1,400 matches
-
cer scuze, am înțeles. Cumperi Una, Primești Una Gratis - da, da, înțeleg. CUPUG! Habar n-aveam. Adică habar n-aveam că asta înseamnă „cupug“, două la preț de nimic, și habar n-aveam că baghetele erau... ăăă, „cupug“. —Deci? Arăta plictisită, dar nu impacientată, m-am gândit eu, iar ochii ei - o nuanță înfiorătoare de căprui-gălbui, ca de pisică - păreau surprinzător de tineri în spatele ochelarilor săltați între obraji de pernele ce-i înconjurau. Oh, am înțeles. Da, sigur, aș fi fraier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să punem pariu? Poate că fata uriașă se dovedește a fi cea mai iute și mai agilă fată de la casă dintre toate. Fără să fie pusă la încercare atâta vreme; fără să i se fi dat o șansă; devenind din ce în ce mai plictisită, pierzându-și din ce în ce mai mult deprinderea, în lipsa unor clienți așa de volubili și interesanți ca mine. Oare ce profunzimi de înțelepciune, ce farmec și ce abilități ar putea să zacă încă ascunse sub acele valuri de carne moale? Judy mereu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la nebunia asta de acum a cumpărăturilor. Niciodată n-am știut că faci atâtea. De fapt, e chiar minunat. Asta poate foarte bine să fie adevărat, draga mea, am continuat eu, conștient că Ben mă privește cu expresia aia ușor plictisită pe care o are când sunt puțin amețit. Se poate foarte bine să fie adevărat, dar este cu totul în afara subiectului. Punctul central al cazului, recunosc, este că am fost provocat să stabilesc un contact cu persoana asta extraordinar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pieptăne cu dinții rari și vorbind cu ea în oglindă. — Ca de obicei, presupun. Poate o idee mai deschis în față? Luă și ultima înghițitură de cafea, apoi își lăsă capul pe spate sprijinindu-l de pieptul lui. Oftă. — Sunt plictisită, Gilles. M-am săturat de toți bărbații, de atâtea nume și chipuri pe care nu trebuie să le încurc. Să nu mai zic de produse! Baia mea arată ca o farmacie. Găsești în ea atâtea spume de ras și săpunuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy, convinsă că un alt angajat al hotelului se pregătea s-o muștruluiască, nici n-o luă în seamă. — Mă scuzați, insistă vocea. Iertați-mă că vă întrerup. Emmy ridică privirea, amintindu-și în ultima clipă să pară colosal de plictisită și nemulțumită că este întreruptă, dar chiar când spuse “ Da?” pe cel mai iritat ton de care era în stare, regretă pe loc. Uitându-se la ea, era un tip cu înfățișare clasică — păr negru și des, ochi cu riduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aflu mereu ultima? Adriana oftă. — Nu știu de ce mă pisați cu chestia asta. I-am dat numărul meu de telefon săptămâna trecută și i-am spus să mă sune. — Și? — Mi l-a dat înapoi. Adriana încercă să pară extrem plictisită, dar prietenele ei o cunoșteau foarte bine: o chinuia gândul ăsta, făcând-o încă și mai conștientă că era timpul să-și găsească un soț. Faptul că Yani o respinsese — lucru care, era sigură, nu s-ar fi întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ea. El scoase un scurt ciripit recunoscător și țopăi în poala Adrianei. O atinse pe mână ca să-i mai dea un strugure, dar Adriana era deja ocupată să formeze un număr de telefon. — Biroul lui Leigh Eisner, se auzi vocea plictisită a secretarei. — Bună, Annette, sunt Adriana. Poți să mi-o dai pe Leigh, te rog? — Acum n-o am. Te sună ea când se eliberează? Adriana n-avea chef de jargonul secretarei. — Ei bine, draga mea, va trebui s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-ți ții gura? Te sun în calitate de prietenă, nu de cumpărător frustrat. Fraiera de mine credeam că te-ar interesa să știi și tu că s-ar putea să apar în numărul din luna martie a revistei Marie Claire. Leigh căscă plictisită la celălalt capăt al firului. — Mmm, serios? Felicitări. Asta ar fi, a câta, a o mie suta oară când aleg una din forografiile tale de model? Sau te referi la rubricile despre petreceri? În cazul ăsta, ar fi a unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Își dădu cu un gloss de buze nou, de culoarea zmeurei din sertarul cu cosmeticale și își lovi ușor obrajii cu palmele. Nu-i rău, se gândi ea cu plăcută surprindere. Nu-i deloc rău pentru treizeci de ani. Apoi, plictisită brusc de ședința spontană de machiaj și aproape leșinată de foame, se încălță cu o pereche de șoșoni confortabili din blăniță de oaie, își legă din nou minunea aceea din cașmir în jurul taliei și se îndreptă spre bucătărie să pregătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu mai avea paloarea aceea de mort, o tunsoare reușită care îi ascundea începutul de chelie) erau rezultatul eforturilor majoretei, nu ale lui. — Pot să intru? întrebă el cu unul din zâmbetele alea ale lui, un surâs între seducător și plictisit. Emmy se lipi cu spatele de ușă și îi făcu semn cu mâna să intre, asigurându-se că el i-a observat expresia de indiferență absolută. Lui Emmy i-au luat câteva secunde să închidă ușa și să pună lanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
