58,806 matches
-
altfel. Își păstrează prospețimea, curiozitatea, nevoia vioiciunii și a comunicării. Ca și lui Vlad Mugur, îi plac enorm șuetele, îi place să rîdă puternic, cu poftă, îi place să transmită ceva substanțial, concret, care să trimită la meditație, dar îi place și să-și plaseze ironiile ici-colo, prin locurile esențiale. Jocul Sînzienelor... Mi s-a părut istorică anul acesta imaginea celor doi Andrei, Pleșu și Șerban, împreună după paisprezece ani. Ministru al Culturii, la sugestia lui Ion Caramitru, Pleșu a făcut
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
găsit comentatori autohtoni care au scris că echipa noastră ar trebui să meargă în Portugalia, în locul germanilor. Cu socoteli din astea, dacă îi batem vreodată pe brazilieni într-un amical o să ajungem să credem că merităm Cupa Mondială. Nouă ne place să ne comparăm cu echipele mari cînd acestea pierd și cu echipele mici cînd cîștigă. Dacă tot nu ne calificăm, ne mulțumim cu fotbalul virtual, chibițînd rezultatele altora. În ultimii ani, echipele noastre de club s-au specializat în fotbalul
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
a ales Sarajevo, pentru filmul lui? Pentru că "atunci cînd războiul se sfîrșește și reporterii nu mai vin, de vreme ce nu mai pot găsi răniți și foamete, atunci începe purgatoriul. Purgatoriul e o metaforă a vieții". Altfel, zice cineastul senin, "nu-mi place cuvîntul cineast, și nici cuvîntul cinema! Detest cuvîntul Ťrealizatorť; la limită, accept metteur en scčne, dar asta se potrivește mai bine teatrului. Ziceți c-aș fi poet? N-aș spune; nu există cuvînt care să exprime ce sînt. Asta e
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
Godard își plătește impozitele în Elveția, dar domiciliază în Franța; "am balansat întotdeauna între Franța și Elveția". Jean-Luc Godard rămîne, printre altele, ceea ce a (mai) fost: un critic. Care foarfecă fără menajamente pe oricine. Cinema-ul lui Kusturica nu-i place. Chiar și filmul american de autor i se pare neinteresant. Gus van Sant, premiantul cu Palme d"Or de anul trecut, cu "Elefant", i se pare un fel de "sub-Antonioni; trebuie să fi gîndit-cîntărit-observat mult, ca să ajungi, ca Antonioni, să
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
amuzat foarte mult în cartea dvs. E povestea cu automobilul în care spuneți că cine are mașină e domn și cine n-are e proletar, adăugînd în paranteză că în momentul acela dvs. nu aveați mașină. Iubiți mașinile? - Mi-ar place să am, dar ultima am vîndut-o acum patru ani, fiindcă la vîrsta mea, să spun drept, în circulația bucureșteană, nu m-ar bucura să am automobil. - Iubiți viteza ? -Nu am fost niciodată un amator de mare viteză. Mi-e frică
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
mănînc lucruri foarte simple : cartofi fierți, macaroane, un biftec. Da, un biftec bun cu salată. Dar nu sînt omul care umblă după feluri gătite în mod foarte deosebit, cu sosuri...N-aș zice. Deci nu sînt un bun cunoscător. Îmi place mîncarea foarte simplă, aproape englezească, cu toate că e foarte proastă mîncarea englezească, dar în orice caz franțuzească sobră. -Ați fost fumător. - Am fost fumător pînă la vîrsta de 60 de ani. Și m-am lăsat dintr-o dată. Și sînt foarte bucuros
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
ăla care fumează două pachete pe zi, nu. Au rămas urme. Asta o spun pentru tineri, ca să știe. - Care este culoarea dvs. preferată? - Eu cred că galbenul. Galbenul care are ca simbol gelozia, cu toate că eu nu sînt gelos. Dar îmi place galbenul fiindcă e o culoare veselă. Albastrul e trist. -Eu aș fi zis că verdele.. -Da, dar verdele...Și verdele poate fi trist, nu credeți ? Depinde cu ce se îmbină. Dacă ai un veston de pildă bej, un verde poate
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
Exact. N.M.: Fără să fii conștient. M.C.: Fără. N.M.: Asta e. Aici e povestea lui Paul. M.C.: Aici e povestea lui Paul și el a exprimat-o cîndva, într-o frază pe care am uitat-o, dar care mi-a plăcut. N.M.: Era plin de fraze memorabile. Nu-i mai puțin adevărat că cinismul lui, așa cum i-l știau cei de dinaintea noastră, nu s-a manifestat în raporturile cu noi. Pe noi ne-a susținut, dezinteresat și generos de la început. Eu
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
