2,544 matches
-
ea. Cutia se deschise, iar specimenul dinăuntru era ea. Fiecare fleac pe care i-l oferise ea vreodată. Stătură în parcarea din spatele apartamentului lui, în timp ce ea răscoli prin trecutul îmbălsămat. Notițe scrijelite cu scrisul ei de spiriduș, în culori de pix pe care era imposibil să le fi avut vreodată, poantele unor bancuri care acum nu mai însemnau nimic pentru ea, chiar și tentative de poezii, pe jumătate scrise. Bilete la filme pe care era imposibil să le fi văzut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dumneavoastră scrieți pentru publicul larg. Atac din flanc. Nu ne suprapunem. Hayes îi dezvălui istoria completă a cazului, inclusiv paginile pe care nimeni nu i le arătase lui Karin Schluter. Îi arătă lui Weber însemnările paramedicilor, trei rânduri scrise cu pix verde pe un formular datat 20 februarie, 2002. Dodge Ram ’84, răsturnat de pe refugiul sudic al North Line Road, între 3200 și 3400W. Șoferul blocat cu capul în jos în vehicul. Fără centură, inaccesibil și inert. Singura ușă accesibilă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sine. Văzuse și lucruri mai ciudate. În privința speranțelor era cât se poate de calificat. Mark își mângâie fața plină de cicatrici și oftă. —Bine. Arată ce ai. Dă-te în stambă. Lucrară mult timp. Mark stătea aplecat asupra testelor, ținând pixul cu aceeași încăpățânare cu care ținuse și joystick-ul. Nu se concentra deloc, dar reuși să rezolve aproape toate cerințele. Cogniția nu părea să-i fie prea afectată. La maturitate emoțională obținu rezultate sub medie, dar nu cu mult mai slabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încoace. Păi, are dreptate, nu-i așa? Păcat că scriitorul nostru nu-i aici, să vadă chestia asta. Ar fi putut fi unul dintre cazurile lui. —Dar nu e, spuse ea, tăios. — Nu. Îmi pare rău. Nu e. Lăsă jos pixul și pipăi cu degetele o carte medicală cu copertă verde, de pe raftul din spatele lui. Dar o lăsă la loculei. Cercetările arată o mare frecvență a suprapunerii diferitelor sindroame de confuzie. De fapt, e posibil să nici nu fie tulburări distincte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ridică mâinile neajutorate. N-ai decât. Luă un număr din Kearney Hub vechi de o săptămână, care stătea pe măsuța de cafea pe post de mușama, și luă la rând anunțurile cu mașini vechi pe care le însemnase deja cu pixul. Ea se întinse și apăsă butonul de oprit al telecomenzii. El se răsuci spre ea. Dacă nu te superi, mă uitam și eu la chestia aia. Te cam doare-n cot de mamiferele cu ouă, nu-i așa? Te doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așeză pe scaunul jos și-i aduse o sticlă de bere mexicană și niște alune prăjite cu miere. Îi spuse lui Weber să tacă și se duse să scotocească în dormitor. Se întoarse cu un teanc de foi și un pix. Îi făcu semn lui Weber să-și pornească reportofonul, ca între vechi colaboratori. —Bine, hai să atacăm problema asta, o dată pentru totdeauna. Mark era remarcabil de vioi, depănând o poveste care umplea toate golurile. Se repezea cu răspunsurile înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se schimbase în acest semestru, devenise sardonică. Își pasaseră unul altuia acuzele la adresa lui prin e-mail și Messenger. Scriau în continuare tot ce le spunea, cuvânt cu cuvânt, dar o făceau acum mai mult ca să-l demaște, ca să miroasă șarlatania, cu pixurile în poziție de atac. Voiau știință, nu povești. Weber nu mai putea distinge între ele. Testă microfonul și focaliză proiectorul. Își ridică ochii spre amfiteatrul plin cu studenți în ultimul an. Părul facial cu aspect sălbatic revenea în modă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
strecurase în sală, o spectatoare secretă. Sylvie. Sylvie la douăzeci și unu de ani, în Ohio. Așezată în partea mai înaltă a sălii, chiar pe rândurile din stânga, privea țintă slide-urile, stând picior peste picior cu un carnețel cu arc în poală, cu pixul lipit de buza de sus. Pe tăblia rabatabilă a băncii ei erau puse toate cursurile tipărite. Iată-i ajunși la sfârșitul semestrului și până acum n-o observase. —De-a lungul anilor, H.M. a devenit unul dintre cei mai studiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se revarsă sunete înăbușite. Se ferește, apoi realizează: imploră iertarea. Încearcă să-i spună. Din gât nu-i iese decât un șuierat uscat. Ea se apleacă spre gura lui, dar tot nimic. Mâna lui dreaptă se întinde în aer, cerând pix și hârtie. Ea caută în poșetă după ele și i le dă. Pe jumătate paralizat deja de presiunea care crește în țeasta lui, cu lobii vătămați umflându-se și împingând în oasele fixe, cu un scris tulbure care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
