2,329 matches
-
papală. Dar spunea toate astea doar pentru a mă liniști, deoarece, odată sosit la Roma, a sfătuit-o pe Maddalena să vină cât mai iute după mine, împreună cu Giuseppe, și să-mi aducă hârtiile și notele ca să-mi pot îndulci plictiseala cu ajutorul scrisului. În realitate, nu mă puteam deprinde cu nemișcarea și, în primele zile, eram veșnic pus pe harță, blestemând cât era ziua de lungă zăpada, soarta și pe nefericitul de hangiu, care mă slujea totuși cu răbdare. N-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alea? De ce ți-ai mai aminti? Îți mai amintești dacă te-ai spălat pe picioare în timp ce stai întins în cadă, într-o după-amiază liniștită? (E plictisitor să te piși, nu-i așa, după primele câteva mii de ori? Fui, ce plictiseală.) Nu-mi amintesc nici jumătate din lucrurile pe care le fac. Dar după cum stau lucrurile, nici nu vreau mai mult. Să luăm, de exemplu, cazul de față, când m-am sculat pe la prânz convins fiind că am discutat cu Selina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
guh suh muh fuh cuh. Și eu fac cam la fel când vorbesc cu mine însumi.) A treia, vocea îmbătrânirii și a vremii, a timpului ce trece de la o zi la alta, vocea tot mai slabă a rușinii rănite, a plictiselii triste și a protestului inutil... Numărul patru e adevăratul intrus. E cea mai recentă. E cea care mă abate de la lucru și mă împinge cu gândul spre lucruri la care nu m-am gândit niciodată. Are în ea exaltarea nepoftită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gest moale și indiferent), se uită la mine. Ne-am aruncat câte o privire scurtă și încruntată. Ne-am ghicit unul pe celălalt A scos un scrâșnet ascuțit cu limba și dinții, după care a revenit la starea lui de plictiseală sau supărare sau dezgust Da, mi-a fost suficient să-i arunc o singură privire ca să-mi spun - femeile, sărmanele femei. Ele o încasează întotdeauna. Recunosc că nu aveam nici un chef pentru această întâlnire, mai cu seamă că eram plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de amenințare sunt de-a dreptul amicale. În California, șoferii care au fost condamnați pentru conducere în stare de ebrietate trebuie să participe la întâlniri ale societăților abstinenților, ale fraternităților foștilor alcoolici și așa mai departe. Pedeapsă prin condamnare la plictiseală. Așa mi se par uneori aceste telefoane, deși încerc întotdeauna să le înviorez. — Ce-ți mai face gagica? l-am întrebat eu ieri. — Ce gagică? Doamne, ce voce tâmpă. De-acum tipului ăstuia pot să-i răspund ce am eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întors la locul meu, chiar când planam deasupra golfului, și am apucat să mai văd arcurile întinse de argint și buclele căzute de aur, formele și modelele pe care străzile nu știu că le descriu. — Către sfârșitul cărții te năpădește plictiseala. Probabil că din cauza oboselii provocate de datul paginilor. Oamenii citesc atât de repede - să ajungă la sfârșit, pentru a se lăsa pătrunși de tine. Îi înțeleg. Cât timp poți să reziști scufundat în viețile altora? Cinci minute, dar nu cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de rubin... Și de averi orașu-i plin, Și ninge în orașul mare!... Plumb de iarnă Și iar... aceeași oră de dimineață... Pe toate mocnind același secret; Un frig violet, și fața e creață - - O, cum omul a devenit concret... Lungi plictiseli în turnurile sumbre... Noian de superstiții, cu hohot sec, târziu; - Vei merita o lampă-n mohorâte umbre Și corbii azvârliți de-al nopților pustiu. În noaptea viforoasă de vei putea învinge O tristă-ngăduire, sau un humor secret - Vor auzi în
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mare, numit tot Phoenix. Nimeni nu știa de ce i se dăduse orașului acel nume. Acum era un orășel. Când Livia Cramm trecea cu mașina prin orașe ca Phoenix, își ținea ochii pe jumătate închiși, luându-și o poză afectată, de plictiseală languroasă. Doamna Cramm era un prădător uman. Consuma pasiunea bărbaților cu o bucurie cu totul nesănătoasă. Nefericitul domn Cramm, un miliardar pipernicit, mic și ochelarist, fusese stors demult de toate fluidele vitale și își dăduse duhul în îmbrățișarea ei sufocantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
