2,409 matches
-
Epics, UUÅ, Uppsala (1952), Studies in Arabian Fatalism, UUÅ, Uppsala (1955) sau Fantastic Beliefs in Religion, Folklore and Literature, Stockholm, 1967, aduc contribuții importante la morfologia istorico-religioasă a timpului și destinului, cu circumscriere mai precisă în spațiul epicii arabe și persane. Și cu ajutorul unor asemenea lucrări, am putut urmări recent genealogia unuia dintre termenii de coloratură orientală în limba română- „bacșiș”, în raport cu un întreg vocabular religios iranian, pre-islamic, moștenit și modificat de Persia musulmană, al destinului, șansei - cf.comunicarea noastră „Notices
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
toate forțele! În ceea ce mă privește, voi încerca, poate, în colaborare cu prietenul meu Monchi-Zadeh, pe care și dvs. îl citați, să reiau un mic fragment din acest mare studiu, anume istoria lui Lohrasp-Goshtasp și a prințesei Kitayun în textele persane, arabe și pehlevi. Nu este decât o porțiune limitată a domeniului dvs., în schimb destul de complicată: „Dioscurii în slujba unei zeițe”, cu perspectivele sale indo-europene. Cu condiția ca forțele mele, care decad repede, să fie suficiente pentru aceasta... Gândurile mele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Chicago Chicago, Illinois 60637 U.S.A. Vlad Bănățeanu către Stig Wikander I*tc "Vlad Bănățeanu către Stig Wikander I*" București, 4.X.1963 Mult iubite domnule profesor Wikander, Sunt profesor de limbi indo-germanice orientale (în special armeană veche, sanscrită și persană veche) la Universitatea din București. În cazul în care aș veni în Suedia (în urma unei invitații), m-aș putea ocupa de probleme ale Pantheonului urartic, armean sau de probleme înrudite. V-aș fi deosebit de recunoscător pentru ajutorul dvs. Cele mai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
31 a înregistrat, la fel de repede devenită faimoasă, Minciuna sau Pe boltă când apare luna, cum mai era cunoscută, urmată de scandaloasa vremii, Morfina, ambele compuse și cu texte de Fernic. Alini dureri de-amor Ori sufletele zbor Prin minunatele grădini persane Erotice dureri, erotice plăceri Plăceri și rane, Morfină, dai doar tu... Din ’32, ultimul an în care Pribeagu a mai semnat pe vreun disc de-al lui Cristian Vasile sau al altui cântăreț, au rămas întipărite bine în sufletele oamenilor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau ale arbitrariului celui mai grosolan. Sau ale Întâmplării, cea nefericită, neagră, brutală!... E știut Însă că beția alcoolică produce și versuri, deci visare. Și, fără a ne opri la poeții latini, Îl vom aminti, bineînțeles, pe Omar Khayam, poetul persan și rubayatele sale care cântau luna, vinul și iubita, și apoi atâția poeți clasici și romantici Încât vinul a devenit nu mai puțin decât unul dintre instrumentele importante ale recuzitei lor poetice. În această, adeseori, blândă frenezie, poeții de oriunde
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tot ce trebuie pentru asta: căști și monitoare. Casa, învelită de jos până sus cu verdeață, e cu parter, etaj și o mansardă. Ferestre multe și mari, obloane date de pereți. Livadă la nord, o pajiște netedă, asemenea unui covor persan, în partea de est. Alei pitorești de plopi și carpeni deschid o priveliște adâncă, învăluită într-o ușoară pâclă, în care vezi sclipind la soare un viaduct întins peste râul Garonne. În depărtare, la limita ținutului Landes, o linie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Orient din secolele al XII-lea și al XIII-lea. Încăperea îngustă, cu boltă înaltă, perfect iluminată, găzduiește una dintre părțile de mare valoare ale tezaurului ascuns în castel. Scuturi rotunde, hangere, spade răsucite, cu mânere incrustate: frunze, ferigi, volute persane lucrate cu o iscusință de filigran. Or fi fost, mă gândesc, niște trofee de luptă, arme pierdute de războinici din Asia, care au atacat Castelul Teutonilor. Mărturia unei alte civilizații - îndepărtate, exotice - sub cerul baltic, plumburiu. Părăsesc sala cu arme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai „misterioase”, aș zice „iraționale”, care i se pot pune unui cetățean, unui scriitor!... Ce te atrage mereu înapoi, spre pământul natal? Nașterea, strămoșii îngropați pe acel sol natal, tinerețea petrecută „acolo” (înțeleptul și legiuitorul Solon, întrebat de un potentat persan care e de fapt patria unui individ, a răspuns, uimitor, după părerea mea: „Locul unde ți-ai petrecut tinerețea!”Ă, spaima de străinătate? Toate acestea, e adevărat, dar când foametea și disperarea au cuprins locurile natale - cum li s-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu-i instalat pe un teritoriu al patriarhiei? Circulă zvonuri cum că mafia ar fi și ea amestecată, vechea tradiție orală este mai propice pentru bârfe, decât pentru un control transparent al gestiunii. Plafon turcoaz, planșeu de marmoră lucioasă, covoare persane, porți de stejar sculptat, icoane de aur masiv, coloane corintice crem, fotolii Ludovic al XV-lea ornamentate cu arabescuri: fastul bizantin are încă zile bune la sediul patriarhiei ortodoxe. Sala de recepții este încă și mai impozantă, lucrată cu și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
s-a luat semnătură pe un testament (vezi Partea III din acest serial). Înainte însă de moartea bătrânei (mai 1990) și după, familia acaparatoare, Elenă și Marin, plus Adrian Nastase, au "preluat" mobilă de certă valoare, adusă din Franța (covoare persane, tablouri și o bogată colecție de argintărie).
