9,563 matches
-
în timp ce ea dădea la boboci, la prima rundă de grețuri matinale? Alan pășea vioi. Corpul lui zvelt, înveșmântat într-un costum foarte modern (credea el) de culoarea bronzului, se mișca și se unduia în lumina crudă, strecurată printre norii ce pluteau deasupra lui Archway Hill. Dacă și-ar fi ridicat privirea de la pavaj, Alan ar fi văzut podul de oțel care traversa Archway Road. Știa foarte bine că o mulțime de nefericiți își puseseră capăt zilelor sărind de pe el. Impactul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu nerăbdare lovitura de la începutul meciului, curat și încă neliniștit. Simțea acea minunată încordare a piciorului, ca atunci când crampoanele se înfig în iarbă, pregătindu-se pentru un șut plasat. Senzația de încordare îi amintise de leziune. Visase cu ochii deschiși. Plutea și era relaxat. Valiumul își făcuse efectul. Funcționase tot restul zilei sub efectul calmant al medicamentului. Pe la prânz, se dusese cu doi colegi să bea ceva. Unul observase că șchiopătează. — Ce-i cu tine, John, îi spuse, ți-ai întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ceea ce i se întâmplase. Micro-rafinăria din ficatul lui Bull se dăduse complet peste cap din pricina ordinului neobișnuit de a produce o cantitate uimitoare de hormoni nepotriviți. Nodurile și rețelele de informație genetică alcătuiau forme dubioase, ca niște covrigei canceroși, care pluteau în suspensie prin șuvoiul de sânge din venele și arterele sale. Din când în când, Bull intra în câte un hotel sau fast-food și cerea politicos permisiunea de a folosi toaleta. De îndată ce ușa se închidea în spatele său, sub acțiunea mecanismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
petalele desfăcute, de aici și numele acestui punct turistic. Se spune că într-o noapte, marele poet chinez Li Taibai, recitând versuri, a ajuns pe aripile vântului pe un munte sfânt. De jur-împrejurul acelui loc era o mare de nori care pluteau printre pomi și flori. Amețit de frumusețea acelui loc, Li Taibai a observat abia după un timp o pensulă uriașă urcând printre nori. El s-a gândit că ar fi bine să încerce să folosească această pensulă pentru a consemna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cerneală și bolta cerului în loc de hârtie. Visând în continuare, el a auzit brusc o melodie frumoasă și din vârful pensulei au început să iasă raze multicolore care s-au adunat în mănunchi formând o floare neasemuită. Pensula a început să plutească și să se apropie încetul cu încetul de Li Taibai. Tocmai când poetul a întins mâna să o prindă s-a trezit brusc și a realizat cu tristețe că totul fusese doar un vis. Poetul a început să se gândească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
capăt este dinspre rădăcină și care din partea de sus ale lemnului?" Mgar stong-btsan yul-srung a pus trunchiul de lemn în apă. Cum partea cu rădăcina avea o densitate mai mare, s-a scufundat puțin în apă, iar celălalt capăt a plutit. Astfel, i-a fost ușor să dea răspunsul corect. Pentru a doua întrebare, împăratul a scos o bucată de jad, cu un orificiu mic, întreaga bucată fiind străbătută de un canal subțire sub formă de labirint. Cine putea să introducă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Sala de înot este o clădire cubică de culoare bleu. Exteriorul acesteia este alcătuit din 1.234 de perne pneumatice. Sub cerul albastru acoperit cu nori albi, Cubul de Apă se transformă parcă în mii de picături de apă ce plutesc deasupra Beijingului. Cubul de apă (Foto: Yang Ying) Clădirea principală a noului sediu al postului de televiziune CCTV, cu o înălțime de 234 m, se află în zona centrului financiar al capitalei Chinei. Cu o suprafață totală de aproximativ 470
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dat de un catafalc impresionant, acoperit cu 47 de plăci din piatră. Mutându-le, cercetătorii nu au descoperit, așa cum se așteptau, podoabe sau alte obiecte prețioase, ci un bazin cu apă tulbure, adânc de aproape trei metri, pe suprafața căruia pluteau bucăți de lemn putred. A început evacuarea apei și odată cu scăderea nivelului acesteia a ieșit la suprafață o adevărată comoară peste 15.000 de obiecte din aur, jad, lac și bambus, multe dintre acestea cu forme atipice, dar expresive și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