agil și elegant pe cât era el de greoi. Era un bărbat cochet, cu o față tinerească și aceiași ochi bătrâni pe care-i aveau dintotdeauna cei de pe insula Calf. în prezent acei ochi păstrau în ei o privire de-o plictiseală infinită - o păstrau ca și cum ar fi fost obișnuiți cu ea. Ușor abătuți, ei se uitau în jos, la mâinile-i bătătorite care smulgeau picioarele unui păianjen cu gesturi scurte și hotărâte. Omul cel elegant se numea Vânătorul. Numele său complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe Cale-Bătută Peckenpaw cu un interes disperat. — Povestește-mi despre tehnicile tale de vânătoare, spuse el, un pic cam prea serios. Peckenpaw se lansă într-un discurs volubil despre instalarea capcanelor, urmărire, împușcare și supraviețuirea în sălbăticie. Orice urmă de plictiseală dispăru de pe chipul Puștiului De-două-ori, fiind înlocuită de o pasiune proaspăt apărută pentru vânătoare. Chiar și Cale-Bătută fusese rareori atât de pătimaș. Vorbea despre trecutul său ca și când viața i-ar fi depins de asta. în acest timp Flann O’Toole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Am și eu ceva de făcut. —Și Belinda? — Bells? Ei, ea face un curs de secretare în Kensington. Apoi va fi secretara unui editor de modă la Mode. Va fi norocoasă, am spus, fără să pot camufla o umbră de plictiseală în glas; astea erau genul de job-uri pentru care fetele ca Belinda își puneau în pericol lacul de unghii Chanel scoțându-și una alteia ochii ca să le obțină. A, nu, e totul aranjat. Suki era fericită să mă corecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bere. M-aș fi uitat la el cu dispreț chiar dacă nu ar fi întârziat atât de mult. —Tu trebuie să fii Tony Muldoon, am spus pe un ton rece, din scaunul de șef din spatele biroului de recepție. Ca să scap de plictiseală, Joe îmi arătase cum funcționează camerele de supraveghere. —Sunt Sam. Întâlnirea nu era la ora trei? A dat din mână cu un gest vag. Am cam întârziat, este? spuse el cu un accent à la David Bailey. Unde pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sunam și, într-adevăr, apărea oriunde m-aș fi aflat. De obicei, o chemam când mi se părea că în seara aceea nu voi mai ajunge acasă. Nu era din cauza băuturii. Beția nu-mi producea astfel de spaime. Era doar plictiseala imensă de a ieși din cârciumă, de a merge până la un tramvai sau un autobuz, de a mă sui în el și de a mă lăsa dus. Conți, de parcă nimic altceva nu ar fi avut de făcut decât să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
caiere de ceață, câlți ai vârstelor sau ce vor mai fi fiind, venind și plecând în mine și din mine parcă după ritmul acestei mingiuci de cârpe colorate, trimisă, mecanic, îndobitocit, cretinizant de această fetișcană pierdută, la rându-i, în plictiseala neputinței de a trăi doar cu sine. Știu că, numai și potrivindu-mi cuvintele după ritmul acela, aș putea începe să scriu, acum, orice. Chiar despre nimic, cum îmi trecuse odinioară prin cuget. Să-mi duc până la capăt Balada despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Încerc să amân inerentul schimb de informații: „Știi că s-a dus și...“. Îi sună celularul. Se uită la aparat, se joacă cu niște butoane. Zâmbește înduioșat: „E nepotu’. E în campanie la Slobozia cu șefu’. Inaugurează o porcărie. De plictiseală îmi dă bipuri“. Ușa cabinetului se deschide. Iese cel de dinaintea mea. Intru zorit. Îmi strigă: „Și zi-i să-ți dea de-ale mele. E sigure!“. 23tc "23" Îmi impusesem (când, căci niciodată nu mi-am respectat gândul) să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de chin?“. Calvarul creației, al creatorului este un fals mit. Propulsat ori de leneși, ori de nevolnici. Creația - câtă este - o percep ca pe o bucurie. Și ca pe o datorie, în alt plan. Un fel de curiozitate amestecată cu plictiseală. Dumnezeu - prototip într-un fel al Creatorului - a creat fără motiv. Nicăieri în Biblie nu se spune explicit pentru ce anume a creat Dumnezeu Lumea. Poate din plictiseală. Dar se precizează curiozitatea, uimirea, bucuria și plăcerea creației. Atribute esențiale, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe o datorie, în alt plan. Un fel de curiozitate amestecată cu plictiseală. Dumnezeu - prototip într-un fel al Creatorului - a creat fără motiv. Nicăieri în Biblie nu se spune explicit pentru ce anume a creat Dumnezeu Lumea. Poate din plictiseală. Dar se precizează curiozitatea, uimirea, bucuria și plăcerea creației. Atribute esențiale, cred. Celelalte, partea, să-i zicem, neplăcută a actului creator este clamată din „fandoseală“. Nu poate fi libertate în suferință. Greșesc, poate. Dar îmi place să cred asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
