3,103 matches
-
pe care l-am auzit pe drum, o forță numeroasă a clanului Akechi se îndreaptă acum spre Nagahama. Ce-au de gând să facă cei din Nagahama? Nu sunt destui pentru a rezista unui asediu, așa că, în caz de urgență, plănuiesc să vă mute familia într-o ascunzătoare din munți. Mesagerul puse în fața lui Hideyoshi o scrisoare. Era de la Nene. În calitate de soție a seniorului, avea datoria de a se ocupa de toate în lipsa soțului ei. Deși probabil îi scrisese în toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu mai rămânea absolut nimeni care să-și asume conducerea, cu excepția lui Hideyoshi. Chiar dacă nici unul dintre generali nu era dispus să i se supună lui Hideyoshi, cu toții știau că nici un altul n-ar fi fost acceptat de întregul grup. Hideyoshi plănuise ca bătălia aceea să fie recviemul pentru Nobunaga și îi reunise pe toți la un loc. Astfel, dacă acum se plângeau că-i trata ca pe niște subalterni, n-ar fi făcut decât să se expună acuzației de urmărire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era cel mai înalt în rang dintre bătrânii clanului, câtă vreme celălalt era al treilea fiu al lui Nobunaga. Apropierea dintre cei doi depășea nivelul relațiilor oficiale și nu putea fi ținută secretă. Opinia generală era aceea că Shibata Katsuie plănuia să-l ignore pe al doilea fiu al lui Nobunaga, Nobuo, și să-l impună pe Nobutaka drept moștenitor. Totuși, cu toții erau convinși că Nobuo avea să i se opună lui Nobutaka. Nu exista nici un motiv de îndoială că succesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să vă spun ceva de mare urgență, așa că am cutezat să vin în toiul nopții. După două zile de discuții, m-a ajuns oboseala, și fizică și mentală. Dar ce vă aduce aici, la miezul nopții? Marele preot rosti încet: — Plănuiți să participați mâine la banchetul de la castel, pentru Seniorul Samboshi? Păi, s-ar putea să fiu în stare, dacă mă tratez cu ceva. S-ar putea să sufăr doar de-o insolație, iar oamenii se vor supăra dacă nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe furiș, sub plasa pentru țânțari, ca spre a fi sigur că Hideyoshi îl asculta. O insectă albastră bâzâia în colțul plasei, iar Hideyoshi stătea culcat, la fel ca înainte, cu privirea spre tavan. — Continuați. — Nu știm în amănunt ce plănuiesc să facă, dar suntem sigur că vor să vă ucidă. Mâine, când veți merge la castel, vor să vă ducă într-o cameră, să vă pună în față o listă a crimelor dumneavoastră și să vă silească să comiteți seppuku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar suntem sigur că vor să vă ucidă. Mâine, când veți merge la castel, vor să vă ducă într-o cameră, să vă pună în față o listă a crimelor dumneavoastră și să vă silească să comiteți seppuku. Dacă refuzați, plănuiesc să vă ucidă cu sânge rece. Mai mult, intenționează să posteze soldați în castel și chiar să ia în stăpânirea lor cetatea. Încearcă să mă intimideze, nu? De fapt, Geni dorea mult să vină aici ca să vă informeze el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu Hideyoshi. Cei aflați în relații cu clanul Shibata erau foarte puțini. — Oricât de adânc aș cugeta, nu pare să existe nici o strategie bună pentru a ne confrunta aici cu Hideyoshi, spuse Katsuie, reluând sfatul generalilor. Fără-ndoială, și-a plănuit întoarcerea rapidă acasă tocmai pentru a profita de un asemenea avantaj. Cred că n-ar trebui să riscăm bătălia pe care o dorește în condițiile astea. Genba, însă, râse disprețuitor: — Probabil că asta e calea cea mai bună dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru Nobunaga, care atrăsese atenția întregii națiuni. Faima crescândă a lui Hideyoshi îl făcea pe mândrul Katsuie să cugete dacă era cazul să acționeze și cât de repede. Dar munții din Echizen nu întâmpinau urzelile lui Katsuie decât cu zăpadă. Plănuia mari campanii, însă nu-și putea urni armata pentru a le pune în aplicare. Pe parcursul consfătuirii, sosise o scrisoare de la Kazumasu, recomandându-i lui Katsuie că strategia cea mai bună era să aștepte până primăvara și să realizeze marea întreprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aveți provizii limitate, care trebuie să vă ajungă toată ziua. Cu acea ocazie, veți putea înțelege înțelepciunea de a mânca încet, atât pentru binele castelului, cât și pentru propria voastră sănătate. De asemenea, când vă aflați în adâncul munților și