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
dincolo de Dunăre, cu mult înainte de apariția la graniță a puterii romane. Pe picioarele vechi ale podului dacic a construit Apolodor din Damasc, pe la anul 101, celebrul pod peste care a trecut armata romană. Și dacii au rezistat eroic și invaziei persane (Darius) și repetatelor atacuri romane, până la marea invazie a lui Traian. Și mai târziu, locuitorii acestui pământ au știut să-și apere glia strămoșească împotriva tuturor năvălitorilor asiatici (au construit orașe-cetate și fortificații puternice), împotriva invadatorilor polonezi, împotriva turcilor, împotriva
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
teritoriu, care se confrunta iar cu atacuri atît în Peninsula Balcanică, cît și în Asia Mică. În secolele al șaselea și al șaptelea, principalul pericol era înaintarea perșilor și arabilor în Asia și a avarilor și slavilor în Europa. Amenințării persane i s-a pus capăt prin victoria militară din 627. Tot în secolul al șaptelea, imperiul a trebuit să facă față simultan primei provocări din partea unei populații musulmane, arabii, și atacurilor avarilor și slavilor din nord. Secolul acesta s-a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
trebuie să mai spun că Tomulete era unul dintre personajele din Șoseaua Nordului. Îmi povestește în continuare tot felul de nimicuri despre soră-sa, care e plecată prin Germania ca baby-sitter. A văzut în poze cum aveau ăia un covor persan rotund, fac într-o lună cât noi într-o viață. Iote, mă, ăsta dă și lecții de viață! Cică speră să plece și el. Păi, până când o viaț-amară și-un trai meschin? Soră-sa i-a adus bani, și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
era liberă și pregătită să-i primească pe toarășul Cameniță și pe doamna Cameniță. Curând, în locuința celor doi s-au adunat atâtea lucruri dintre cele pe care ei le meritau de mult, dar care le lipsiseră: mobile rare, covoare persane, tablouri, aparatură electrocasnică, porțelanuri și bijuterii. Obiectele se potriveau unul cu altul tot așa cum se potrivește un elefant cu o balerină, dar asta nu avea nici o importanță. Bine că se strângeau acolo, strălucitoare, sigure, pentru zile negre. De ce să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Unii formau grupuri-grupuri, discutau, râdeau, făceau glume ca la moară. Și unii și alții aveau drept element comun spartul semințelor de floarea-soarelui. Pe jos se formase un strat gros de coji încât ți se afunda talpa ca într-un covor persan. Mă uitam la ei și urmăream cu atenție tehnica folosită pentru a ajunge în posesia miezului râvnit. E necesar să precizez că nu toate semințele erau selectate în acest scop. Am observat că erau folosite de regulă două forme din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din Victoria, Mârșa, Făgăraș Sibiu, Brașov, uneori chiar de mai departe intrau în casă unu, două sau chiar trei salarii, cu care oamenii și-au construit locuințe, cum nu prea se văzuseră pe la noi, și-au cumpărat mobilă modernă, covoare persane, mobilier și utilități de bucătărie, șiau electrificat gospodăriile, au tras în case apa curentă, ba în ultima vreme, lucru nesperat, au tras și gaze naturale. Atunci s-au realizat în sat frumoasele edificii ale școlilor din cele două sate, căminele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu sufereau nici o replică, eruditul avocat din Piatra ne-a demonstrat, luni de zile de-a rândul, că cele mai frumoase din baladele și din cântecele lui Coșbuc, ce zic? toată opera acestuia, era copiată din literaturile sanscrită, greacă, arabă, persană, etc. A fost o consternare. Fiecare lovitură ne atingea pe noi; în plin; căci fiecare din ele sfărâma convingerile, bucuriile și emoțiile noastre. Campania aceasta ne-a întristat și demoralizat peste măsură. Coșbuc tăcea. Toată lumea se ocupa de cazul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
