18,065 matches
-
Suzana voia muncă pe termen mediu; cel puțin... Odrasla, plină de viață. Îi plăcea să umble mână în mână cu tipul bănuit de Suzana. Acesta n-o slăbea nicio clipă. În pauze, după ore, cei doi parcă erau marca și plicul gata de aruncat în cutia poștală. În parc erau vestiți: insul îi ștergea băncuța cu batista, îi culegea panseluțe, se așeza ca un cățeluș lângă picioarele ei, îi citea poezioare. Și ce-o mai săruta... Romantic: îi trimitea bezele; ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-i, cum am auzit?"... Așa-i. E groasă rău... Doamne, Dumnezeul meu, un copil am, acum, spre bătrânețe, și... Eu invoc fatalitatea, destinul și toate celelalte nenorociri care nu țin de puterea omenească... Și stau mereu aproape, ca marca de plic, așa cum zice lumea?... N-o pot contrazice. Confirm și parcă mai adaug ceva, din priviri... Poveștile din parc sunt toate adevărate? Cu sărutările, cu toate celea?... Confirm din nou... Suzana e o tipă OK. Plătește regulat și zice că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ușor din a mea și adormii. Îl simții în somn plecând și îi simții depărtarea. Veni și ziua balului. Spectacolul pe care îl pregătii începu. La intrare erau două domnișoare, îmbrăcate deosebit, care primeau invitații la venire și le primeau plicurile cu bani la plecare. Pe scenă eram cei de la balet. Invitații, pe care îi serveau zece chelnerițe cu scumpeturi (caviar, șampanie, șampanele și fursecuri) luară loc . Ringul de dans era acum liber și ochii erau ațintiți asupra noastră. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tăi, i-au răspuns colegii mai vârstnici, doar nu ai noștri. Cecilia a scos buchetul din apă ca să-l admire mai bine și ca parfumul lor s-o relaxeze după o zi de muncă și tot învârtindu-i a observat plicul lăsat de Matei. Curioasă, a pus buchetul la locul lui și s-a grăbit să deschidă plicul. Când a văzut cele scrise, s-a bucurat enorm și a spus ca pentru ea, zâmbind „băiatul din parc”. Deși acum îi știa
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ca să-l admire mai bine și ca parfumul lor s-o relaxeze după o zi de muncă și tot învârtindu-i a observat plicul lăsat de Matei. Curioasă, a pus buchetul la locul lui și s-a grăbit să deschidă plicul. Când a văzut cele scrise, s-a bucurat enorm și a spus ca pentru ea, zâmbind „băiatul din parc”. Deși acum îi știa numele de la interogarea ca martor, pentru ea rămăsese „băiatul din parc” și așa îi va spune mereu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la un moment dat, două bătăi scurte și ferme, atât. Întâmplarea făcu ca Victoria să fie acasă atunci. Întrucât ea nu aștepta pe nimeni în vizită, rămase un dram surprinsă, iar, în clipa în care deschise ușa și găsi un plic înfipt în tocul ei, senzația de nedumerire îi crescu simțitor. „Ce ar mai putea fi și asta?! Doar poștașul nu vine niciodată duminica!” Se-nțelege de la sine ce sentimente teribile o zguduiră pe ea de la temelie, atunci când termină, pe urmă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dintre noi n-ar vrea să scape de corvezile supărătoare? Însă, aruncat într-o zonă lipsită de aceste facilități sociale, niponul obișnuit nu ar ști să schimbe un bec, să bată un cui sau să împacheteze un colet. La poștă, plicul îi este închis și timbrat de funcționar, care se ocupă, firește, și de ambalarea pachetelor (între paranteze fie spus, zelul lucrătorilor nu cunoaște limite: poștașul literalmente aleargă de la casă la casă pentru a livra corespondența în cel mai scurt timp
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o damigeană cu vin, o găină, o găleată cu brânză sau, și mai ridicol, un cartuș de țigări? În fine, cum să-i spui unui funcționar canadian sau german că ai nevoie de documentul cutare, în schimbul căruia întinzi discret un plic cu bani, din moment ce eliberarea cât mai rapidă a unui act este obligația profesională a slujbașului statului? Evident, întrebările mele retorice nu pot convinge în absența unei microanalize contextualizate. Vă voi prezenta, de aceea, două cazuri, aproape "în oglindă", extrase din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fine, un chip distins și sever, o femeie în vârstă, dreaptă și subțire, chiar în înclinarea ei plină de deferență, își ocupă maiestuos locul din spațiu lângă noi, care păruse că o aștepta numai pe ea, și ne întinse un plic misterios. Era acesta plicul, înțelesei în cele din urmă, care zăcuse mut, de-a lungul lunilor trecute, adăpostind suma vinovată în întunericul unui sertar rușinat, încercând însă, fără îndoială, în tot acest răstimp, să-și imagineze destinatarul, să îl adulmece