footnote Gelu Negrea, Dicționar subiectiv al personajelor lui I. L. Caragiale (A-Z), vol. I, București, Cartea Românească, 2004, p. 209. footnote>. Personajul este comic prin limbajul expresiv, care traduce stările psihice: „eram ambetată absolut”, spune ea pentru a.și exprima plictiseala, inactivitatea. Dinamică, își schimbă aceste stări, plănuind întâlnirea cu Rică și o nouă escapadă la „Iunion”. Comică e și prin educația, manierele și visele ei modelate de lecturi romanțioase. Ceea ce impresionează la acest personaj este modul în care reușește să
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Noimann și gândul Îi zbura la Bikinski și la Oliver, la care făcea acum aluzie inginerul Edward Satanovski. „Mai bine mi-ați spune cine Învârte manivela...” „Da, chiar, cine?” „Păi cine altul decât dumneavoastră În persoană? Nu-i așa că din plictiseală apelați la acest joc de-a șoarecele cu pisica? Tăiați cărțile pe masă și rostiți câteva strofe În gând, iar pe mine mă apucă pandalia...” „Nu știu despre ce cărți de joc și despre ce fel de manivelă vorbiți. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rămas În această poziție preț de douăzeci și cinci de minute, timp În care agitația atinse apogeul. După care, strângând cărțile În buzunar, Satanovski s-ar fi așezat frumos la locul lui. Unii credeau că inginerul apelase la acest truc din pură plictiseală. Alții avansau ideea că la mijloc s-ar fi aflat o doamnă de care domnul Edward ar fi vrut să-și bată joc pentru faptul că În tinerețe fusese Îndrăgostit de ea. Acum, cică, ar fi vrut să-i probeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe sâni coronițele Împletite din flori și fructe, femeia râse, aruncând În ei cu bobițe de struguri. „Vezi”, zise Satanovski... „În fond”, continuă el, „În trei, jocul erotic Începe să prindă miză... În doi, orice ai face, până la urmă intervine plictiseala de rigoare. Nu e de mirare că, din pricina rutinei, funcționează, de când hăul, triunghiul conjugal. Hotărât lucru, nu poți face În doi ce poți face În trei. Nu trebuie să cunoști prea multă matematică pentru a-ți da seama de numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
afectate. Răul se strecurase În fiecare părticică a corpului uman. Societatea era putredă din cap până-n picioare.” (Afară, Oliver cântă cocoșește de trei ori. Acesta era semnul că pentru o parte din omenire sosise ora deșteptării!) „Și asta doar din pricina plictiselii. Nu e de mirare, deci, că de-atunci omenirea tot lunecă la vale... De ce Dumnezeu n-a scos două coaste din pieptul lui Adam? De ce nu a făcut două Eve? De ce s-a făcut că nu aude și nu vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îmi pierd vremea cu astfel de discuții puerile?” se Întrebă el În timp ce-și umezea cu palmele obrajii. Apoi Noimann intră În cabina rezervată ambelor sexe, unde se aflau mâzgălite tot felul de obscenități, pe care le citi din plictiseală. „Nimic nou”, gândi el. „Oriunde te-ai duce, nu reușești să scapi de banalitate. În pasaj, la Corso, la hotelul Traian sau la gară, cei ce-și fac nevoile gândesc la fel...” Noimann Își scutură prepuțul cu grijă, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tumul nu diferă mult de ce se pune Într-un tomberon sau de ce explodează alene În filmul lui Antonioni. Pedagogul intră acum din nou Într-un grup sanitar de la parter, se spală pe mâini și-și privește ceasul mai mult din plictiseală decât pentru a-și aminti ce oră e. Iese În fața căminului, Își băgă mâinile În buzunare și ridică umerii până lângă urechi În speranța că Îi va trece frigul. Privirea lui se plimbă cu indiferență peste curtea murdară a căminelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prețuri cu nume de coctailuri simandicoase ce păreau scrise fiecare În câte trei limbi; așa ceva e de nebăut - și-a zis el - o lingură de vodcă, o coajă de lămâie și o cireașă egal un pol plus remiza. Mai mare plictiseala. Valerică Așchiopoaie, cel de-al treilea proaspăt intrat pe ușă, mai Încet din fire, și-a păstrat privirea ațintită drept Înainte și abia după ce a văzut ce-a văzut a Încetinit puțin mersul lui hotărât și a Început să analizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]