2,404 matches
-
Acasa > Poeme > Antologie > VRAJA NOPȚII Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1666 din 24 iulie 2015 Toate Articolele Autorului . Magnificule, ți s-a prins luna . În plete, în gene, străluce-n iris . Și indiscretă se cațără nebuna . Pe crestele de gânduri, de vis . . Vălul ei auriu pe nesimțite alungă . Umbra aruncată de spăimoase neguri . Ne-nvăluie tandru, a ochilor tăi rugă . M-atinge, robit tăcerii tremuri. Scutul aprins treptat
VRAJA NOPȚII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343421_a_344750]
-
din 29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului A venit Toamna Autor: Maria D. Toamna, a treia fiică-a anului, A coborât din înaltul cerului... Să-și întindă mantia-i arămie, Și covoru-i din frunză ruginie. Mândră, vine de după dealuri, Cu pletele-i în vânt, falduri... Fructele, îi țin strâns trena, Din flori, pe frunte e cununa, Ce tot mai tare-i strălucește. Când pe covor moale pășește. În cale-i, i sau așezat frunze... Și-adulmecă din flori miresme! Răcoarea, întinsul
A VENITTOAMNA... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343438_a_344767]
-
S-a prelins, molcom, pe râu; Prin albie s-a scurs în lume, Iar ochii-ți tremurau parau. Roua, roua îți era chipul Și tot galeșa privirea. Luna își urma periplul Și prin ține, strălucirea. Boarea-ți dansa lent prin plete, Susurând cântări frunzițe. Tu, cu gânduri neșoptite, Ostoiai dureri doinite. Zgribuliți venit-au zorii... Tu, zâmbind cu ochi de roua, Te-ai pierdut în visul nopții, Radiind că luna nouă. Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografica: ȚI-A ZÂMBIT ASEARĂ LUNA / Ioan
ŢI-A ZAMBIT ASEARĂ LUNA de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343443_a_344772]
-
și îi înmână cupa din care săreau picături de rouă adunată dintr-un bob de strugure aromat și bine copt. Goliră cupele până la ultima picătură. Dalia îi înmână cupa și își lăsa capul pe perna peste care i se resfirară pletele. Abandonă acoperirea sânilor și își lăsa mâinile să-i cadă dea lungul corpului. Aștepta ca iubitul să o aducă din nou la extazul în care se aflase câteva momente mai devreme și care se estompase odată cu dezbrăcarea și golirea cupei
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
ochii și-și întorc șepcile, sinucigașii, otrăvurile, stâlpii, etajele, sforile și săpunurile, cuțitele, apele, farmaciile sunt sparte, lumea umblă nebună se zbat și se bat se mușcă și mârâie Numai lăeții sunt domnii pământului și umblă cu turmele calzi cu pletele... Referință Bibliografică: Kola e rătăθar/ Ăia din noapte - de Gherasim Luca / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2231, Anul VII, 08 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Samuel Petrilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DE GHERASIM LUCA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344150_a_345479]
-
spuse voioasă Violeta, îmbrățișând-o. Irina, stânjenită, stătea în ușa sufrageriei și privea timidă la cele două îmbrățișate și bucuroase. Ea, o femeie înaltă, zdravănă, puțin cam plinuță, ochii negri și părul bogat, lăsat să-i cadă pe umeri în plete negre, strălucitoare. Chiar și cu fața plânsă și schimonosită de suferință, arăta tot frumoasă, cu buze senzuale, nas fin, cu gropițe în obraji și coapse frumos desenate de rochia cam strâmtă. Se-ntreba tristă: ce caut eu aici? Dar, știa
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
frați... Cu flori de măr colindul ducea a primăvară, Frumoasa tinerețe saltă parcă în noi, Prin amintirea asta îi dau ușor binețe Și-o vreau măcar o clipă să vină înapoi! Ninsori de dalbe flori mi s-au oprit în plete Și lacrima beteagă proptită-n ochi îmi stă Fără să vreau strig tare:- Tu Dragă Tinerețe! (Vreau chiar în ultim ceas să-ți dau vreo trei povețe!). Aleargă caii noștrii prin file înzepezite Și trag în hamuri sănii de ani
ALEARGĂ CAII... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343144_a_344473]
-
se poartă șir de rândunele , Și, raze de lumină peste toate . Se poartă verde de smarald pe coaste , Și galben parfumat printre livezi , Cărări spre vise și iubiri se poartă Și ploi interminabile , cât vezi ... Se poartă vântul rătăcit prin plete , Și-aleile tivite cu castani ; Se poartă zborul printre nori și astri Și tinerețea- n suflet peste ani . Referință Bibliografică: Moda toamnei / Georgeta Giurea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1747, Anul V, 13 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
MODA TOAMNEI de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343224_a_344553]
-
