1,249 matches
-
mărunt și frumos al Tamarei, îmi amintesc de capul ei brumat, ca un arbust cu flori albe, și mă înfior; mă înfior la gîndul că hîrtia asta ar fi trebuit să fie o acuzație împotriva mea. Zdrobesc cu talpa ghetei peticul de hîrtie și-l împing cu vîrful pînă îl arunc în canal. Pornesc apoi spre ieșire, să văd care-i situația sus pe acoperiș. Macaraua tocmai coboară o roabă metalică și cîteva găleți, cu care s-a cărat smoala topită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
brusc, îmi dau seama la ce se referă. Pentru numele lui Dumnezeu, sunt logodită de o zi! Nu-ncepeți de-acum! Evadez în grădină și mă plimb, bându-mi cafeaua. Zăpada începe să se topească și din loc în loc zărești petice de iarbă și câte un tufe de trandafiri. Îmi croiesc drum pe poteca de pietriș, gândindu-mă ce bine e să fii iar într-o grădină englezească, chiar dacă e un pic cam frig. Manhattanul n-are grădini ca asta. Are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
28 octombrie 1877, comisarul Despărțirii a II-a, a trimis adresa de răspuns șefului său, comisarul șef Gh. Alexandrescu, În care descoperim o altă realitate, dacă cineva nu va fi lucrat cu rea sau bună știință. Iată textul inserat pe peticul de hârtie: „Caporalii văzuți cu ordinul (...) parte din ei sau prezentat la Batalionul local care a refuzat de a elibera chitanță de primire (subl.ns.), iar parte nu sa putut prezenta zisului Batalion fiind trecuți În Guarda civică”. Deci, până la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Mult mai târziu, pe 22 iulie 1878, a sosit și răspunsul celuilalt comisar, Holban, de la Despărțirea a II-a, ce fusese identic cu cel al colegului său așa că nu-l mai cităm. Probabil, prețul de doi lei noi pentru un petic de hârtie era foarte mare și dacă stăm și socotim oleacă, „pelea” de oaie scoasă la licitație valorase 1,20 lei noi așa că... b.g. Semințe pentru ogoarele ostașilor de pe front Cu certitudine, mulți dintre concentrații hușeni depășiseră anul de când
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
castel și nici n-ai timp să te-ntrebi ce-o fi cu el acolo că-ți apar în față grădini întregi frumos ordonate cu roșii care se cațără pe bețe de trestie puse în formă de piramidă, câte-un petic de pământ roșu care explică astfel culoarea cărămizilor de aici. Toate astea și încă multe altele-ți creează o stare de bună dispoziție, în cazul meu trezită brusc dintr-un somn greu de după amiaza, făcând adevărate minuni. Nici nu m-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
câteodat), Într-o zi liniștit) sau cand munții Moab se contureaz) În lumina soarelui, pe ț)rmul m)rii sau În livezi, mai auzi În idiș: „Se poate tr)i, dar ei pur și simplu nu te las)”. Pe acest petic de p)mânt - o minuscul) fracțiune din teritoriile din Împrejurimi -, un popor h)ituit a venit s) se odihneasc), dar odihnă nu este posibil). Evreii se Întreab) adesea de ce a trebuit că antisemitismul s) se r)spândeasc), În chip misterios
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
conserve lăsate de un pescar pe balustrada lui de lemn; măgura acoperită de tei, cu bisericuța trandafirie și cu mausoleul de marmură În care se odihneau morții mamei; drumul prăfuit care ducea În sat; fâșia de iarbă verde deschis, cu petice pleșuve de sol nisipos, dintre drum și tufele de liliac din spatele cărora se ițeau, Înșiruite alandala, izbe de lemn acoperite cu mușchi; noua clădire din piatră a școlii, lângă cea veche din lemn; și În timp ce treceam În viteză cu mașina
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
noastre proaspăt zugrăvite, din culoarea conurilor de brazi tineri și din fereastra deschisă de la salon de unde se revărsa muzica aceea rănită. 7 Se pare că toată viața am practicat cu cel mai mare zel activitatea de rememorare vie a unui petic de trecut și am motive să cred că această acuitate patologică a Înclinației pentru retrospective este o trăsătură de caracter ereditară. Există un anumit loc În pădure, o punte de trecut cu piciorul peste un pârâu maroniu, unde tata se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mobilizează laolaltă generalii pietrificați și frunzele căzute, Își cimentează prietenia aleilor lor Înlănțuite și se unesc Într-o confederație de lumini și umbre, prin care copii grațioși cu genunchii goi alunecă pe patine cu rotile zornăitoare. Ici și colo, un petic cunoscut de fundal istoric contribuie la identificarea locului - și suplinește alte legături sugerate de o viziune personală. Copilul nostru trebuie să fi avut aproape trei ani, În acea zi cu puțin vânt, la Berlin (unde, desigur nimeni nu putea evita