va duce la Întîlnirea secretă de la care fusese Împiedicat să meargă timp de atîtea luni, din cauza zvonurilor despre război. Un alt eveniment fericit era că, duminica, Vera avea după-amiaza liberă, cînd Își vizita părinții În ghetoul de la Hongkew. Această tînără plictisită, aproape un copil și ea, Îl urma de obicei pe Jim peste tot, ca un cîine de pază. După ce Yang Îl aducea acasă - părinții fiind la cină la familia Lockwood - era liber să rătăcească prin casa goală, iar asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fotografiilor din pasaje. În călătoriile lui cu bicicleta prin Shanghai - excursii despre care părinții lui habar n-aveau - Jim petrecea ore În șir la punctele de control japoneze, reușind, din cînd În cînd, să se facă plăcut cîte unui soldat plictisit. Nici unul nu-i arăta vreodată arma sa, spre deosebire de soldații britanici din cazematele din saci de nisip Înșirate de-a lungul Bundului. În timp ce stăteau Întinși În hamacele lor, neatenți la viața din jur, de pe țărm, aceștia Îl lăsau pe Jim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se trăgeau peste rîu. În picioarele goale, Jim traversă salonul pînă la ușa din spate. O pasarelă Îngustă trecea printre sacii de nisip, iar nisipul scurs din ei era acoperit cu sute de chiștoace de țigări aruncate de doctorii francezi plictisiți. Croindu-și drum printre cioburile de sticlă, Jim porni să străbată ieșirea de incendiu. O scară de metal ducea la aripa opusă, legată print-un pod ruginit de salonul aflat sub cel al lui Jim. Jimse coborî repede scara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un district agricol aflat la gura rîului Yangtze, și care se Întindea dincolo de suburbiile Shanghai-ului. Șoferul făcu un gest spre Bund și spre Nantao și se urcă În cabină. Stătea liniștit, cînd sergentul Uchida Își făcu loc printre soldații plictisiți și Începu să-l Înjure urlînd. Stînd lîngă soldați, Jim așteptă ca sergentul Uchida să ajungă la apogeul tiradei sale, cînd va trebui să ia o decizie. Bineînțeles, sergentul cercetă linia aglomerată a orizontului de clădiri cu apartamente și depozite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
va trebui să ia o decizie. Bineînțeles, sergentul cercetă linia aglomerată a orizontului de clădiri cu apartamente și depozite, apoi arătă la Întîmplare spre o stradă cu piatră cubică, cu o linie de tramvai abandonată. Neimpresionat, șoferul drese glasul. Porni plictisit motorul și scuipă un ghem de flegmă, care ateriză la picioarele lui Jim. — Drept Înainte...! Îi strigă Jim. Woosung - e Într-acolo! Arătă spre strada cu șinele ruginite. Sergentul Uchida Îl plesni pe Jim peste cap, Învinețindu-i ambele urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șinele de cale ferată, dinții de fierăstrău ai urzicilor de lîngă camion, pămîntul alb care purta amprenta cauciucurilor vechi. Jim numără firele de păr albăstrii din jurul buzelor soldatului japonez care Îi păzea și bulele de mucus pe care această santinelă plictisită le trăgea și le scotea pe nări. Privi pata umedă care se Întindea În jurul coapselor misionarelor Întinse pe podea și flăcările care Înconjurau oala de pe platforma stației, reflectate În paturile lustruite ale puștilor stivuite. Dar o dată mai văzuse Jim lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zăcea În apa mică, avînd puntea străpunsă de buruieni care Înaintau pe plajă, pînă la cenușa hotelului. În fața lor, un camion militar Întorcea prin poarta unui obor de vite părăsit, distrus recent de un incendiu și mai mare. Soldați japonezi plictisiți trîndăveau lîngă ghereta de pază și priveau la un grup de muncitori chinezi care prindeau În cuie sîrmă ghimpată pe un șir de stîlpi de pin. În spatele gheretei de pază, se afla magazia antreprenorului, Înconjurată de grămezi de scînduri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
