82,518 matches
-
neșters, imuabilă, definitiv înrădăcinată. Otello o poartă cu sine, în sine; palmierul e o cristalizare a memoriei profunde, a ființei. Și Șerban - putem citi aici o mărturisire de viață! - ni-l arată expirînd într-o splendidă noapte cu luna la piciorul unui palmier pe care niciodată nu l-a uitat. El își reintegrează astfel propriul „spațiu mioritic”. Și această moarte o resimțim ca o reconciliere. Otello nu moare în străin. În timp ce Iago sfîrșește în asasin, căci Șerban inovează făcîndu-l să-și
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
prin anii 50000000, cînd unele lucruri și obiceiuri nu erau deloc de la sine înțelese. A mai existat însă un mod mai puțin vizibil de transmitere a acestei alterități, de care am devenit conștient abia atunci cînd eu însumi am pus piciorul în România. Am studiat biologia și am unele îndoieli asupra explicațiilor genetice date unor fenomene ce cad sub incidența sociologiei. Genetica are evident o importanță majoră în studiul vieții și al atît de complexelor ei corelații. Dar a face din
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
au bănci transversale cu spătare, un fel de scânduri lungi, înguste. De aceste spătare ne-am căznit să-i legăm pe condamnați. Ceva complicat. Brațele erau răsucite peste scândurile înguste, apoi aduse înapoi cu mâinile pe burtă. Și legate de picioare! De fapt, condamnații erau atârnați de spătar! A fost greu!ă Domnul Codreanu era atât de voinic, încît, ca să executăm ordinul, am tăbărât opt. (Nota autorului, ștearsă, însă perfect lizibilă: N.N. Exact! Fără să pară, Codreanu era de o putere
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
care se pare că Dumitru Dragomir, deputat PRM, se află de mai bine de un an în situația de incompatibilitate cu funcția sa de parlamentar, fiindcă și-ar fi păstrat și afacerile. Dacă probele furnizate de Mugur Ciuvică rămîn în picioare, Dumitru Dragomir ar trebui să-și piardă scaunul din Parlament. Nu credem că se va întîmpla una ca asta, dar cine știe. l Am reținut din EVENIMENTUL ZILEI o foarte pertinentă analiză făcută filmului Patimile lui Christos de Andrei Oișteanu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
Andreei a îmbrăcat deodată straie bisericești și a luat azimutul pe o mănăstire din nordul Moldovei. Cu maica stareță în studio, smerită prin rol și plină de sfiiciune în fața reflectoarelor și a figurantelor cu fustița de un deget și cu picioarele cît Parîngul, concitadina lui Luca Pițu s-a preschimbat subit într-un fel de Doică Tereza (adică o Maică Tereza precoce) și s-a pornit pe danii ca la inundații. La un semn aruncat către culisele abundenței, au început să
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
la Washington în 1974. Era o fetiță jucăușă, veselă, plină de imaginație și umor. Marea iluzie a unui tată e aceea că fetița sa va zburda mereu în preajma lui, afectuoasă, că va intra mereu în camera lui sărind într-un picior. Fotografiile însă se voalează, voalurile se sfîșie, mătăsurile se îngălbenesc. Nu rămînem niciodată la vremea primei comuniuni. “Melania - a spus o dată Natasha, intrînd în bibliotecă împreună cu micuța ei prietenă de patru ani - hai să te prezint tatălui meu. Are o
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
și se făcea lumină, noi/ coboram albi și ne făceam întuneric,/ gîturile ni s-au rotit ca niște fuse de tors în mîinile femeilor,/ ochii, ferestre prin care intra Venus din Queens,/ brațele ei dăruite de ape nu se vedeau, picioarele ei lungi lucrate cu migală de sculptor/ mii și mii de ani, dacă perfecțiunea ar fi putut exista,/ ea trecea atunci pe lîngă noi, gata să ne risipim/ peste cei ce ieșeau din metrou osteniți după o zi de lucru
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
bucură baronii, asistând zilnic la amenințările pe care aceștia le proferează și chiar la demonstrații primitive de forță, se simt cuprinși de plasa unui sistem abuziv, ai cărui reprezentanți de frunte își cultivă și apără dreptul de a călca în picioare legile. Încurajând tacit sau explicit asemenea atitudini, partidul de guvernământ înțelege să facă din reinstaurarea fricii un atu major electoral. Dar, cu asemenea mentalitate nu putem spera că Europa ne va primi cu brațele deschise. Raportul Parlamentului european a fost
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
instaurat prin puternică voință politică, nu putem spera că vom progresa decisiv spre Europa, adică spre tipul de civilizație căruia îi aparținem prin vocație profundă și tradiție istorică. Evident este vorba de tradiția pe care comuniștii au călcat-o în picioare și au vrut să o distrugă definitiv. Am speranțe îndreptățite că totuși n-au reușit.