gânduri urmele cutate, Și tânăr, de iubire, să-mi vii, aici oprește. Doborâtor de tandră e franchețea lunii, Și seacă în tăcere misterele albastre: -Din colț de cer, coboară, explozie a lumii, Din nesfârșit de lacuri, cu florile sihastre. PRIN PLETELE LUNGI ALE TOAMNEI Prin pletele lungi ale toamnei, Sărută-mă, inversând anotimpul, Să-mi scuture frunzele- anii, Și bate-mi în ținte veșmântul... Fă-mi focul mai tare-n privire, Simți-voi, de ce sunt o toamnă, Adu-mi cea mai
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
de iubire, să-mi vii, aici oprește. Doborâtor de tandră e franchețea lunii, Și seacă în tăcere misterele albastre: -Din colț de cer, coboară, explozie a lumii, Din nesfârșit de lacuri, cu florile sihastre. PRIN PLETELE LUNGI ALE TOAMNEI Prin pletele lungi ale toamnei, Sărută-mă, inversând anotimpul, Să-mi scuture frunzele- anii, Și bate-mi în ținte veșmântul... Fă-mi focul mai tare-n privire, Simți-voi, de ce sunt o toamnă, Adu-mi cea mai caldă topire, Cu dorul tău
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
Adu-mi cea mai caldă topire, Cu dorul tău, dus de-o năframă. Să lăcrimezi?.. Tomnaticii nu plâng, O alta le este firea în toamnă, Adună-mi, în palmă, roze din crâng, Și fii, o clipă, sălbatica-mi poamă... Prin pletele lungi ale toamnei, Se întâlnesc anii, într-un crâmpei, Și sufletul mă soarbe, mă cheamă, Tu ia-mi trecutul, cum setea mi-o iei... Și bate-mi în ținte veșmântul, Din frunze, lumina să mi-o dezgrop, Și stinge-mi
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
metri are Muntele Sfânt ce poartă-n frunte Mica basilică ce stă să-nfrunte Furtuna greacă, oricât ar fi de mare, Iar vârful este-a Feței Lui Schimbare, Dar cât de greu ajungi la El prin munte Spre îngerii cu pletele cărunte Ce au în rugăciune a doua stare! Arzi ca-n arșiță, tremuri ca în geruri, Semn că aici călduț nu poți să fii; Aici dezgropi în tine mari misteruri De nu le spui nici la ai tăi copii, Căci
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
Întunecată-a Răului. Săracă Ar deveni cu totul, prostănacă, Lumea cu laica ei, înțelepciunea... Dar veghea nu se dă bătută-n Munte, Muncită de nesomn, spre ziuă-nvinge Și-adânciturile săpate-n frunte Le netezește; patimile stinge. Îngeri bătrâni , cu pletele cărunte Împing poporul tânăr înainte... Pilda talanților povestită în Muntele Athos (I) ΄nainte de-a urca spre Sfântul Templu, Stăpânul din Egina - ndepărtată, Celor trei slugi le-a poruncit deîndată Să se îmbrace cu cuviință-n peplu Ca la vecinii
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
învăluite de energia stejarului secular, sub care, altădată, iubiții își împărtășeau, reciproc, patima iubirii lor ... O iubire ce se înfiripase într-o noapte magică de sânziene, când peste câmpuri zburdau nebune ielele prefăcute în fecioare fermecătoare, purtând coronițe din sânziene, pletele mirosindu-le a flori sălbatice ... Vântul sporea magia acelei nopți, alergând zănatic printre ramurile copacilor și peste câmpia acoperită de galbenul florilor de sânziene cărora le purta polenul până la cei doi îndrăgostiți. El le învăluia trupurile înlănțuite, poleindu-le cu
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
unde rătăcim; uitasem cum să zămislim Lumină și cum promis-am un rotund să fim. Zburătăcind doar pe cărări uituce prin labirinturi de hătișuri pline, nu bănuiam cărarea unde-o duce și-am hotărât rămânerea în sine. Și uzi în plete de zapezi și ploi ne risipeam mereu din doi în doi... Săruta florile înrourate Săruta florile înrourate atunci când se ivește aurora și pleacă-te iubirii preacurate binețe dând și pace tuturora. E-un dans de suflete înlănțuite în aprigă și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343707_a_345036]
-
prințesă. Florile aveau corolele închise, iar păsările triste stăteau tăcute și zgribulite, privind la stăpâna lor nefericită, într-o tăcere de cavou. La această priveliște, sufletul împăratului se acoperi cu cenușa întristării. Se așeză pe divan, lângă prințesă, mângâindu-i pletele aurii: - Cine a furat prințesei mele veselia și bucuria? De ce nu mai râde fata mea la vederea părintelui ei drag? - Chiar, de ce? aruncă săgeți albastre din frumoșii ochi prințesa. Vorbele acestea aprinseră fulgerele mâniei împăratului, care sări în picioare, plimbându
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]
-
O urmărea o fantomă, avea halucinații!? Sau era vorba doar de vreun poet rătăcitor...!? Auzise că poeții sunt mereu solitari și cutreieră pădurile, plaiurile înflorite, munții cu izvoarele și mările înspumate. I-ar fi plăcut să-i recite versuri cu pletele răsfirate în adierea vântului sau în amurgul serii trăind drama geniului veșnic neînțeles. Narcisa reveni la prezent, înconjurată numai de apă, vrăjită de legănarea valurilor și de unduirea lor până la orizont unde cerul se contopea cu marea. În curând, în