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Podul"! răbufnește Duma cu obidă. Ni l-au furat! Ce vorbă-i aiasta, vere?! se zbârlește Ștefan. Cum să ni-l fure, ditai podul!? Iaca bine! Papa și cu Mateiaș! spune Stanciu și se scormonește prin buzunare de unde scoate niște petice de hârtie. Am plătit și-am iscodit. Iată "Scrisorile Sanctității sale cu Mathias-Rex"... Să te crucești, nu alta, adaugă el cu furie și i le întinde lui Duma. Cetește tu, ochii mă lasă... Duma, cu o voce gravă, ironică, bombastică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
orizonturi. Fascinante sunt, înainte de toate, personajele : defunctul căpitan Flint, bucanier amator de rom, care lăsase moștenire o comoară îngropată pe o insulă și o hartă secretă a ei ; alcoolicul Billy Bones, deținătorul hărții ascunse în cufărul său, avertizat prin semnul peticului negru ; inte ligentul și maleficul bucătar Long John Silver, cu un picior de lemn și un papagal pe umăr ; orbul Pew ; violentul pirat Black Dog ; Israel Hands, fostul tunar de pe vasul căpita nului Flint ; Ben Gunn, pedepsit prin depunerea pe
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
gradul II sau III, de elicoptere care nu vin în Valea Jiului, de mandibule fracturate la antrenament. Urmează anchete, eprubetele postmortem, dezvinovățiri, salvări dotate corespunzător cu targă. Președinți de Ligă reîncarnați în laboratoare antidoping ultramoderne, care analizează piramidon alterat. Mingea cu petice țopăie absurd într-un soi de imensă prăvălie de pompe funebre, lovindu-se de pereții pe care se află fotografiile pe ceramică ale lui Vrăbioru, Bugeanu, Hîldan, Iacov, Stoica, Talpoș, Alb, Orbeanu, Neamțu, pomelnicul cu morți scris doar în ultimii
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
enigmă riscantă prin imposibilitatea de a o cunoaște în acțiunile ei actuale. Ascunderea neagă controlul, orice este ascuns scapă dominației supraveghetoare, este incontrolabil. De aici și amploarea imediată a implicării în soluționarea cazului de ascundere prin redescoperire. Acea absență, acel petic de vidație ce înlocuiește și acoperă, induce o telurică teamă că ordinea existențială ar putea fi destrămată, subminată prin infuzia de non-sens. Tot ce este ascuns se află sub semnul acestui non-sens, sub stigmatul ne-numitului, al anonimatului orfan. Fenomenul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
blană albă, cu sabie, coroană etc. Ofițerul, îmbrăcat în costumul legionarului roman. Cei trei crai, adică magii, cu costume orientale, anume Gaspar, Melhior și Baltazar. Pruncul, copil între 12 și 14 ani. Paiața îmbrăcată cu haine strâmte și cu diferite petice. Moșul cu mască, barba lânoasă, cu cojocul și căciula întoarse pe dos. Vicleimul, bineînțeles, a degenerat. De unde vicleimul original avea un dialog inspirat din mistere sau nașterea lui Hristos, cu vremea s-a vulgarizat și chiar s-a trivializat. Astfel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bine!” Lucichii și lui Radu. Deși curentul era rece, tăios, am rămas pe culoarul vagonului să privesc încă o dată locurile natale, de care, pentru prima dată, aveam sentimentul unei despărțiri. Au rămas în urmă, mult prea repede, satul, dealul Oadeciului, petice fumurii din pădurea dinspre Poieni. „Nu, nu mă voi înstrăina definitiv!”, îmi repetam cu obstinație. „Mă voi întoarce, chiar mai des decît am făcut-o pînă acum!”, adăugam. Dar, după numai cîteva minute, mi-am dat seama cît de mare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bat, profanează vestigii culturale, se exhibă cu prostituate și cu drogați. Paradoxul e că, plecînd în asemenea voiajuri, intenția lor e să arate - a explicat un sociolog - că sînt mai prosperi, mai puternici, mai liberi, mai... civilizați! își dau în petic însă, amintind de strămoșii lor celți la ieșirea din păduri. *Aproape de fiecare dată, dimineața la cozi, văd niște figuri subumane mereu panicate că „nu mai ajunge” din „ce se dă”. Privesc cu dușmănie pe oricine e în fața lor. Articulează cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prin standolă, ies în grădină. E singurul loc care-mi place aci la ei, pentru că e soare. Dincolo, în curte, e umbră, răcoare. Mă plimb printre straturi, privesc frunzele pomilor, dar iritarea sufletească de adineaori nu dispare. O, cît regret peticul de rai al curții natale! *A meritat, totuși, să merg la Udești. La întoarcere - ce surpriză! -, am văzut, din tren, cîmpuri de maci. Dintr-odată parcă se schimbase anotimpul și ne împresurase o iarnă caldă, veselă. E pentru a doua