plănuiți să rezistați mult timp fără provizii, s-ar putea să trebuiască să roadeți orice - rădăcini sau frunze - numai ca să vă umpleți stomacul. Mestecatul pe îndelete se deprinde zilnic și, dacă nu vă faceți un obicei din asta, n-o veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fost puși la conducerea fortărețelor din Muntele Dangi și Muntele Shinmei, sunt supravegheați de Kimura Hayato, vasalul de încredere al lui Hideyoshi. Nu pot face nici o mișcare. — Dar atât Shogen, cât și Ogane intenționează să fugă și să vină aici. — Plănuiesc să-l ucidă pe Kimura Hayato mâine dimineață, iar apoi să-și aducă oamenii de partea noastră. — Dacă asta se va întâmpla mâine dimineață, atunci nu avem timp de pierdut. Trimite o unitate în calea lor, îi ordonă Genba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un mesager cu acceptul meu. Când ați trimis mesagerul, stăpâne? — Astăzi, pe la amiază. — Atunci, trebuie să fie exact vicleșugul la care mă așteptam! — Vicleșug? — Mâine dimineață, nu trebuie să mergeți nici în ruptul capului. Ceremonia ceaiului e un șiretlic. Shogen plănuiește să vă omoare. S-a întâlnit deja cu un emisar secret din clanul Shibata și le-a trimis un angajament scris. Nu încape nici o îndoială, planul lui este ca mai întâi să vă ucidă, apoi să ridice stindardul rebeliunii. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sake mare și roșie zăcea goală lângă scaunul lui. Matsumura îngenunche într-un colț al cortului, apoi raportă ceea ce văzuseră. — Pe Muntele Iwasaki nu mai e nici un soldat inamic. Ne-am gândit că exista riscul să-și ascundă steagurile și plănuiau să ne pândească, așa că ne-am uitat peste tot, ca să fim siguri. Dar generalul de la comandă, Takayama Ukon, și toți cei din subordinea lui, s-au dus la Muntele Tagami. Genba bătu din palme. — Au fugit? râse el zgomotos, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Chausu la Kannonzaka, pentru a afla toate faptele. Iar faptele erau următoarele: Nu numai că se văd făcliile și focurile, dar, dacă asculți cu atenție, se aude nechezatul cailor și zgomotul copitelor. Nu-i de glumă. Veți avea nevoie să plănuiți o contra-strategie, cât mai repede cu putință. — Ei, și ce-i cu Hideyoshi? — Hideyoshi e în avangardă. Genba fu atât de descumpănit, încât abia-și mai găsi cuvintele să vorbească. Mușcându-și buzele, ridică o privire tăcută, palid la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în strategia inițială de luptă. Activitățile grăbite din toate taberele indicau că zorile erau aproape. Curând, se auzi semnalul de corn. Bătăile tobelor începură să străpungă ceața. Răsunau bubuitoare prin toată tabăra. Asaltul începu fix la Ora Tigrului, așa cum se plănuise. Semnalul de atac fu un baraj de focuri trase de trupele din fața castelului. Pocnetele puștilor răsunau ireale prin pâclă, dar, deodată, încetară și împușcăturile, și strigătele de război ale avangardei. Chiar atunci, un călăreț singuratic ieși din ceață, dând pinteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceai, numită Hatsuhana. Hideyoshi devenise un fidel al ceremoniei ceaiului și fu încântat să primească prețiosul cadou. Dar la fel de clar era că și mai multă satisfacție îi dăruia faptul de a fi primit el cel dintâi salutările lui Ieyasu. Kazumasa plănuise să se întoarcă la Hamamatsu în aceeași zi, însă Hideyoshi îl reținu. — N-ai de ce să te grăbești, îi spuse el. Mai stai două-trei zile. Îi voi spune Seniorului Ieyasu că eu am insistat. Mai cu seamă că mâine avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împreună, în intimitate, după o lungă despărțire, se adânciseră de fapt, într-o discuție secretă. Voi porni imediat spre Gifu, spuse, în cele din urmă, Yukisuke. Când ieși din ceainărie, Yukisuke le ordonă grăbit vasalilor să-i pregătească imediat calul. Plănuise să se întoarcă, fără întârziere, la castelul său din Gifu, dar acum aceste planuri erau amânate pentru două-trei zile. — Să nu faci vreo greșeală, mâine noapte, îl preveni Shonyu, cu glas scăzut. Yukisuke dădu din cap, cu o expresie complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cale, fie distrugându-l. Cu cât se apropia, însă, descoperea că avea să fie mult mai greu de clintit decât se așteptase. În cele zece zile petrecute de Hideyoshi în Sakamoto, Ieyasu își mutase armata până la Kiyosu. Era clar că plănuia să stârnească un război ca un roi de viespi în Iga, Ise și Kishu, pentru a avansa apoi, spre apus, intrând în Kyoto și atacând Osaka dintr-o lovitură, năprasnic ca un taifun. Dar nici Ieyasu nu credea că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
