24,603 matches
-
Cu luna ca o felie de lubeniță deasupra lor. Îmbătat de vin și de lună, Frâncu i-a strigat: Madam Ronet je vous aimez și madame Ronet a plâns fericită Dascălu i-a cuprins Înfrigurat mâinile A strâns-o la pieptul său descărnat, strigând iarăși: Madame Ronet, la France est perdu sans moi. și madame Ronet a zâmbit fericită. Noapte de dragoste Gheorghe Chichirez a avut o drăguță Una mare și blondă ca un frasin Într-o sâmbătă s-au Înțeles
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
Vasile Blaga, "România dreaptă - PDL dincolo de lozinci". "Sunt oameni care vor să fie președinți ai partidului și nu au demonstrat că sunt membri ai partidului. Ce să mai vorbim de miniștri. Astea nu sunt competiții în care unul merge cu pieptul în față și cu cinstea și onoarea și cu tot ce înseamnă istoria acestui partid, iar alții se folosesc de presă și pun bețe în gard. Mai deunăti, eu fiind plecat cu președintele partidului, am fost anunțat când ajunsesem pe la
Moțiunea lui Blaga, un trandafir puternic, restul, doi ghiocei suavi, spune Preda by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38893_a_40218]
-
liberă: o exprimare dinamică a exprimării gândirii. De la simplele mișcări ale mâinii până la întinderea complectă a unui braț sau chiar amândouă avem gama întreagă de la simpla nedumerire, ce exprimă o palmă deschisă, până la cele mai avântate elanuri, însoțite de atingerea pieptului și avântarea brațelor spre cer. Admirabil sunt însumate diferitele faze ale elocinței și mâinilor în neîntrecuta frescă "Cina cea de taină" a lui Leonardi da Vinci, din S-ta Maria delle Grazie, de la Milano. Palma stângă deschisă a Mântuitorului întrebând
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
Cosmin Ciotloș Radu Paraschivescu, Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri, București, Editura Humanitas, 2012, 310 p. În 2008, când a publicat Cu inima smulsă din piept, Radu Paraschivescu a fost victima unei acrobații critice fără precedent. Sub aceeași semnătură, cu aceleași cuvinte, romanul său era deopotrivă lăudat și admonestat. Poate cititorii României literare își mai aduc aminte momentul. Fiindcă o parte din el s-a consumat
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
enorm pe imperialul său prieten, kaiserul Wilhelm al II-lea. În timpul acesta principele Henckel de Donnersmarkun impozant moșneag de 80 de ani, înalt și drept ca un brad, cu o enormă barbă albă, care o purta ca o podoabă pe pieptul său atletic, dădea semnalul aplauzelor. Asemenea și principesa, o persoană vioaie ca argintul viu, tânără încă față de impunătorul său soț, care fiind o contesă Mura [?], era a doua soție a principelui. Căsătoria lor a avut un șir de peripeții romantice
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
acum, pentru că ceea ce suntem azi era previzibil de câțiva ani, ceea ce suntem astăzi suntem pentru că anumite valori ale noastre, ale PDL, s-au pierdut. În primul rând spiritul partidului nostru, dragostea cu care ne întâlnim aici. Nu mai venim cu pieptul în față, nu mai venim cu trandafirul la rever, simbolul partidului nostru, mândria noastră și când aveam 6%, și când aveam 30%. Asta era PDL. Îl iubeam și credeam în el", a spus prim-vicepreședintele PDL la ședința CNC, citează
Preda, despre PDL: Mândria cu care se purta trandafirul la rever s-a pierdut by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39166_a_40491]
-
își urmărește personajele e necomplezentă, de o neutralitate seacă, autorul avînd aerul că nici un cutremur nu-i poate clătina morga impasibilă. Dar umoarea lui Mircea A. Diaconu e cea a unui scriitor care are voce de cap, nu una de piept, frazele curgîndu-i cuminți, fără sacadări patetice, și de aceea tonul general e detașat, de observator sobru, care nu se lasă molipsit de lava paroxistică ce curge din opera cercetată. O anume impostație îi golește însă condeiul de sentiment, de aceea
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
un Norman Manea sau un Matei Vișniec demonstrează cam același lucru. Dar cum se ajunge acolo, în viața și în cultura lumii? Pentru generația ‘80 e deja tîrziu, de la 50 de ani înainte nu mai ai curajul să iei de piept lumea. Mă întreb, însă, de ce nu (mai) există tendința între tinerii scriitori din România de a pleca în lume? Scriitorul misionar, al unei culturi și al unui destin, ar trebui să ia fața scriitorului care se pregătește să se confrunte
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