canonică este bătălia în jurul schimbării canonului și n-are nici o treabă cu politica corectă, cu comercialul și cu celelalte. Și mie mi se pare că am asimilat această noțiune în mod cît se poate de util. în plus, mie îmi place ideea că, dacă estetic nu e, canon nu e. M.C.: Da. însă e o bătălie politică, bătălia asta... și nu este numai esteticul, să știi că pentru mine nu este numai esteticul, este și un canon al influenței. Pentru mine
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
numai o singură Divizie pe Front. După ocupație am organizat T.U.N.Ț. la Timișoara. Suntem gata să ne servim Patria, daca ni se va cere.” “Înseamnă că ești basarabean. Te felicit, fiule. Să știi că nu mi -a plăcut atitudinea Profesorului Anton Crihan. A refuzat candidatura propusă de noi În județul Vaslui. Mi-a declarat că rușii vor comuniza Țară și că el se va mulțumi cu postul de profesor la Agronomia din Iași.” “Va rog să-l scuzați
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
luptă" între generații viața literară nu e normală. Iată ce scria L. Raicu despre lupta generațiilor acum două decenii, deci nu la senectute ci la o vârstă pe care destui scriitori contemporani încă și-o trec în contul tinereții: " Ne place să vorbim de generații și, ca de o condiție sănătoasă a vieții literare, de Ťluptať dintre ele. Lupta aceasta - și lupta mai în general - nu prea are de-a face cu adevărata literatură, cu scriitorii adevărați, care nu au timp
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
Filip-Lucian Iorga " Nu am vrut să fac poezie, ci limbaj" - Nu pot să nu mă gândesc, doamnă Angela Marinescu, la încărcătura de discursivitate pe care, în mod inevitabil, o poartă orice interviu. Știu că nu vă place discursivitatea. - Da, eu nu am vrut să fac poezie, ci limbaj. Iar când faci limbaj, nu poți să fii discursiv. Poeții discursivi nu fac limbaj. Mai ales în Parcul și în Fugile postmoderne am vrut, în mod conștient, să fac
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
vârstă la care nu mai pot să mă joc cu chestia asta, așa cum făceam altădată. Mă jucam îngrozitor de tare, în sensul că voiam să fac cu totul altceva atunci când spuneam că scriu. Nu că aș fi devenit foarte serioasă; îmi place și acum să mă joc, dar scrisul s-a întors, oarecum, împotriva mea. Îmi arată că trebuie să țin cont și de el, nu numai de mine. "Să nu se creadă cumva că scrâșnesc din dinți..." - Unde e jocul, în
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
o oscilație permanentă. Nu poți să fii conștient de anumite lucruri și să nu numești lucrurile respective ca fiind și joc. - Un joc la limita supraviețuirii. - Numai acela e un joc adevărat. Pe mine, jocul ăsta mă dă gata. Îmi place enorm. Și vreau să-ți spun că n-am făcut nimic din ce nu mi-a plăcut. Să nu se creadă cumva că, vai, scrâșnesc din dinți. Nu sunt o "încrâncenată", așa cum cred unii. Altfel, cum s-ar explica viața
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
ca fiind și joc. - Un joc la limita supraviețuirii. - Numai acela e un joc adevărat. Pe mine, jocul ăsta mă dă gata. Îmi place enorm. Și vreau să-ți spun că n-am făcut nimic din ce nu mi-a plăcut. Să nu se creadă cumva că, vai, scrâșnesc din dinți. Nu sunt o "încrâncenată", așa cum cred unii. Altfel, cum s-ar explica viața mea, așa cum a fost ? Nu am făcut gesturi încrâncenate, radicale. - Refuzul premiului din 1980 nu a fost
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
joc) trebuie să rămână permanentă. Dacă nu ești capabil să te raportezi la așa ceva, înseamnă că te-ai maturizat rău. N-ai cum să trăiești mișto dacă nu te raportezi tot timpul la ceva în care crezi sau care îți place. - Cum v-ați raportat la boema literară ? I-ați dat importanță ? - Până la un punct. Toată viața mi-am pus problema prieteniei și a boemei. Porneam spre așa ceva, construiam relația respectivă până la un anumit moment, după care rădeam tot, și din ce în ce mai
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
am cunoscut intim, îmi provoacă o mare melancolie. - Cum vă simțiți, acum, cu dumneavoastră ? - E un mare noroc să îmbătrânești. Poți privi lumea cu detașare, te poți relativiza. Pe mine, detașarea mă ajută să văd și mai bine lucrurile. Îmi place să fiu trează în preajma morții.