A doua zi, Hideyoshi se afla în Castelul Osaka. Pe parcursul următoarelor câteva zile, semnele de rău augur se înmulțiră. După fericita victorie de la Inuyama, Hideyoshi află că ginerele lui Shonyu, Nagayoshi, dorind să facă și el o mare ispravă militară, plănuise să execute un atac neanunțat asupra fortificațiilor clanului Tokugawa de pe Muntele Komaki. Armata lui fusese interceptată de inamic lângă Haguro și se zvonea că pierise, alături de numeroși soldați. — L-am pierdut pe acest om din cauza spiritului său combativ. O asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chiar și acolo, mai existau samurai ca Morikawa Gonemon. — Ei, Generale Gonemon, spuse Shonyu, cu chipul luminat de fericire. Îți sunt recunoscător că nu ți-ai încălcat promisiunea și ne-ai ieșit azi în cale. Dacă totul iese așa cum am plănuit, voi trimite acea propunere pentru cincizeci de mii de banițe direct la Seniorul Hideyoshi. — Nu mai e nevoie, am și primit angajamentul Seniorului Hideyoshi, aseară. Auzind răspunsul lui Gonemon, Shonyu fu surprins, încă o dată, de vigilența și promptitudinea lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
umpleau de lacrimi. Apoi, într-o zi, fără a da de veste nimănui ce intenții avea, Hideyoshi ordonă, pe neaștepate, să se construiască fortificații la Oura. Două zile ai târziu, în ultima zi a Lunii a Patra, dădu noi instrucțiuni: — Plănuiesc ca mâine să-mi asum riscul bătăliei de-o viață. Vom vedea cine cade, Ieyasu sau Hideyoshi. Somn ușor și pregătiți-vă bine, și să nu vă lăsați prinși cu grada jos. A doua zi era prima din Luna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să spun că gelozia e ceva rău. Într-o anumită măsură, gelozia adaugă profunzime vieții unui cuplu căsătorit. Prin urmare, în cele din urmă, ea era cea care fusese mustrată. Învățând din acea experiență, Nene își impusese să se stăpânească, plănuind să devină o femeie care putea trece cu vederea aventurile soțului ei. În ultima vreme, însă, existau zile când se simțea amenințată, întrebându-se dacă nu cumva bărbatul ei începea să se complacă în indifelități. În orice caz, se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui... și visele lui... toate începură să se destrame ca o țesătură uzată de timp. Parcă ghicindu-i gândurile căpitanul i se adresă înțelegător: - Și eu dacă aș fi ajuns în situația ta, primul lucru pe care l-aș fi plănuit ar fi fost cum să părăsesc cotlonul ăsta de spațiu uitat de toți. Dar un prea mare entuziasm nu poate să compenseze decât parțial greșelile făcute. Am îmbătrânit eu, poate, dar nu sunt o pradă ușor de digerat... - Oferta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
o pauză. Am privit-o tristă. Știa și ea la fel de bine ca mine că aveam să ratez spectacolul. Încerca doar să mă consoleze. ― Sunt bine. Interzicerea asta e total stupidă. ― Știi și tu că nu e așa. Am oftat. Tot plănuiam să Încalc regulile imediat ce aș fi avut ocazia. ― Alisia, continuă ea. Încearcă să nu faci vreo prostie. Enervată că Îmi citise practic gândurile, nam spus nimic. La urma urmei, ea nu mă putea opri. Nimeni nu putea. ― Hei, șopti ea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
au întors la Ierusalim. 21. După plecarea lor, Ahimaaț și Ionatan au ieșit din fîntînă, și s-au dus să dea de știre împăratului David. Au zis lui David: "Sculați-vă și grăbiți-vă de treceți apa, căci Ahitofel a plănuit cutare și cutare lucru împotriva voastră." 22. David și tot poporul care era cu el, s-au sculat și au trecut Iordanul; cînd se lumina de ziua, nu rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul." 23. Ahitofel, cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
nu ar fi în interesul persoanei respective. Povestea asta mi-a dat fiori de gheață pe șira spinării. Era un sentiment asemănător cu teama. Nu era vorba că m-ar fi deranjat să stau acolo trei săptămâni. De fapt, eu plănuisem să stau chiar două luni. Dar nu-mi plăcea tonul vocii lui. De ce trebuia să ia lucrurile așa de în serios? Și de ce-ar fi vrut unii să plece înainte ca cele două luni să se încheie? —înțelegi, Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]