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și sever, o femeie în vârstă, dreaptă și subțire, chiar în înclinarea ei plină de deferență, își ocupă maiestuos locul din spațiu lângă noi, care păruse că o aștepta numai pe ea, și ne întinse un plic misterios. Era acesta plicul, înțelesei în cele din urmă, care zăcuse mut, de-a lungul lunilor trecute, adăpostind suma vinovată în întunericul unui sertar rușinat, încercând însă, fără îndoială, în tot acest răstimp, să-și imagineze destinatarul, să îl adulmece, să ne cheme pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
iertați-mă, vă rog, dacă puteți, eu, numai eu sunt vinovată". Se întorsese spre mine acum, îmi vorbea într-o engleză temătoare, tremurată. Aș fi vrut să o pot lua în brațe, sau cel puțin să îi pot spune asta. Plicul trecu, descriind un cerc somptuos în aer, în mâna lui Reiko, pecetluitor al unei mari taine. Se înfăptuise greșeala de neimaginat, se înfăptuise acum și gestul unic, hieratic, care o putea șterge din ordinea lumii. Totul se încheiase. Și totuși
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este un funcționar al primăriei) desemnat pentru a realiza ancheta socială, în urma căreia se decide cine primește tutela copilului și nu numai că trece în revistă bunurile din gospodărie, dar interoghează copilul asupra relațiilor lui în familie. Referatul (transmis în plic închis, pentru a nu fi cunoscut în prealabil) este prezentat în instanță, având rolul de a influența hotărârea acesteia. În situații de conflict, în general, amestecul celor din afară, care au rolul de a media conflictul, constituie un prilej de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
deschis pentru mine. Și-mi aduc aminte că m-am gândit, confuz și uimit: Acum voi mai moșteni ceva. Așadar, tata m-a lăsat să văd cu ochii mei ce se afla acolo, înăuntru. Erau teancuri de hârtie îngălbenită și plicuri groase, unele din ele sigilate. Se mai afla acolo o mapă subțire de piele de un maroniu închis. Și un desen pe care-l făcusem în copilăria mea îndepărtată. îl reprezenta pe bunicul, cum credeam eu că arăta în iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o mică avere, una frumușică, i-am spus. Aș putea cumpăra întreaga casă dacă aș vrea. De data aceasta, când ne-am despărțit, tata nu mi-a mai pus nici o monedă în mână. în schimb, mi-a întins o scrisoare. Plicul era lipit cu grijă, iar pe dos era chiar asigurat cu o bandă adezivă brună, pe care se afla imprimată în relief emblema Consiliului Domeniilor. Și avea sigiliul lui în ceară. Am spus „se afla imprimată“, dar ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
chiar asigurat cu o bandă adezivă brună, pe care se afla imprimată în relief emblema Consiliului Domeniilor. Și avea sigiliul lui în ceară. Am spus „se afla imprimată“, dar ar trebui să spun „se află“. Cel mai adesea am purtat plicul în buzunarul de la piept. Uneori l-am pus între foile blocului meu de desen. Probabil că acolo îi este locul. S-ar putea să nu fie deschis niciodată. Căci de fapt el nu are nici un secret pentru mine. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
S-ar putea să nu fie deschis niciodată. Căci de fapt el nu are nici un secret pentru mine. Mi s-a părut că văd o umbră de ezitare pe chipul și în mișcările tatei în clipa când mi-a pus plicul în mână. Căci există ceva nebărbătesc, ca să nu spun nepatern, în întreagul procedeu: să scrii o scrisoare pentru fiul tău matur, bărbos, să alegi cuvintele unul după altul, să îndoi foaia atent, aproape matern, și s-o pui într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în mână. Căci există ceva nebărbătesc, ca să nu spun nepatern, în întreagul procedeu: să scrii o scrisoare pentru fiul tău matur, bărbos, să alegi cuvintele unul după altul, să îndoi foaia atent, aproape matern, și s-o pui într-un plic, iar apoi