1,291 matches
-
adolescenți (căci nu erau cu adevărat Savin și Clara, ci doar efigiile lor într-o mandală de curbe și piele bronzată) sau dacă făcuseră dragoste. Poate că se iubeau doar privindu-se, ca în Donne, întinși pe iarba strivită, somnoroși, plăpânzi și aurii, contemplîndu-se cu bucuria secretă, adânc imprimată în noi, de a-ți regăsi sora sau fratele pierdut, femeia reprimată în orice bărbat și bărbatul ascuns în orice femeie... M-am retras ușor spre marginea văii, tulburat și imposibil de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
deasupra lui, eu încercând să-l imobilizez cu mâna stângă în timp ce cu cealaltă mă întind după poza ce-o ține cu fața spre mine, deasupra capului, se zbate sub mine, bluza pijamalei ridicându-i-se sub gât, dezvelindu-i trupul plăpând, ochii mei lipiți de goliciunea femeii din poza pe care nu reușesc s-o apuc cu mâinile, vrând din tot sufletul s-o am, ca și cum în clipa aceea de poza femeii goale ar depinde întreaga mea viață, aproape strivind trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
place încât îmi vine să-l strâng în brațe, dar îmi opresc la timp efuziunile sentimentale la vederea chipului său asprit de viața austeră de la mănăstire, îmi ajunge Daniel aproape până la umeri și eu știu numai privindu-l că, așa plăpând cum pare la trup, va fi pentru mine mai mult decât canalul colector și purificator al murdăriilor mele sufletești, un înger de pază, Să mergem, Daniel! Am prilejul la masă să-i revăd pe toți cei șapte frați călugări, părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
poate și mâinea cealaltă iar dispare Pantocratorul de pe boltă și Theo îl face la loc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și mâine de mâine Pantocratorul este și nu este, o fi vreo legătură mă gândesc cu mintea mea plăpândă de atunci între fuga Pantocratorului de pe boltă și punctul acela însemnat cu creta jos pe beton, punct până la care soarele are și el acces în biserică, nu știu, nu mai înțeleg nimic, Ce e cu Pantocratorul de pe boltă? îl întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tava cu ultimele firimituri de Hula Hoop, apoi s-au uitat unii la alții și s-au întrebat: „Și acum?“. Au coborât pe Soho, bântuind barurile și dând iama în tequila, într-o escapadă de vineri seara tipică clasei muncitoare. Plăpânda Sharif Mumtaz (redactor-șef adjunct) s-a despărțit de grup și a fost ajutată să meargă acasă de un om bun cu care de altfel s-a și căsătorit, nouă luni mai târziu. Jeanie Geoffrey (asistenta editorului de modă) a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu pomadă. Cecil Thomas Durkin era un mulatru de vreo cincizeci de ani, chel, pistruiat și înalt de aproape un metru nouăzeci și cinci. Charles Michael Issler avea niște ochi imenși, adânciți în orbite, iar Loren Bidwell era un bătrânel plăpând, damblagit, cu pielea acoperită de pete hepatice. Arăta atât de jalnic, încât am mai verificat o dată lista, ca să mă asigur că el e omul meu. M-am lămurit repede că nu se făcuse nici o greșeală: avea antecedente penale, de molestare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
da, iată, am găsit termenul exact; ea are o figură de claun manevrat de sfori, atât de neprevăzute mi se par În general reacțiile ei, când râde În hohote puternice, bărbătești, ca și când altcineva ar râde În corpul ei care este plăpând, mărunt, astfel că nimeni nu reușește să-i noteze prezența, ca femeie, oriunde s-ar afla; ea trebuie să spună ceva, să strige, să râdă fără motiv ca s-o Înregistrezi ca prezență aparte, umplând cadrul În mod puțin clandestin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uleiul”, treci grăbit. Trebuie să ajungi la grădiniță. Fiica ta are serbare. În camera mică, părinții stau Înghesuiți, Îmbrăcați În paltoane. Copilul tău recită Iarna pe uliță, scapă de „Tovarășa Elena Ceaușescu, mamă iubitoare...”