1,274 matches
-
vă stingeți după-olaltă... Comedie, dragii mei... Parcă-l văd cum vine ice, Șede-n veci pe-acelaș jeț Și la tine își îndreaptă Ochii negri și șireți. Și când credeți cumcă nime Dimprejur nu vă ia sama, Numa-atunci vă dați în petic Și vă arătați arama. Eu vă văd de pe sub gene: Ochi-n ochi priviți fierbinte Și de dragi unul altuia Conversați fără cuvinte. Cine nu v-ar ști, copilă, Da, v-ar crede neam de sfinți. Și să stați numai l-atîta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
locomotivei. Zidarii și meșterii care trebăluiau la gardul bisericii își părăseau lucrul după trenul de seară, iar Omar pricepu că orbise într-o sâmbătă în care, în locul vagoanelor care înghițeau șinele, zări doar o pată cenușie și mare, ca un petic de stofă așezat într-un geam. „Așadar, pân-aici a fost“, își zise în sine, cuprins de fiori, iar călătoria aceea a unui expres cu vagon-restaurant și cușete îi rămase de-a pururi neterminată. Duchesse era albă, ca o perlă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vorbesc cu colindul Să nu-mi bată mititelul, Să nu-l puie de plantoane, Că e mititel și-adoarme, Să nu-l puie înainte, Că e mic și fără minte, Prăpădește gloanțe multe, Ia patagda, patagda, patagda... Lângă el pe peticul bătătorit se adunau piesele de doi lei, grămadă. Paraschiv avea mână bună. Luase de trei ori și ăl bătrui se uită la el pe sub sprîncene: - Ai fermece-n labă, le potrivești, ai? Aruncară de câte două ori. Bozoncea pierdea și fuma
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
după ce bea două cinzecuri pentru că începea să cânte popește și spunea prostii. Sluga avea o față blândă, poleită parcă, așa cum au sfinții. Nu se supăra. O lua tîrîș-tîrîș spre buza gropii, într-acolo unde-ar fi vrut să-și cumpere peticul său de loc, și se oprea la rampă, cu mâinile în 176 buzunarele nădragilor peticiți. Gunoierii îi învățaseră damblaua. Cum aveau puțin timp să răsufle de la descărcatul resturilor din camioane, se apropiau de el și-l întrebau: - Ce-ți mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu apă fierbinte și își spălau copiii pe cap. După ce le frecau buricul cu untdelemn, îi înveleau în țoale, punîndu-i să se închine și să pupe icoanele cu margini de lemn în care mișunau cariile. Schimbau apoi așternuturile pline de petice și pernele dolofane. După asta, femeile goleau căldările și se primeneau. Aveau fuste albe și ciorapi de bumbac cum e rugina. Se legau cu panglici roșii luate de la încuietorile șifonierelor și își ungeau părul cu gaz. Erau frumoase nevestele lucrătorilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el a străbătut toate cercurile paradisului și infernului criticii. Prefața lui Mircea Mihăieș la cea de-a doua ediție a traducerii În română a lui Sartor resartus, intitulată inspirat Carlyle, croitorașul cel viteaz sau arta de a-ți da În petic 1, face un bilanț succint al receptării cărții, inaugurând suita contestatarilor acesteia prin Oscar Wilde. Nu e greu de Înțeles de ce pentru marele dandy al decadentismului englez parodia lui Carlyle este doar „Înțelepciune grotescă” și „declamativă”. Însăși ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fiecare bucățică de bandă cu un marker negru. Să nu-mi spună că nu i-am avertizat. —Băieții de la teatru sunt foarte - disponibili, începu Sally. —Poftim? Sally vorbea engleză foarte bine, dar, din când în când, își cam dădea în petic. Am început să râd pe înfundate. Părea supărat. —Adică, sunt - te agiută mult. Te ajută, îl corectai eu, continuând să râd. Se înălță cât era de mare. — Te ajută, spuse el, pronunțând j-urile încet și cu grijă, te vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o curea cu cataramă din argint imensă și grea, sperând că va trage în jos suficient betelia ca să le dea cât de cât aspectul de talie joasă. Ideal ar fi fost ca între pulover și cataramă să se vadă un petic de piele. Însă, dacă mă gândeam puțin, eram recunoscătoare că pantalonii mei n-aveau talie joasă. Nu mai făcusem abdomene de săptămâni întregi - însă făcusem sex, ceea ce contează întrucâtva. Am alungat cu hotărâre acest gând, ca, de altfel, pe oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe Naasri senior afișând un zâmbet fioros. Mahmud, care se pricepea la haine, putea observa că iordanianul purta un costum bine croit, materialul aranjându-se cum trebuie. Îi era rușine de geaca lui de piele, șifonată