să închizi plicul cu propria salivă, ca să spun așa, intimă. Nu e nevoie să-l deschizi, a spus el. Nu, cu siguranță nu-l vei deschide niciodată. De altminteri, la ce-ar folosi? Tu nu poți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nebărbătesc, ca să nu spun nepatern, în întreagul procedeu: să scrii o scrisoare pentru fiul tău matur, bărbos, să alegi cuvintele unul după altul, să îndoi foaia atent, aproape matern, și s-o pui într-un plic, iar apoi să închizi plicul cu propria salivă, ca să spun așa, intimă. Nu e nevoie să-l deschizi, a spus el. Nu, cu siguranță nu-l vei deschide niciodată. De altminteri, la ce-ar folosi? Tu nu poți să-l citești. Dar a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să cânt, de dragul tatei. Iisus Hristos cel din tablă, învelit într-o hârtie de mătase pe care venind în goană, mi-o adusese directorul. Blocurile de desen, tocurile și sticluțele de tuș. Și scrisoarea de la tata. Oare am spus că plicul fusese inițial sigilat în ceară roșie cu sigiliul tatei, cu un boț gros plasat pe un colț din spatele plicului? Acum aproape că dispăruse, așa de aproape fusesem la un moment dat de gândul de a-l deschide, pentru a mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
goană, mi-o adusese directorul. Blocurile de desen, tocurile și sticluțele de tuș. Și scrisoarea de la tata. Oare am spus că plicul fusese inițial sigilat în ceară roșie cu sigiliul tatei, cu un boț gros plasat pe un colț din spatele plicului? Acum aproape că dispăruse, așa de aproape fusesem la un moment dat de gândul de a-l deschide, pentru a mi se citi mesajul. Deși în adâncul meu știu foarte bine ce-a scris tata, ce trebuie să fi scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lui și m-ar fi consolat. Dar de fapt spaima propriu-zisă îmi este străină. Eu nu sunt așa. Nici Doré nu fusese așa. Cu mâinile tremurânde și sufocat de groază, am îngrămădit în rucsac blocul de desen, tocurile, tușul și plicul de la tata, pătat de cât de des îl pipăisem, și am fugit jos împreună cu toate celelalte viețuitoare mici. Apoi am stat până dimineața pe piatra mea de la marginea drumului și apoi a sosit autobuzul de Norsjö. Acum, după mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Trebuie să-ți amintești că am bilet de ieșire de la sanatoriul din Hällnäs. Tata mi-a scris odinioară o scrisoare, i-am spus eu. Ce-i drept, nu am deschis-o ca s-o citesc, n-am vrut să stric plicul, dar acolo, în scrisoare, tata spune că omul trebuie să privească viața drept în ochi. Altfel se prăpădește. E ceea ce trebuie să faci tu. Trebuie să-ți privești existența drept în ochi. Da, a spus Manfred. Bine, o să merg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Eu cred că ea este importantă. într-un fel, aparține cărții despre Biblia lui Doré, cea pe care eu o „spun“ la însărcinarea Bisericii. Aici nu poate exista nici o îndoială. Căci este imposibil de știut ce se va întâmpla cu plicul când eu nu voi mai fi. Există un mare risc să fim arși împreună - scrisoarea și cu mine. Sau pot s-o văd luându-și zborul într-una din vijeliile toamnei, când cineva lasă fereastra sau ușile deschise acolo sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sau ce era a început să danseze pe dușumeaua bucătăriei în întreaga lui goliciune, de jur împrejurul roții dințate. A fost foarte nostim și am râs o grămadă. Chiar și Manfred a râs. Prin urmare, aici va fi tipărită scrisoarea de la tata. Plicul va fi deschis, iar hârtia va fi netezită, transcrisă cuvânt cu cuvânt și introdusă în cartea propriu-zisă. De fapt ar putea fi socotită de prisos. Dar eu vreau să se dovedească până la ultimul punct și ultima virgulă că am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să o lase baltă. Va veni anul următor cu cel mai rapid pachebot! În scrisori, numai bine; una pe an, iarna. Donna Iulia le citea, apoi le așeza în sertarul mesei. Noaptea, uneori, aproape adormită, Donna Iulia umbla după ultimul plic. I se părea că nu înțelesese ceva. Recitea; înțelesese bine. Câteva rânduri, de fiecare dată, Tim le adresa părinților. Donna Iulia le arăta scrisoarea - locuiau la câteva case. Să știi că sunt mereu în preajmă! părea că-i zice soacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]