2,096 matches
-
la ucraineni, cre dința populară era că uciderea unui „jid” nu numai că nu te Încarcă de păcate, dar chiar „Îți mântuie sufletul de 40 de păcate” <endnote id="(3, p. 63 ; 70, p. 175)"/>. Credința nemților era foarte asemănătoare : „Pieirea evreilor este mântuirea creștinilor” <endnote id="(3, p. 70)"/>. La fel și credința unor țărani români : „[Evreii] pot fi uciși din timp În timp pentru păcatele lor - consemnează N. Iorga părerea unui tânăr țăran din nordul Basarabiei -, și pentru păcate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreilor: „Credem că este cunoscută starea mizeră a evreilor deportați în noiembrie 1941, populația evreiască din orașul și județul Dorohoi în număr de 10000 de suflete. Recrutată din pătura pauperă, lipsită de pătura conducătoare, ea a fost condamnată de la început pieirii. Majoritatea evreilor din Dorohoi a fost în lagărul de la Moghilev. Dacă astăzi s-au întors 6000 de persoane, de ce să nu recunoaștem că, pentru salvarea lor și apărarea intereselor acestor colectivități meritul îi revine avocatului Danilov. Din prima zi a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
fost impusă, atitudinea ipocriților s-a schimbat radical. Firește, comuniștii evrei au ținut pasul cu vremurile și de la dragoste necondiționată și nețărmurită au trecut la ură, dispreț și minciună față de cel care, prin vocea mamei sale Elena, a salvat de la pieirea sigură ce-i aștepta În Transnistria și Basarabia, după trecerea devastatorului tăvăluc rusesc. Pe 26 iunie 1948, CDE Huși a primit de la „centru” un material propagandistic Înșirat pe patru coli și jumătate format A4, intitulat: „Teze. S’a judecat procesul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Dacă vine cineva să mă vadă, vorbește neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău; și, când pleacă, mă vorbește de rău pe afară. Toți vrăjmașii mei șoptesc între ei împotriva mea și cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea. Este atins rău de tot - zic ei - iată-l culcat, n-are să se mai scoale!" Chiar și acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea și care mânca din pâinea mea, ridică și el călcâiul împotriva mea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
să-i sărute dreapta, dar Ștefan și-o retrage. Ce-s eu, față bisericească?! Don Batista, cu legăturica, se retrage de-a-ndărătelea cu plecăciuni bolborosind: Illustrissimi.... Illustrissimi... Cască ochii în spate! strigă Ștefan. În Moldova, din spate ți se poate trage pieirea... Se așează pe jilț, la masă. Ștefan ia de pe farfurie o ciosvârtă de berbec. O figură, 'talianu' ista... Vrei? îl îmbie cu ciosvârta pe Tăutu, dar acesta clatină din cap. Altă pricină? continuă Ștefan cu gura plină. Da' scurt! Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru "Creștinătate" mă bat. Pe mine mă dor nevoile noastre. Moldova mea mă doare... Desigur, pacea-i mai bună, dar o pace cinstită, nu o pace în genunchi, cu iataganul la beregată. Moldova vreau s-o păstrez întreagă, cu prețul pieirii capului meu. Pax ottomanica! declară Țamblac. Visul tău, Doamne, "Neatârnarea"! D-aia ai poprit și haraciul! spune Vlaicu. Și, nu-i dreptul nostru?! sare Ștefan. Libertatea ne-a dat-o Dumnezeu! Ne-am săturat să ne tot ploconim la câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
moarte să luptăm! Jurăm!! Jurăm!! strigă țăranii în cor. Ștefan tace. O sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Nu, Măria ta! strigă Șendrea. Să nu te-ncrezi! De pleacă ei... Cu cine om lupta?! strigă Duma. Slobozenia e pieirea Moldovei! strigă Mihail. Ștefan tace. Îi privește cum stau îngenuncheați, cu capetele plecate, frământându-și căciulile, tăcuți, înfricoșați:... Și se pomenește vorbind și glasul său e altul, îmblânzit și tare obosit: Bine... Mă învoiesc... Mă încred în voi... Tatarii-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întreba, Spuse: „Iisuse, fiul meu iubit, în ziua de Luni unde vei fi?” „ Atunci un călător voi fi Și nimeni nu mă va primi.” „Iisuse, fiul meu iubit, în ziua de Marți unde vei fi?” „Profetul lumii voi fi Vestind pieirea acestui veac.” „Iisuse, fiul meu iubit, Dar Miercuri unde vei fi?” „Atunci nevăzut eu sunt Vândut pe treizeci de arginti.” „Iisuse, fiul meu iubit, în Sfântă Joi unde vei fi?” „în Joia Mare, pe la prânz, Mielușelul însumi sunt.” „Iisuse, fiul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Și n-auzi o vorbă bună, Crime, omoruri și-ntâmplări, Boale fără vindecări, Și zilele se scurtează, Nimeni nu mai lăcrimează, Și trăiesc fără de rost Fiindcă nu-L au pe Hristos. Să așteptați a Lui venire, Să ne scape de pieire, Dar mult foarte nu va fi Până Domnul va veni, Si pe cei ce-au făcut bine îi va lua Domnul cu Sine, Iar la cei răi le va spune Să se-adune toți din lume în Valea lui Iosafat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