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
care se vede învingător, stăpîn, căpătuit, cum se spune. Ca Chaplin în rolul lui Hitler, scena extraordinară în care dictatorul se joacă cu lumea, cu globul pămîntesc, un balon imens mînuit de bunul său plac în sus, în jos, cu piciorul, cu mîna... Un dans pe care îl face și Cicort și care nu exclude posesiunile ce vor urma. De la rang și poziție socială, pînă la obligațiile ce îi vor reveni, ca soț, în patul Contesei, încă pentru foarte scurt timp
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
început de polemică între doi vecini de rubrică. Pe aceeași pagină în care Dan Pavel, politologul care a devenit consilierul lui Gigi Becali, scrie despre „Democrație pe-apucatelea”, Toader Paleologu își intitulează comentariul „Oierul gentilom și maestrul de politologie”, luîndu-l peste picior pe Pavel pentru opțiunea pro Becali a acestuia. „Oier cu cazier. Gigi Becali, condamnat penal!” titrează EVENIMENTUL ZILEI. Altfel spus Becali a pierdut procesul cu Anghel Iordănescu, urmînd să-i plătească despăgubiri pentru insultă și calomnie antrenorului echipei naționale de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
cu predilecția pe care o arăta anarhiei și extremismului, chiar dacă ele presupuneau utilizarea violenței, curgerea de sânge. Când au izbucnit la Paris în 1968 demonstrațiile în piețe și parcuri, filosoful n-a putut vegeta în casă, a ieșit șchiopătând, târând picioarele după el, tatonând fiecare pas deoarece vederea nu-i mai funcționa. În mână avea o proclamație, un apel la revoltă și nesupunere, cerea răsturnarea ordinei de stat. Depășiți de circumstanțe, polițiștii s-au adresat președintelui țării, generalul de Gaulle, cel
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
său de împăcare. A mers împreună cu Raymond Aron, cu care fusese coleg de studii și întreținuse o polemică de principii, pe baza unui respect reciproc, ambii două mumii care trebuiau sprijinite de un braț mai tânăr ca să se țină pe picioare. Suportul era André Glücksmann, elevul lor și speranță a renașterii în filosofia franceză. Au fost întâmpinați cu deosebită stimă de șeful statului de atunci, Valèry Giscard d^Estaing, impresionat de demers. Era pentru Sartre recunoașterea unei înfrângeri și o schimbare
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
feminine, cu delicate mișcări interioare, poemele surprind savoarea lentorii, a unei retrageri deliberate în perceție, în fine înregistrări: „În imperiul tăcerii/ suntem cu toții egali. / Sunt sora de tăcere cu scaunele,/ cu lampă, cu biroul, masiv că un bivol, dormitând/ pe picioarele-i subțiri,/ cu copite de alama... s...ț Sub tic-tac-ul ceasului - maniacal -/ papilele-mi auditive vibrează, ca un recif de coral.../ La geamătul artriticei noptiere,/ paianjenii se chircesc,/ cu prazi cu tot, în unghere.../ Plutele papucilor tăi/ se-aud vâslind
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
regizor, într-o imagine: vedem, pe ecran, înșirate pe verticală, următorii ani: 1848, apoi 1870, deci republica de la Ploiești, apoi 1917, 1956, 1989! Oricît de dezamăgit ai fi de “revoluție”, și pe bună dreptate, nu știu dacă poate sta în picioare o comparație între momentul ploieștean (scufundat în alcool și în retorică fără victime) și momentul 1956 (stropit cu sînge și redus la tăcere). Și nici cu 1848, și nici cu 1917, și nici cu 1989. Dar poate mă înșel. Poate
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
fiu informat despre sport, în mod obiectiv și complet, nu să fiu distrat de un spectacol de divertisment. Procesul etapei a devenit, de cînd îl face Călinescu la Pro-tv, un fel de Vacanța mare cu Dragomir în loc de Garcea și cu picioarele unor june (frumoase, de altminteri) în fundalul scenei. Dacă mă pasionează Garcea, mă uit la Vacanța mare. Dacă mă uit la Procesul etapei, e fiindcă mă interesează fotbalul. Și nu accept să fiu înșelat în așteptările mele de iubitor al
Sportul ca divertisment by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12995_a_14320]
-
pus-o în fața ochilor. Fotografia înfătișa un bărbat ca la vreo șaizeci de ani, cu mustăți mari, în haină de piele, cu revere late și cordon pe măsură, cu cască de piele și ochelari, călărind șaua unei motociclete, dar cu picioarele pe pământ. „Unchiul meu Karl“, m-a informat Magdalena. „Odată, amețit de băutură și trecând peste lacul Ossiach a fost cât pe-aci să se înece. S-a rănit rău; altădată s-a rănit la baza craniului și iar altadată