La apusul soarelui, a căutat un adăpost pentru noapte și a dat peste un loc ce părea ireal la lăsarea serii. Muntele Mingsha părea poleit cu aur în lumina asfințitului, iar în fața ochilor avea zeci de mii de Buddha ce pluteau în văzduhul curat. Yue Zun a rămas fără cuvinte în fața nemaivăzutului peisaj, convins fiind că era într-un loc cu adevărat sfânt. Nu a stat mult pe gânduri și a angajat oameni să sape grote în munte. Până în perioada dinastiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
împăratul a fost realizată extrem de somptuos. Bolta a fost împodobită cu mii de perle și pietre prețioase, reprezentând cerul și stelele. Lângă catafalc era așezată macheta împărăției, inclusiv munții și fluviile, iar pe cursul fiecărui fluviu curgea mercur, pe care pluteau rațe poleite cu aur. Sala era luminată cu lămpi ce ardeau cu ulei de balenă. În afara încăperii mortuare, o imensă armată de teracotă îl "apăra" zi și noapte pe defunctul împărat. Fiecare colț al mormântului, era de fapt o reprezentare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aripi. Ei zburau în voie sub bolta albastră a cerului, la fel ca păsările pe mare, între cei cinci munți sfinți, pentru a-și vizita rudele și prietenii. Cei cinci munți, însă, nu aveau rădăcini înfipte în adâncul pământului și pluteau pe mare. În bătaia vântului, ei se mutau de colo-colo, fapt ce îi supăra pe zei. Așa că, ei au cerut ajutorul împăratului ceresc. Acesta a poruncit zeului mării să trimită 15 broaște țestoase de mare ca să sprijine cei cinci munți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de mare ca să sprijine cei cinci munți sfinți, fiecare munte urmând să fie susținut de o broască țestoasă și păzit de alte două. La fiecare 60 de ani, broaștele făceau schimb prin rotație. Astfel, munții au fost fixați, nu mai pluteau pe mare, iar zeii care locuiau aici s-au bucurat nespus de mult. Dar într-un an, din țara uriașilor Longbo a venit un om să pescuiască în Guixu. El a scos din adâncul mării șase din cele 15 broaște
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
an, din țara uriașilor Longbo a venit un om să pescuiască în Guixu. El a scos din adâncul mării șase din cele 15 broaște țestoase care aveau sarcina să susțină doi munți sfinți. Aceștia au fost luați de vânt, au plutit spre regiunea arctică și s-au scufundat în mare. Zeii care locuiau aici s-au grăbit să se mute. Aflând vestea, împăratul ceresc s-a înfuriat și a dat ordin supușilor să micșoreze înălțimea oamenilor din țara Longbo, pentru ca aceștia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ascuns leacul acasă. Nemaiputând să îndure viața simplă din lumea muritorilor, Chang'e a găsit, în lipsa soțului, leacul miraculos și l-a înghițit tot. Imediat, ea s-a simțit tot mai ușoară, precum un fulg de nea, a început să plutească, apoi să urce încet spre cer. A ajuns la lună și a fost găzduită în palatul lunii. Aflând că soția l-a părăsit și că a plecat singură în lumea nemuritorilor, Houyi a fost tare mâhnit, dar nu s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cele mai mari atracții turistice din China. Cele două diguri Bai și Su, prin care este subîmpărțit lacul, botezate după numele celor doi poeți renumiți din China antică, Bai Juyi și Su Dongpo (Su Shi), par două panglici verzi care plutesc pe luciul apei. Este o plăcere să te plimbi aici. La fiecare pas descoperi alte peisaje magnifice. Mulți literați din trecutul Chinei au fost vrăjiți de priveliștile încântătoare ale Lacului de Vest. Ei n-au precupețit cerneala pentru a descrie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la un moment dat a fost mare lipsă de materiale de construcții. Într-o noapte, s-a abătut asupra zonei o ploaie torențială cu puternice descărcări electrice. A doua zi, călugării au descoperit în fața construcției un lac mic pe care pluteau multe bucăți de lemn. Huiyuan a crezut că acestea au fost trimise de Zeu, pentru înălțarea templului. Cu lemnul găsit, bonzul a construit o sală mare numită "Sala Shenyun", iar lacul l-a botezat "Lacul Lemnului". O altă poveste legată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