osebire de poemul care împrumută titlul culegerii. Superbul poem se deschide sub zodia „omului mulțimilor” al lui Edgar Allan Poe, pentru ca apoi să se desfă șoare o vastă viziune profetică, apocaliptică, adresând un avertisment umanității în ultimul ceas sub iminența pieirii ei, nu în ordinea demografică, statistică, dar în cea propriu-zis umană. Morala vestitei fabule a lui La Fontaine îi dădea câștig de cauză furnicii doar prin antifrază, în mod ironic, dar a fost comun acceptată în sensul literal, care flatează
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cameră de cauciuc, e prea uzată. Voi cumpăra una nouă. Nu în seara asta, magazinele sunt închise. Și sunt obosit să alerg cu bicicleta, mereu la două degete de a fi strivit de un automobilist insolent, la două degete de pieirea mea. O las acolo, pe marginea trotuarului, și n-am nici un chef de a o închide: invitație pentru un hoț de biciclete. Voi continua drumul meu pe jos, îmi place mai mult asta! Asta îmi permite să mă gândesc la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
său. Ultima scrisoare este datată 5 - 01 - 1995 prefațând o nouă intervenție către Uniunea Europeană și care se termină cu cuvintele: ...făcându-vă În același timp cunoscut și modul cum ne gândim noi cei de aici din Grecia ca să salvăm de la pieire limba noastră aromânească. Scrisoarea se Încheie astfel: ... simțind că sfârșitul Îmi este aproape puteți publica articolul sub semnătura mea, să afle lumea că Ianachi Dodu prețuiește mai mult cauza aromânilor decât propria viață. În 29 aprilie 1995 primim din partea D-
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
je ne pleurs, c’est parce que je ris”, Așa încât nu puteam rămâne deoparte de zbuciumul generației mele. Deși nici zeii, necum oamenii, nu pot ști ce va fi mai târziu, e sigur că dacă neamul românesc nu este sortit pieirii în cumplita învălmășeală a acestui mijloc de veac de prăbușiri apocaliptice, lupta noastră va însemna îndemnul rezistenței viitoare, jertfa noastră va fi pilda altor sacrificii pe altarul neamului și credința noastră va lumina zorii altor vremuri. Vladimir Dumitrescu București 16
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
noștri, în calitate de „scopuri în sine”. Lumea se dezvoltă cu oameni care au condiții și sunt capabili de autoafirmare. Altminteri ea doar supraviețuiește; nimeni nu a putut demonstra că în societățile în care autonomia persoanei este grav încălcată lumea merge spre pieire fizică. Doar că oamenii acelei lumi viețuiesc, nu trăiesc. Îmi amintesc o anecdotă amară din vremea comunismului: un ascultător întreabă la Radio Erevan: „Există viață înainte de moarte?”. Dacă altcineva ne încalcă autonomia sau dacă o încălcăm noi pe a altora
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să primească Sfânta Împărtășanie cu toată convingerea. În timp ce îi ofeream Ostia, mi-a părut că văd în ochii lui strălucind o lacrimă; poate prima lacrimă de căință din viața sa». Capitolul XIX E nevoie de un conciliu ecumenic Reînnoirea sau pieirea! Pentru noi, spectatori îndepărtați în timp, e uimitor să vezi ieșind un «preot veronez» umil din magma efervescentă a ideilor și a proiectelor inovatoare, ce se dezlănțuie din crăpăturile deschise în crusta dura, sedimentată în secole de liniștire spirituală a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
bine din această răsturnare generală de lucruri și de principii, dar pe care căi vom ajunge la acest bine? Ne îndreptăm spre o nouă ordine de lucruri noi. Totul se vrea reînnoit, și noi trebuie să ne reînnoim: „Reînnoirea sau pieirea!“. Nu există altă cale de mijloc. Iar noi ne vom reînnoi dacă vom pune în practică Sfânta Evanghelie, dacă vom fi Evanghelii vii. Trebuie să o spunem, există prea multă disonanță între ceea ce Evanghelia învață și ceea ce practicăm. Trebuie să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
La chip urât și slut, Are un picior mai scurt, Se socotește ariftè, Ocara lumii și eglengè, Se mândrește, fudulește, Gâci cine este... o bătrână cochetă: Pe aceasta îi gîci-o, Grăiește cu necontenire, Lesne îi nimeri-o: Răcnește, țipă de pieire. O babă cu fumuri de frumoasă, Se împodobește, zarifefsește, Dar o foarte mare mincinoasă, Se pudruiește și sulimenește. Zavistnică, clevetitoare, Gâci cine este... Ocarnică, hulitoare, un înfumurat: Altul este înalt, La gât sugrumat, Cu capul pe spate, Cu nările umflate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