. Pe asta o spune o fetiță plăpândă cu ochii pierduți de spaimă. Tatăl dus de fericire. Ți se pare nedrept ca acest copil să fie chinuit În timp ce al tău scapă doar cu un Coșbuc. Sinistră angoasă, acest soi de nedreptate. Înăuntru frig, afară frig, În suflet frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fugise, absorbită de tavan. Din instinct, mi-am ridicat privirile s-o caut. Atunci l-am văzut, Angela, l-am văzut pe fiul nostru. Pentru o clipă, chipul lui mi-a apărut acolo sus. Nu era frumos, avea o mutrișoară plăpândă și aspră ca a mamei sale. Ticălosul acela mic venise s-o ia. Și acolo unde fusese chipul lui, pe tavan, rămânea o crăpătură în tencuială, împreună cu o pată de umezeală care îi semăna mult. M-am ghemuit lângă ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai important. Esențialul e că inima mea e deja obosită și epuizată. În curând voi pleca la drum, Fimucika, semnat Domnul Atotputernic. Și atunci, dragul meu, ce se va alege de tine? Ce se va Întâmpla cu fiul tău cel plăpând? Gândește-te puțin, Efraim. Ia bine seama la asta. Doar ești filosof și poet. Cugetă cu atenție și spune-mi, te rog, Încotro ne Îndreptăm cu toții? Pentru păcatele mele, nu am alți copii În afară de tine. Și se pare că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să mor în sufletu-ți uitat. Iubitule, de vei putea să plângi, Căci te-am iubit ca pe un înger muritor Și-n trupul lăcrimat de zorile nătângi Eu închinam poemele în lacrima de dor. Iubitule, când aripa de vis plăpândă Te va răpi, din ochii mei de dor, Fii dragostea de ape pe-o secundă Îngenunchiată-n vremuri de fior. Iubitule, la căpătâi să-mi pui Mireasma de iubire și de raze Să-mi lumineze-n trupul vântului Să fiu pământul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Sufletul destrămat în primăveri te strigă Să vii pe-o rază sfântă a unei dimineți În dansul umbrelor ce n a știut să-nvingă Timpul de iubire rămas de la profeți, Sufletul tăcerii prin miezul alb de dor Însetat de nopțile plăpânde Când chipul cerului s-a prefăcut în nor Încununat de simfonii flămânde. Sufletul divinului prin viața grea Așteaptă să aștearnă în țipătul de umbră Când legiunea gândului - fior de stea Mai stă să odihnească în așteptarea sumbră. SÂNGELE DE TIMPURI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
chinuiau diferiți oameni la școală, se afla și el la prima copilărie. Practic am crescut Împreună, ne-am format unul pe altul, am Împărtășit aceleași tristeți, aceleași bucurii, aceeași muzică, același dangăt de clopote. La Începuturi, izvorul era și el plăpînd, fragil, nesigur parcă de menirea lui, făcea primii pași, cu numai cîteva cruci destul de neconvingătoare, Împrăștiate-ntr-un spațiu generos aproape pustiu, copacii impozanți de la maturitate fiind pe atunci trei puieți debili. Îi puteam desluși de la fereastră, Împodobiți cu ciori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cincizeci la radio, În America latină, reținîndu-i pe nepoții incașilor În fața difuzoarelor indiferent de generalul răsturnat, a ajuns acum să acopere Întreaga planetă, găurind stratul de ozon și așa găurit, să distrugă specii neașteptate de animale, pădurile și În special creierul plăpînd al regelui naturii. Decerebrat, regele pare mai uman, mai familiar. Ultimul serial aruncat drept În inima palpitîndă a hominizilor regali de către protevara (cuvînt injurios de tip parolă care, din pricina medianului te, incită la producerea de expresii din argoul dacic; Înlocuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plină de Înfăptuiri uranice, un sarcom, ceva, În semn de prețuire și recunoaștere a meritelor și sacrificiului lor pe cîmpul de luptă străin, unde-au susținut din pură abnegație și intoleranță-n fața nedreptății, nobila cauză nucleară. Intelectualii noștri ovarieni, plăpînzi, eroici, cu sutien, care-au ajuns de o vitejie ce nu mai suferă amînare, de un curaj fără seamăn, anulînd c-un simplu gest heideggerian orice Întrebare sfioasă de tipul dacă-s atît de Înverșunați pe bună dreptate Împotriva dictatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atît de neconvingător, Încît neliniștitoarea scenă pare colată la montaj de omul de serviciu secret. Concluzie: acest ultim tip de erou propus prin film de studiourile de vizionare și ascultare, și indus ca un magnific John Wayne modern În capul plăpînd al copiilor lipiți de televizoare, este asasinul internațional care luptă pentru dreptate pînă la ultima suflare de pe glob. Poate c-ar trebui să fie Îngrijorător dar nu e, judecînd după aceste ultime luni cînd a devenit limpede că personajul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fileu. Exley știa că vor veni, dar mima surprinderea. Ăl de-l pregătise făcuse o treaba a dracului de bună! Jack apucă din zbor niște amănunte și Îl simți pe Exley prinzînd aripi: un erou de război, nu o muiere plăpîndă surprinsă Într-un bloc de detenție plin cu zurbagii. Loew insistă asupra acestui subiect. Răspunsurile lui Exley loveau la țintă: fusese depășit numeric, i s-au smuls cheile, a fost Încuiat În debara... și asta a fost tot. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