camionului și Îi aruncă sergentului cel mai frumos zîmbet. În sac erau nouă cartofi dulci. Preț de un ceas, Jim alergă de colo-acolo prin curte. În timp ce deținuții se odihneau În magazia de cherestea, reaprinse soba cu cărbuni. Sub privirile plictisite ale muncitorilor chinezi, ațîță focul, apoi aruncă În el un braț de surcele. Doctorul Ransome și băieții englezi Îi aduseră o găleată cu apă din butoiul din spatele gheretei de pază. Deși doamna Hug băuse din găleată, Jim decise să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nesfîrșitele apeluri nominale și nu aveau timp pentru nou-veniții care sperau să fie primiți. Jim stătea În picioare pe bancă, făcînd semne peste gardul de sîrmă, astfel Încît fiecare om din lagăr să-l vadă. Totuși, pe sutele de soldați plictisiți nu-i interesau acești civili și autobuzele lor din Shanghai. Jim se simți ușurat cînd fură respinși. După ce porniră spre Soochow, șoferul Îl lăsă să stea În cabina din față. Într-un fel, acest băiat englez neastîmpărat, care Îl enervase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zisa scenă din lăzi de ambalaj, Încercînd să memoreze cîntecul. Supărate din cauza raidului aerian, femeile Îl ignorau pe domnul Wentworth și erau atente la cer. În ciuda luminii fierbinți a soarelui, Își frecau brațele ca să se Încălzească. Auditoriul format din deținuți plictisiți se risipi și Jim decise să-i lase pe actori la ale lor. Echipa de actori din Lunghua Își recruta membrii dintre familiile engleze cele mai snoabe și era ceva absurd În vocile lor pițigăiate - la fel de afectate ca și meciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
momeală - el Însuși. Toată operațiunea nu avea nimic de-a face cu prinderea fazanilor. Poate vreunul dintre americani plănuia să viziteze Shanghai-ul, iar Jim era folosit ca să testeze calea de retragere. În același timp, se putea ca acești marinari plictisiți să joace un joc, să parieze cît de departe putea Jim să pună cursele Înainte de a fi Împușcat de santinela japoneză din turnul de pază. Deși Îl plăceau, erau În stare să se joace cu viața lui. Era tipul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
interesante... Basie savura din plin nerăbdarea care punea stăpînire pe Jim. Această ispitire complicată făcea parte din ritual. Jim aștepta răbdător, dîndu-și bine seama că Basie Îl exploata, punîndu-l să muncească În fiecare zi, În schimbul revistelor vechi. Acești marinari comerciali plictisiți Își dădeau seama că era obsedat de tot ce era american și, În felul lor prietenos, Îl țineau În șah, raționalizîndu-i vechile exemplare din Life și Collier’s de care Jim avea nevoie tot atît de mult ca și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nantao Întocmai ca parada unui carnaval sărăcăcios de țară, marșul dinspre lagărul de la Lunghua spre docurile din Nantao Începu două ore mai tîrziu. De la locul lui din fruntea coloanei, Jim urmări adunarea deținuților, istoviți deja de lunga așteptare. Sub privirea plictisită a jandarmilor japonezi, deținuții ieșiră cu precauție pe porți, bărbații Încărcați cu geamantane și pături făcute sul, femeile cu boccele de haine zdrențuite adunate În coșuri de paie. Tații cărau În spate copiii bolnavi, În timp ce mamele Îi țineau pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el. Cred că ți se pare ciudat să fii afară. — Acum nu mi se mai pare. Jim se uită cu precauție la cîmpurile deschise, perspectivele nesfîrșite fiind Întrerupte doar de movilele funerare și canalele ascunse. Era ca și cum acei soldați japonezi plictisiți ar fi oprit timpul În loc. — Domnule Maxted, credeți că Shanghai-ul s-a schimbat? Un zîmbet șters, aprins de amintirea unor zile mai fericite, străbătu chipul domnului Maxted. — Jim, Shanghai-ul nu se va schimba niciodată. Nu te Îngrijora, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Shanghai. Totuși, soldații japonezi stăteau pe băncile de ciment de lîngă tunelul de la intrare, sorbind ceai lîngă o sobiță de cărbuni. Fumul se risipea Între camioanele sanitare. Doi soldați tineri Îi dădeau găleți cu apă doctorului Ransome, care le lua plictisit, dar trupele de securitate nu păreau mai interesate de prizonierii de la Lunghua, care ocupau terenul de fotbal, decît fuseseră În timpul marșului din ziua anterioară. Cu picioarele tremurînde, Jim se ridică și cercetă mașinile parcate, În căutarea Packard-ului părinților săi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]