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
unchiul Karl, a făcut cu mine un tur al orășelului. Cred că vă dați seama ce-am simțit. Imaginați-vă ce-ați simți dumneavoastră dacă ați fi lăsat să atingeți un oscior de fildeș, ornat cu rubine și safire, al piciorului sfintei Faustina. Sau o pagină din ediția princeps a incunabilului La danse macabre tipărit la Paris, la Guy Marchant, în o mie patru sute optzeci și șase. Ori să fiți invitat la ceai de Papa ca să vă răsplătească, astfel, pentru meritele
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
doar ceva umblet: peste mări, peste oceane, peste oameni. Ea umblă. Și merge, merge-nainte. Tot înainte! Și broasca umblă. Mai ales cea îmbăloșată, râioasă în vorbă și-n gușele cele noi, orăcăinde, nu cea cu carcasă de Panzer și picioarele iutelui iepure prinse-n șenilele grațioase ale Berthei Krupp. Spre deosebire de broasca țestoasă, de toate celelalte broaște de orice fel, broasca noastră râioasă nu hibernează, nu doarme zi, noapte, vară, iarnă. Dorința/râvna de a ajunge sus, cât mai sus, pe
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
cantitatea de informații acumulată. Nu doar despre istoria comunismului mărturisesc arhivele, ci pur și simplu despre istoria secolului XX”. Nu mai puțin, în același cîmp de forță al minciunii, stăruie efectul propagandei comuniste, în raza căreia doctrina marxist-leninistă rămîne în picioare, vina pentru eșecul aplicării ei căzînd numai și numai asupra unor lideri “aruncați la lada de gunoi a istoriei”, cum s-ar fi rostit Troțki. O atare perspectivă se corelează cu goșismul odinioară redutabil, la ora de față încă îndeajuns
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
ajunge bucătăreasa, concubina și mama copiilor vreunui burghez pântecos și împuțit” (p. 124). Speranța reciprocității în iubirea sa „uriașă și tumultuoasă” îl împinge spre gestul retoric, de mare efect, de a-și relativiza orgoliul, de a-și depune geniul la picioarele iubitei, ca un poet trubadur din alt veac, nu lipsit de un umor ciudat, suspect de ironie sau autoironie: „Până acum am avut singur grijă de geniul meu. Și l-am târât prin toate noroaiele și l-am însângerat și
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
ceilalți. Fără să-și dea seama, se așeză la rând, dar își reveni când zări un mic detașament de patru soldați cu un câine. Se rușină chiar. Oamenii și-au întors tăcuți privirile de la soldați. Se uitau acum la propriile picioare sau în gol. Profesorul își aduse aminte cu disperare de cabinetul său, de cărți și de căldura șemineului electric. În fața blocului său, în parcare, se vindeau brazi de Crăciun. Se formase rând, însă cu mult mai mic decât celălalt. Cumpără
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
retrage, tot mai este zi, Dă zor acolo, cere nouă viață. O, gliei aripi de nu m-ar răpi, Să tind spre el, cu el în față! Aș vrea în raze veșnice de-amurg Să-mi văd tăcuta lume la picioare, Aprinse culmi, văi calme, și cum curg În fluviu de-aur argintii izvoare. Nu m-ar opri-n divina goană-apoi Nici muntele cu rîpele-i cumplite; Cu golfuri calde marea se deschide În fața ochilor uimiți și noi. Dar zeul pare-n
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
vrabie în balans/e-o vrabie pură și simplă”, (“Oră”) deși “Eternitatea autentică - se dovedește în ciuda tuturor aparențelor - nu suportă polisemia/ Metaforele ca și viermii,/ sînt la fel de periculoase.” (“Profesorul îmi mai spune”). Poetul nu poate să stea decît “cu un picior în geometrie,/ cu celălalt în confuzie” și nu avangardele, postmodernismul, tardo-modernismul și toate celelalte vor avea forța de a fixa “Limitele interpretării”. Jocul text-metatext, poet-teoretician se construiește admirabil pe această idee, aflată permanent într-o aparentă contradictorialitate. Poetul știe multe
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
viza decît să-i pregătească firescul reacției. Nimic, răspunse Miss Andrews un pic încurcată, în afară de proba la croitor și de ora la coafor, la șase și jumătate. În sfîrșit, suspină Barbara, o zi de fericire... Miss Andrews era deja în picioare, cu un formalism milităros, așteptînd ordinul de repaus; chipul ei liliputan și ușor lucitor avea exact nuanța rozalie și forma precisă a unui deget de la picior, avînd taman în mijloc un dinte mare verzui — în sfîrșit, o unghie. Poți pleca
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]