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ORAȘUL ÎNVELIT ÎN STANIOL Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1653 din 11 iulie 2015 Toate Articolele Autorului se scutură duzii aerul este siropos îți scriu pe șapte frunze de arțar cu pletele pline de omizi rubiconde, ce îmi devoră sufletul culcat în iarbă, dulce aureolă șuier nopțile șubrede, presar sare pe trotuarul fierbinte cu inima învelită în staniol tu-mi taci și râzi înainte cele două sorți se rotesc ca la ultima
ORAȘUL ÎNVELIT ÎN STANIOL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377322_a_378651]
-
ți-aș fi promis Când peste noaptea din castele Și focul care m-a cuprins S-au așternut în acuarele Culori de cer și necuprins. E tot avântul vieții mele, Crâmpei în univers aprins Și toate zilele rebele Ce-n plete azi ți le-aș fi prins Ca un mănunchi de crizanteme Ori poate ca un foc desprins Din ale vremii diademe Ce peste chip ți s-au prelins. E zborul clipei dăruite În zori ce tu mi l-ai deschis
PROMISIUNI, DE VIS de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377445_a_378774]
-
stele de argint pe ale mele pleoape, Hlamidă de speranță și fior! Troiene fă, din sărutări de noapte Și învelește-mi somnul când afară, Zăpezile ne-ngroapă disperate, Noi să dormim până la primăvară! De ne-om trezi cu ghiocei în plete, Să nu ne pară rău că am trăit Făcând din bucurie minarete Ca viforul din noi să ia sfârșit! Referință Bibliografică: Iarnă în doi / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi de
IARNĂ ÎN DOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377466_a_378795]
-
mea mai dansează o stea, E steaua ce respiră printre șoapte, Șoaptele noastre îngemănate, ce nu vor cădea, În bezna, ce gândul le poartă. Sunt șoapte pierdute-n prin părul tău neted Îți mângâi iubit-o cu drag, frumoasele tale plete, Și totuși, deși zorile zilei se lasă, de tine mi-e sete. La fereastră te văd cum tu pleci, iar trupul mi-e lânced, Deși, cu privirea te petrec, până dincolo de linia iubirii, Unde rațiunea se pierde topită de dorința
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
azi deschise-i ochii și ei tăcură-ndată De parcă-i surprinsesem în locuri interzise: „Iată, treceam pe-alături...- au spus cu voce-nceată - Și ne gândeam... plecat ești pe-aripile de vise...” I-am ridicat în brațe - micuți cu blonde plete Și ei copilărește zâmbiră-n încântare: „Așa ne bucurăm noi... să știi... așa, băiete... Așa ne bucurăm noi că ești atât de mare!” Victor Bragagiu Referință Bibliografică: Părinții / Victor Bragagiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2350, Anul VII, 07
PĂRINȚII de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377648_a_378977]
-
mea mai dansează o stea, E steaua ce respiră printre șoapte, Șoaptele noastre îngemănate, ce nu vor cădea, În bezna, ce gândul le poartă. Sunt șoapte pierdute-n prin părul tău neted Îți mângâi iubit-o cu drag, frumoasele tale plete, Și totuși, deși zorile zilei se lasă, de tine mi-e sete. La fereastră te văd cum tu pleci, iar trupul mi-e lânced, Deși, cu privirea te petrec, până dincolo de linia iubirii, Unde rațiunea se pierde topită de dorința
E NOAPTE de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377682_a_379011]
-
Odaia sumbră, Când nu ești tu aduce a cavou, Sufletul meu? Doar a iubirii umbră... El, străluci-va de-i veni din nou ). Plouă peste oraș.... Letale lacrimi Aduce-un nor și le deșartă-n vânt, Sunt singur și am pletele sărate.... Într-un oraș pustiu, te-aștept înfrânt. Plouă peste oraș... Caduc, în noapte, Sufăr tacit, știu, nu mai poți ierta Eternele-mi plecări... Spre mai departe Stau singur, așteptând venirea ta. Căci obosit mi-e pasul înspre munte, Poteci
DOAMNA TOAMNELOR GRI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378337_a_379666]
-
simțuri pe care le credeam demult pierdute. Eram răscolit până la ultima celulă vie din trupului meu fierbinte. La un moment dat, îngerul meu se întoarse pe o parte și își sprijini capul în palma mâinii stângi, privindu-mă în ochi. Pletele blonde îi fluturau ușor, adiate de briza mării. M-am întrebat atunci dacă aripile de pe spatele ei aveau aceeași culoare cu ale mele. Nu. Ale ei erau roșii, sângerii ... Referință Bibliografică: PERMUTABILELE IUBIRI CARE UCID ÎN UNIVERSURI FĂRĂ SPAȚIU ȘI
PERMUTABILELE IUBIRI CARE UCID ÎN UNIVERSURI FĂRĂ SPAȚIU ŞI TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378302_a_379631]