în urma călătoriei-maraton cu autobuzul, cu peticele tocite, aproape fără culoare. Nu era vorba doar de costum: în toate privințele, Naasri avea strălucirea aceea care vine odată cu bogăția. Nu trecuseră decât câteva săptămâni de când începuseră să curgă comorile din Bagdad, dar acestea păreau să-l fi transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nu avea habar de geografia Genevei. Mai fusese o dată acolo, pentru o chestiune a ONU, dar avusese parte de obișnuita experiență diplomatică: aeroport, mașină, sală de întruniri, mașină, aeroport. Așa că se bază pe cea mai rudimentară metodă posibilă: căută un petic de albastru. Imediat ce găsi linia țărmului încetini, astfel că avatarul ei zbura acum la altitudine joasă, având timp să vadă ce era dedesubt. Uite una! spuse Uri, arătând jos, în stânga ecranului. Cu mișcări stângace, Maggie se întoarse și se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Erau mai multe insule pe lac, unele din ele folosite ca locuri de întâlnire pentru evenimente virtuale - Maggie văzu afișe care făceau reclamă la un concert și la o conferință de presă a unei companii de software -, unele doar simple petice de pământ ale unor proprietari particulari. Nici una nu părea să aibă legătură cu Shimon Guttman. Maggie devenea nerăbdătoare; asta era singura lor pistă. Haide, spuse Uri. Zboară în continuare. Dacă e aici, o s-o găsim. Maggie menținu avionul în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
jos și își pierdeau viziunea de ansamblu. Dacă Uri avea dreptate, trebuiau să recreeze experiența din avion pe care a trăit-o el în copilărie, când a văzut insulele de dedesubt. —Hei, ce-i aia? întrebă Uri arătând spre micul petic de pământ de jos. Maggie trebui să se întoarcă, ghidând-o pe Lola înapoi. Când văzu peticul, plană în direcția lui, după care coborî în siguranță. —Nu-mi vine să cred, spuse Uri scuturând din cap. Chiar și aici. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe care a trăit-o el în copilărie, când a văzut insulele de dedesubt. —Hei, ce-i aia? întrebă Uri arătând spre micul petic de pământ de jos. Maggie trebui să se întoarcă, ghidând-o pe Lola înapoi. Când văzu peticul, plană în direcția lui, după care coborî în siguranță. —Nu-mi vine să cred, spuse Uri scuturând din cap. Chiar și aici. Ce e, Uri? Ce e? —Uită-te la asta. Poți vedea forma acelei insule? Uite-te la formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din cafenea. Era greu să-și dea seama precis, dar dacă Uri avea dreptate, îl eliberaseră la câteva minute după ea. Telefonul trebuie să fi venit de la Miller. Îi dăm drumul; acum dați-i și lui drumul. Maggie îi luă peticul de hârtie. —Uri, vreau să mănânc. Ce au aici? Vreau să mănânc ceva fierbinte. În timp ce vorbea, scria fără oprire. Ne-au dat drumul ca să ne urmărească. Nu au renunțat. Vor să-i conducem la ea. —Păi, spuse Uri, citind notița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și amănunțită. Tot timpul lângă ei se află avocatul David Rosen, care insistă asupra dreptului clienților lui ca bunurile lor personale, inclusiv tăblița de lut, să rămână personale. După această intervenție, păstrară tăblița cu ei tot timpul. Cât despre micul petic de hârtie, Maggie îl ascunse în adâncul buzunarului și îl păstră bine. Când ieșiră din secția de poliție, avură parte de o scenă pe care Maggie și Uri o văzuseră de sute de ori la televizor, dar pe care nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de amănunte, din două una: ori viața noastră e mai fragilă decât ne place să ne Închipuim, ori scrisul nostru este mai important decât sperăm În cele mai optimiste evaluări. - Domnule profesor, este cazul să-ți amintesc eu că un petic de hârtie pe care Luther și-a notat cele 95 de teze a Întors pe dos Europa secolului al XVI-lea? Sau că...? - Roger, să lăsăm filozofia de ocazie și să ne Întoarcem la Centru. Te rog... Am Înțeles: n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că rareori studiile lor se rezumă la cercetarea faptelor și la analiza lor științifică. Felul În care le abordează și le evaluează divulgă frustrarea comentatorului nemulțumit că trebuie să accepte modest această ipostază. De multe ori Însă Își dau În petic, substituindu-se inconștienți personalităților la care fac referire, se indignează de erorile lor, au soluții mai bune, idei mai ingenioase, rezolvări superioare. Uită că judecățile lor sunt mereu post-factum și că scurgerea timpului Îi așază În posturi privilegiate. Seamănă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