când vieața-mi îndulcesc prin ele, Desprețuiesc chiar soarta fioroasă. Ca să doresc a vieții nemurire Mă-ndeamnă raza-ți care-n cer se vede, Cum statornică urmează-a ei rotire. De la țărmul fatal vasul purcede, Ș-amu plutind prin marea de pieire, A ta rază la port mă va încrede. Lirica secolului XVIII are un ecou larg în poezia lui Asachi. Regăsim convenția geografică clasică, didacticismul settecentesc (în maniera Monti), melancolia cimiterială (după Thomas Gary și Jukovski). Interesante sunt Baladele și Legendele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
istoric. IOAN CATINÀ Marșul revoluționar al lui Ioan Catinà (1828-1851), cântărețul muntean al anului 1848, era prea fățiș instigator la lupta de stradă între clase ca să fi putut deveni imn național: Haideți frați într-o unire, Țara noastră e-n pieire: Aste ziduri și palate Unde zac mii de păcate, Haideți a le dărâma. Byronizant, el stă "pe stînci" și cântă cu mari gesturi zgomotoase (Poesii, 1846) noaptea ("O! noapte! noapte! noapte! tu ești ca o femeie/ Ce am iubit odată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lasă mâna sărutată de domnițe, fetele ei. Ultima apariție a eroinei, scurtă, violentă, verifică posibilitățile firii ei aprige: " - Unde-s puii de năpîrcă?... strigă el ăDumbravă Vorniculîcu glas răgușit, intrând în cort cu mâna în șold. Li-a sosit ceasul pieirii! halal di ei, fărtați! . - Pare-mi-se că-n beție ți-ai pierdut cumpătul vorbii, jupan Vornice, rosti Doamna înstrunîndu-și mânia, ori pesemne c-ai mintea ca de prunc într-atîta trupeșie? - Taci, muiere; nu bîrfi! răspunse Dumbravă, nu doară c-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pădurea, pe mama, pe tata, fundamentalele aspecte ale naturii, cu o deosebită religie în fața marilor forțe vegetale: Cântau ierburile sure ca liane, a netrăire, În amurgul mort de flăcări și prăpăstii de lumini, Iar pădurile din creste șuierau când de pieire Spre stihiile vrăjmașe șerpilor ascunși în spini. Ștefan Popescu (acesta nu din Ardeal, însă publicând acolo) se întreabă cu simplitate asupra cauzei finale și ridică un fel de Laus creaturarum: Încerc bucuria pomilor care nu citesc și nu se plimbă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și meseriașii români au fost distruși în noua organizare a țării mai ales în Moldova. Ei trebuiau să fie împotriva acestei stări noi, căci dacă politicește deveniseră cetățeni liberi, economicește, cu introducerea vieții și nevoilor complicate apusene, ei erau meniți pieirii. Țărănimea..., dar țărănimea a suferit de la sfârșitul epocii eroice până azi. Este drept că noua stare de lucruri i-ar fi îngăduit să-și cucerească o viață mai bună, dacă ea ar fi știut să se folosească de legiuirile noi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
căruia îi "datoresc tot ce au", adică formele noi de viață (care, așadar, sunt bune!), nu-l împiedică să regrete (Scrisori, p. 189, anul 1886) că Russo, Cuciureanu n-au trăit să vadă transformările țării și să se bucure (de "pieirea datinilor!") - transformări făcute prin imitarea Franței; ceea ce nu-l împiedică aiurea (Scrisori, p. 251, anul 1890) să vorbească iarăși cu sarcasm de influența franceză asupra schimbărilor politice din România, deși aiurea vorbește de "nălucirile entuziaste ce au legănat tinerețea veteranilor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Acești roșii exploatează cu atâta mai crud, cu cât au gusturi foarte multe și foarte costisitoare, contractate la Paris - gusturi care se plătesc cu sărăcia și mortalitatea țărănimii. În sfârșit, Eminescu prevede că, dacă domnia acestei clase mai durează, catastrofa, pieirea țării e de neînlăturat în cel mai scurt timp3. (Că într-un loc Eminescu constată, în ultimii cincizeci de ani de la introducerea formelor noi, un progres, "mai cu seamă pe terenul politic", datorit "contactului cu civilizația, cu ideile apusului" 4
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
foarte însemnată, de aceea voi mai aduce câteva pilde. Așa, aceste romane ale lui Zola sunt, chiar fără s-o vrea el, o armă teribilă împotriva burgheziei, căci, contribuind la putrezirea și degradarea ei morală și chiar fiziologică, îi grăbește pieirea: burghezii înșiși contribuie la căderea lor, lucru dealtmintrelea simplu și întocmai ca în domeniul economic, unde tot ei își apropie pieirea prin concentrarea bogățiilor și perfecționarea mașinismului. Alt exemplu: un artist socialist, un proletar, dând o formă sugestivă simțirilor și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]