părea să fie deranjată de lipsa unui răspuns, soțul mânca foarte atent să nu scape vreo picătură de maioneză. Am ieșit și nu ne puteam opri din râs, apoi mama a coborât și mi-a cumpărat un caiet și un pix Bic. N-a ieșit o scrisoare frumoasă pe foile rupte din caiet, dar cred că vei simți mirosul acestei clipe, amestecul de clor și fecale și sânge care plutește pe holuri, mirosul usturoiat al prânzului de pe burta colegei mele de
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
varul, în cămeșoiul de naștere, și geanta mea uriașă, în care băgasem și haine, și periuță de dinți, și hârtie igienică, și agenda cu însemnările de la cursurile Lamaze - că poate trebuia să mă uit pe notițe în timpul travaliului, nu? -, și pix, și telefon mobil, și încărcător, și o carte. Și bani. Împărțiți în bancnote de 5 și 10 lei. Și reportofon, mi-ar fi plăcut să am sunetul, atât, sunetul. Nu l-am pornit până la urmă. Mi-era groază că ar
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
aleargă mult și se joacă. Motoceii nu-i mai plac. Le-a rupt sforile cu dinții, că erau prea lungi și gata. Se joacă cu mingea, îi plac biluțele, undițele, șoriceii de pluș, dar cel mai mult îi plac creioanele, pixurile, creioanele colorate, hârtia de scris. La calculator stă cu laba pe mouse. Știe, oare, că „mouse” înseamnă „șoarece”? Din când în când, găsește câte o carte și stă cu burta pe ea, ca un student în sesiunea de examene. Îl
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
motocei. Pentru că nu sunt încăpățânat și mă joc cu orice. Chiar și cu bobițele din farfurie, pe care le alung din vas și le vânez pe jos, pe gresie, după ce le alerg bine-bine prin toată bucătăria. Dar dintre toate jucăriile, pixurile sunt cele mai nostime. Ele scriu, adică lasă urme, dar se și rostogolesc. Pe ele le învârt prin sufragerie. Într-o zi, unul ceva mai bleg a nimerit sub dulap și n-a mai putut ieși de-acolo. Am vrut
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
orice. Ana o fi devenit și ea reporter de război. Ba nu, reporter de război sunt numai eu. Ea e jurnalist ca toți jurnaliștii și treaba lor, a jurnaliștilor, nu e numai să dea din gură sau să-și fluture pixul pe sub nasul oamenilor. Ei trebuie să facă în așa fel ca toate războaiele să se termine repede, iar oamenii să fie din ce în ce mai deștepți, mai sănătoși și mai fericiți. Să vedem ce face Ana. Tocmai și-a potrivit din nou licuriciul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ton ursuz: — Ce mod minunat de a-ți petrece vacanța, Duncan. Era o dimineață proaspătă de iulie. Thaw se prinse de marginea băncii din ambulanță, în timp ce domnul Thaw, aflat pe cea din față, mormăia și încerca să ridice cu ajutorul unui pix încuietoarea unui geamantan. — Ce s-a-ntîmplat? întrebă Thaw. — încuietoarea asta blestemată s-a înțepenit. — N-am nevoie de geamantan la spital. — Bineînțeles că n-ai. E pentru hainele tale. Fereastra mată era puțin deschisă, iar el își aruncă privirea prin fantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pace, fă câteva exerciții de respirație așa cum ți-am recomandat anterior simțind cum cu fiecare inspirație aduci lumina în corpul tău, iar cu fiecare expirație elimini orice durere, orice neiertare. Când simți că mintea ta s-a liniștit ia un pix și apoi scrie o scrisoare suferinței tale. Chiar așa, spune-i ce simți, tot ce-i în sufletul tău, spune-i: de ce-ai venit în viața mea? Care e lecția pe care o am eu de învățat din tot
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