conserve lăsate de un pescar pe balustrada lui de lemn; măgura acoperită de tei, cu bisericuța trandafirie și cu mausoleul de marmură În care se odihneau morții mamei; drumul prăfuit care ducea În sat; fâșia de iarbă verde deschis, cu petice pleșuve de sol nisipos, dintre drum și tufele de liliac din spatele cărora se ițeau, Înșiruite alandala, izbe de lemn acoperite cu mușchi; noua clădire din piatră a școlii, lângă cea veche din lemn; și În timp ce treceam În viteză cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
noastre proaspăt zugrăvite, din culoarea conurilor de brazi tineri și din fereastra deschisă de la salon de unde se revărsa muzica aceea rănită. 7 Se pare că toată viața am practicat cu cel mai mare zel activitatea de rememorare vie a unui petic de trecut și am motive să cred că această acuitate patologică a Înclinației pentru retrospective este o trăsătură de caracter ereditară. Există un anumit loc În pădure, o punte de trecut cu piciorul peste un pârâu maroniu, unde tata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mobilizează laolaltă generalii pietrificați și frunzele căzute, Își cimentează prietenia aleilor lor Înlănțuite și se unesc Într-o confederație de lumini și umbre, prin care copii grațioși cu genunchii goi alunecă pe patine cu rotile zornăitoare. Ici și colo, un petic cunoscut de fundal istoric contribuie la identificarea locului - și suplinește alte legături sugerate de o viziune personală. Copilul nostru trebuie să fi avut aproape trei ani, În acea zi cu puțin vânt, la Berlin (unde, desigur nimeni nu putea evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
prefăcut că nu-mi pasă, tot mi se încrețea pielea când auzeam de el. Ester îmi spusese cândva că, de fapt, pe noi nu ne-au pregătit să construim socialismul, ci să devenim file de autobiografii, foi, poate nici măcar atât, petice de hârtie, capsate, parafate și pierdute într-un munte imens de dosare. Ciorne de autobiografii mereu cenzurate de un Mare Cenzor, nevăzut, neștiut, ascuns în negurile construcției pe care, chipurile, ne tot pregăteam să o terminăm, ba chiar să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o povară, ci cu necurmatele bucurii ale iertării, ale dăruirii și ale contopirii tale firești cu lumina Luminării. Ale coborârii în textul care te naște. Teamă îmi este că nu voi ajunge niciodată acolo, în plinătatea rugii. Rămân, aici, pe peticul meu de speranțe, de iluzii, de amăgiri, cu bucuria doar, tainică și nedeslușită, a înaintării spre mine prin pașii rugilor. Pași împleticiți, pași grei, pași ducând parcă niciunde. Mers firav, dus doar de nuiaua credinței mele pe care, în clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
căreia îi pierdusem o capodoperă. Nu l-am mai găsit. Așa cum nu mi-am mai găsit nici servieta. Ca un fel de blestem al manuscrisului aceluia pierdut sau ca o răzbunare a vieții care țâșnea prin toate crăpăturile literaturii, oricâte petice i-aș fi pus, cu povestea aceea m-am întâlnit însă de atunci de mai multe ori. Nu mi-am dat seama, la început. În felurite momente, în spații și în secvențe de timp neașteptate, povestea aceea revenea stăruitor, obsedant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-și fac un merit justițiar din a readuce în lumină mâzga și puroiul de altădată. Din textul grozav al turnătorilor de odinioară ei încearcă să alcătuiască acum un text al adevărului. Un text mincinos, pentru că-i făcut din frânturi, din petice, cu multe goluri și semne de întrebare. Un text al altei minciuni. Un text construit fără har, fără umor, fără talent, fără conștiință. Un text paralel vieții, parodiind-o, în cel mai bun caz. Atunci, despărțindu-mă de Vichi, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mușchii gâtului trăgând să se îndepărteze de umărul meu. După un moment sau două, mișcările încetiniră până ajunseră să se oprească de tot, iar el se lăsă moale pe mine ca o jucărie stricată. Îl mângâiam acum pe frunte, evitând peticul de piele strivită și zdrelită cu care se izbise de zidul de beton, murmurându-i delicat la ureche câteva cuvinte liniștitoare. — De ce, dragul meu? am spus eu în cele din urmă. Ben, iubitule, dragule, de ce, pentru numele lui Dumnezeu? — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]