice", București, 1912. OSTWALD, W., Le monisme comme but de la civilisation, Edité par le Comité International du monisme, Hambourg, 1913. PASCAL, B., Pensées. Les Provinciales, Booking International, Paris, 1995. PAULSEN, Fr.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energie, p. 18. 264 Ibidem, p. 62. 265 Ibidem, p. 61. 266 Ibidem. 267 Ibidem, p. 80 268 Energia (1908), Fundamentele energetice ale științei civilizației (1909), Imperativul energetic (1912), Monismul ca scop al civilizației (1913) ș.a. 269 W. Ostwald, Mișcarea perpetuă. Conceptul energiei, București, Editura Revistei "Convorbiri științifice și filosofice", 1912, p. 15; Acest volum reproduce o parte a lucrării Energia (1908) . 270 Constantin Antoniade, Iluziunea realistă. Încercare de critică filosofică, în vol. Opere, București, Editura Eminescu, 1985, p. 42. 271
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu bucurie. Doar cei care nu interiorizează aceste limite, cei care, prin ceea ce gândesc și simt, nu mai „Încap” În hotarele statornicite, cei care nu se bucură de lucrurile și situațiile „mărunte” ale vieții sfârșesc prin a avea o stare perpetuă de nemulțumire și nefericire. Să recunoaștem că cei mai mulți dintre noi duc o astfel de viață, traversată de idealuri false, orgolii egoiste și orizonturi deșarte. Fericirea nu se obține doar prin atingerea Înălțimilor, prin posesia lucrurilor prețioase, ci prin acceptarea „josimilor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cel care vrea să fie... prea fericit, care nu știe nici ce este fericirea (sau starea contrară ei) și nici cum trebuie trăite toate acestea. Să nu cauți să fii fericit tot timpul și să o duci Într-o stare perpetuă de mulțumire. Pe lângă faptul că așa ceva nu este posibil, ne lipsește și un sistem de referință, un reper al stărilor noastre de bine. Pozitivitatea capătă sens prin raportare la negativitate. În plus, dacă am alerga după o „sumedenie” de fericiri
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
finală, stabilă, ultimă. Când nu mai ai nimic de făcut, fii sigur că ești nemulțumit. Într-un fel, devii fericit când nu ții cu tot dinadinsul să fii așa... Țintirea obsesivă a acestei condiții te aduce În situația unei nemulțumiri perpetue. De pildă, se spune despre Alexandru Macedon că, În plină glorie militară, a fost găsit În cortul său plângând: „Nu mai sunt lumi de cucerit!”. Ce urma după această trudă? Nimic. A nu mai avea nimic de făcut - iată nefericirea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
va perpetua mai departe, fără să știm, fără să recunoaștem. Dacă Începi rău, sfârșești rău! Încă un amănunt: nu toți reușim să Întrupăm la modul exemplar astfel de Înclinații douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Nu putem aluneca toți Într-o perpetuă și acută pietate, devenind „rugători” de profesie. Lumea și solicitările ei ne determină să ființăm simultan pe mai multe paliere, În cadențe și direcții diferite (profesionale, familiale, sociale, culturale și spirituale). Ceea ce se așteaptă de la noi este ca fiecare să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
adevărul era că, atunci ca și acum, nu reușeam ca progresele pe care le înregistram să fie convingătoare ca acte coerente, încadrate într-un program și o strategie care să le armonizeze, indicând existența unui proces de pregătire coordonat și perpetuu. Cred că suferim de carențe endemice în ce privește capacitatea instituțiilor noastre de a se mobiliza ca mecanism intern, spre o țintă unică. De aceea asimilarea și punerea în practică a politicilor europene rămân și în prezent o țintă de atins, de unde
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
posibilitatea de a face experimente la scară largă, socială; apoi, chiar dacă am avea posibilitatea de a face nenumărate experimente până când am ajunge să testăm toate cauzele, o anumită instanță se va fi schimbat deja, pentru că instanțele sociale sunt într-o perpetuă stare de schimbare. În plus, fenomenele sociale nu au cauze separate unele de celelalte, așa cum cere canonul diferenței; este cunoscut faptul că fenomenele au de obicei cauze multiple, cu efecte complexe de interacțiune (un anumit efect este generat de acțiunea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
alegorie în istorie, organizată în jurul relației dintre stăpân și supus; eroul, un intelectual român predispus la compromisuri morale grave, eșuează lamentabil, pentru el momentul schimbării vremurilor nefăcând decât să mențină o realitate în care lui îi revine rolul de victimă perpetuă. În proză, A. evocă lumea măruntă, dar colorată a periferiei timișorene, dovedindu-se un bun cronicar al banalului, sub care înfloresc himere și se consumă drame neștiute. Maniera este, de data aceasta, realismul magic, care face să coexiste nuditatea vieții
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]