dar a găsit o-cu-pat și atunci a recurs la acest procedeu. Mai simplu, le-a strecurat un bilet sub ușă." Bătrâna se aplecă discret ca și cum ar fi deranjat-o ceva la picior și trase din poșetă un carnețel și un pix minuscul. Florence își culcase capul pe masă, sprijinit în brațe. Profesorul o fixa lung, cu o privire de câine. Se întreba cum i-a dispărut cuțitul, sau poate că visase, probabil nu avusese niciodată curajul să-l subtilizeze. Se simțea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Târgu-Mureș, temperând spiritele. Unele sondaje - probabil interesate, remarcă o scădere dramatică a P.D.L. și a Președintelui. Marți, 27 iulie 2010. Am terminat de citit „Scurte medalioane”, de I.N. Oprea, o carte extrem de valoroasă, chiar foarte antrenantă. Am folosit din plin pixul pentru unele sublinieri. La T.V.R. apare știrea potrivit căreia un elicopter israelian s-a prăbușit izbindu-se de o stâncă, în urma căruia au pierit șase militari israelieni și unul român. Ancheta va stabili cauza sau cauzele producerii acestui accident. în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
durabile pe unde a trecut în munca sa. în ziua următoare am început recenzia, lucrând între orele 913, am realizat circa 6 pagini, am recitit textul și sper să fie ceea ce mi-am propus. Nu mă așteptam să-mi meargă pixul atât de sprinten, de lejer. M-am eliberat de o grijă de suflet pentru un om care mia cunoscut scrisul prin I.N. Oprea și care mi-a telefonat în septembrie trecut mulțumindumi și făcând și unele aprecieri privind scrisul meu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
locuitor al locului de care mata ești atât de legat. Apoi, cotenii matale își disputau în fiecare primăvară imașul din vecinătate, în luptă cu cei din cartierul Munteni, la care luau parte uneori și unii normaliști. După cum vezi și mata, pixul meu a cam luat-o razna... Revin la rândurile scrise de mata și mă bucur că scrisul meu place, fiind scris fără unele pretenții deosebite, faptele, ideile, impresiile fiind înfățișate cu sinceritate, a ceea ce am trăit și m-a impresionat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
minte, nu totul este o limită. Trebuie să fiți selectivi. Bine, Kathy. Spune-ne cele trei limite ale tale. —Trei? Glumești? —Selectiv. Vă reamintesc. —Bine. Kathy se apucă să roadă capătul creionului, apoi își dădu seama că nu e un pix și-l scoase din gură. Pensie alimentară. Copiii mei trebuie să aibă o siguranță financiară. —OK. —Și casa. Casa trebuie să fie a mea, astfel încât copiii să aibă continuitate. —Și încă una. —Custodie permanentă a copiilor, bineînțeles. Sunt ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
decât aura argintie din jurul capului. Se întrebă, așa cum mai făcuse până atunci, dacă bătrânul nu trăgea un pui de somn. —Rosh Ha’memshalah? Scaunul se întoarse imediat, dezvăluind ochii larg deschiși și vioiciunea premierului. Dar, observa Tal, nu avea nici un pix în mână, nici un document de completat pe masă. Nu exista nici un indiciu, de fapt, că nu dormise. Un truc pe care șeful îl învățase în armată, cu siguranță. — Domnule, am niște vești foarte importante. Experții spun că au refăcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îmbrățișarea sa cu Uri cu o secundă sau două mai mult decât era necesar. El și Maggie coborâră scările nu doar purtând haine noi, ci, după ce, la insistențele lui, abandonaseră tot ce ar fi putut conține un microfon: pantofi, geantă, pixuri, totul. —Ai fi surprinsă să afli unde se poate pune un microfon sau o cameră în ziua de azi, zise el în timp ce se îndreptau spre mașină. În tubul de fixativ, în șapca de baseball, pe ochelarii de soare, pe tocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scris, desfăcu un pachet nou de coli liniate Blue Horse și le introduse în mapă. Făcu niște găuri cu creionul în foile de corespondență de la Levy Pants pe care deja scrisese câte ceva și le inseră la începutul mapei. Luând apoi pixul de la Levy Pants începu să scrie pe prima coală din mapă. Dragă Cititorule, Cărțile sunt fiii nemuritori care își sfidează părintele. - Platon Constat, dragă cititorule, că m-am obișnuit cu ritmul febril al vieții de birou, o adaptare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spuse Jones, apare pretenu’ tău orfanu’. Se vede că-i ceasu’ pomenilor. George intră pe ușă, îmbrăcat într-un pulover mare, roșu, pantaloni albi de doc și cizme bej de dansator, cu vârfurile ascuțite. Pe ambele mâini își tatuase cu pixul pumnale. — Regret, George, azi n-am nimic pentru orfani, spuse repede Lana. — Ai văzut? Orfanii tăi ar face bine să s-adreseze Fundurilor Unite, spuse Jones și aruncă un nor de fum peste pumnale. Avem ș-așa necazuri cu salariile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]