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fusese lipită un soi de etichetă improvizată, din hârtie de ambalaj, de culoarea nisipului, pe care artistul scrisese mare, cu creionul, și Încadrase: FIRST CLASS. Eticheta era, de fapt, o porțiune dintr-o bandă de lipit, comunicând cu cele două petice de același tip din josul și din dreapta pătratului, capetele fâșiei care sigilase versoul plicului. Jumătatea de jos a paginii era ocupată de frumoasa caligrafie, În tuș negru și litere de mână: șase rânduri indicând numele și adresa destinatarului. Harta de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oaspeți nedoriți. Nici nu ne puteam mișca, ca să ne dezmorțim oasele, căci gazda ne-a avizat să nu facem zgomot, căci s-ar putea să ne audă vecinii și să întrebe ce se petrece în podul lui. Am curățit un petic de podea și am stat acolo înghesuiți cum am putut. Am profitat de acest timp pentru a reflecta asupra situației noastre. Petre Dumitriu era de părere să nu întrerupem expediția nici după căderea celor doi camarazi. Să trecem în țară
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și pe alții în laude și elogii pentru regele lor, mare strateg și diplomat fără seamăn. Pentru acest lucru începeau să se spună tot felul de lucruri nesocotite pe seama Basarabiei. Provincia noastră de la răsărit, odată pierdută, era prezentată ca un petic de pământ lipsit de valoare și de care trebuie să ne bucurăm că am scăpat, fiindcă și așa nu ne aducea nici un venit. Circula prin lume un dialog dintre doi ofițeri într-un vagon restaurant. După ce unul dintre ei fericea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
atrăsese atenția să nu mă las învins de iarnă. Mergeam agale, privind peisajul din jurul nostru. Nici unul din noi n-a scos o vorbă. Nu pentru că nu aveam ce ne spune, ci pentru că nu simțeam nevoia să zicem ceva. Am văzut petice de zăpadă înghețată, păsărele cu fructe roșii în ciocuri, porțiuni întinse plantate cu legume de iarnă, câteva copci în râu, coama dealului acoperită de zăpadă. Sufletul îmi era plin de frumusețea peisajului și îmi venea să-l absorb cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la Gherla și la Jilava se făceau cursuri, erau oameni pregătiți, era o a doua facultate. Vreau să vă spun că se confecționau piese de șah din săpun, din lut. Nu exista tablă de șah, se confecționa din câte un petic de pânză și pătrățelele le coloram cu zeamă de iarbă stoarsă, că de unde creion sau culori!? La Grind erau pictori, îți făceau tabloul în două secunde. Erau oameni talentați, grei, domnule! Mă uitam și eu și îi admiram. Și acum
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
disfuncționale 101. 6) Eșecul de a dezvolta o societate „sub domnia legii”, necesară pentru democrație. Societățile postcomuniste au adoptat legi, au alcătuit constituții și așa mai departe, dar falia dintre de jure și de facto este substanțială, acoperită doar cu petice neuniforme. Schöpflin susține că nici epoca precomunistă, nici cea comunistă nu ajută la rezolvarea acestei probleme. Fapt interesant, Schöpflin nu vede contradicția dintre această afirmație și cea exprimată la punctul 5. Sunt întru totul de acord cu această opinie. Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
joc de-a șoarecele și pisica în atmosfera udă, kafkiană, dungată de fulgere și alternări de forțe durează o noapte. Comisarul oscilează destul de umed între admirație și duritate. Celălalt bărbat - când supus, când disprețuitor - are un secret, este evident după peticul de cămașă pătat de sânge, pe care-l înghite pentru că n-are unde să-l ascundă. A omorât pe cineva? Cine a murit și de ce? E amnezic omul ori ascunde ceva? Ce e cu montajul isteric de imagini rememorate care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
resursă intelectuală și, nu în ultimul rând, voință. O politică externă reactivă se transformă greu într-o politică externă pro-activă, adică o politică externă care favorizează în primul rând proiectul, strategia și nu răspunde medical la crize, nu face doar petice, ci învață să croiască din stofă. Politica externă românească, poate pentru prima dată - și sper să nu greșesc -, a început să lucreze potrivit liniilor directoare ale intereselor naționale românești. O politică a proiectului însă nu poate să aibă succes, șanse
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]