le confesse, si j'avais pu la voler et m'enfuir, aucune considération ne m'aurait retenu!..." Și puțin mai departe: "Juvaer neprețuit, căruia restauratorul ei, Lecomte du Nouy, i-a redat întreagă gingășia tinereței... E bizantină, e rusească, e persană, e strălucitoare ca o mireasă împodobită de dantele și beteală"... Pe timpul când Bellessort admira frumusețile acestea, Sala gotică, cea veche, cea originală, cea clădită de Vasile Lupu, arsă în decursul secolilor de turci și de tătari, stătea tristă lângă biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai mult; am ajuns în fața unei case cu portal; am intrat pe un culoar și a treia ușă, la dreapta, era camera în care stă Tante Margot. O cameră caldă, de om bătrân, grandeur et décadence. În perete un șal persan în splendide culori vișinii, pe care se sprijinea o etajeră oarecare cu cărți; pe aceeași etajeră, cutii cloisonné [și] un vas de preț; pe celalt (sic) perete, deasupra unui divan învelit cu o blană făcută din blănițe de iepuri, o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
luminoase: ea, mintea și glasul ei de argint, muzical. Mi am amintit, amărâtă, de casa ei splendidă, cu o sufragerie de două ori cât apartamentul nostru, de goûtéurile de la cinci, când mergeam în mare favoare, invitate de ea; de covoarele persane, de șalurile venețiene, de argintăria masivă și vesèla de un gust rafinat; de cupeul ce venea să ne ia de la școală și de aerul de domnițe autentice pe care îl aveam, scoborând din caretă: Tem pus edax rerum... (Timpul care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Atunci Don Bazil: „De ce ești tristă? Pentru atâta lucru? Dar nu ești tu singura! Nu te așteptai la asta? Eu, de la război încoace, mi-am pierdut de trei ori casa.“ Și pe urmă enumerarea bogățiilor lui: mobile de valoare, covoare persane, argintărie, bijuterii. „Și ce dacă? Ai să pierzi mobilele. Să le fie de bine! O să ți facă fata ta altele; cât despre bibliotecă, o să aibă de unde alege [alte cărți]. În doi ani, mătasea de pe fotoliile astea? - ofilită sau ruptă! Așa că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Din experiența mea - scria Ernest Renan În 1883 -, nu există un tip evreiesc unic, ci mai multe tipuri, care sunt absolut ireductibile unele la altele” <endnote id="(635)"/>. Majoritatea antropologilor au ajuns la această concluzie, cu unele excepții. În Scrisori persane (1721), Montesquieu susținea că „nimic nu seamănă mai mult cu un evreu din Asia decât unul din Europa” <endnote id="(455, III, p. 85)"/>, dar el se referea la portretul intelectual și etic al evreului, și nu la cel fizic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
secolul al XIII-lea) <endnote id="(509 și 767)"/>. În aceste cazuri pare să fie vorba de un pattern legendar preluat din povestea biblică a Esterei, evreica „mândră la stat și frumoasă la chip” care l-a sedus pe regele persan Ahasverus (Xerxes I) al Persiei (486-465 Î.e.n.) (Cartea Esterei 2, 7). Dr. Iuliu (Iehuda) Barasch călătorea În 1841 de la Berlin la București, traversând Galiția pentru a ajunge În Bucovina și, de acolo, În Moldova și Muntenia. În descrierea vizitelor sale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
stilul său inconfundabil : „La auzul unor fraze odioase ca «e evreu, totuși e un bun maghiar», nici nu ne dăm seama ce mare cucerire morală reprezintă aceasta. Să ne imaginăm că În secolul V Î.e.n. cineva ar fi spus : «e persan, dar e un bun grec». Imposibil. Nota bene, nici «e un bun grec» nu a existat” <endnote id="(690, p. 42)"/>. „E om bun, măcar că-i jidan” Când zicala populară amintită („Jidan bun ? N-am văzut !”) era totuși infirmată, se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acest loc a criptei lui Take Ionescu, ilustrată cu fragmente din discursurile politice pronunțate de el În parlament”. Aruncând flăcări pe nări, cenzorul vitriolat a sesizat redacția „...pentru a scoate textul lui Valer Mitru ca fiind inoportun”. c.j. Covoarele persane - secrete de stat! Mergând pe linia unei aprige și, credem noi, inutile secretizări a activităților economice, În volocul cenzorului A. Iordăchescu s-a agățat și o știre ce ar fi trebuit să apară În numărul 934/26 februarie 1971 al
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]