și brutarii coceau pîinea. Credeau în Dumnezeu, în farmece, în Diavol, în amulete, în păpușile de ceară străpunse cu acul, în otrăvuri și leacuri băbești. Își creșteau copiii, își îngropau părinții, aveau familii numeroase, mureau de tineri, cu crucea pe piept. Dar ce naiba m-a apucat? Cîteodată descopăr în mine porniri fabulatorii imposibil de stăpînit. Stau cu Ondina la măsuța noastră de pe balcon, ne bem cafeaua și deodată pleosc! un bolovan care se scufundă neauzit în apa tulbure a autismului melancolic
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
el va cuprinde mai ales texte clasice prea puțin jucate, de la Don Juan la Lorenzaccio, sau - îndrăzneală extremă, de-a dreptul sfidătoare pentru perioada postbelică - Moartea lui Danton sau Prințul de Homburg. În consecință, Vilar va trebui să țină mereu piept unor serii de atacuri cu tentă „naționalistă”, vizând numărul mult prea mare de autori străini selectați, dar le va rezista curajos. Repertoriul echivala pentru el cu asumarea clară a unei atitudini, cu angajarea într-o bătălie având ca țintă finală
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
Pillat nu face excepție. Prima poză, din 1974, ni-l înfățișează în incinta unei încăperi, cu cotul stîng sprijinit de speteaza scaunului și cu degetele mîinilor prinse, ca într-o frînghie înnodată, în bucla unor brațe ce coboară dea lungul pieptului, într-un gest stingher care trădează agresiunea pe care i-o inspiră aparatul de fotografiat. Mimica e de tristețe curtenitoare, ochii zîmbindu-i amar pe fundalul unei fețe resemnate, Pillat aflîndu-se undeva între melancolia unui spirit care nu e în apele
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
mai declarat, mai deschis, mai efervescent ca acest domn Tokes - un dușman al statului național unitar român - nu am cunoscut în ultima perioadă. Ceea ce face domnia sa la ora actuală este cu atât mai dezgustător cu cât încă mai poartă pe piept Steaua de Cavaler al României, cu care l-a înzestrat, nu l-a decorat, l-a înzestrat președintele Traian Băsescu, prietenul său de altfel”, a opinat Lucian Bolcaș. „Eu nu sunt atât de dur precum maestrul Bolcaș. Eu cred că
Chirieac, despre Tokes: Democrația îți oferă dreptul să spui și lucruri aberante () [Corola-journal/Journalistic/42344_a_43669]
-
-i străin, imagine avînd pe cît posibil un caracter expresiv omogen. Predomină o melancolie paradoxal răsfățată a percepției de sine. Singurătatea capătă uneori o înfățișare domestică, cu figurația unor zgomote care umplu scena autoreprezentării: „Stau cu o carte deschisă pe piept/ n-am chef să citesc dar somnul refuză să vină/ se-aude o pasăre sau un șoarece pe acoperiș/ auzi pașii muntelui venind la mahomed/ sau tusea înfundată a profetului cine știe” (Cu o carte deschisă pe piept). Cu adevărat
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
deschisă pe piept/ n-am chef să citesc dar somnul refuză să vină/ se-aude o pasăre sau un șoarece pe acoperiș/ auzi pașii muntelui venind la mahomed/ sau tusea înfundată a profetului cine știe” (Cu o carte deschisă pe piept). Cu adevărat, „pe nepusă masă imaginația începe să o ia razna” (ibidem), conducînd la un autoportret de un cinism diluat printr-o tristețe joculară care-și îngăduie a trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
ea doar un tricou alb și nimic altceva. Privi o clipă în jur, apoi se strecură în patul nostru, între mine și Luca, de parcă așa ne înțelesesem. Făcea totul cu calm, fără să scoată o vorbă. Își puse capul pe pieptul lui Luca și rămase câtăva vreme nemișcată, pe o parte, întinzându-și piciorul peste ale lui. La început Luca nu făcu nimic, apoi începu s-o mângâie pe cap, se mai auzea încă, de departe, muzica de la petrecere. Apoi s-
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
a doua strofa au fost intonate doar primele două versuri: "Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume/ Ca-n aste mani mai curge un sânge de român". Celelate două versuri ale strofei a doua, " Si ca-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume / Triumfator în lupte, un nume de Traian!", nu au mai fost intonate. Un eveniment similar a avut loc la inaugurarea Național Arena, cănd artistul Marcel Pavel a preferat să nu rostească numele de Traian din
La mitingul USL s-a cântat imnul fără Traian () [Corola-journal/Journalistic/44474_a_45799]
-