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
a respins "Viața e un miracol"; e o chestiune de gust: guști sau nu guști acest cinema dezlănțuit în eclectismul lui, ca o beție de imagine și muzică, amalgam baladesco-burlesc, euforizant, baroc, tumultuos, de "Shakespeare și frații Marx" (cum îi place lui Kusturica să se autodefinească)?... Scenariul a pornit de la o poveste adevărată, în care Kusturica a văzut un argument în plus întru demolarea prejudecății că "sîrbii și musulmanii se urăsc"; o poveste de dragoste dintre un sîrb și o bosniacă
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
din dragoste, lăcrimează și se înțepenește sinucigaș pe calea ferată, soldații ling cocaină împrăștiată pe șine, nebunia războiului scutură lumea din țîțîni, dar nebunia dragostei se dovedește infinit mai puternică! O secvență din "Viața e un miracol" i-ar fi plăcut în mod special lui Fellini: un meci de fotbal nocturn, scufundat în ceață, colorat grandios cu muzică de operă, și care, în ajunul războiului, degenerează într-o încăierare generală, ca un semnal al măcelului ce-avea să vină. De altfel
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
în care e proiectată, mereu, saga erotică și utopia romantică. O lume în care "noțiunea de plăcere e fundamentală", cum zice producătorul francez, mare admirator al acestui cineast "estet" și funambul, care, pe de o parte, e "economic", pentru că îi place să lucreze în spații mici, intime, cu o echipă mică (un fel de mini-cinema de studio), dar, pe de altă parte, nu abandonează niciodată un decor, nefiind sigur că n-o să vrea să mai revină acolo, poate peste un an
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
luni/cam goală acum, după desființarea cenaclului de luni." Biografism? Se prea poate, dar și pe acesta îl citim acum altfel...Poemul face parte din ciclul Momente, cuprins în volumul Totul, din 1985. Dintre volumele lui Mircea Cărtărescu, acesta îmi place cel mai mult, hazardul a știut iarăși unde să-mi deschidă cartea. Mai mult ca oriunde, poezia cărtăresciană e aici, totul mă încîntă, concretețea ei seacă, lumea fantastică a Bucureștiului pe care o instituie avid și real în imagini stranii
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
Alex. Ștefănescu Am văzut-o recent pe Maia Morgenstern în filmul românesc Damen tango (scenariul: Radu F. Alexandru, regia Dinu Tănase). Filmul nu mi-a plăcut: mi s-a părut fals. Dar Maia Morgenstern - ca de obicei - m-a încântat, m-a entuziasmat, m-a făcut să cred din nou, ca în adolescență, că arta ne poate salva. Două secvențe m-au impresionat în mod special
Maia Morgenstern în orice rol by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12857_a_14182]
-
femeie trăiește nehotărît, o zi prăbușită în disperare, o alta gata pregătită pentru a înfrunta viața cu resemnare, era prin 1884 dacă nu mă înșel, cînd frumusețea unui necunoscut te-a săgetat ca o lovitură de cuțit ori, dacă-ți place mai mult, ca un trăsnet picat din senin, și atunci ai scris: Du-te, du-te cît mai departe de mine... Nu mai am putere să suspin, cînd inima nebună cată iar să-nfrîngă slaba-mi judecată. Închid ochii și nu
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
și publicat). Radu Vasile (pseudonim Mischiu), de asemenea. Patronul ziarului la care scriu, unul de succes în afaceri, este poet. Membru chiar al Uniunii Scriitorilordin România. Nu știu cum stă actualul președinte al țării, dl Ion Iliescu. Știu doar că i-a plăcut toată viața să cînte, să danseze, că e un causeur împătimit. Că a fost editor-director. Emil Constantinescu a publicat trei volume groase de reflecții nu doar politice. Ci cu miză filosofică (nu discut rezultatul). Vadim este poet, deși pînă astăzi
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
să-l exprime. Partea care părea goală, sterilă în poemele sale s-a transformat, în sfîrșit, în idee. Evanescența ființei (în celelalte volume), impersonalitatea versurilor, curgerea lor fără început și sfîrșit vorbeau, de fapt, despre absența vocii poetului. Ca și cum îi plăcea să scrie, să creeze limbaj, dar nu știa încă despre ce. După ce s-a spus pe sine, poezia începea, într-adevăr, să spună. Din păcate, după volumul din 1983 n-a mai urmat decît moartea. Scrierile în proză (Prăvălia cu
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]