așa. Numai că, de Îndată, din camera de dedesubt se ridică vibrația Înăbușită a murmurelor domnului Leonard, ceea ce Însemna că lucra intens din nou; și-l imagină scăldat În lumina electrică indigo, Îndoit și atent, trimițînd binecuvîntări cumplite În noaptea plăpîndă. 1944 1 Ori de cîte ori Viv și tatăl ei plecau de la Închisoare, trebuia să se oprească un minut-două, astfel Încît domnul Pearce să se poată odihni, să-și scoată batista și să-și șteargă fața. Ca și cum vizitele Îl lăsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Iar el nu se mai sătura de mine. Nici acum nu s-a săturat. Mama unui băiat de un an este o vedetă de cinema Într-o lume fără critici. E atât de greu dintr-odată, puiul meu: trupul lui plăpând se completează cu atributele unui băiat. Pulpe la fel de tari și grăsune ca o mănușă de box. Îl pun pe scaunul albastru, Îl iau de mână și Încep să fredonez cântecul nostru preferat. „Lavender’s blue dilly dilly, lavender’s green
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
întrajutorare deveniră sporadice și cît se poate de scurte, căci ambele părți resimțeau neplăcere; fiindcă neplăcut este dialogul între două pături prea diferite una de alta, iar venerarea și iubirea filială a preoților se preschimbă într-o temătoare supunere, pe măsură ce plăpînda și paterna autoritate a Episcopilor căpătă aerul unei superiorități în care se amestecau compasiunea și disprețul zeflemitor; Clerul inferior fu, așadar, coborît în ochii poporului, în vreme ce Clerul superior cîștiga o strălucire mai degrabă aparentă decît adevărată 68. Este de mirare
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
după aceasta, iar ne-am pierdut curajul și am petrecut cu amară inimă noaptea a șaisprezecea, apoi cu mare încordare noaptea a șaptesprezecea și se tot auzea, când și când, câte un huiet înfundat din inima Muntelui, dar așa de plăpând, încât numai tremura, ca o părere care ți se pare și asta, mai mult în noi, decât în afara tagmei noastre de prizonieri ai Muntelui Pietrosul Iar timpul trecea din ce în ce mai cu încetineală, de parcă sta să se închege asupra noastră Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în obiceiul cârtițelor: aceleași gheare erau folosite la săpatul galeriilor pe sub pământ, ganguri din care nu ieșeau la vânătoare decât noaptea și unde simțul văzului în întuneric li se ascuți nemăsurat de mult. Miliardarul avea o singură fiică, copia lui plăpândă și fără vocație, vădind, în afara păcatului originar, doar blestemul lumii în dizgrație asupra celor ce o zămisliseră. Încă de dinaintea Revoluției decembriste, Bibi Bleotu o dirijase către facultatea de stomatologie, încadrând-o, după absolvire, într-un un loc sigur, la policlinica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Din coroanele bogate ale copacilor care trec în fugă pe lângă ei se aud cum câteva vrăbii ciripesc flămânde îndemnuri către suratele lor. Dinspre grădină răzbate mirosul suav al trandafirilor și roua din iarba îngrijită a gazonului strălucește sub razele încă plăpânde ale soarelui în străfulgerări de cleștar. Automobilul oprește în fața scărilor de marmură albă și majordomul, impecabil ca ținută chiar și la o oră atât de matinală, deschide ceremonios portiera din dreptul Smarandei. Te rog, anunță pe Neculai că este nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
transformată într-un viscol zdravăn ce poartă aiurea crengile căzute din copaci, Marius arată mecanicilor niște adăposturi unde pot sta până trece vijelia. Intră și el în unul dintre ele, plasat exact la câțiva metri de hăul abrupt. Un foc plăpând încălzește ușor aerul glacial dinăuntru. Ajunsă în culmea dezlănțuirii, furtuna urlă cu toata furia. Șuieratul vântului printre brazi pare respirația unui dragon înfuriat. Lovită cu sălbăticie, mica construcție de beton și lemn trosnește din toate încheieturile încât pare că acuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a dus la pneumonie. Nașterea a decurs bine, copii sunt sănătoși, dar ea nu mai are suficientă putere să lupte cu boala. Poate într-un spital ar fi fost mai multe posibilități. Aici, fără medicamente, căldură... Infirmiera ridică din umerii plăpânzi, neputincioasă. Cei doi ochi mari și negri, privesc sfios la locotenent. Nu știu ce s-ar putea face. Poate fi mișcată? Vreau să o duc într-un loc mai sigur decât cel de aici. Nu. Asta nu poate face decât să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]