fi străin, însă pe cît posibil cu un caracter stilistic omogen. Predomină un răsfăț paradoxal melancolic al percepției ființei lăuntrice. Deseori singurătatea capătă o înfățișare domestică, înzestrată cu o sonoritate ce umple scena autoreprezentării: „Stau cu o carte deschisă pe piept/ n-am chef să citesc dar somnul refuză să vină/ se-aude o pasăre sau un șoarece pe acoperiș/ auzi pașii muntelui venind la mahomed/ sau tusea înfundată a profetului cine știe” (Cu o carte deschisă pe piept). Într-adevăr
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
deschisă pe piept/ n-am chef să citesc dar somnul refuză să vină/ se-aude o pasăre sau un șoarece pe acoperiș/ auzi pașii muntelui venind la mahomed/ sau tusea înfundată a profetului cine știe” (Cu o carte deschisă pe piept). Într-adevăr, „pe nepusă masă imaginația începe să o ia razna”, ducînd și la un autoportret de un cinism diluat de o tristețe joculară, care își îngăduie a-i trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
a venit în alegeri, a pierdut alegerile, a trecut în opoziție", a spus șeful PNL, adăugând că "azi de întâmplă" ceva atipic. "Partidul care a guvernat România, adică partidul lui Băsescu, PDL portocaliu a fugit. Nu are curaj să dea piept cu alegătorii. Unde este culoarea portocaliu? Unde sunt pedeliștii? De ce ascund astăzi după verde, după nume închipuite, după nume copiate, doar doar cineva o face confuzie între Uniunea Social Liberală și Uniunea lor, a trădătorilor, nu știu exact cum se
Antonescu: Schimbarea de către PDL a numelui şi culorii e o escrocherie () [Corola-journal/Journalistic/44751_a_46076]
-
primească. Să intre, probabil se grăbește... are dreptate omul, este ajunul, au și ei casă, păcat că nu mi au aprobat să le dau liber azi... Liderul muncitorilor era îmbrăcat într-un halat cafeniu, descheiat, cu un buzunar mare la piept, plin cu pixuri și creioane. Purta o cămașă trandafirie, o cravată grena, prinsă cu o agrafă aurie. Un om voinic, înalt, bun de muncă, cum l-ar fi descris mama fraților Tălparu. Se plecă mai mult decât ar fi trebuit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cadru universitar de care nimeni dintre cei prezenți nu auzise. Urma un căpitan de armată, despre care nimeni nu bănuia cum apăruse acolo, probabil ca și Petrache la județeana de partid, cum glumi cineva. Căpitanul avea un pistol mitralieră la piept, un Kalașnikov modernizat, desigur, cum remarcă același șugubăț. Dintr-un colț al ecranului, un bărbat voinic, îmbrăcat într-o ținută de camuflaj ca-n filmele americane, cu barbă albă, înarmat și el până-n dinți, privea fix, fără să-i tresară
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
goală. Un spital. Sunt într-un spital. Oare ce caut aici? Întorc capul spre stânga. O femeie blondă, tunsă scurt. E frumoasă. Mă ține de mână și mă privește cam aiurea. Parcă i-e milă, parcă o doare ceva. Pe piept are niște pete de sânge. O fi rănită. Poate am venit cu ea la spital. O fi soră-mea. Am o soră? Cine e femeia asta? Cine-s eu? Întorc capul spre dreapta. Un băiat chel. E tânăr, cel mult
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ani. Se uită la gresia albă. Eu câți ani am? N-am nici cea mai vagă idee. Nu-mi aduc aminte. Câți ani am. Cum mă cheamă. Unde stau. Cum o cheamă pe mama. Sunt femeie? Îmi duc mâinile la piept. Am sâni, da, sunt femeie. Un început bun. Mai departe. Cine sunt. Ce fac. Cum o cheamă pe mama. Am mamă? Mi se năclăiesc mâinile. Sunt pline de sânge. Întorc capul spre stânga. O întreb pe femeia blondă: — Sângele ăsta
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă invită să mă întind pe pat. Îna inte să-i dau dosarul, o întreb: — Sângele ăsta e al meu? O să fii bine, îmi spune și întinde mâna cu gheare roșii să-mi ia dosarul pe care-l strâng la piept ca pe un colac de salvare. Ioana Chicet-Macoveiciuc Buddha locuiește la etajul șase Deschid furios ușa de la scara blocului, mai s o smulg din balamale. Din trei pași sunt la lift. Am umblat de ne bun o oră în jurul blocului
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pentru radiografie. Analizele vor decide dacă trebuie să mergem mai departe la spitalul jude țean. Nu-mi dau seama cât timp a trecut de la accident. Lângă ușa urgențelor sunt vreo două persoane care se plâng de dureri și arsuri în piept. Li se spune că s-au îndopat cu prea multe sarmale și alcool. Sun acasă și îi spun fratelui meu ce s-a întâmplat. Analizele au ieșit bine, mama n-are nici o contuzie, dar va trebui să se în toarcă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]