unele monumente istorice cunoscute precum Templul Ci'en, Pagoda Cocorului Mare și Pagoda Cocorului Mic. Aici veneau des împărați, demnitari, cărturari și savanți, ca să bea și să scrie versuri. La banchetul organizat de împărat, titularii Jinshi lăsau paharele pline să plutească pe lac. Când paharul ajungea în fața vreunui Jinshi, acesta avea obligația să-l ia și să-l golească, iar pe urmă să compună o poezie. În același timp, doi dintre cei mai tineri și chipeși Jinshi erau invitați să culeagă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la rândul său capăt zilelor. Totul se petrecu mult prea repede, ca să mai poată cineva interveni. Așa i-a eliminat Yan Ying pe cei trei luptători doar cu două piersici și, în același timp, a alungat o primejdie ascunsă ce plutea deasupra țării. 6. Povestiri militare Sun Bin, marele strateg militar Sun Bin a fost un cunoscut comandant de armată din Perioada Statelor Combatante (475 î.e.n.-221 î.e.n.). El și Pang Juan au învățat de la același profesor teorii militare și, după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lui. Copilul a fost luat de regele-Dragon și transformat într-o pernă. Supărat, bărbatul a dat foc palatului Dragonului și l-a tăiat pe rege în mai multe bucăți, pe care le-a aruncat în râu. Cum bucățile de dragon pluteau pe apă, sătenii le-au adunat și au făcut un ospăț cu ele. După aceea însă, Cerul s-a întunecat nouă zile și nouă nopți. În dimineața celei de-a zecea zile, o femeie a venit pe malul apei împreună cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
țigla, garaje și terase nesfârșite, lifturi sau scări interioare care duc spre nicăieri. Toate la șosea, să le vadă mașinile care vin dinspre Sighet sau Satu Mare. Deși noi, unele cu tencuiala neuscată încă, o liniște ciudată, o nemișcare sugerând vechimea, plutește peste aceste plăcinte pestrițe de beton placate pe fundalul munților Gutâiului - în ele nu locuiește nimeni! Dincolo de porțile grele, de fier negru, e neantul. Proprietarii stau în căsuțele lor vechi, aflate în spatele vilei sau, cel mult, se bagă în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
va citi va pleca iarăși, pentru totdeauna altundeva, ce contează e aici și acum cum el așteaptă să-ți țiuie urechile de atâta întuneric și mai ales tăcere ca să se desprindă de unde e ascuns, un om cu ochi fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, o bucată de întuneric mișcătoare, cel mai bine e să-i ardem una peste bot, BauBau tâmpit, marș din scrisoarea asta în care Matei doarme în care cocorii încă mai zboară prin sufragerie în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
albă și pustie, adie un vânticel înghețat, fulguie, fotbalul se poate juca și în doi din moment ce Cubanezu trage de oriunde, cu latul, cu șiretul, cu șpițul, cu exteriorul, și eu apăr tot, mă tăvălesc prin zăpadă, sar la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă (nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se cuibărească în mine, ca o mlădiță înmugurită din trunchiul strămoșesc, dar nu mi-am deschis aripile spre lumină, către patrie nici atât (patria era grasă, avea părul permanent și semăna leit cu tovarășa Stănescu de la grădiniță), ci am început să plutesc peste scaune și dulapuri prin apartamentul 40. Acolo, jos, era o ceață stătută, rea, poate de la țigările pe care le fuma tata, poate apăruse din senin din vreun cotlon neștiut al bibliotecii sau poate să fi fost o simplă nălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bec pâlpâind din ce în ce mai stins pe scara blocului?), țin minte că abia mă mai distingeam prin aburul acela irespirabil, încremenisem pe un fotoliu roșu, îmi vedeam de undeva de la înălțimea tavanului doar creștetul capului, respiram, eram dintr-odată doi: unul sus, plutind, celălalt jos, pierdut, înspăimântat, copleșit, bâjbâind prin ceață, neînțelegând o groază de lucruri (încruntarea lui tata, explozia de înjurături, pumnii), un fel de carcasă inutilă, abandonată pe un fotoliu roșu; sus era mult mai bine, puteam să întorc capul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din lume, singura, mama se spăla pe față, mama trebuia să-și schimbe pulovărul, pe Matei l-a scos de acolo Filip, așa e Filip?, tu l-ai tras de mână pe Matei?, eu nu îmi amintesc atât de bine, pluteam liniștit deasupra, atingeam cu nasul petele de igrasie și pânzele de păianjen de pe tavan, se prea poate chiar să nu fi fost acolo, acolo era tata (n-are nimic a face dacă tata va mai veni vreodată va aprinde lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]